Conștiința de putere globală, conducătoare a lumii, a rămas puternic înrădăcinată în societatea britanică. Fosta stăpână a mărilor și a 70% din coloniile mondiale timp de peste trei secole, respectiv a treia forță aliată câștigătoare a celui de-al Doilea Război Mondial s-a deprins foarte greu doar cu statutul de putere regională, încadrată în limitele politico-economice și financiare ale Uniunii Europene.

Prăbușirea imperiului colonial, începând cu perla coroanei britanice, India, în 1947 și terminând cu Hong Kong în 1997, au reprezentat tot atâtea unde de șoc pentru metropolă , pentru “Marea Britanie“, ajunsă geografic doar o țară medie ca suprafață și populație. Mai mult, în ultimul deceniu Regatul Britanic abia reușește să-și mențină unitatea, Scoția și Irlanda de Nord întețindu-și eforturile de obținere a independenței, respectiv a unirii cu restul Irlandei. Ambele regiuni doresc să rămână în Uniunea Europeană, încă o falie între Anglia și suratele ei monarhice.

Fostul premier David Cameron a comis o gafă monumentală în 2016, când a organizat un referendum cu privire la rămânerea Marii Britanii în UE, sub presiunea opiniei publice și a unei majorități a Partidului Conservator de guvernământ. În mod neașteptat, cu o mică majoritate de cca. 30.000 de voturi și cu aproape 13 milioane de cetățeni care nu au mers la vot, s-a decis că Marea Britanie va părăsi UE. După trei ani de conflicte politice interne, cărora le-a căzut victimă guvernul conservator al Theresei May, la începutul lui 2020 impetuosul premier Boris Johnson (numit și nu ales!) a reușit să tranșeze cu succes chestiunea istorică a Brexit-ului și să fie ales cu adevărat pentru un mandat de 4 ani, de către o majoritate confortabilă.

Conservatorii pro-Brexit au încercat să împacheteze dorința străveche de independență și grandoare mondială a unei fluide și delicate majorități a britanicilor într-un concept transnațional mobilizator – Global Britain. Acest slogan simplu prizat puternic de britanicii nostalgici, conservatori, nemulțumiți de constrângerile economice și financiare ale UE, de imigrația masivă din ultimii ani, de statutul de putere secundară și mobilizați de nostalgii istorice și perspective idealiste globale, propagate abil de mass media conservatoare, a început să fie umplut cu conținut de către strategii carismaticului premier Boris Johnson.

Ca fostă putere mondială, Marea Britanie dispune de câteva atuuri redutabile, în a-și relua rolul global după Brexit, printre care aș enumera unele într-o succintă analiză.

1. La ora actuală Marea Britanie este a cincea putere economică a lumii, reprezentând 3,3% din PIB ul mondial, după USA, China, Japonia și Germania. Cu asemenea pondere economică pe mapamond, Marea Britanie are șanse reale de a-și relua un rol relativ dominant în lume și în afara UE.
2. Londra își va păstra și după Brexit statutul de capitală a serviciilor financiare din Europa. Ea concurează cu New York-ul la titlul de capitală finaciară a lumii, deoarece faimosul cartier bancar City of London are o infrastructură financiar-bancară globală, un statut juridic consolidat și o vechime multiseculară. Statisticile arată că 1400 de companii europene de servicii bancare și financiare au depus cereri de funcționare după Brexit.
3. Marea Britanie rămâne membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, deci continuă să aibă un rol esențial pe plan internațional, alături de SUA, Rusia, China și Franța.
4. Marea Britanie este a treia sau a patra putere nucleară a lumii, practic la egalitate cu Franța, după SUA și Rusia. Londra își păstrează rangul de mare putere militară, capabilă să intervină în orice punct al lumii, cum a și făcut în conflictele armate din insulele Falkland cu Argentina, în Libia, în Irak, în Siria și în alte focare de tensiune din lume. Flota britanică, flotila de submarine atomice cu rachete balistice nucleare, aviația militară, celebrele comandouri SAS și faimosul MI6 constituie forțe mondiale redutabile.
5. Londra rămâne membră de bază a NATO și probabil cea mai însemnată putere militară europeană, umăr la umăr cu Franța. Din acest motiv, chiar după Brexit, Marea Britanie își conservă statutul de putere europeană.
6. Commonwealth-ul reprezintă o mare șansă de viitor, exploatată doar simbolic și superficial până acum de Londra. Alianța internațională a celor 53 de state în care totuși metropola a rămas cu rol conducător, poate deveni pe termen mediu un conglomerat economico-financiar de frunte al lumii.
7. Relația geostrategică preferențială SUA-Marea Britanie, cu mari tradiții istorice, dată fiind comunitatea de limbă, cultură, mod de viață și interese globale, constituie una din cheile majore ale conceptului de Global Britain. Încă în 2019, președintele SUA Trump a promis Londrei un acord fantastic de schimb comercial liber atotcuprinzător, menit să contrabalanseze rolul UE în comerțul cu Marea Britanie. Acesta nu a fost încă perfectat, dar mai mult ca sigur va reprezenta unul din punctele de forță ale unei noi și speciale alianțe transatlantice. În acest context se cuvine menționat, ca fundal al simbiozei economice dintre cele două state, faptul că investițiile reciproce se ridică deja la cifra astronomică de cca. o mie de miliarde de USD.
8. Prin Brexit, Londra iese în mare parte de sub presiunea imigraționistă venită din UE, deoarece s-a ajuns deja la o saturație și o ostilitate vădită a majorității britanicilor împotriva imigranților, în primul rând musulmani și africani, dar și împotriva celor veniți din statele mai sărace ale UE precum Ungaria, România, Bulgaria. Cele 65 de milioane de locuitori aflați pe un teritoriu relativ restrâns, sunt arhisuficienți din punct de vedere al densității populației, respectiv din punctul de vedere al asigurărilor sociale și de sănătate. Serviciile de sănătate publică lasă mult de dorit, precum și condițiile de locuit ale păturilor sărace. Prin reducerea imigrației, Londra are șansa de a îmbunătăți condițiile sociale și nivelul de trai general al populației.

Dincolo de lipsa de fundamentare concret economică și financiară a Brexit-ului, de caracterul de salt parțial iresponsabil într-un context incert, de greutățile inerente ale unei tranziții dinspre europenism spre mondialism, de adâncire a nesiguranței legate de viitor datorată pandemiei de coronavirus, Global Britain constituie un proiect nefinalizat cu mari sorți de izbândă pe termen mediu și lung.

God Save the Queen…and Britain.

George Vigdor