Ce nume ciudat: grepfrut, sau grapefruit, adică fruct de struguri…  De fapt este o neînțelegere la mijloc, ar fi trebuit să se numească nu „fruct de stuguri”, ci „fruct care crește în ciorchini”.  În ebraică eșkolit înseamnă un mic ciorchine.  Mic, vorba vine, un asemena ciorchine poate să tragă la cântar mai multe kilograme.  Fructul acrișor și ușor amărui nu e pe gustul fiecăruia, nici eu nu m-am atins de el în tinerețe, dar acum îmi place din ce în ce mai mult.  Celora care dau din cap cu neîncredere le propun să încerce o dulceață de grepfrut și le promit că își vor schimba părerea.

Pentru un borcan de dulceață e nevoie de un grepfrut mare, de preferință roșu, o portocală mare și 250 g de zahăr.  Portocala se stoarce, iar zeama se pune la fiert cu zahărul.  Apoi se cojește grepfrutul, se desface în bucăți, se curăță de pielițe și se adaugă în tingirea de dulceață.  Cât timp trebuie să fiarbă e greu de spus, pentru că depinde de intensitatea focului și de cât de zemoase sunt fructele; din experiența mea durează circa o oră pe foc mic, uneori și mai mult.  Pentru a vedea dacă dulceața s-a legat scoatem o cantitate mică pe o farfurioară și o lăsăm să se răcească.  Dulceața se toarnă fierbinte în borcane se poate păstra câteva luni în frigider.

Din păcate avem de-a face cu un paradox: tinerii nu se prea dau în vânt după grepfrut, iar oamenii mai în vârstă ar trebui să fie atenți când îl consumă, mai ales dacă suferă de diverse boli și iau medicamente – pentru că în zeama de grepfrut există substanțe care influențează acțiunea unelor medicamente.  Voi încerca să explic.

Unele medicamente (nu toate!) se descompun încă din momentul absorbției lor din tubul digestiv.  Atât în peretele intestinului cât și în ficat există enzime care le distrug, pe unele chiar în proporție de peste 90%.  Aceasta nu este o problemă, fenomenul este cunoscut și cantitatea de medicament din fiecare tabletă este determinată în așa fel încât să se obțină totuși efectul dorit.  Dar… în unele cazuri sucul de grepfrut distruge aceste enzime.  Ca urmare se va absorbi o cantitate mai mare (uneori chiar mult mai mare) de medicament, ceea ce va duce la efecte nedorite, sau chiar la intoxicații.

Efectul depinde în primul rând de cantitatea de grepfrut consumată.  Apoi el variază de la un om la altul, în funcție de factori genetici, unii oameni nu sunt afectați deloc. Pentru unele medicamente o supradozare întâmplătoare nu reprezintă un pericol serios, dar pentru altele poate fi foarte periculoasă, chiar fatală. 

Dacă ați suferit un transplant și primiți medicamente care să prevină respingerea organului străin, e mai sigur să nu vă atingeți de grepfrut!

Dacă aveți, ca mulți alții la vârsta a treia, tensiune, boli de inimă, colesterol, sau primiți antidepresante, trebuie să citiți cu atenție prospectele medicamentelor, să vedeți dacă se pomenește ceva despre grepfrut.

Tot timpul apar pe piață medicamente noi, se fac tot mai multe cercetări asupra celor existente, iar ca rezultat lista medicamentelor care interacționează cu sucul de grepfrut devine din ce în ce mai lungă.  Recent s-au adăugat unele medicamente împotriva cancerului, împotriva diabetului, unele antibiotice, chiar unele pilule anticoncepționale.

Încă câteva amănunte:  Sucul de grepfrut influnțează numai medicamentele luate pe gură și absorbite din intestin – așadar nicio injecție, inhalație, alifie, etc. nu este afectată.  Dacă sucul de grepfrut întărește acțiunea anumitor medicamente, există și unele a căror acțiune este slăbită.  Așteptând o oră sau două nu va rezolva problema – efectul durează mai multe zile!  Dacă m-ați fi întrebat acum câțiva ani, aș fi spus că interacția cu medicamentele a fost demonstrată numai pentru grepfrut, dar în ultima vreme fenomenul a fost găsit și la alte fructe citrice.

În concluzie: ”better safe than sorry”, spun englezii.  Citiți cu atenție prospectele medicamentelor pe care le luați, iar dacă nu este niciun pericol, vă invit să savurați dulceața mea. 

Hava Oren