Ȋn anii dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial un tânăr farmacist german pe nume Victor Capesius îi vizita pe medicii din Cluj, făcând reclamă, împărţind prospecte și mostre din produsele farmaceutice ale firmelor germane I.G.Farbenindustrie și Bayer. Venea la Spitalul Evreiesc din Cluj, unde îi cunoștea bine pe șefii de secţie. Vizita și cabinetele particulare ale unor medici cunoscuţi – dintre care o parte erau evrei.

Născut la începutul secolului trecut la Miercurea Sibiului, tânărul sas a învăţat farmacia la Universitatea din Cluj, terminându-și studiile la Viena, iar apoi a devenit reprezentantul celor două firme farmaceutice menţionate mai sus. După izbucnirea războiului s-a încadrat în Wermacht și apoi în SS, unde a ajuns până la gradul de farmacist maior (Sturnbannfürer). Ca ofițer SS a fost trimis mai întâi la lagărul de concentrare Dachau, iar în 1944 a ajuns fermacistul șef al lagărului de concentrare Auschwitz. Ȋn această calitate a colaborat cu Mengele la experienţele genetice pe cobai umani și a fost responsabil pentru administrarea gazului ucigător Zyklon B. Și mai important din punct de vedere istoric este faptul că farmacistul Capesius a participat la selecţia evreilor sosiţi la Auschwitz, indicând cu mâna cine să meargă spre moarte și cine să rămână deocamdată în viaţă. Personajul malefic Victor Capesius a fost descris în mai multe cărţi, printre care şi cea a lui Dieter Schlezack.

Al doilea personaj al acestui articol este Dr. Isidor Herskovits (1894-1944), șeful secţiei de radiologie al Spitalului Evreiesc din Cluj, prieten și coleg de spital cu părintele meu. Este interesant că toţi fraţii Herskovits au fost medici radiologi, iar peste ani și fiul lui Isidor a îmbrăţisat aceeași specialitate. Dr. Herskovits a fost un membru activ al Societăţii medicilor evrei din Cluj, societatea Paul Ehrlich, și împreună cu fraţii lui a scris primul tratat practic de roentgenologie din România (1933).

La scurt timp după 19 martie 1944, când trupele germane au ocupat Ungaria, ele au intrat şi în Cluj.  La începutul lunii mai a început ghetoizarea evreilor clujeni, iar deportarea a avut loc în luna iunie a aceluiași an. Printre evreii duși la Auschwitz se afla și doctorul Herskovitz cu familia.

După Ce deţinuţii abia sosiţi au fost înşiruiţi pe rampa de la Auschwitz a venit momentul selecţiei. Apropiindu-se de ofiţerul care făcea selecţia și care hotăra cine va muri și cine nu, Dr. Herskovits l-a recunoscut pe Victor Capesius cu care avusese relaţii profesionale la Cluj, înainte de război. Avuseseră relaţii de colaborare corecte atât la Spitalul Evreiesc, cât și în cabinetul radiologului de pe strada Majalis Nr.2 (azi Republicii). Așa cum reiese din cartea lui Daniel Lӧwy De la Capela Calvariei, la tragedie, doctorului Herskovits nu i-a venit să-și creadă ochilor când l-a văzut pe Capesius. Aproape că s-a bucurat când l-a văzut. După cum spune Daniel Lӧwy, se presupune că medicul radiolog i-ar fi spus lui Capesius că nu se simte prea bine și e obosit. “Nu-i nimic” – i-ar fi spus Capesius. “O să am grijă să vă trimit într-un loc cald unde să vă puteţi odihni!” – și l-a trimis spre moarte.

Așa s-a terminat relaţia dintre cei doi cunosciţi dinainte de război: un evreu și un german.

Eu știam de cele întâmplate pe platforma de la Auschwitz înainte de a citi cartea lui Daniel Lӧwy. Le-am aflat de la prof. Tiberiu Holan (1922-2000), fiul lui Izidor, care, cum nu, era și el radiolog. El a scăpat de deportare fiindcă în iunie 1944 se afla într-un detașament de muncă forţată.

Câteva cuvinte despre acest demn urmaș al familiei Herskovits, medic radiolog, luptător în Războiul din Coreea din anii 50, cadru didactic la Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj. Prof. Holan a înfiinţat primul Institut de Medicină Nucleară din România. A ajutat evreii care s-au întors din lagăre, în 1945, printre care și pe părintele meu. Pe atunci tânărul de 23 de ani, Tibi Holan, lucra la Sanatoriul Mátyás Mátyás, pe postul pe care lucrase părintele lui înainte de război. Tibi Holan venea des în casa noastră, unde se vorbea despre Isidor, tatăl lui și prietenul părintelui meu.

Tot din cartea lui Daniel Lӧwy am aflat că și Eva Rosenfeld a fost selecţiontă de Capesius, care a trimis-o la muncă silnică. Capesius i s-a adresat Evei în limba maghiară. Peste ani, Eva Rosenfeld a fost profesoara mea de fiziopatologie și mi-o amintesc cu multă admiraţie.

După război Capesius a fost pedepsit pentru faptele lui, dar cred că pedeapsa nu a fost suficientă. La Gӧppingen, în Germania, unde a locuit, avea o farmacie și se spune că și-a asigurat existenţa de pe urma jefuirii dinţilor de aur, extrași de la deportaţii uciși, aur pe care l-a trimis în Germania. Ȋn 1959 a fost arestat și deţinut preventiv 8 ani. Se spune că în ziua în care a fost eliberat, s-a dus seara la teatru unde a fost primit cu aplauze.

Aceasta este povestea a doi oameni care au colaborat înainte de Holocaust și care s-a sfârșit cum s-a sfârșit.

P.S. Acum câteva săptămâni am fost la cimitirul evreIesc ortodox de pe Calea Turzii, din Cluj. La un moment dat am trecut pe lângă mormântul Elisabetei Nichtburg, verişoara lui Izidor Herskovits. Ea a fost o cunoscută și iubită profesoară de matematică la Zsidlicz (Liceul Evreiesc) și apoi, după război, la marile licee din Cluj. În anii 60 m-a meditat și pe mine la matematică, dar fără mult succes, pentru că vorbeam de toate pentru toţi, numai matematică nu. Ȋn apartamentul ei de pe str. Clinicilor am petrecut multe ore de interes intelectual.

FOTO: Prof. E. Nichtburg

Azi lespedea de pe mormântul lui Erzsi néni e spartă, mormântul e aproape distrus. Cred că foștii ei elevi, printre care mă număr și eu, ar trebui să cerem sprijinul Comunității pentru a-l reconstrui.

Johanan Janos Vass