Întrebare: Ce se află între Franța și Israel? Răspuns: România!!!

De când colaborez la această inteligentă și interesantă revistă digitală am evitat să amestec în materialele mele aspecte ale vieții profesionale, căreia m-am dedicat de mai bine de o jumătate de secol. Mi-am spus și cred pe bună dreptate că cititorul meu ar trebui ținut departe de problemele omului bolnav și de suferințele sale, și că ideea de bază a existenței BAABEL-ului este de a crea un numitor comun pentru toți cei care doresc să primească informații despre o multitudine de subiecte la un nivel potrivit capacității lor intelectuale.

Dar iată că a intervenit ceva, un eveniment științific legat de specialitatea mea, care merită a fi consemnat în aceste rânduri, nu pentru meritul său profesional, ci tocmai pentru niște amănunte care-mi oferă scuza de povesti despre o seară ieșită din comun.

Deci la început doar câteva amănunte. Este vorba de congresul Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă, care are loc anual în superbul cazinou din Sinaia. Participanții sunt peste o mie de medici și asistente medicale din toate colțurile României. Conferențiarii sunt autohtoni, dar lista e îmbogățită cu zeci de invitați din toate colțurile lumii. Dintre toate grupurile de oaspeți ies în evidență francezii și israelienii, asta pentru că de ani de zile se organizează în cadrul congresului simpozioane comune româno-franceze și româno-israeliene, cu participarea a nenumărați invitați din cele două țări, cu toții colaborând cu conferințe pe teme legate de specialitatea ATI.

Această cooperare este scoasă în evidență cu fiecare ocazie, mai ales în acest an, când  relaţiile dintre societăţile de anestezie română şi israeliană au intrat în al 11-lea an și concomitent s-a sărbătorit cel de al 12-lea simpozion româno-francez.

Dar mai era la mijloc un alt element istoric de importanță deosebită, împlinirea a 100 de ani de la declararea României Mari, amintită nu o dată în timpul acestui congres. Toate aceste evenimente au fost punctate cu o semnificativă doză de oficializare, cu imnurile celor trei țări și cu prezența ministrei române de sănătate.

Până aici nimic nou, sau aproape nimic nou. Dar așa cum se întâmplă cu toate manifestările bine organizate, gazdele noastre au pregătit un final de înaltă clasă, pe cât de reușit, pe atât de neașteptat.

Pe podium a fost invitat un conferențiar al cărui nume îl știam nu numai din cauza nenumăratelor funcții publice pe care le-a deținut și le mai deține, dar și pentru că părintele său a fost un celebru poet român, decedat de peste patruzeci de ani. Maeștrii de ceremonie ai serii l-au prezentat ca pe un distins diplomat și scriitor, iar eu (poate și alții din cei prezenți) m-am pregătit să asist la o prezentare anostă, fără discuție corectă din punct de vedere a datelor istorice, dar probabil complet nepotrivită atmosferei din acel moment, în care publicul își stăpânea cu greu senzația de foame, în așteptarea binecunoscutului cocktail tradițional, cu mâncare bună și cu băutură la fel bună.

Am observat că o bună parte a invitaților străini ”uitaseră” să-și plaseze pe urechi căștile prin care puteau asculta traducerea simultană în engleză, unii chiar folosind acel moment pentru a-și verifica poșta online pe telefoanele mobile.

Pe ecran apăru titlul conferinței: România Mare ca produs politic al noii Europe. Asta e, mi-am zis. Vom asista timp de 25-30 minute la o lecție de istorie îmbălsămată cu elemente nostalgice și învinuiri aduse acelora care au transformat ideea unei țări integrale și mari într-un vis practic imposibil de atins în realitate.

 Ei bine, nu!

Cred că a sosit momentul de a ridica vălul de pe identitatea conferențiarului. Este vorba de Teodor Baconschi, fostul ministru de externe al României între anii 2009-2012, ambasador, scriitor, eseist și urmașul direct al celui care a fost A.E. Baconschi, prea bine cunoscutul poet decedat în anul 1977.

Primele minute au fost dedicate unor explicații privind poziția României de azi într-o Europă deja construită după cel de al Doilea Război Mondial și în care integrarea suferă de pe urma cumplitei influențe sovietice timp de aproape o jumătate de secol. Doar câteva fraze au fost suficiente pentru a înțelege fenomenul trecerii de la așa zisa democrație originală a lui Ion Iliescu la situația de azi, o societate liberă, dar care suferă de ceea ce Baconschi numește „nevroză de subdezvoltare”.

Ambasadorul Baconschi

Stăteam în rândul întâi, dar mi-am întors privirea spre public, obeservându-mi colegii români care îi invitau pe străini să dedice următoarele minute traducerii acelei conferințe care se anunța a fi extrem de interesantă. Cred că pentru prima oară de când urmăresc, e drept, de departe, ceea ce se întâmplă în România de azi, am înțeles acest proces de încercare de integrare într-o lume de care ai fost despărțit de atâta amar de ani, dar care pe undeva, nu numai la periferia gândurilor și visurilor tale, a rămas o lume a ta, de care ai fost separat nu de voie ci de nevoie, ca urmare a vicisitudinilor soartei care te-a plasat geografic unde te-a plasat.

Dar tocmai aceste deficiențe din naștere au făcut ca România să fie azi

una dintre țările ex-comuniste cu gradul cel mai ridicat de euro-entuziasm, la ora când Polonia și Ungaria tind să devină campioanele euro-scepticismului”, așa cum o definește Baconschi, o țară condusă de ”politicieni de extracție comunistă”.

Una din cele mai importante chei ale succesului unui conferențiar este să știe ”cu cine are de a face”, adică cine sunt ascultătorii săi. S-a dovedit că Ambasadorul Baconschi fusese informat de specificul întâlnirii științifice de la Sinaia, pentru că a doua parte a conferinței sale a fost dedicată legăturilor României cu Franța de-a lungul veacurilor și influența populației evreiești asupra vieții de zi cu zi pe plaiul mioritic.

Deodată invitatul se transformă în adevărat istoric, prezentând rolul împăratului Napoleon al III-lea în procesul de creare a primului stat românesc sub Alexandru Ioan Cuza (care, zice conferențiarul, încerca să-l copieze întru toate pe împărat). Dar tot la fel de interesantă a fost remarca despre inclinațiile francofile ale românilor, ușor explicate prin apartenența la ginta latină, care au fost încurajate și de faptul că franceza era limba vorbită de ofițerii ruși, ocupanți on and off ai României, deși această țară instaurase o dinastie monarhică de proveniență germană. Mă întreb câți dintre cititorii revistei noastre sunt conștienți de acest paradox, prezentat în conferința de săptămâna trecută de la Sinaia?

Așa cum era de așteptat, Ambasadorul Baconschi a trecut în revistă legăturile și profunda influență culturală, artistică și economică pe care a avut-o populația evreiască a României de la mijlocul secolului al XIX-lea și până la exodul aproape complet al evreimii românești spre Israel și nu numai, acel divorț ireversibil între comunism și evreii care l-au promulgat de-a lungul anilor.

În acel moment am ciulit urechile, pentru că am vrut să disting tonul care face muzica și m-am bucurat să descopăr încă o dată obiectivitatea conferențiarului, care nu a omis existența antisemitismului românesc, dar și celebrul fapt istoric al continuării relațiilor diplomatice între România și Israel, când imediat după Războiul de Șase Zile din iunie 1967, toate țările blocului comunist au întrerupt aceste legături oficiale, rămase complet înghețate până la căderea Cortinei de Fier.

Cu o privire spre complicatul prezent al Orientului Apropiat, de data aceasta exprimată mai mult decât clar, Dl Baconschi a încheiat subiectul israelo-român cu o frază care merită citată în întregime: ”Noi, românii, trebuie să vedem stabilitatea, dezvoltarea pașnică, securitatea și suveranitatea Israelului ca pe o metaforă a propriilor noastre obiective strategice”.

Îndemnul final al conferinței conduce spre concluzia ce se desprinde din toate cele expuse până în acel moment: nevoia de cooperare între cele trei țări, România, Franța și Israel, trei democrații bazate pe cooperare internațională și purtând grija generațiilor viitoare.

Nu-mi place să fiu invidiat, dar vă asigur că de data aceasta aveți de ce!

Prezența cunoscutului diplomat și scriitor a transformat acea seară într-una de neuitat!

Trebuie să recunosc că aceasta e prima ocazie în care am simțit nevoia să recenzez o conferință și nu întâmplător e vorba de acea superbă, concisă și precisă prezentare a Dlui Ambasador Baconschi. Lipsit de minima experiență a gazetarului obișnuit să scrie despre ce aude, mă îngrijorează gândul că nu am reușit să prezint chintesența vorbelor pronunțate de pe podiumului sălii congresului de la Sinaia. De aceea îmi voi lua libertatea, cu aprobarea tacită a conferențiarului, de a propune celor interesați de textul integral al conferinței să mi-l ceară.  Dl Ambasador Teodor Baconschi, cu o deosebită amabilitate, mi-a transmis textul pe cale electronică și el vă stă la dispoziție.

Gabriel Ben Meron

10 Comments

  • Dimon Shahar commented on May 20, 2018 Reply

    Qintesenta ca qintesenta, totul este exprimat de Dvs. cu intelegere si cu simpatie. Nenorocirea este ca foarte putini romani se bucura de cunoasterea si aprecierea pozitiva a principiilor lui Baconski, si, daca presedintele “a”roman al Romaniei se intreaba acum “Ce au comun, dom’le, romanii cu …ji …cu ovreii astia ?”, si mai si vedem ce sunt invatati elevii din clasa a XII-a despre aceeasi semintie “bicisnica”, tare mi-e ciuda ca poporul roman este indrumat sa-i dispretuiasca pe “ovrei”… Ce ne mai lipseste, este ca sa fie incitati sa-i ponegreasca pe Mozes Gaster, Lazar Saineanu si Alexandru Graur ca pana si limba le-au furat romanilor, si sa se trezeasca cine stie ce “apucat” sa continue studiul eminescologului Augustin Z.N. Pop, si sa ajunga sa dovedeasca, cu certitudine academica, originele evreiesti ale Caminarului Eminovici…

    • gabriel ben meron commented on May 20, 2018 Reply

      Multumesc.
      Tocmai de aceea vocea lui Baconschi se cere auzita si difuzata.
      Hag sameah
      GBM

  • Georgiana Nitu commented on May 19, 2018 Reply

    Este bine știut faptul că domnul Teodor Baconschi captivează audiența oriunde este invitat, domnia sa este o personalitate cu o vastă cultură care si-a servit țara cu profesionalism, poate ne dăm seama, măcar acum, cât de multă nevoie avem de oameni bine pregătiți, frumoasa recenzia, felicitări.

    • gabriel ben meron commented on May 20, 2018 Reply

      Adevarat…
      GBM

  • gabriel ben meron commented on May 19, 2018 Reply

    Iti voi trimite
    GG

  • Ioana Nitescu commented on May 19, 2018 Reply

    Stimate domnule Gabriel Ben Meron, ati reusit sa ne prezentati chintesenta comunicarii domnului ambasador Baconschi. Excelent ! Va multumesc

    • gabriel ben meron commented on May 19, 2018 Reply

      Multumesc
      GBM

  • Tiberiu Georgescu commented on May 18, 2018 Reply

    N-am fost la Congres dar felul cum l-ati descris aproape ca m-ati tranportat pt. scurt timp la Casinoul din Sinaia.Feicitari.

    Tiberiu G.

  • Rose commented on May 18, 2018 Reply

    De UNDE le Mai Scoti si pe astea ?

  • Ivan Lungu - Haifa commented on May 18, 2018 Reply

    Bravo Gabi! Mi-a plăcut foarte mult ce anume și felul cum scrii, De altfel îmi cunoști părerea. Nu vreau să te invidiez, dar mi-ar place să pot citi conferința lui Bakonsky. În general este un tip care-mi place.
    Vă îmbrățișez pe amândoi,
    Ivan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *