Oare câți evrei ardeleni de astăzi știu că au și ei un centenar de sărbătorit? Dacă răsfoiești ziarul Uj Kelet [Noul Răsărit], de la apariția căruia se împlinesc tot 100 de ani, descoperi că nu evenimentele de la Alba Iulia erau în centrul atenției ziarului, ci înființarea la 20 noiembrie 1918 a Uniunii Naționale a Evreilor din Ardeal. „Această dată marchează începutul procesului de transformare națională a evreilor ardeleni”, scria ziarul Uj Kelet; o transformare considerată a fi necesitate istorică. Evenimentul este pe larg comentat de către Ernő Marton, liderul evreimii naționale din Ardeal. „De fapt, la 20 noiembrie 1918 – scria Marton – nu s-a întâmplat altceva decât că evreimea din Ardeal a reluat firul propriei sale istorii, pe care l-a pierdut cu 50 de ani în urmă. S-a întors la propriul său trecut, dar nu cu mâinile goale”. Prin această afirmație Marton avansează teza privind consecințele benefice ale asimilismului. Marton era de părere că: Asimilismul a fost o necesitate istorică, fără de care evreimea ar fi decăzut total în închisoarea neaerisită a ghetoului lipsit de lumină. Asimilismul ne-a îmbogățit cu multe valori. Evreii au însuşit cultura occidentală și europenismul care, pe lângă toate păcatele și erorile lor, sunt valori umaniste extraordinare. „Dar în 1920 asimilismul a devenit anacronic – conchide Ernő Marton – căci nivelul nostru s-a maturizat în așa fel încât numai înrădăcinați în solul nostru național putem atinge înălțimile culturii universale. În mod paradoxal atingerea culmilor culturii universale nu numai că nu exclude întoarcerea la cultura națională ci se împletește cu ea, cu cultura unei vieți interne autentice”.
Dr. Ernő Marton
Evreii ajunși la redobândirea conștinței naționale, de pe această poziție s-au raportat la evenimentele petrecute la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Relevant în acest sens este poziția adoptată de prima conferință sionistă în Ardeal întrunită la Cluj în noiembrie 1920. Eveniment în care a fost desigur implicată și Ununea Națională a Evreilor din Ardeal. Conferința a hotărât participarea cu toate forțele la consolidarea României Mari, la înflorirea ei.Condiția era să fie asigurate toate acele drepturi care se cuvin într-o țară democratică, unui cetățean cu drepturi egale. Pentru a putea deveni cetățeni credincioși ai României Mari, participanții la conferință aveau următoarele revendicări: evreilor să li se recunoască calitatea de minoritate națională și să le fie garantate prin lege drepturi egale în viața politică, în domeniul economic, cultural şi în învățământ; să se garanteze dreptul la folosirea limbii ebraice ca limbă națională a evreilor, care să poată fi vorbită în adunări publice, să se aprobe publicarea presei în limba ebraică și să fie predată în școli ș.a. Drepturi similare s-au cerut și pentru folosirea limbii idiș. S-a cerut dreptul la respectarea prin lege a zilei de sâmbătă și a zilelor de sărbători evreiești. În altă ordine de idei, conferința a condamnat orice mișcare iredentistă, antistatală.
Moțiune de adeziune la hotărârile Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia a fost adoptată de către adunarea evreilor ardeleni domiciliați în București. Evenimentul a avut loc în ziua de 18 martie 1919. Având în vedere că actul unirii prevedea libertate națională și confesională, dreptul la întrebuințarea liberă a limbii materne în învățământ, admnistrație și justiție, la reprezentarea proporțională cu populația în parlament și în guvern ș.a. moțiunea a fost votată în unanimitate.
Totuși, promisiunile nu erau respectate. Într-un articol apărut în ziarul Curierul Israelit din iulie 1920 despre situația evreilor ardeleni se scria printre altele: urâți și amenințați de stăpânii de ieri ai Ardealului, ei sunt ocoliți și suspectați de regimul de azi al României. Societățile iredentiste maghiare răspândeau afişe în care evreii erau acuzați de trădare pentru că ar colabora cu așa-zișii ocupanți, care însă nu se grăbesc să combată aceste calomnii, conchide ziarul
Ziarul Curierul Israelit a continuat să militeze pentru un regim egalitar de dreptate și libertate spre binele evreilor dar și a românilor.
Lya Benjamin
3 Comments
Completare interesantă la un articol deosebit . k.i.
Evreii ardeleni sunt .într-adevăr considerați de dublă minoritate dar asta după 1918 de către regimul românesc. .Problema identitară a evreilor ardeleni după unire devine foarte complexă.Intenția mea era să leg această problemă de unire și să evidențiez teoria lui M.E despre raportul dintre asimilism și întoarcerea la conștința națională după cum mi s-a părut revelator poziția conferinței sioniste față de unire revendicările formulate și apoi poziția evreilor ardeleni bucureșteni deci iată o diversitate puțin tratată. În general raportarea la ei este doar prin prisma apartenenței la cultura maghiară.Uite Uj Kelet este dat uitării deși în limba maghiară este foarte evreiască ca și ziarele evreiești din Vechiul Regat deși scriu în românește sunt foarte evreiești.Dar merită de gândit și analizat. Eu îți mulțumesc încă odată pentru tot.Dacă vrei să incluzi acest răspuns la comentarii îți mulțumesc și pentru asta căci eu nici acum n-am învățat această tehnică
E un subiect foarte interesant care reflectă o coincidenţă interesantă între destrămarea Monarhiei Austro-Ungare – în urma căreia evreimea transilvăneană s-a trezit în condiţia unui dublu minoritar (religie israelită şi limbă şi cultură maghiară) – şi trezirea conştiinţei naţionale evreieşti. Ziarul Uj Kelet era scris în limba maghiară, limba vorbită de evreime, dar propaga sionismul, în Transilvania devenită parte a României. Uniunea Naţională (aş sublinia cuvântul naţional) a Evreilor din Ardeal a avut un rol esenţial în organizarea evreimii ca naţionalitate. Sper ca dr. Lya Benjamin să dezvolte în continuare acest subiect în Baabel.