Reţele de Socializare

De peste un deceniu reţelele de socializare[1] sunt o cale de comunicare interumană folosită pentru aproape orice mărunţiş, dar și pentru probleme majore, pentru a crea legături cu oameni cunoscuţi sau încă nu, pentru a împărtăşi noţiuni, impresii, fotografii şi cunoştinţe cu caracter general sau personal și poate nu în cele din urmă pentru a stabili legături serioase, prietenii de durată, uneori căsătorii, sau angajări în diverse companii.

Ideea de a scrie despre reţelele de socializare a apărut în contextul celebrării de 8 ani a revistei Baabel. Chiar dacă Baabel este o revistă, totuși ea este și un mod de înfăptuire a socializării. Folosind legătura oferită de Internet, revista pune în valoare elementele menţionate mai sus, publică opinii, impresii, amintiri, dialoguri, contribuind la stabilirea unor legături între participanţii aflaţi în puncte diferite de pe glob.

Întorcându-ne la noţiunea de rețea, găsim definiţii referitoare la împletituri sau încrucişări de fire, de linii, a căror structură serveşte scopuri diverse. DEX mi-a sugerat o definiție mai potrivită: “Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele, cuprinzând și obiecte situate la întretăierea acestora”. Această definiţie multiplică imaginea reţelei originale, la un complex mai bogat, la o structură. Dacă iniţial noţiunea era folosită în diferite domenii tehnice, ea s-a extins ulterior la societatea umană, există chiar o disciplină sociologică numită Reţele Sociale.[2]

Pentru a parcurge distanţa dintre reţeaua ca un grup de fire și reţeaua ca mod de socializare, a apărut încă de la sfârşitul anilor ’60 strămoşul Internetului, reţeaua ARPAnet, la origini un proiect american publicat în 1967. pentru a schimba pachete de date în scopul comunicaţiei între calculatoare. Proiectul a fost finanţat de Agenţia americană de cercetări în domeniul apărării şi ulterior a fost folosit la interconectarea computerelor. După câteva faze intermediare în care calculatoare au fost interconectate pe baza unei reguli de comunicare numită protocol, a urmat extinderea interconectării nu numai a calculatoarelor ci şi a reţelelor însele, creîndu-se o reţea uriaşă, care împânzeşte întregul glob pământesc – INTERNETul (INTERconnection + NETwork). Protocolul cel mai cunoscut pe baza căruia se face comunicarea între “membrii” conectaţi pe reţea este TCP/IP, Transmission Communication Protocol şi Internet Protocol, fiind “straturi” diferite în modelul teoretic de comunicaţie numit OSI (Open System Interconnection[3]), care este un grup (o stivă) de protocoale asigurând conectarea corectă a dispozitivelor (calculatoare, dar nu numai), aflate pe aceeaşi reţea.

Capacitatea tehnică oferită de Internet a condus în timp la apariţia și răspândirea reţelelor de socializare. Dezvoltarea inimaginabilă a legăturilor prin Internet nu ar fi putut apărea fără perfecţionarea tehnicilor folosite de calculatoare.

Dacă poate la început exista un oarecare anonimat când oamenii comunicau prin intermediul calculatoarelor interconectate, cu timpul acesta a fost înlocuit prin definirea noţiuniilor de „prieteni” sau „contacte”, eventual cu unele interese similare, culturale, sociale, matrimoniale, obiective de afaceri, sau academice și care împreună au creat conceptul de COMUNITATE internetică.

Serviciul World Wide WEB nu trebuie confundat cu Internetul (reţeaua)! El este totalitatea site-urilor, localizate pe diferite calculatoare conectate la Intenet. Ele se numesc SERVERe. Pe aceste calculatoare se află mii şi milioane de informaţii (documente, imagini). Numitorul lor comun este adresa site-ului (URL – Uniform Resource Locator) şi limba în care sunt prezentate informaţiile textuale, numită hypertext. Afişarea acestor informaţii foloseşte un program (BROWSER), care face legătura dintre server (computerul accesat prin URL-ul său) și calculatorul utilizatorului. Pentru transferul informaţiilor (scrise in limbajul numit Hyertext) se foloseşte un alt protocol de comunicaţie, Hypertext Transfer Protocol (prescurtat http).

Primul meu contact cu reţelele de socializare a fost participarea, începând din 2002, la un site numit iniţial colegi.ro. El a fost administrat de Daniel Racoviţan, un tânăr care lucra în domeniul calculatoarelor şi care la vremea respectivă trăia în Franţa. El a conceput şi a administrat timp de mai mulți ani site-ul colegi.ro. Prin el am regăsit foști colegi de la liceu şi de la facultate. Printre ei aş vrea să menţionez două persoane deosebite, care din păcate nu mai sunt printre noi.

Una a fost colegă mea de clasă, Rodica O., arhitectă care a studiat la Bucureşti, s-a căsătorit cu un inginer ecuadorian, venit la studii la Bucureşti. La sfârşitul anilor ’70 cei doi s-au stabilit la Quito. Rodica a trăit la Quito, până când destinul a făcut ca viaţa să i se întrerupă, puţin după vârsta de 60 de ani, în urma unei boli, pe care medicina locală nu a reuşit s-o înfrângă, şi după ce îşi pierduse fiul dintr-o eroare medicală, comisă cu câţiva ani înainte.

A doua persoană a fost nepreţuita mea prietenă Irina P. de la Frankfurt am Main, cu care am fost într-o legătură foarte apropiată până în anul 2010. În septembrie urma să plec la Frankfurt. Probabil că nu voi putea face acest zbor, planificat înaintea pandemiei. La 4 septembrie 2020 se vor împlini 10 ani de când Irina nu mai este.

La începutul anilor 2000 în multe țări au apărut reţele de socializare precum Classmates.com și SixDegrees.com. Classmates.com, fondată în 1995, a folosit o campanie publicitară agresivă pentru a atrage surfers. Legăturile pe acele site-uri se bazau pe legături din timpul şcolii, al serviciului militar și chiar de la locul de muncă. SixDegrees.com a fost primul site al unei rețele de socializare reale. Acesta a fost lansat în 1997, cu cele mai multe caracteristici pe care le cunoaștem astăzi: membrii își puteau crea profiluri, puteau menține liste de prieteni și se contactau între ei prin intermediul sistemului de mesagerie privat al site-ului. SixDegrees.com susținea că avea peste trei milioane de utilizatori până în 2000, dar nu a reușit să traducă aceste numere în venituri și s-a prăbușit[4]. În Israel a existat un site de aceeași factură, numit hevre.

Tot din acea perioadă exista și comunicaţia prin Yahoo Messenger. L-am folosit nu odată, deşi preferam convorbirile telefonice. Era o comunicare directă și rapidă, o puteau folosi şi persoanele surdo-mute.

Același Daniel Racoviţan a înfiinţat prima reţea de socializare la care am participat. Se numea, dacă nu mă înşel, “cafeneaua românească”. În 2002, când m-am asociat “cafenelei” eram deja – din păcate – destul de liberă. Motivul principal care mi-a stârnit curiozitatea a fost diaspora, un concept pe care până atunci îl asociam exclusiv cu diaspora evreilor, dar astăzi termenul a căpătat sensuri mult mai largi.

Fiind departe de România, nu eram la curent cu cele petrecute acolo, cu excepţia unor corespondenţe cu câteva colege şi foste profesoare, pierdusem aproape orice legătură cu oamenii şi locurile. În 2002, asociindu-mă reţelei “cafeneaua românească”, am conştientizat cât de mulţi români trăiesc în afara graniţelor României, cât de întinsă era atunci diaspora românească. Erau oameni care părăsiseră România înainte, dar mai ales după 1989, către cele patru vânturi. Reţeaua era administrată tot de Daniel Racoviţan.

După o vreme s-au introdus modificări în reţeaua de socializare a cafenelei. Administratorul s-a schimbat, iar numele a devenit taclale.net, apoi taclale.com. Aceste site-uri mai există – (Impresiile de Călătorie merită citite!)

Site-ul, sau forumul, cum mai poate fi numită reţeaua de socializare taclale, a fost pentru mine un prilej de a cunoaşte oameni feluriţi, cu mulţi m-am împrietenit, pe unii i-am şi vizitat. Ambele taclale mai există, dar nu mai sunt vizitate, pentru că majoritatea utilizatorilor au migrat pe Facebook. Experienţa taclalelor a cuprins discuţii, confruntări, chiar și conflicte, probabil ca peste tot unde se adună un grup de locatari ai Mapamondului.

Atotputernicul site și reţea de socializare Facebook, deşi abordat de persoane de toate vârstele, va rămâne în urma mea. Site-urile de socializare oferă (mai ales în zilele apocaliptice pe care le trăim) un mod plăcut, dar uneori stresant de a petrece timpul, în special pentru oamenii de vârsta a treia, sau a patra, dar până la urmă el este și un mijloc frustrant de a pierde vremea. După experienţa de ani de zile cu taclalele nu am de gând să revin la un tip de forum ca cel fondat de Mark Zuckerberg.

Voi încerca să aduc câteva date despre reţelele de socializare mai recunoscute.

Înainte de înfiinţarea rețelei FB de către studenţii de la Harvard în 2003, exista o platformă, care urma să înlocuiască ceea ce se numea pe atunci, în universităţile americane, “face book”, adică un fel de carte de telefoane, sau un site cu fotografii și nume ale persoanelor din universitate, sau linkuri către adrese de interes. La sfârşitul anului 2003 Zuckerberg a creat un site asemănător, “thefacebook.com”, atunci când accesul la site-ul universitar a fost oprit din motive de confidenţialitate. Zuckerberg şi-a continuat proiectul, creind www.facemash.com, care folosea fotografii provenite dintr-un sistem al universităţii Harvard, pentru a evalua cât de atractivi sunt studenții. De acolo provine numele de Facebook – întâi site și din 2004 companie, ai cărei fondatori au fost colegi de cameră şi de universitate ai lui Zuckerberg[5].

Misiunea declarată a reţelei FB, a fost de la început să ofere oamenilor puterea de a construi o comunitate și de a face ca lumea să fie împreună. Deşi la început accesul la site l-au avut doar studenţii de la Harvard, cu timpul acesta s-a lărgit, devenind ceea ce cunoaştem astăzi. Reţeaua, care în 2018 avea circa 2.8 miliarde de utilizatori, asigură mesageria prin computer, trimiterea de imagini și video clipuri, transmiterea unor cadouri virtuale, etc.

Pe lângă aceste aspecte, reţeaua Facebook a devenit cu timpul și un cadru care permite unor instituţii guvernamentale intruziunea în viaţa particulară a membrilor reţelei, prin nerespectarea confidenţialităţii. Lucrurile merg chiar mult mai departe. Există aspecte despre care aveam doar o idee vagă, de exemplu legăturile între Facebook și Agenția de Securitate Națională (Naţional Security Agency), agenție guvernamentală a Departamentul Apărării al SUA. Se pare că Facebook oferă agențiilor de Securitate naţională informaţii privind întreaga comunicaţie transferată prin intermediul reţelei. Am aflat și despre proiectul PRISM, numele de cod al unui program din cadrul NSA, care adună comunicaţiile și datele de pe Internet, care circulă în cadrul mai multor companii americane. PRISM a fost inițiat în 2007, în timpul administrației Bush fiul, ca urmare a adoptării Legii Protecției Americii[6]. Programul este operat sub supravegherea Curții de Supraveghere a Informațiilor Externe din SUA, conform Legii privind supravegherea informațiilor externe (FISA[7]). Existența sa a fost divulgată cu șase ani mai târziu de Edward Snowden[8].

Trebuie amintit și pactul Five Eyes[9], o alianţă între Australia, Canada, Noua Zeelandă, Regatul Unit şi SUA, fondată nu mult după al Doilea Război Mondial cu scopul colaborării în domeniul informaţiilor secrete. Astăzi accesul la aceste informaţii este în combinaţie cu marile reţele de socializare, și puterea comună este în creştere.

Neavând încotro, în 19 iunie 2013, într-o vizită în Germania, Preşedintele Barack Obama a afirmat că practicile de colectare a datelor din cadrul NSA constituie „un sistem îngust și limitat, îndreptat numai către protecţia populaţiei americane”. Și totuşi, Zuckerberg a negat insistent că ar cunoaşte proiectul PRISM, în ciuda declaraţiei lui Obama care confirma existența programului.

O altă reţea de socializare este LinkedIn, înfiinţată în 2002 de Reid Hoffman, absolvent de la Standford, împreună cu câţiva colegi. Ea își are sediul la Santa Clara, California (sediul companiei Facebook este la Menlo Park, California). Ea are un caracter diferit, scopul ei principal fiind “vânătoarea de capete”, recrutarea persoanelor potrivite pentru anumite posturi.

După absolvire și o perioadă în care a lucrat pentru Apple și Fujitsu, Hoffmann și-a lansat propria companie, numită Socialnet. Acesta era o rețea profesională, dar și o aplicație pentru conectarea oamenilor, pentru întâlniri online, pentru găsirea de colegi de cameră și chiar de jucătorii de tenis. După această experienţă, și după un angajament la Pay Pal, Hoffman a înfiinţat reţeaua și compania LinkedIn. În decembrie 2016 LinkedIn a fost achiziționată, poate previzibil, de Microsoft. De atunci Hoffman este membru în consiliul de conducere a firmei Microsoft, LinledIn fiind condusă de Ryan Roslansky.

Reţeaua LinkedIn permite utilizatorilor, lucrători și angajatori, să creeze profiluri. Pentru angajați, ele constau de obicei dintr-un curriculum vitae (experiența profesională, educația și formarea profesională, abilitățile și o fotografie personală). Angajatorii pot lista locuri de muncă și pot căuta potențiali candidați. Utilizatorii pot găsi locuri de muncă, oameni și oportunități de afaceri recomandate de cineva din rețeaua de contact. Utilizatorii pot alege oferte de posturi pe care ar dori să le solicite. Utilizatorii au și capacitatea de a urmări diferite companii.

Există încă multe alte platforme și aplicaţii care fac parte din de social media[10]

Twitter permite utilizatorilor să trimită și să citească mesaje scurte (maximum 280 de caractere) numite tweets (ciripit, dar și pălăvrăgeală, agitație, freamăt). El desemnează și un site, fondat în 2006, care permite transmiterea prin Internet de mesaje scurte, cât și o companie de tip „rețea socială”. Este uneori descris ca „SMS-ul Internetului”.

Instagram este un serviciu online de partajare de fotografii, video-clipuri și filme. El funcţionează și ca rețea socială, care permite utilizatorilor să încarce poze și video-uri, să le aplice filtre digitale, și să le distribuie pe diferite rețele sociale (Facebook, Twitter, etc.)

Recent se vorbește mult despre rețeaua TikTok. Reţeaua şi apoi compania ByteDance a fost lansată în China în septembrie 2016 de către Zhang Yiming. Ea este folosită pentru a crea videoclipuri scurte. În 2017 a fost lansată în multe țări din afara Chinei, fiind astăzi populară în Asia, în SUA și chiar în România. Mulți utilizatori de Internet preferă mesaje cu un conţinut video – se spune că imaginile, mediile vizuale au un impact imediat și mai uşor de perceput asupra creierului uman. În acest context, Facebook, Instagram și Twitter au adoptat politici speciale, care permit apariția și prezența clipurilor video.[11]

Preşedintele Trump se opune ca Microsoft să achiziționeze compania care a lansat reţeaua TikTok, de teamă că reţeaua chinezească ar putea să invadeze şi lumea americană.

Ce ne va mai aduce viitorul, mai ales acum, când lumea s-a schimbat aproape total, lovită de duşmanul invizibil COVID 19, împotriva căruia se încearcă a se lupta?

Peste o sută de companii internaţionale caută un vaccin care să oprească pandemia, dar cât timp va mai dură? E o necunoscută. Spunea o reporteră de la TVRi, că făcând o paralelă cu virusul care generează boala AIDS, am putea să numărăm şi decenii.

Ne e greu să credem că acest lucru e real, dar privind costumaţia echipelor, fie cele care se ocupă de bolnavi, fie cele care studiază în laborator, caracteristicile virusului care a pus stăpânire pe lumea noastră cea de toate zilele, nu putem să înlăturăm de lângă noi, o senzaţie de teamă, de lipsă de înţelegere, poate chiar în cazuri extreme un sentiment de groază. Nu ne-am fi aşteptat ca aşa ceva să ni se poată întâmpla. Eram prea avansaţi, poate prea avansaţi în civilizaţia noastră ca să ne închipuim un asemenea scenariu.

În contextul izolării impuse, cu intermitenţe, deja de jumătate de an, spaţiile virtuale ar putea să le înlocuiască tot mai mult pe cele reale, de care ne-am bucurat până acum.

În lumea virtuală utilizatorii folosesc adeseori un avatar prin care interacționează cu ceilalți oameni, așa cum o fac și în viața reală. Ei intră într-o lume care o copiază pe cea reală, dar este o lume diferită.

Parte dintre noi, care sunt deja în pantă de coborâre din lumea pe care, tind să cred că majoritatea am iubit-o și încă o iubesc, cu toate tarele și problemele cu care ne-am confruntat, ar dori, poate, ca “monstruleţii” imaginaţiei, ce progresează în invadarea spaţiilor diverse, să rămână puţin în urmă. Dar, nefiind o optimistă, s-ar putea să greşesc.

                                                           Veronica Rozenberg, Haifa, 03/08/2020


[1] Imaginea este luată de la adresa  http://www.81.cn/jwywpd/2020-05/15/content_9814523.htm

[2] Studiul rețelelor sociale include un set de metode pentru analiza structurii entităților sociale întregi, un set de teorii care explică modelele folosite în aceste structuri. Studiul acestor structuri folosește analiza rețelelor sociale pentru identificarea tiparelor locale și globale, localizarea entităților influente și examinarea dinamicii existente in cadrul rețelei.

Desenul a fost luat de la adresa https://www.dreamstime.com/social-network-connect-vector-connection-internet-global-net-web-society-user-avatar-socialization-communication-image184817310.

[3] OSI a fost standardizat in anul 1984 și a fost inventat de către Andrew Tanenbaum, profesor emerit al  Universitătii Vrije din Amsterdam, autorul unei cărţi foarte interesante (Computer Networks) privitoare la modelul de comunicaţie incluzând şapte straturi/nivele, care între timp a suferit variate schimbări, folosindu-se la ora actuală variantul cu cinci nivele.

[4] Aceaste informatii sunt luate de pe site-ul https://www.britannica.com/technology/social-network.

[5] Informațiile legate de originea rețelei de socializare FB au fost prelucrate după Wikipedia.org.

[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Protect_America_Act_of_2007

[7] https://en.wikipedia.org/wiki/Foreign_Intelligence_Surveillance_Act

[8] Snowden a lucrat în serviciul de pază[ și sectorul tehnic al serviciului de spionaj american al CIA și NSA. care a avertizat despe amploarea colectării datelor în masă  referindu-se la acestea, ca fiind activități „periculoase” și „criminale” Dezvăluirile au fost publicate de The Guardian și The Washington Post pe 6 iunie 2013.

[9] https://en.wikipedia.org/wiki/Five_Eyes

[10] Tehnologii interactive mediate de computer care facilitează crearea sau schimbul de informații, idei.

[11] https://en.wikipedia.org/wiki/TikTok.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

19 Comments

  • Veronica Rozenberg commented on August 20, 2020 Reply

    Dupa citirea articolului Andreei, “Nici tipenie de indragostiti”din ultimul numar, am doritt sa fac acest adaos dar nu l-am scris in comentariul la articol, si am revenit la ceea ce am scris despre retelele de socializare, si indirect despre revista Baabel.
    In ultima instanta, si imi pare rau ca am omis s-o spun initial, socilaizarea prin Internet,care devine in ultima vreme din ce in ce mai institutionalizata, este cunoasterea oamenilor care se exprima in scris, prin ceea ce scriu si ceea ce se intelege printre randurile celor scrise.

    • Andrea Ghiţă commented on August 20, 2020 Reply

      Aşa este. Din păcate pe reţelele de socializare hălăduiesc ţi oameni răuvoitori, prădători şi profitori care …ştiu să scrie bine, să se facă plăcuţi şi să păcălească.

      • Veronica Rozenberg commented on August 20, 2020 Reply

        Uneori iti poti da seama si de aceste aspecte ale caracterelor umane, cunoasterea interlocutorului este si ea o calitate, pe care, o poti dezvolta citind randurile sale.
        Un alt aspect este si cat de extinsa devine o retea, si din acest punct de vedere, faimoasa platforma FB, isi are laturile ei periculoase.

  • Theodor toivi commented on August 10, 2020 Reply

    M-am adaugat celor 247 de vizualizanti (sau vizualizatori, Andrea poate corecta termenul)) ai sofisticatului dvs. articol, exceptional sau “outstanding”, nu stiu cum sa-l calific…Dintre toate personalitatile legate de subiect, admiratia mea se indreapta spre Mark Zuckerberg, care a stiut sa faca miliarde de $ din “retelele de socializare”, cum le definiti dvs. in neobisnuitul articol de fata….

    • Veronica Rozenberg commented on August 10, 2020 Reply

      WOW, ma bucura ce ati scris, Dle Toivi !

      Veronica 🙂

  • Andrea Ghiţă commented on August 10, 2020 Reply

    Autoarea răspunde la problemele ridicate în comentarii în articolul “Post Scriptum la articolul Reţele de Socializare”. https://baabel.ro/2020/08/post-scriptum-la-articolul-retele-de-socializare/

  • Andrea Ghiţă commented on August 8, 2020 Reply

    Citind articolul Veronicăi Rozenberg care a încercat să creioneze şi o istorie a interconectării via computere, mi-am amintit de “preistoria” acesteia, în anii 1978-79 (vorbesc de Cluj, nu de ţările dezvoltate) când şi eu lucram în informatică şi la noi în clădirea Centrului Teritorial de Calcul Cluj a fost testat primul modem. Colegii mei de la departamentul de cercetare erau extaziaţi că reuşiseră să conecteze între ele două computere Coral (dacă nu greşesc) unul de la etajul I şi altul de la parter şi au transmis nişte informaţii. Noi, fetele de la programare, nu pricepeam ce era atât de grozav când informaţiile acelea le puteai transmite la fel de repede (dacă nu şi mai repede) strigând pe casa scărilor :))

  • Marica Lewin commented on August 8, 2020 Reply

    Veronica, așteptăm cu nerăbdare continuarea articolului tău, și sper ca nu va fi doar sub forma de comentariu.
    Subiect f bine ales, deoarece, așa cum scrii, in aceasta perioada nu avem alt mod de a comunica decât on line și telefonic. Dar on line e mult mai comod, mai divers, mai interesant, și mai răspândit.
    Prin rețelele de socializare prezentate de tine țin legătura cu foști colegi de facultate din Vietnam, Nigeria, Canada, și bineînțeles, România.
    Prin postări primite de la FB prieteni am văzut mii de tablouri, am aflat de cărți minunate și mi- am completat cunoștințele in istoria poporului evreu.
    Prin articolul tău, ai pus punctul pe i.

  • Thomas Lewin commented on August 8, 2020 Reply

    Mi-a plăcut acest articol serios,cu aparat critic și definiții ale unor concepte esențiale,precum rețea și protocol.
    Este prezentă și emoția,înfiorarea cu care autoarea înregistrează pericolele ,securitare și de altă natură ,care îl pândesc pe cel care utilizează complexele platforme sociale.

  • Veronica Rozenberg commented on August 7, 2020 Reply

    Mulţumesc celor care au avut interes în cele scrise despre reţelele de socializare..

    Ca urmare a rugăminţii dlui Ezri am scris deja o mică continuare, explicând şi unele noţiuni pe care le-am dedus din comentariul său. Deoarece am postat şi două poze, acestea nu pot fi puse drept comentariu, de aceea Andrea vă hotăra dacă va publica cele scrise de mine fie în ediţia viitoare, fie într-un alt articol mai apropiat.

    Va doresc un weekend plăcut, care ne apropie încă puţin de sfârşitul verii… o vară în care, rolul reţelelor de socializare şi a aplicaţiilor folosite pe computere, ridică în faţa oricui, pe de-o parte puterea acestor mijloace din ce în ce mai accesibile, (nu mai există probabil OM pe planeta noastră care să nu fi auzit ce înseamnă ON-LINE), dar pe de-alta, întrebarea, cât de aproape este momentul în care vom reveni la “corola de minuni” a lumii REALE, care pare încă strivită.

  • Grosz Frideric commented on August 7, 2020 Reply

    Felicitări pentru articol. Și noi avem multe de învățat din el. Așteptăm continuarea.

  • Marica. Lewin commented on August 7, 2020 Reply

    Draga Veronica, îți cunosc probitatea morala, și știu ca niciodată nu ai fi de acord cu spionarea cuiva Ai considera- o o îngrădire flagranta a libertății. cetățeanului, o lipsa a democrației la care toți aspiram.
    Îmi cer scuze dacă nu m- am exprimat bine. M- am referit ca pe aceste rețele se pot discuta și probleme f importante,, ca de exemplu, securitarea Statului, fiind un mod extrem de rapid de comunicare.
    Adaug ca ai surprins excelent ca evenimente esențiale in viața unui om, ca găsirea unui partener și formarea unei familii, sau un sfat pentru un loc de munca adecvat pot fi realizate cu ajutorul rețelelor sociale.
    Ma alătur D- lui Tiberiu Ezri, și aștept continuarea articolului
    Multumesc .

  • Tiberiu ezri commented on August 7, 2020 Reply

    Articol extraordinar de interesant care pentru prima oara mi-a explicat in mod clar terminologia lumii virtuale.
    Poate intr-un alt articol ne veti explica despre bolile acestui sistem, ce este intr-adevar necesar si creativ si ce este luft ghesheft si care sunt pericolele prabusirii inopinate ale sistemului, ceva asemanator cu intreruperea electricitatii in urma cu cativa ani in America de Nord.

    • Veronica Rozenberg commented on August 9, 2020 Reply

      Am scris – sper un raspuns – la ceea ce ati intrebat.mai sus –
      Andrea l-a publicat sub numele unei rubrici noi la Baabel, Post-Scriptum, apare in continuarea acestui articol.
      Precizez acest amanunt, deoarece la inceput nu mi-era clar unde poate fi vazuta continuarea acestui articol.

  • Lucian-Zeev Herşcovici commented on August 6, 2020 Reply

    Articol deosebit de interesant,din care se pot învăța multe lucruri. Felicitări autoarei.

  • Marica Lewin commented on August 6, 2020 Reply

    Articol f interesant despre evoluția rețelelor de socializare in paralel cu dezvoltarea tehnicii computerelor.
    D- na Veronica Rozenberg este o specialista de înaltă clasa in informatica, și de aceea subliniază ca fără o temelie solida in calculatoare, aceste rețele de comunicare umană nu ar fi atit extinse.
    Am învățat mult din acest articol, diversitatea rețelelor sociale, faptul ca intr- un mod sau altul deservesc întreaga societate umană .
    Și totuși, in permanenta se crează rețele noi, mai rapide, mai variate, mai ușor de accesat, sau tinind cont de preferințele unor grupuri de interesați.
    Veronica subliniază ca rețelele sociale pot avea scopuri f serioase, ca apărarea Securității naționale, dar și de divertisment, răspândirea culturii,profesie și viața personală.
    Deși este un articol despre comunicarea in lumea virtuală, Veronica insufla caldura și culoare, povestind experiențe trăite personal, de regăsire a unor colegi sau construirea unor prietenii noi.
    In plus, subiectul este bine ales, pentru ca FB, LinkedIn, Messenger, What’ s up, fac deja parte din viața noastră cotidiană ; este de neconceput existența noastră actuala indiferent de virsta fără o tableta, un telefon celular, un Laptop , cu ajutorul cărora discutam virtual cu cineva.
    Multumesc din suflet, Veronica!

    • Veronica Rozenberg commented on August 6, 2020 Reply

      Draga Marica, iti multumesc pentru aprecieri, dar departe de mine sa fi spus, sau sa fiu de acord cu aceasta propozitie de-a ta:
      “Veronica subliniază ca rețelele sociale pot avea scopuri f serioase, ca apărarea Securității naționale,”

      Consider in mod categoric un lucru negativ, faptul ca retele socializate de intinderi universale, spioneaza pe utilizatori si trimit la cererea “unora” date confidentiale.
      In cazul in care s-ar punte problema de persoane asupra carora exista banuieli, sau sunt urmariti din motive sa zicem, justificate (desi nu e usor de a defini acest lucru), posibil – ca si acum ceea ce se face in Israel, urmarirea bolnavilor prin metode ale Shabacului – ar putea fi unele justificari, si astea discutabile.
      Dar se pare ca accesul retelelor la daele personale, poate fi mult mai intruziv.
      Si aici depinde deja de fiecare, ce urmareste, ce scopuri are in viata si cat de mult il deranjeaza pe utilizator sa i se scoata la iveala rarunchii.
      E o problema delicata si destul ce complicata.

      Dar in ziua de azi, chiar si pe cai simple, intimitatea este sapata sub diferite forme.

  • Veronica Rozenberg commented on August 6, 2020 Reply

    Mi-ai amintit draga Andrea un eveniment asemanator, cand in timpul cautarii copiilor celor care fusera implicati in procesele din Comertul Exterior, am avut nevoie de o legatura cu fiica, surdo-muta, a unuia dintre ei, despre care stiam doar ca locuieste in Suedia.
    M-am adresat atunci unui prieten de la TACLALE, care mi-a transmis adresa societatii suedeze de surdomuti.
    Stiind doar numele ei inaintea casatoriei, aceasta organizatie, a facut sa-mi parvina adresa Magdalenei in 24 de ore, si de atunci multe contacte directe au avut loc, inclusiv intalniri la Bucuresti si la Stockholm.

    Dar nu este acesta unicul canal social pentru crearea unor prietenii, sau poate uneori chiar dusmanii 🙁

  • Andrea Ghiţă commented on August 6, 2020 Reply

    Dincolo de toate neajunsurile şi pericolele pe care le pot ascunde reţelele sociale, ele reprezintă un excelent mod de reîntâlnire cu prietenie vechi, descoperire de cunoştinţe noi şi de comunicare rapidă. Un reprezentant al tinerei generaţii (under30, poate under 40) este mult mai uşor de contactat prin Messenger sau Whatsapp, decât prin email. În timpul cercetărilor mele pentru articolul Tainele Bibliei din Kibutz (https://baabel.ro/2019/10/tainele-bibliei-din-kibut/) am trimis un mesaj pe Facebook/Messenger tânărului istoric Gábor Vaderna de la Unversitatea Eötvős Loránd din Budapesta, care mi-a răspuns într-o oră!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *