De peste un deceniu reţelele de socializare[1] sunt o cale de comunicare interumană folosită pentru aproape orice mărunţiş, dar și pentru probleme majore, pentru a crea legături cu oameni cunoscuţi sau încă nu, pentru a împărtăşi noţiuni, impresii, fotografii şi cunoştinţe cu caracter general sau personal și poate nu în cele din urmă pentru a stabili legături serioase, prietenii de durată, uneori căsătorii, sau angajări în diverse companii.

Ideea de a scrie despre reţelele de socializare a apărut în contextul celebrării de 8 ani a revistei Baabel. Chiar dacă Baabel este o revistă, totuși ea este și un mod de înfăptuire a socializării. Folosind legătura oferită de Internet, revista pune în valoare elementele menţionate mai sus, publică opinii, impresii, amintiri, dialoguri, contribuind la stabilirea unor legături între participanţii aflaţi în puncte diferite de pe glob.

Întorcându-ne la noţiunea de rețea, găsim definiţii referitoare la împletituri sau încrucişări de fire, de linii, a căror structură serveşte scopuri diverse. DEX mi-a sugerat o definiție mai potrivită: “Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele, cuprinzând și obiecte situate la întretăierea acestora”. Această definiţie multiplică imaginea reţelei originale, la un complex mai bogat, la o structură. Dacă iniţial noţiunea era folosită în diferite domenii tehnice, ea s-a extins ulterior la societatea umană, există chiar o disciplină sociologică numită Reţele Sociale.[2]

Pentru a parcurge distanţa dintre reţeaua ca un grup de fire și reţeaua ca mod de socializare, a apărut încă de la sfârşitul anilor ’60 strămoşul Internetului, reţeaua ARPAnet, la origini un proiect american publicat în 1967. pentru a schimba pachete de date în scopul comunicaţiei între calculatoare. Proiectul a fost finanţat de Agenţia americană de cercetări în domeniul apărării şi ulterior a fost folosit la interconectarea computerelor. După câteva faze intermediare în care calculatoare au fost interconectate pe baza unei reguli de comunicare numită protocol, a urmat extinderea interconectării nu numai a calculatoarelor ci şi a reţelelor însele, creîndu-se o reţea uriaşă, care împânzeşte întregul glob pământesc – INTERNETul (INTERconnection + NETwork). Protocolul cel mai cunoscut pe baza căruia se face comunicarea între “membrii” conectaţi pe reţea este TCP/IP, Transmission Communication Protocol şi Internet Protocol, fiind “straturi” diferite în modelul teoretic de comunicaţie numit OSI (Open System Interconnection^[3]), care este un grup (o stivă) de protocoale asigurând conectarea corectă a dispozitivelor (calculatoare, dar nu numai), aflate pe aceeaşi reţea.

Capacitatea tehnică oferită de Internet a condus în timp la apariţia și răspândirea reţelelor de socializare. Dezvoltarea inimaginabilă a legăturilor prin Internet nu ar fi putut apărea fără perfecţionarea tehnicilor folosite de calculatoare.

Dacă poate la început exista un oarecare anonimat când oamenii comunicau prin intermediul calculatoarelor interconectate, cu timpul acesta a fost înlocuit prin definirea noţiuniilor de „prieteni” sau „contacte”, eventual cu unele interese similare, culturale, sociale, matrimoniale, obiective de afaceri, sau academice și care împreună au creat conceptul de COMUNITATE internetică.

Serviciul World Wide WEB nu trebuie confundat cu Internetul (reţeaua)! El este totalitatea site-urilor, localizate pe diferite calculatoare conectate la Intenet. Ele se numesc SERVERe. Pe aceste calculatoare se află mii şi milioane de informaţii (documente, imagini). Numitorul lor comun este adresa site-ului (URL – Uniform Resource Locator) şi limba în care sunt prezentate informaţiile textuale, numită hypertext. Afişarea acestor informaţii foloseşte un program (BROWSER), care face legătura dintre server (computerul accesat prin URL-ul său) și calculatorul utilizatorului. Pentru transferul informaţiilor (scrise in limbajul numit Hyertext) se foloseşte un alt protocol de comunicaţie, Hypertext Transfer Protocol (prescurtat http).

Primul meu contact cu reţelele de socializare a fost participarea, începând din 2002, la un site numit iniţial colegi.ro. El a fost administrat de Daniel Racoviţan, un tânăr care lucra în domeniul calculatoarelor şi care la vremea respectivă trăia în Franţa. El a conceput şi a administrat timp de mai mulți ani site-ul colegi.ro. Prin el am regăsit foști colegi de la liceu şi de la facultate. Printre ei aş vrea să menţionez două persoane deosebite, care din păcate nu mai sunt printre noi.

Una a fost colegă mea de clasă, Rodica O., arhitectă care a studiat la Bucureşti, s-a căsătorit cu un inginer ecuadorian, venit la studii la Bucureşti. La sfârşitul anilor ’70 cei doi s-au stabilit la Quito. Rodica a trăit la Quito, până când destinul a făcut ca viaţa să i se întrerupă, puţin după vârsta de 60 de ani, în urma unei boli, pe care medicina locală nu a reuşit s-o înfrângă, şi după ce îşi pierduse fiul dintr-o eroare medicală, comisă cu câţiva ani înainte.

A doua persoană a fost nepreţuita mea prietenă Irina P. de la Frankfurt am Main, cu care am fost într-o legătură foarte apropiată până în anul 2010. În septembrie urma să plec la Frankfurt. Probabil că nu voi putea face acest zbor, planificat înaintea pandemiei. La 4 septembrie 2020 se vor împlini 10 ani de când Irina nu mai este.

La începutul anilor 2000 în multe țări au apărut reţele de socializare precum Classmates.com și SixDegrees.com. Classmates.com, fondată în 1995, a folosit o campanie publicitară agresivă pentru a atrage surfers. Legăturile pe acele site-uri se bazau pe legături din timpul şcolii, al serviciului militar și chiar de la locul de muncă. SixDegrees.com a fost primul site al unei rețele de socializare reale. Acesta a fost lansat în 1997, cu cele mai multe caracteristici pe care le cunoaștem astăzi: membrii își puteau crea profiluri, puteau menține liste de prieteni și se contactau între ei prin intermediul sistemului de mesagerie privat al site-ului. SixDegrees.com susținea că avea peste trei milioane de utilizatori până în 2000, dar nu a reușit să traducă aceste numere în venituri și s-a prăbușit^[4]. În Israel a existat un site de aceeași factură, numit hevre.

Tot din acea perioadă exista și comunicaţia prin Yahoo Messenger. L-am folosit nu odată, deşi preferam convorbirile telefonice. Era o comunicare directă și rapidă, o puteau folosi şi persoanele surdo-mute.

Același Daniel Racoviţan a înfiinţat prima reţea de socializare la care am participat. Se numea, dacă nu mă înşel, “cafeneaua românească”. În 2002, când m-am asociat “cafenelei” eram deja – din păcate – destul de liberă. Motivul principal care mi-a stârnit curiozitatea a fost diaspora, un concept pe care până atunci îl asociam exclusiv cu diaspora evreilor, dar astăzi termenul a căpătat sensuri mult mai largi.

Fiind departe de România, nu eram la curent cu cele petrecute acolo, cu excepţia unor corespondenţe cu câteva colege şi foste profesoare, pierdusem aproape orice legătură cu oamenii şi locurile. În 2002, asociindu-mă reţelei “cafeneaua românească”, am conştientizat cât de mulţi români trăiesc în afara graniţelor României, cât de întinsă era atunci diaspora românească. Erau oameni care părăsiseră România înainte, dar mai ales după 1989, către cele patru vânturi. Reţeaua era administrată tot de Daniel Racoviţan.

După o vreme s-au introdus modificări în reţeaua de socializare a cafenelei. Administratorul s-a schimbat, iar numele a devenit taclale.net, apoi taclale.com. Aceste site-uri mai există – (Impresiile de Călătorie merită citite!)

Site-ul, sau forumul, cum mai poate fi numită reţeaua de socializare taclale, a fost pentru mine un prilej de a cunoaşte oameni feluriţi, cu mulţi m-am împrietenit, pe unii i-am şi vizitat. Ambele taclale mai există, dar nu mai sunt vizitate, pentru că majoritatea utilizatorilor au migrat pe Facebook. Experienţa taclalelor a cuprins discuţii, confruntări, chiar și conflicte, probabil ca peste tot unde se adună un grup de locatari ai Mapamondului.

Atotputernicul site și reţea de socializare Facebook, deşi abordat de persoane de toate vârstele, va rămâne în urma mea. Site-urile de socializare oferă (mai ales în zilele apocaliptice pe care le trăim) un mod plăcut, dar uneori stresant de a petrece timpul, în special pentru oamenii de vârsta a treia, sau a patra, dar până la urmă el este și un mijloc frustrant de a pierde vremea. După experienţa de ani de zile cu taclalele nu am de gând să revin la un tip de forum ca cel fondat de Mark Zuckerberg.

Voi încerca să aduc câteva date despre reţelele de socializare mai recunoscute.

Înainte de înfiinţarea rețelei FB de către studenţii de la Harvard în 2003, exista o platformă, care urma să înlocuiască ceea ce se numea pe atunci, în universităţile americane, “face book”, adică un fel de carte de telefoane, sau un site cu fotografii și nume ale persoanelor din universitate, sau linkuri către adrese de interes. La sfârşitul anului 2003 Zuckerberg a creat un site asemănător, “thefacebook.com”, atunci când accesul la site-ul universitar a fost oprit din motive de confidenţialitate. Zuckerberg şi-a continuat proiectul, creind www.facemash.com, care folosea fotografii provenite dintr-un sistem al universităţii Harvard, pentru a evalua cât de atractivi sunt studenții. De acolo provine numele de Facebook – întâi site și din 2004 companie, ai cărei fondatori au fost colegi de cameră şi de universitate ai lui Zuckerberg^[5].

Misiunea declarată a reţelei FB, a fost de la început să ofere oamenilor puterea de a construi o comunitate și de a face ca lumea să fie împreună. Deşi la început accesul la site l-au avut doar studenţii de la Harvard, cu timpul acesta s-a lărgit, devenind ceea ce cunoaştem astăzi. Reţeaua, care în 2018 avea circa 2.8 miliarde de utilizatori, asigură mesageria prin computer, trimiterea de imagini și video clipuri, transmiterea unor cadouri virtuale, etc.

Pe lângă aceste aspecte, reţeaua Facebook a devenit cu timpul și un cadru care permite unor instituţii guvernamentale intruziunea în viaţa particulară a membrilor reţelei, prin nerespectarea confidenţialităţii. Lucrurile merg chiar mult mai departe. Există aspecte despre care aveam doar o idee vagă, de exemplu legăturile între Facebook și Agenția de Securitate Națională (Naţional Security Agency), agenție guvernamentală a Departamentul Apărării al SUA. Se pare că Facebook oferă agențiilor de Securitate naţională informaţii privind întreaga comunicaţie transferată prin intermediul reţelei. Am aflat și despre proiectul PRISM, numele de cod al unui program din cadrul NSA, care adună comunicaţiile și datele de pe Internet, care circulă în cadrul mai multor companii americane. PRISM a fost inițiat în 2007, în timpul administrației Bush fiul, ca urmare a adoptării Legii Protecției Americii^[6]. Programul este operat sub supravegherea Curții de Supraveghere a Informațiilor Externe din SUA, conform Legii privind supravegherea informațiilor externe (FISA^[7]). Existența sa a fost divulgată cu șase ani mai târziu de Edward Snowden^[8].

Trebuie amintit și pactul Five Eyes[9], o alianţă între Australia, Canada, Noua Zeelandă, Regatul Unit şi SUA, fondată nu mult după al Doilea Război Mondial cu scopul colaborării în domeniul informaţiilor secrete. Astăzi accesul la aceste informaţii este în combinaţie cu marile reţele de socializare, și puterea comună este în creştere.

Neavând încotro, în 19 iunie 2013, într-o vizită în Germania, Preşedintele Barack Obama a afirmat că practicile de colectare a datelor din cadrul NSA constituie „un sistem îngust și limitat, îndreptat numai către protecţia populaţiei americane”. Și totuşi, Zuckerberg a negat insistent că ar cunoaşte proiectul PRISM, în ciuda declaraţiei lui Obama care confirma existența programului.

O altă reţea de socializare este LinkedIn, înfiinţată în 2002 de Reid Hoffman, absolvent de la Standford, împreună cu câţiva colegi. Ea își are sediul la Santa Clara, California (sediul companiei Facebook este la Menlo Park, California). Ea are un caracter diferit, scopul ei principal fiind “vânătoarea de capete”, recrutarea persoanelor potrivite pentru anumite posturi.

După absolvire și o perioadă în care a lucrat pentru Apple și Fujitsu, Hoffmann și-a lansat propria companie, numită Socialnet. Acesta era o rețea profesională, dar și o aplicație pentru conectarea oamenilor, pentru întâlniri online, pentru găsirea de colegi de cameră și chiar de jucătorii de tenis. După această experienţă, și după un angajament la Pay Pal, Hoffman a înfiinţat reţeaua și compania LinkedIn. În decembrie 2016 LinkedIn a fost achiziționată, poate previzibil, de Microsoft. De atunci Hoffman este membru în consiliul de conducere a firmei Microsoft, LinledIn fiind condusă de Ryan Roslansky.

Reţeaua LinkedIn permite utilizatorilor, lucrători și angajatori, să creeze profiluri. Pentru angajați, ele constau de obicei dintr-un curriculum vitae (experiența profesională, educația și formarea profesională, abilitățile și o fotografie personală). Angajatorii pot lista locuri de muncă și pot căuta potențiali candidați. Utilizatorii pot găsi locuri de muncă, oameni și oportunități de afaceri recomandate de cineva din rețeaua de contact. Utilizatorii pot alege oferte de posturi pe care ar dori să le solicite. Utilizatorii au și capacitatea de a urmări diferite companii.

Există încă multe alte platforme și aplicaţii care fac parte din de social media^[10]

Twitter permite utilizatorilor să trimită și să citească mesaje scurte (maximum 280 de caractere) numite tweets (ciripit, dar și pălăvrăgeală, agitație, freamăt). El desemnează și un site, fondat în 2006, care permite transmiterea prin Internet de mesaje scurte, cât și o companie de tip „rețea socială”. Este uneori descris ca „SMS-ul Internetului”.

Instagram este un serviciu online de partajare de fotografii, video-clipuri și filme. El funcţionează și ca rețea socială, care permite utilizatorilor să încarce poze și video-uri, să le aplice filtre digitale, și să le distribuie pe diferite rețele sociale (Facebook, Twitter, etc.)

Recent se vorbește mult despre rețeaua TikTok. Reţeaua şi apoi compania ByteDance a fost lansată în China în septembrie 2016 de către Zhang Yiming. Ea este folosită pentru a crea videoclipuri scurte. În 2017 a fost lansată în multe țări din afara Chinei, fiind astăzi populară în Asia, în SUA și chiar în România. Mulți utilizatori de Internet preferă mesaje cu un conţinut video – se spune că imaginile, mediile vizuale au un impact imediat și mai uşor de perceput asupra creierului uman. În acest context, Facebook, Instagram și Twitter au adoptat politici speciale, care permit apariția și prezența clipurilor video.^[11]

Preşedintele Trump se opune ca Microsoft să achiziționeze compania care a lansat reţeaua TikTok, de teamă că reţeaua chinezească ar putea să invadeze şi lumea americană.

Ce ne va mai aduce viitorul, mai ales acum, când lumea s-a schimbat aproape total, lovită de duşmanul invizibil COVID 19, împotriva căruia se încearcă a se lupta?

Peste o sută de companii internaţionale caută un vaccin care să oprească pandemia, dar cât timp va mai dură? E o necunoscută. Spunea o reporteră de la TVRi, că făcând o paralelă cu virusul care generează boala AIDS, am putea să numărăm şi decenii.

Ne e greu să credem că acest lucru e real, dar privind costumaţia echipelor, fie cele care se ocupă de bolnavi, fie cele care studiază în laborator, caracteristicile virusului care a pus stăpânire pe lumea noastră cea de toate zilele, nu putem să înlăturăm de lângă noi, o senzaţie de teamă, de lipsă de înţelegere, poate chiar în cazuri extreme un sentiment de groază. Nu ne-am fi aşteptat ca aşa ceva să ni se poată întâmpla. Eram prea avansaţi, poate prea avansaţi în civilizaţia noastră ca să ne închipuim un asemenea scenariu.

În contextul izolării impuse, cu intermitenţe, deja de jumătate de an, spaţiile virtuale ar putea să le înlocuiască tot mai mult pe cele reale, de care ne-am bucurat până acum.

În lumea virtuală utilizatorii folosesc adeseori un avatar prin care interacționează cu ceilalți oameni, așa cum o fac și în viața reală. Ei intră într-o lume care o copiază pe cea reală, dar este o lume diferită.

Parte dintre noi, care sunt deja în pantă de coborâre din lumea pe care, tind să cred că majoritatea am iubit-o și încă o iubesc, cu toate tarele și problemele cu care ne-am confruntat, ar dori, poate, ca “monstruleţii” imaginaţiei, ce progresează în invadarea spaţiilor diverse, să rămână puţin în urmă. Dar, nefiind o optimistă, s-ar putea să greşesc.

                                                           Veronica Rozenberg, Haifa, 03/08/2020

---

[1] Imaginea este luată de la adresa  http://www.81.cn/jwywpd/2020-05/15/content_9814523.htm

[2] Studiul rețelelor sociale include un set de metode pentru analiza structurii entităților sociale întregi, un set de teorii care explică modelele folosite în aceste structuri. Studiul acestor structuri folosește analiza rețelelor sociale pentru identificarea tiparelor locale și globale, localizarea entităților influente și examinarea dinamicii existente in cadrul rețelei.

Desenul a fost luat de la adresa https://www.dreamstime.com/social-network-connect-vector-connection-internet-global-net-web-society-user-avatar-socialization-communication-image184817310.

^[3] OSI a fost standardizat in anul 1984 și a fost inventat de către Andrew Tanenbaum, profesor emerit al  Universitătii Vrije din Amsterdam, autorul unei cărţi foarte interesante (Computer Networks) privitoare la modelul de comunicaţie incluzând şapte straturi/nivele, care între timp a suferit variate schimbări, folosindu-se la ora actuală variantul cu cinci nivele.

^[4] Aceaste informatii sunt luate de pe site-ul https://www.britannica.com/technology/social-network.

^[5] Informațiile legate de originea rețelei de socializare FB au fost prelucrate după Wikipedia.org.

^[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Protect_America_Act_of_2007

^[7] https://en.wikipedia.org/wiki/Foreign_Intelligence_Surveillance_Act

^[8] Snowden a lucrat în serviciul de pază^[ și sectorul tehnic al serviciului de spionaj american al CIA și NSA. care a avertizat despe amploarea colectării datelor în masă  referindu-se la acestea, ca fiind activități „periculoase” și „criminale” Dezvăluirile au fost publicate de The Guardian și The Washington Post pe 6 iunie 2013.

[9] https://en.wikipedia.org/wiki/Five_Eyes

^[10] Tehnologii interactive mediate de computer care facilitează crearea sau schimbul de informații, idei.

^[11] https://en.wikipedia.org/wiki/TikTok.