Și tu, Brutus?

O apariţie editorială recentă schimbă imaginea „trandafirie” creată despre soldații finlandezi, aliați ai trupelor naziste în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Lucrarea semnată de docentul Andre Swanström, de la Universitatea din Turku, stârnește consternare în rândul opiniei publice scandinave  interesate de acest subiect sensibil, dar cunoscătoare a tezei mai vechi, conform căreia regimentele SS finlandeze nu s-ar fi făcut vinovate de crime de război.

Documentele și scrisorile analizate de Andre Swanström relevă o realitate cu totul diferită de cea prezentată într-o altă lucrare publicată tot în Finlanda, cu cinci decenii în urmă și semnată de istoricul pe nume Mauno Jokipii.

Andre Swanström

Studiul lui Swanström, întitulat Hakaristin Ritarit (Cavalerii Svasticii), se bazează pe o serie de dovezi, ca de pildă scrisoarea expediată de un soldat SS pe nume Olavi Kustaa Aadolf Karpala, mecanic auto de meserie, pastorului militar și ofițer SS Ensio Pihkala.

,,Este nevoie de mult mai puțină pregătire decât a noastră pentru a executa evrei” scrie autorul mesajului, evident nemulțumit de misiunile „lipsite de importanță” ale soldaţilor finlandezi, în comparație cu cele „glorioase”, ale nemților.

Potrivit profesorului Swanström, din paginile scrisorii lui Karpala, semnată şi de alţi cinci camarazi, reiese în mod clar că finlandezii au luat parte activ la atrocități.

Printr-o petiţie, corespondentul de război al batalionului finlandez, solicita ca fotografiile celor executați să fie publicate și trimise biroului finlandez de legătură de la Berlin, pentru a dovedi activitatea luptătorilor finlandezi.

Lucrarea lui Swanström nu este nicidecum o confirmare izolată a faptelor aliaților finlandezi. Doi cercetători norvegieni, Matthew Kott și Terje Emberland, dezvăluie în volumul intitulat Norvegia lui Himmler existența unor dovezi legate de participarea voluntarilor din Finlanda la persecuțiile contra evreilor din Lublin în anul 1941.

Documentele relevă că primii voluntari finlandezi au pornit din Turku în ziua de 6 mai 1941, iar în toamna aceluiași an au depus jurământul de fidelitate față de Hitler la Borne Szelinowo, așezare aparținătoare acum Poloniei .Curând după aceea au luat parte activ la operațiunea Barbarossa, luptând în cadrul diviziei Wiking.

Batalionul finlandez era unic în felul lui, reprezentând singura grupare care lupta alături de SS,deşi proveneai dintr-o ţară neinvadată de Germania nazistă.

Mobilizarea soldaților era sprijinită, în mod discret ce–i drept, de către statul finlandez și comandamentul armatei, pentru a nu stârni mânia Uniunii Sovietice, scrie un istoric-ziarist suedez, Lennart Westberg.

În Ucraina, finlandezii au luat parte la cruzimile comise contra  populației ruse, dar și la operațiunile de lichidare a evreilor și a romilor. Deja în vara lui 1941,un număr uriaș de evrei au fost executați la Zloczow și Ternopol, misiunea fiind dusă la îndeplinire de către membrii diviziei Wiking, cu participarea entuziastă a localnicilor.

Andre Swanström mai menționează numele preotuluui Kalervo Kurkiala alături de cel al pastorului Ensio Pihkala.Kurkiala, mai târziu avansat la rang de Obersturmbannführer, cel mai înalt rang obținut de un finlandez membru în SS.

„Dacă Germania ar fi câștigat războiul, preotul Kurkiala ar fi devenit un jucător important al mișcării național-socialiste din Finlanda” este de părere Swanström. Tot el subliniază că mulți dintre reprezentanții bisericii finlandeze au sprijinit în mod deschis nazismul, argumentându-și poziția prin orientarea lor anti-comunistă.Tot în rândurile diviziei Wiking a debutat și Josef Mengele care a operat în acele zile și răniți finlandezi, salvându-i de la moarte. Abia mai târziu și-a început activitatea diabolică în lagărele de exterminare.În martie 1943, cu prilejul unei permisii a soldaților finlandezi, lui Hitler i s-a înmânat o scrisoare semnată de comandantul Carl Gustav Mannerheim care îi cerea Fuhrerului să permită eliberarea acestora din serviciul german, sub motivul necesității vitale a prezenței lor acasă, întrucât Finlanda era nevoită să-și apere granițele în fața invaziei Armatei Roșii. Cererea a fost aprobată în scurt timp.

Un număr de 256 finlandezi au pierit în luptele purtate  de divizia Wiking.Spre deosebire de Danemarca și Norvegia, unde după război, cei care li s-au alăturat trupelor naziste au fost acuzați de trădare de țară, Finlanda i-a absolvit pe soldații SS de vina crimelor de război, aceștia reluându-și nederanjați statutul de civili. Abia la doi ani după încheierea păcii, autoritățile au hotărât arestarea lor, răstimp în care mulți au reușit să se refugieze, asemenea criminalilor germani, în America de Sud. Printre ei s-a numărat şi mecanicul-auto Aadolf Karpala.

George Farkas

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

4 Comments

  • George Farkas commented on February 15, 2019 Reply

    Ca tot omu’ ,ma bucur si eu de critici pozitive,multumesc

  • Robert LEVI commented on February 15, 2019 Reply

    תודה, לא הכרתי את צד האפל הזה של ההסטוריה. לא תארתי לעצמי שיש עדיין סודות כמוסים במגירות של ההסטוריה הפינית. יישר כוח

  • GBM commented on February 14, 2019 Reply

    Povestea e f interesanta si ea dovedeste inca o data ca antisemitismul infloreste chiar in absenta evreilor. A nu se uita, intre cele doua razboaie numarul evreilor in Finlanda era de aproximativ 2000!!!
    GBM

  • George Kun commented on February 14, 2019 Reply

    Mersi George Farkas! E bine de stiut. Tineretul de astazi stie despre Finlanda doar ca face telefoane Nokia si bunicii lor cred ca nu-i informeaza prea mult despre ce a fost pe vremurile lor…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *