Oraşul fără evrei: un film mut – profeţie

Mi-am propus să nu mai scriu despre Holocaust și consecințele sale asupra vieții mele și iată că nu sunt în stare să mă țin de cuvânt nici față de mine. Multe dintre evenimentele actuale din lume și mai ales din Europa amintesc pe cele de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial, pe care le-am trăit conștientă că vor produce un cataclism.  Astfel mi-e greu să evit ziarele și mai ales internetul și parcă mă obligă să scriu tot pe aceeași temă, suprasaturată prin repetiție pentru cititori. Totuși sper că se vor mai găsi persoane, poate numai vârstnici ca mine, interesate încă de acestă problemă devenită azi istorie pentru cei mai mulți.

Am primit recent un film vechi, mut, din 1924, făcut la Viena, un film excepțional nu prin calitatea lui, ci mai ales prin profeția pe care o face și care s-a adeverit pentru cel puțin 100 de ani. Acest film, ,,Orașol fără evrei”, a fost realizat după romanul ziaristului și scriitorului evreu austriac Hugo Bettauer. Am citit acest roman cu mulți ani în urmă și m-a impresionat încă de atunci, dar nu am știut că s-a făcut din el și un film, meritul lui fiind nu atât cel artistic, cât valoarea sa profetică, valabilă și azi, după aproape 100 de ani și mă tem că va fi și în viitor. Filmul l-a regizat H. K. Breslauer, la Viena, în perioada tulbure, într-o țară sărăcită de război, la început de criză economică, cu o inflație din ce în ce mai mare.  El înfățișează o societate descumpănită, care și-a pierdut reperele, în care cei de la putere încearcă să se salveze căutând un țap ispășitor pentru toate eșecurile vremii. Vinovatul e găsit cu ușurință, cel altfel, evreul, alături de care au trăit în bună înțelegere de sute de ani. Nu voi intra în subiectul filmului deoarece titlul spune totul. Filmul a fost considerat pierdut și printr-o întâmplare au fost găsite recent fragmente importante din film, într-un târg de vechituri din Paris. Aceste fragmente au fost achiziționate de arhiva de film din Austria și prin donații s-a alcătuit un fond de 86.000 de Euro pentru reconstituirea lui. Cred că mulți dintre Baabelieni, probabil și mulți alții l-au primit ca și mine prin internet. Vreau să menționez că la un an după apariția romanului, autorul, Hugo Bettauer, a fost ucis de un nazist notoriu, Otto Rothstock.

Cele scrise mai sus nu sunt necunoscute. Filmul se găsește cu ușurință, cu un comentar în germană și subtitrat în spaniolă pe YOU TUBE. Las comentariile interesante și pertinente lui Andrei Oișteanu despre imaginea evreului, veșnicul vinovat de toate relele și lui Liviu Antonesei prin care, indirect, am văzut filmul.

Să vă spun de ce am pomenit de acest film. Ca de obicei, când nu cauți ceva anume, găsești ceva interesant la care nici nu te-ai gândit. Așa am găsit o broșură uitată, ,,Județul Câmpulung, turistic, balnear, climatic”, editată de Oficiul Județean de Turism la tipografia ,,Școala Română” Câmpulung-Moldovenesc la 15 septembrie 1935, cu un cuvânt înainte al președintelui Oficiului de Turism, C. Liontieș, viitor prefect al județului Câmpulung, dacă-mi aduc bine aminte. Este orașul meu natal, la care nu mă pot întoarce decât în vis. Dar broșura merită citită. Pentru mine sunt interesante 12 pagini (dintr-un total de 29), cele cu reclamele emblemă ale județului din acei ani. Aproape toate sunt evreiești. Voi încerca să le fotografiez, pentru a-mi putea imagina cum a arătat orașul și județul meu după deportarea tuturor evreilor în Transnistria la 12 Octombrie 1941.

Aceasta este legătura cu filmul ,,Orașul fără evrei”. De foarte multe ori am încercat să-mi imaginez cum a arătat orașul a doua zi după golirea lui de evrei, chiar și în trenul care ne ducea ,,undeva” ca să muncim, de fapt ca să murim, într-un loc unde cei mai mulți și-au pierdut viața, supraviețuirea fiind numai jocul hazardului. Oare cum a arătat a doua zi Strada Mare, pe atunci unica stradă cu magazine, cu vitrine, cu ateliere, coafură, ceasornicărie, brutării, cofetării, papetării, librării cu cărți, caiete și ziare, tutungerii? Cum a arătat piața cu legume și fructe? Era în plină toamnă, iar luni era zi de târg. Noi am plecat duminică. Dar fabricile de cherestea și morile proprietarilor evrei? Cum au arătat cabinetele medicale și de avocatură ale celor deportați? Legile rasiale erau deja în funcție, medicii și avocații puteau lucra numai pentru evrei, dar oare ce s-a întâmplat cu ele? Dar lăcașurile de cult, cele două sinagogi și cimitirul rămas singur? Oare lacătele puse de foștii proprietari au putut apăra bunurile lăsate sau totul a fost devastat, furat chiar în ziua plecării proprietarilor lor? Din cele două farmacii din oraș a rămas doar un farmacist evreu, Friedman, pentru că nu avea cine să-l înlocuiască și poate el a văzut totul, dar am auzit că după trei luni a ajuns și el în Transnistria. Filmul din 1924 arată reacția cetățenilor, la început atât de fericiți de alungarea celor care li se părea că stăteau în calea fericirii lor. Eu nu știu cum a fost la Câmpulung. Știu că viața a mers înainte, dar nu știu în ce fel. De curând am aflat că în diferite locuri autoritățile au prevăzut dificultățile economice care urmau să se producă prin oprirea brutală a vieții normale a orașelor. Vestitul primar al orașului Cernăuți, Traian Popovici, a reușit să salveze o parte din evrei, arătând că erau necesari pentru ca activitatea orașului să nu se oprească, dar mai târziu a fost pedepsit pentru această încercare.

Pot afirma cu mâna pe inimă că atât Câmpulungul cât și județul au pierdut mult prin deportarea evreilor. Orașul, fostă capitală de județ, a rămas doar un municipiu din județul Suceava, ceea de i-a redus importanța economică, juridică și culturală, situație care continuă până în prezent. O serie de investiții făcute anterior, cum ar fi băile termale cu acid carbonic și nămol sau ștrandul alimentat cu apa râului Moldova au avut numai de pierdut prin scăderea numărului de locuitori activi în economie și în viața normală a orașului. Turiștii, mai ales evrei, care veneau vara din Bucovina și Moldova învecinată, contribuind la bunăstarea localnicilor, n-au mai venit ca înainte.

Abia o treime din evreii plecați din Câmpulung s-au întors și o mare parte dintre ei au făcut Alia. Cei mai mulți au reușit cu prețul unor eforturi mari să se realizeze în Israel. Cele două volume ,,Viața și martiriul evreilor din Câmpulung-Bucovina”, lucrare colectivă, susținută printr-o donație particulară a unui câmpulungean, Siegfried Schieber, apărută în 1996 în limba română și ebraică, sunt o mărturie care va dăinui în amintirea evreilor originari din acest oraș și județ și care au contribuit la ridicarea lui.

Acum nu mai există o Comunitate evreiască la Câmpulung. Templul (una din sinagogi) nefolosit și cimitirul au rămas singurele mărturii că acolo a fost cândva o viață evreiască vie și productivă pentru toată populația acestui oraș.

Filmul ,,Orașul fără evrei” s-a realizat pe deplin.

15 mai 2018

Mirjam Bercovici

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

6 Comments

  • mariana segal commented on May 27, 2018 Reply

    Niciodata nu voi putea spune ca am citit si vazut destul despre Holocaust.
    Acest aspect al oraselor a caror civilizatie evreeasca a fost distrusa atit de emotionant descrisa in articolul de mai sus, a fost descrisa si de Primo Levy, care obisnuia sa tina pe biroul lui o statueta a uniu evreu polonez, in rugaciune, sa-i aminteasca de o ‘civilizatie distrusa”

  • Daniela Stefanescu commented on May 26, 2018 Reply

    Emotionant, impresionant, scris din suflet, cu condeiul special al lui Mirjam. Paralela intre “Die Stadt ohne Juden” si Campulung, orasul ramas fara evrei, este tulburatoare.

  • Andrea Ghiţă commented on May 18, 2018 Reply

    Încă nu articol scris de Mirjam Bercovici cu multă înţelepciune şi sensibilitate, ca întotdeauna.

  • SHOSHANA PALMOR commented on May 18, 2018 Reply

    chiar in zilele acestea se inaugureaza in c/lung 2 muzee in cele 2 sinagogi [20 5 2018] in amintirea comunitatii care adisparut”///ceremonia de jumelaj cu orasul Carmiel a avut loc sapt/trecute in israel /DIN 15 mai URMASII FAMILILOR SE GASESC IN C/LUNG SI SE OCUPA CU RESTAURAREA LOCASURILOR SI ORGANIZAREA EXPOZITIEI DE ASEMENEA CU IDENTIFOCAREA PIETRELOR FUNERARE DIN CIMITIRUL PARAGINIT INITIATIVA ESTE A U.E. SI A FAMILILOR PACAT CA FEDERATIA N-A PARTICIPAT….

  • klein ivan commented on May 18, 2018 Reply

    Și eu mi-am propus să nu mai citesc cărți despre Holocaust ( articole da ) și iarăși am dat peste o carte cu un subiect necunoscut – despre evrei folosiți de naziști la muncă forțată ( organisation Schmelt ) în Polonia 1940 – 1944 – ” Sala’s Gift ” by Ann Kirschner . O recomand deși am citit numai 6 pagini ,

  • klein ivan commented on May 18, 2018 Reply

    you tube – stadt ohne juden film

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *