Centenarul evreilor ardeleni

Oare câți  evrei ardeleni de astăzi  știu că  au și ei un centenar de sărbătorit? Dacă  răsfoiești ziarul Uj Kelet [Noul Răsărit], de la apariția căruia se împlinesc tot 100 de  ani,  descoperi că nu evenimentele de la Alba Iulia  erau în centrul atenției ziarului, ci înființarea la 20 noiembrie  1918 a Uniunii Naționale a Evreilor  din Ardeal. „Această dată marchează  începutul procesului de transformare  națională  a evreilor ardeleni”, scria ziarul  Uj  Kelet; o transformare considerată   a   fi necesitate  istorică. Evenimentul  este pe larg  comentat  de  către Ernő Marton, liderul  evreimii naționale din Ardeal. „De fapt, la 20 noiembrie 1918 – scria  Marton – nu  s-a întâmplat altceva decât că evreimea  din Ardeal a reluat firul propriei sale istorii, pe care l-a pierdut cu 50 de ani în urmă. S-a întors la propriul său trecut, dar nu cu mâinile goale”. Prin această afirmație Marton avansează teza  privind consecințele benefice ale asimilismului. Marton era de părere că: Asimilismul a fost o necesitate  istorică, fără de care evreimea ar fi decăzut total în închisoarea  neaerisită  a ghetoului lipsit de lumină. Asimilismul  ne-a îmbogățit  cu multe valori. Evreii au însuşit cultura occidentală și europenismul care, pe lângă  toate păcatele și erorile  lor, sunt valori umaniste extraordinare. „Dar în 1920 asimilismul a devenit anacronic – conchide Ernő Marton – căci  nivelul nostru s-a maturizat în așa fel încât numai înrădăcinați  în solul nostru național putem atinge înălțimile culturii universale. În  mod paradoxal atingerea culmilor culturii universale  nu numai că nu exclude  întoarcerea la  cultura națională ci se împletește cu ea, cu cultura unei vieți interne autentice”.

Dr. Ernő Marton

Evreii ajunși  la redobândirea conștinței  naționale, de pe această poziție s-au raportat la evenimentele  petrecute la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Relevant  în acest sens  este poziția   adoptată  de prima conferință  sionistă  în Ardeal întrunită la Cluj în noiembrie 1920. Eveniment  în care a fost desigur implicată și Ununea Națională a Evreilor din Ardeal. Conferința  a hotărât   participarea cu toate forțele  la consolidarea României Mari, la înflorirea ei.Condiția era  să fie asigurate toate acele drepturi care se cuvin într-o țară democratică, unui  cetățean  cu drepturi egale. Pentru a putea deveni cetățeni credincioși  ai României Mari, participanții la conferință  aveau următoarele revendicări: evreilor  să li se recunoască  calitatea  de  minoritate națională  și   să le fie garantate prin lege drepturi  egale în viața  politică, în  domeniul economic, cultural şi în  învățământ;  să  se  garanteze  dreptul  la folosirea limbii ebraice  ca  limbă  națională a evreilor, care  să  poată  fi vorbită  în adunări  publice,  să  se  aprobe  publicarea  presei  în limba ebraică  și să fie predată  în  școli  ș.a. Drepturi similare s-au cerut și pentru folosirea limbii idiș. S-a cerut  dreptul  la respectarea prin lege a zilei de sâmbătă  și a zilelor de sărbători  evreiești. În  altă  ordine  de idei, conferința a  condamnat orice  mișcare iredentistă, antistatală.

Moțiune  de adeziune la hotărârile Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia  a fost adoptată de către adunarea evreilor ardeleni  domiciliați  în  București. Evenimentul a avut  loc  în ziua de 18 martie  1919. Având în vedere  că actul unirii  prevedea  libertate națională  și confesională, dreptul  la întrebuințarea  liberă a limbii materne  în  învățământ, admnistrație  și justiție, la reprezentarea proporțională cu populația  în parlament și în guvern ș.a. moțiunea a fost votată  în unanimitate.

Totuși,  promisiunile  nu erau respectate.  Într-un   articol  apărut  în ziarul  Curierul  Israelit  din iulie 1920  despre  situația  evreilor  ardeleni  se scria  printre altele: urâți  și amenințați  de  stăpânii  de ieri ai  Ardealului,  ei sunt ocoliți   și  suspectați de regimul  de  azi  al  României. Societățile  iredentiste  maghiare răspândeau  afişe în  care evreii erau acuzați  de  trădare  pentru că  ar colabora  cu  așa-zișii  ocupanți, care  însă  nu  se  grăbesc  să  combată  aceste  calomnii,   conchide ziarul

Ziarul Curierul Israelit a continuat  să  militeze  pentru un regim egalitar  de dreptate și  libertate spre binele evreilor  dar  și  a românilor.

Lya Benjamin

3 Comments

  • Ivan G Klein commented on December 8, 2018 Reply

    Completare interesantă la un articol deosebit . k.i.

  • Lya Benjamin commented on December 7, 2018 Reply

    Evreii ardeleni sunt .într-adevăr considerați de dublă minoritate dar asta după 1918 de către regimul românesc. .Problema identitară a evreilor ardeleni după unire devine foarte complexă.Intenția mea era să leg această problemă de unire și să evidențiez teoria lui M.E despre raportul dintre asimilism și întoarcerea la conștința națională după cum mi s-a părut revelator poziția conferinței sioniste față de unire revendicările formulate și apoi poziția evreilor ardeleni bucureșteni deci iată o diversitate puțin tratată. În general raportarea la ei este doar prin prisma apartenenței la cultura maghiară.Uite Uj Kelet este dat uitării deși în limba maghiară este foarte evreiască ca și ziarele evreiești din Vechiul Regat deși scriu în românește sunt foarte evreiești.Dar merită de gândit și analizat. Eu îți mulțumesc încă odată pentru tot.Dacă vrei să incluzi acest răspuns la comentarii îți mulțumesc și pentru asta căci eu nici acum n-am învățat această tehnică

  • Andrea Ghiţă commented on December 6, 2018 Reply

    E un subiect foarte interesant care reflectă o coincidenţă interesantă între destrămarea Monarhiei Austro-Ungare – în urma căreia evreimea transilvăneană s-a trezit în condiţia unui dublu minoritar (religie israelită şi limbă şi cultură maghiară) – şi trezirea conştiinţei naţionale evreieşti. Ziarul Uj Kelet era scris în limba maghiară, limba vorbită de evreime, dar propaga sionismul, în Transilvania devenită parte a României. Uniunea Naţională (aş sublinia cuvântul naţional) a Evreilor din Ardeal a avut un rol esenţial în organizarea evreimii ca naţionalitate. Sper ca dr. Lya Benjamin să dezvolte în continuare acest subiect în Baabel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *