Cu condeiul și lupa prin Balcanii de azi (I)

Călătorind prin Balcani poate fi realmente o experiență hedonistă, o sărbătoare senzorială pentru văz, auz și gust. Frumusețea peisajului, a plajelor, insulelor, munților, pădurilor, lacurilor şi râurilor, este absolut copleşitoare. Iubitorii de fructe de mare îşi vor găsi acolo paradisul, pentru că prospețimea, gustul şi rafinamentul în gătirea și servirea mâncării sunt toate excelente. Regiunea abundă în zone viticole, sursa unora dintre cele mai bune vinuri europene. Adăugând la asta și muzica omniprezentă atât în localuri, cât și cântatul la reuniuni cu prieteni, ne putem forma o imagine reală a vieții gastronomice şi sociale din Balcani.

poze 1,2,3,4,5,6

Cu caiacul în jurul Dubrovnikului
Cafenea şi baie pe stânci în Dubrovnik

Căsuţă cu balcon din Rovini Istria
Cafenea cu vedere la mare pe promenada Riva Split

Atât croații cât și muntenegreniisunt oameni foarte ospitalieri și e ușor să le fii pe plac, dar ei pot fi și iuți la mânie. Puțină intuiție socială, bun simț și o înțelgere a unor subtilități culturale pot fi de mare folos oriunde în lume, dar în Balcani pot determina diferența dintre o experiență de călătorie foarte plăcută și una absolut mizerabilă.

1) Apă rece se găsește din plin în Croația şi în majoritatea localurilor, cafenelelor, restaurantelor, dușurilor de la plajă, toaletelor și chiar a locuințelor. Ea se poate obține în două feluri: fie de la robinetul cu rozeta albastră marcat pentru apă rece, fie de la cel cu rozeta roșie, marcat pentru apa caldă. Rezultatul e același.

2) Toată lumea fumează. Asta include doctori și personal sanitar de spital în timpul serviciului, șoferi de autobuz, funcționari publici la ghişee. Fumatul e pur și simplu omniprezent, adesea chiar și în spații închise, ca de exemplu în interiorul unei mașini. Pentru un nefumător, viața poate fi destul de dificilă. Rugând pe un fumător să nu fumeze în prezența ta sau să nu-ți sufle fumul în față, e considerat nepoliticos, nelalocul lui. De altfel chiar și o simplă remarcă negativă legată de nesănătosul obicei al fumatului poate duce rapid la deteriorarea atmosferei joviale a unei întruniri, întrucât  nefumătorul este considerat un om cu nasu’n sus, care își dă aere și nu știe să se poarte. Din păcate nu se observă niciun simptom de sensibilizare a opiniei publice la daunele fumatului și nici vreun interes al fumătorilor avizați şi informaţi de a se lăsa de acest obicei.

3) Ar fi interesant să vorbim și despre şerveţele. Lipsa totală a șervețelelor de hârtie în restaurante și cafenele este surprinzătoare. Nu numai că n-ai să vezi pe o masă un suport pentru șervețele lângă solniță și piper, dar nici pe farfurioara de la ceașca de cafea adusă de un chelner. În cafenelele mai bune, cafeaua e servită cu două cubuleṭe de zahăr și o bucățică de ciocolată sau fursec, dar fără șervețel. Am observat că dacă insişti să ți se aducă un șervețel, chelnerul va fi iritat și în caz că-ți aduce unul, ți-l pune pe masă nepoliticos. Situația este similară și în cazul când eşti invitat la prieteni, cu diferența că gazda nu te va scuti de comentarii răutacioase, chiar dacă va pretinde că sunt spuse în glumă, cum că ești un răsfățat cu obiceiuri și pretenții “americane”. Până la urmă când am înțeles că lipsa șervețelelor este o situație generală, am hotărât să am mereu cu mine o provizie suficientă și la nevoie să le folosesc foarte discret.

Odată, mai mult pentru distracție, am întrebat o chelneriță tânără, simpatică și prietenoasă de la o cafenea unde serveam un “Cafe Latte”, dacă ar fi dispusă să-mi vândă un şervețel. Ea a roșit un pic și mi-a răspuns că mi-ar da cu plăcere unul pe gratis, dar ei pur și simplu nu au șervețele, întrucât la ei se servește doar băutură și nu mâncare. În timp ce dădeam din cap aprobator, pretinzând că accept această explicație, m-am uitat la ea și mi-am șters cu palma spuma de lapte de pe buze. Nu pentru că aş fi așteptat un șervețel, ci doar s-o ajut să înțeleagă că șervețelele pot fi utile și pentru băutură, nu doar mâncare.

4) Mâncarea și vinurile în restaurante și taverne sunt de obicei foarte gustoase, iar porțiile sunt și ele generoase, așa că rareori clientul găsește vreun motiv să se plângă. Dacă ești un client regulat sau dacă-l cunoști pe proprietar, sau dacă vii însoțit de prieteni locali, e aproape garantat că vei fi servit mai bine, cu porții mai mari şi produse de calitatea cea mai bună.

Dacă ești doar un turist cuminte, liniștit și “la locul lui”, nu te aştepta la toate avantajele menționate anterior, dar poți totuși conta pe un serviciu adecvat. Pe de altă parte, dacă nu ești un turist cuminte, liniştit şi “la locul lui” și îndrăznești să faci comentarii negative, sau și mai rău, sa te plângi sau să faci reclamații,  lucrurile pot lua o întorsătură neplăcută și chiar periculoasă. Conceptul nord-american după care clientul are întodeauna dreptate este totalmente necunoscut în Balcani, iar reclamantului i se va da o lecție aspră, ori va fi complet ignorat. Am fost martor la o scenă în care un turist olandez s-a plâns de un vin alb – poate că nu era sec, sau nu era destul de rece, sau nu i s-a adus vinul comandat, cine știe…Ospătarul s-a răstit la el, cerându-i s-o lase mai domol cu mofturile de copil răsfățat și apoi cu o voce și mai ridicată a declarat că “ăsta e un vin foarte bun!”, după care s-a întors și a plecat.Nu mai era loc pentru alte schimburi de opinii sau alte negocieri; nota de plată trebuia achitată incluzând și vinul. Am aflat mai târziu că olandezul nu a lăsat niciun bacșiș,dar în Croația, prin traditie, bacșișul este și așa destul de mic.

Deși am auzit numeroase istorioare neapetisante și chiar grețoase despre modalitățile de răzbunare ale unor ospătari sau bucătari jigniți în orgoliul lor profesional, nu prea le-am luat în serios tocmai pentru că păreau atât de absurde. Asta până când le-am auzit de la prieteni ospătari și bucătari care s-au jurat că sunt reale, unele din propria lor practică. Printre cele mai “nevinovate” metode se numărau adăugarea unor purgative puternice la hrana servită mușteriului recalcitrant, în doze care îl vor ține pe bietul om prizonier pe o zi în WC. În cazurile mai grave, cu reclamații serioase, răzbunarea se materializa prin “irigarea” băuturilor și supelor servite cu fluide corporale din arsenalul personalului ofensat. 

5) Toată lumea consumă alcohol și conduce mașina. Berea se consumă din abundență,  iar vinul e nelipsit din meniul mesei de prânz și de cină. Nu am văzut niciodată ca un șofer să bea mai puțin ca alții, nici ca vreunui pasager să-i pese cât alcool a consumat șoferul.

6) Stilul de condus și comportarea rutieră a șoferilor de toate vârstele, pe toate drumurile și șoselele, este pur și simplu uluitor și înfricoșător, pretutindeni în Balcani. Condusul are loc pe trotuare, pe străduțe foarte înguste marcate “numai pentru pietoni”, la câțiva centimetri de scaunele și mesele cafenelelor în aer liber, pe scurt în locurile cele mai neașteptate.

Am prins această poză cu fețele îngrozite ale unor consumatori pașnici paralizați de atacul iminent și brutal al Monstrului Negru al Trotuarelor, călare pe 160 Cai Putere, gata să-i facă praf pe toți.

7) Când pietonii traversează pe verde, majoritatea șoferilor în drum spre intersecție își exprimă curtoazia claxonând nebunește ca să-ți atragă atenția că ei viiin! în viteză. Abia mai ai timp să decizi dacă vrei să fugi din toate puterile sau vrei să te lași călcat și să mori.

8) Există încă un obicei rutier de-a dreptul înspăimântător. Cu toate că majoritatea șoselor au numai două benzi, mașinile care întrec doar cu puțin viteza maximă permisă sunt depășite fără cruțare! Evident depășirea se face pe banda de sens opus, în speranța că nu vine nimeni, sau dacă doamne ferește vine, te vei putea reintegra instantaneu în banda ta. Acest obicei este practicat atât de des încât a ajuns la perfecțiune. Am văzut sute de mașini la o fracțiune de secundă de o coliziune frontală fatală și totuși în mod miraculos, toate au fost admise înapoi în convoi. Citind ziarele, se poate afla despre miracolele care nu au avut loc. Acest obicei nu este specific balcanic, dar acolo i-am fost martor de nenumărate ori și nu recomand nimănui cu o problemă chiar minoră de incontinență să conducă oriunde în sudul Europei. La urma urmei există metode mult mai sigure de a călători prin Balcani, cum ar fi trenuri, autobuze, sau vapoare. În ultima instanță vizionarea unor DVD de calitate este și ea informativă și în mod cert mult mai ieftină.

(Va urma)

George Kun

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • George Kun commented on May 18, 2019 Reply

    Stimate domnule Tiberiu Ezri, imi place umorul d-voastra si sper sa mai scrieti comentarii cu haz si dupa ce veti citi toate episoadele

  • Tiberiu Ezri commented on May 18, 2019 Reply

    Cetatenii din Dubrovnik au declarat recent ca nu mai suporta invazia turistilor.
    In lumina sfaturilor culinare discrete ale Domnului Kun, nu v-as sfatui sa mancati la un restaurant din Dubrovnik.

  • George Kun commented on May 17, 2019 Reply

    Mersi Ivan. Ma bucur ca ti-a placut articolul. Deocamdata s-a publicat doar o cincime din el. Sper sa-ti placa si restul.

  • Ivan G Klein commented on May 17, 2019 Reply

    Pentru mine cea mai sigură , ieftină , interesantă călătorie în Balcani e citirea unui articol ca cel de sus – soția mea participantă la o excursie în grup în Croația a apreciat frumusețea deosebită a zonei .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *