Rabinul nostru

Atei

Soția mea și cu mine suntem amândoi atei convinși, nici măcar agnostici, deși cu trei generații în urmă, trei dintre cele patru familii ale noastre erau religioase. De ce ultimele generații au devenit totuși atei, sau cel mult tradiționali?

Cauzele îndepărtării unor evrei de religie sunt multiple. În primul rând emanciparea spirituală, socio-culturală, economică și politică a evreilor, care a avut loc în Europa spre sfârșitul secolului XIX, a aprins în mulți evrei flacăra libertății și dorința de a gândi liber. Mulți și-au concentrat capacitățile intelectuale în artă, muzică, literatură și științe, lărgindu-și astfel orizonturile creative. Al doilea motiv al abandonării religiei de către mulți evrei a fost Holocaustul. Evreii și-au pierdut încrederea în puterea protectoare a Domnului, care, spuneau unii, i-a abandonat pe evrei în momentele cele mai grele deși eram considerați “poporul ales”. Religioșii extremiști susțin că Domnul ne-a pedepsit tocmai pentru că mulți evrei s-au îndepărtat de religie și au adoptat sionismul. Un alt factor a fost educația primită în regimul comunist, care descuraja practica religioasă. Dictatura comunistă vedea în religie un competitor care îi periclita ideologia și totuși mulți oameni au continuat să o practice în mod discret, pentru care ei merită toată aprecierea. Dar sursa principală a ateismului nostru, care a rămas și după imigrarea în Israel, este faptul că noi credem în oameni și în lucruri “palpabile”, nu în forțe supranaturale.

Acestea fiind zise, menționez că și ateismul poate fi gradat. Spre deosebire de ateii extremiști, noi îi respectăm pe religioși și chiar păstrăm unele tradiții evreiești, fără vreo legătură cu religia: Brit Mila (circumcizia), Bar Mitzva (majoratul băieților la 13 ani) și cununia sub Hupa (baldchinul de nuntă). De fapt poți să te naști evreu și să te simți evreu chiar dacă nu păstrezi aceste tradiții, dar noi le respectăm nu din religiozitate, ci din sentimentul de apartenență la poporul evreu, care, fără respectarea acestor tradiții, probabil ar fi dispărut ca popor de-a lungul istoriei. Și marile sărbători ca Roș Hașana (anul nou ebraic), Yom Kipur, Pesah (Paștile evreiești), Purim, Sukot și Șavuot le ținem din același motiv. În plus, ele sunt și ocazii pentru reuniuni ale familiei. În copilărie și în adolescență aveam mai ales prieteni creștini. Am avut numai doi prieteni evrei, dar cu timpul și ei au emigrat, iar eu am rămas singurul copil evreu din Marghita.

Comunitatea evreiască timișoreană și rabinul nostru

Deși eram atei, am întâlnit un rabin pe care l-am apreciat și l-am iubit.

În 1970 am fost admis la Facultatea de Medicină din Timișoara. Nu cunoșteam pe nimeni, numai pe colegii de grupă, pe care îi întâlneam la bibliotecă, la cămin, la cursuri, la examene, în sala de disecție, la clubul căminului și în minuscula cameră de serviciu, unde ne făceam o cafea sau un ceai, călcam rufele, unii chiar învățau acolo în timpul sesiunilor de examene. Cu timpul m-am împrietenit cu doi colegi de grupă. Dar am auzit că la comunitatea evreiască se desfășura o activitate intensă la care participau evrei, dar și neevrei, cu sprijinul financiar al Jointului (o societate mondială de ajutorare a evreilor nevoiași). Jointul plătea și sumele cerute de Ceaușescu pentru fiecare evreu care voia să emigreze. Gurile rele vorbeau de 6.000 de dolari de persoană, care erau trimiși în Elveția, în contul personal al familiei Ceaușescu. Nu știu dacă aceste informații au fost vreodată publicate oficial. Comunitatea evreiască din Timișoara avea o cantină kașer, unde se primea un prânz bun pe bani puțini. Bătrânii și bolnavii primeau mâncarea acasă. Tot cu ajutorul Jointului s-a înființat o casă de bătrâni. Activitățile comunității mai cuprindeau un cor și un curs de ebraică ținut de doamna Rubinger. Corul era condus de inginerul Klein George (Gyuri), un muzician talentat, pianist excelent, care a continuat să profeseze muzica și în Israel.

Ing. Gyuri Klein, organizatorul corului

Cântam cântece de sărbători în ebraică sau cântece vesele în idiș. Din texte înțelegeam poate 5%, le învățam pe de rost.

Instantanee din anii 1970 la Comunitatea Evreiască din Timişoara

Uneori se organizau vizite la comunitățile evreiești din orașele apropiate, Arad, Reșița, etc. Responsabilul și organizatorul acestor activități era Marele Prim-Rabin, Dr. Ernest (Ernő) Neumann z.l. (1917-2004). https://ro.wikipedia.org/wiki/Ernest_Neumann

Ernest Neumann s-a născut în satul bihorean Ceica, a învățat la liceul evreiesc din Oradea, apoi la liceul Samuil Vulcanu din Beiuș. În 1935 a fost admis la Seminarul Rabinic din Budapesta. În paralel a studiat, filozofia, limbile semite și istoria Orientului la universitatea din Budapesta. În 1940 și-a luat doctoratul în filologie și istorie antică. În 1941 a fost numit rabin al sinagogii Fabric; în paralel a predat religia și limba ebraică la liceul israelit din oraș. În 1948 s-a căsătorit cu Edit Fuchs z.l., supraviețuitoare a lagărului Auschwitz, iar în 1949 a fost ales prim-rabin al orașului Timișoara. A păstorit comunitatea evreiască până la sfârșitul vieții, în 2004. Dr. Neumann a fost rabinul Timișoarei timp de peste 60 de ani!

Dr. Ernest Neumann în 1941

La începutul carierei de rabin, Dr. Neumann făcea și ziaristică sub pseudonimul “Năuneanu”. De-a lungul carierei sale, rabinul Neumann a fost distins cu cetățenia de onoare a orașului Timișoara, ordinul național Steaua României și a fost membru onorific al Uniunii Scriitorilor din România.

Rabinul Neumann a fost reprezentantul curentului neolog, deschis modernizării și asimilării în societatea din jur. El a fost recunoscut și universal apreciat de către conducătorii celorlalte religii din din România, unul dintre prieteni lui apropiați fiind Mitropolitul Banatului, Înalt Prea Sfințitul Nicolae Corneanu. Dr. Neumann a fost un om erudit, vorbind fluent limbile româna, maghiara, idiș și ebraica, la care pe parcurs s-au adăugat și altele.

În articolul său din cartea dnei Smaranda Vultur Memoria salvată (1), Dr. Neumann scrie despre sentimentul lui de ambiguitate produs de scăderea continuă a numărului de enoriași, care au emigrat spre Israel, sau spre alte părți ale lumii. Se afla în dilemă între ideea sionistă și dorința de a perpetua tradiția evreiască în țara de baștină, România. Spre deosebire de teritoriile din nordul Transilvaniei, care au fost retrocedate Ungariei și de unde populația evreiască a fost deportată, evreii din Timișoara, aflată sub stăpânire română, au rămas pe loc. Chiar dacă a fost supusă multor restricții, umilințe și lipsuri, comunitatea de 12.000 de suflete a supraviețuit în întregime, spre deosebire de Oradea, unde din 25.000 de evrei au supraviețuit Holocaustului numai 5.000. Pe de o parte rabinul regreta că evreii părăsesc România și comunitatea, pe de altă parte se bucura că ei plecau ca să-și reîntregească familiile în Israel, țara evreilor. Rabinul a fost adesea în vizită în Israel, dar el considera că locul lui este la Timișoara, între cele câteva sute de suflete rămase în comunitatea iudaică. Dr. Neumann își manifesta dorul secular de Țara Sfântă mai ales de sărbători, pe care obișnuia să le deschid cântând Szól a kakas már.

De-a lungul celor peste 60 de ani, Dr. Neumann a condus comunitatea cu o înțelepciune exemplară și cu o diplomație deosebită, ceea ce a permis comunității evreiești timișorene nu numai să supraviețuiască dar să și înflorească de-a lungul anilor, indiferent de regimul politic din România.

Memoria rabinului și a comunității evreiești timișorene este perpetuată de fiica lui, Getta, editoarea revistei online BJT. Ea a studiat filologia și trăiește în Elveția.

Getta Neumann (

D-na Getta Neumann

În 27-28 mai 2011, Getta a organizat la Haifa o întâlnire a evreilor originari din Timișoara. Aproape 300 de participanți emoționați și-au depănat amintirile comune, iar cunoscuții s-au bucurat să se reîntâlnească. Bravo Gettei, care continuă să păstreze memoria acestei comunități conduse peste șase decenii de tatăl ei, Dr. Ernest Neumann z.l.! La păstrarea memoriei au contribuit prin publicațiile lor și doamnele Smaranda Vultur (1) și Julia H. Kakuch (2).

Amintiri care ne leagă de rabinul nostru

Rabinul Neumann avea o minte ageră, deschisă spre modernizare. Avea o privire blândă, zâmbitoare și o voce caldă. Preda cursuri de ebraică elevilor avansați. Îi plăcea foarte mult cântecul Szól a kakas már (Deja cântă cocoșul). Cântecul a fost compus de rabinul Yitzchak Isaac Taub (1751–1821), bazat pe o melodie folclorică maghiară. Textul, o parte în maghiară și o parte în idiș, exprimă dorul poporului evreu de libertate și de revenire la Sion. Prin amabilitatea Gettei am primit câteva fotografii ale rabinului, precum și o înregristrare rară cu acest cântec interpretat de rabinul Neumann însuși. Iată cântecul, din care am tradus un fragment. În esență e vorba de dorul de Sion și speranța că va veni o zi când acest vis se va realiza.

Cocoşul cântă deja

Cocoşul cântă deja

Zorile se vor arăta

În codrul verde, în vale

O pasăre păşeşte agale.

O pasăre. Şi ce pasăre e!

Ce fel de pasăre e ?

Cu labe galbene şi aripi albastre

Pe mine acolo m-aşteaptă.

Aşteaptă-mă pasăre, aşteaptă

Aşteaptă mereu, aşteaptă

Dacă-i voia Domnului să vin

Alături de tine voi fi!

Şi când se va-ntâmpla?

Când se va întâmpla?

כשיבנה המקדש, עיר ציון תמלא

(Atunci când Templul se va reînălţa)

Atunci se va-ntâmpla!

De ce nu este-acum?

De ce nu este- acum?

ומפני חטאינו, גלינו מארצנו

(Pentru c-am păcătuit şi-n Galut ne-am risipit)

De-aceea nu-i acum.

Rabinul nostru era un om calm, amabil și întotdeauna gata să ajute. Era sufletul festivităților ținute de sărbătorile evreiești. Rabinul știa să explice semnificația fiecărei sărbători pe limba tuturor. Sala era întotdeauna plină și mesele încărcate cu bucate specifice sărbătorii.

Un copil cântă Ma nishtana la sărbătoarea de Pesah
Rabinul și soția lui la masa de Leil Haseder
La masa de Leil Haseder

În 1975 rabinul ne-a cununat la sinagoga din Fabric, după ce mireasa a intrat în sunetele marșului nupțial al lui Mendelssohn.

Templul din Fabric
Nunta noastră

În cartea de interviuri a fiicei sale Getta (3) soția mea îl amintește pe rabin ca pe un om extraordinar, care ajuta tuturor. Înainte de a emigra în Israel, părinții soției au apelat la el și i-a ajutat, spunându-i socrului meu: “Orice ajutor ai vrea, noi îți dăm, numai să spui”.

Așa a fost rabinul nostru, rabinul tuturor, al religioșilor la fel ca al ateilor 

Bibliografie

1. Smaranda Vultur. Memoria salvată (volumul 1). Evreii din Banat, ieri și azi. Pagina 39. Editura Polirom, București, 2002.

2. Julia H. Kakucs. Jurnalul unei emigrații. Editura Gordian, Timișoara, 2010.

3. Getta Neumann. Destine evreiești la Timișoara. Portretul comunității din perioada interbelică și până azi. Pagina 362. Editura Hasefer, București, 2014.

Elisheva și Tiberiu Ezri

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

29 Comments

  • Ivan G Klein commented on August 13, 2020 Reply

    Ăsta într-adevăr noroc – fiind ateu să faci parte dintr-o comunitate cu un rabin deosebit . K.I.

    • tiberiu ezri commented on August 15, 2020 Reply

      merci!

  • Lucian-Zeev Herşcovici commented on August 13, 2020 Reply

    A fost un Om cu adevarat Mare. Felicitari autorului articolului evocator.

    • tiberiu ezri commented on August 15, 2020 Reply

      Multumim!

  • gabriel gurm commented on August 11, 2020 Reply

    Draga Tibi, doresc sa ma refer la prima parte a eseului tau, acela care vorbeste despre a fi evreu.
    Pentru religiosi, a fi evreu e a fi religios.
    Pentru mine, ca si pentru tine, a fi evreu inseamna a apartine POPORULUI evreu si TRADITIEI evreiesti, făra a fi religios, adica fara a crede in Dumnezeu. Dupa parerea mea poti fi (si inca cum!!) evreu fara sa crezi intr-o putere suprema si mai ales fara sa te simti obligat sa asculti de ordinele date de unii (pe care eu ii numesc adiminstratia religioasa) care au tupeul sa vorbeasca in numele unei puteri inexistente, sustzinand de multe ori ca asa le-a fost poruncit “de sus”!
    Asa ca tu, ca si mine, esti evreu traditionalist, si-mi inchipui si ca si mine, mandru ca esti evreu si ca apartii acetui popor care poseda o istorie de mii de ani si o etica copiata de multi altii.
    GBM

  • Miri Tamam (Klein) commented on August 8, 2020 Reply

    Am citit cu placere. Eram prea mica sa-l cunosc pe rabinul Neuman dar articolul me-a reamintit cum mergeam cu mama sa auzim Kol nedarai la sinagogav din cetate cred ca eaveam 3-4 ani
    Acuma in timpul pandemiei cand nu putem calatori mi-e tare dor de Timisoara dar pozele din timpurile trecute ne duce “acasa”..
    Multumesc

    • Tiberiu Ezri commented on August 8, 2020 Reply

      Multumim!

  • Vera fried commented on August 8, 2020 Reply

    Ce bine sa ai amintiri frumoase! Ai scris si descris o perioada deosebita din tineretea noasta aprecuez mult idea si descrierea …. rindurile voastre m au emotionat si ma bucur ca si noi am trait acele vremuri si ne amintim cu respect de rabinul neuman
    Va dorim mult bine cu drag
    Vera

    • Tiberiu ezri commented on August 8, 2020 Reply

      Si noi va dorim sanatate cu vremuri care inspira mai mult optimism.
      Cu drag
      Erzsi si Tibi

  • zador andrei commented on August 7, 2020 Reply

    Emoționantă și instructivă evocare.Marile comunități neologe din Transilvania au avut în sec. XX trei Rabini Șefi iluștri.Fără îndoială că dintre aceștia Rabinul Șef Dr. Ernest Neumann din Timișoara se remarcă prin longevitate (șase decenii),deschidere spre modernizare,erudiție și apropiere față de celelalte etnii..
    Ceilalalți doi Rabini Șefi au fost Dr. Kecskeméti Lipót la Oradea și Dr. Eisler Mátyás la Cluj.M-a preocupat viața și activitatea celui din urmă pentru că bunicul meu ,mulți ani directorul Școlii elementare neologe din Cluj,i-a fost colaborator și prieten..Am descoperit multe asemănări între biografiile Rabinilor Șefi din Timișoara și Cluj :amândoi au absolvit prestigiosul Seminar Rabinic din Budapesta,au păstorit multe decenii,au fost profesori și cărturari reputați,deschiși reformelor.Mai adaug că amândoi au avut fiice înzestrate cu reale talente literare :distinsa Doamnă Getta Neumann și ,respectiv,Klári Loránt (decedată tragic în Israel).Și pentru ca asemănările să nu se termine aici,după modelul de la JCC Timișoara,inițiatorii înființarii Centrului Cultural Evreiesc din Cluj (care se va înaugura în curând) vom propune ca sala festivă (multimedia) din centru
    să poate denumirea ” Dr. Eisler Mátyás.”
    Încă odată felicitări

    • Tiberiu ezri commented on August 8, 2020 Reply

      Multumim pentru cuvintele calde si pretioasele informatii!

  • Veronica Rozenberg commented on August 7, 2020 Reply

    D-le Ezri, este interesanta dezbaterea dvs legata de cum si de ce in ce conditii, unii evrei au ales calea ateismului, in locul celei a religiei.
    Dsigur ca nu consider reala afirmatia “Religioșii extremiști susțin că Domnul ne-a pedepsit tocmai pentru că mulți evrei s-au îndepărtat de religie și au adoptat sionismul”, extremismul religios consider ca a fost o plaga pentru umanitate, indiferent din ce directie a venit.

    Dar, practic articolul e destinat celui care a fost marele Rabin al Timisoarei, tatal Gettei, cu care m-am imprietenit, dupa intalnirea de la Haifa a timisorenilor, si pentru frumoasa initiativa pe care o duce lunar la bun sfarsit.
    Am fost de curand la TImisoara cu excursia organizata tot de ea, pe Zoom, si desi nu am vizitat orasu decat in copilarie, am fost impresionata de varietatea etno-culturala si urbana pe care am prins-o putin prin drumul pe care ni l-a aratat ghidul,
    In tineretea mea am frecventat la Bucuresti cursurile tinute dupa 1968 la Templul Coral de catre Rabinul Rosen, Victor Rusu, Daniel Schecher si alte persoane ale Federatiei din Bucuresti.
    Atunci am auzit si de personalitatea rabinului neolog de la Timisoara, Ernest Neumann, o figura deosebita care a ramas in inimile multor persoane, ca si ale familiei dvs, si care va fi o amintire emotionanta si neuitata pentru toti cei care l-au cunscut. Nu era usor de a te descurca in vremurile in care a pastorit, in labirintul pe care-l ofereau autoritatile comuniste in Romania.

    Memoria sa este intr-adevar cinstita cu senisbilitate si inteligenta de catre Dna Getta Neumann.
    Fiie-i memoria binecuvantata

    • Tiberiu ezri commented on August 8, 2020 Reply

      Multumiri D-na Veronica pentru cuvintele calde.

  • Julia Kakucs commented on August 7, 2020 Reply

    Am citit cu mare plăcere articolul despre comunitatea noastră din Timișoara. Personal frecventam o dată pe an, de Yom Kipur, sinagoga de pe strada mea, de pe Fröbel, strada Resitei astăzi. Bunicul meu, originar dintr-o familie ortodoxă din Viena, mergea zilnic la sinagogă. Totuși părinții mei, nu erau nici ateiști, nici religioși. Tradiția și apartenența la iudaim le era – și îmi este și mie – importantă. Bunicul meu îl cunoștea bine pe Domnul Dr. Prim – Rabin Neumann Ernest. Cât de bine se cunoșteau mi-a devenit clar în ajunul plecării mele definitive, când mama m-a trimis cu o carte a verișorului ei, Mantel, rabin în New York, la Domnia Sa, spunandu-mi să i-o dăruiesc. Domnul Dr. Neumann Ernest s-a bucurat de vizita mea, de carte și mi-a spus: Am făcut uneori călătorii frumoase cu bunicul tău, încă pe vremea când el avea firma Tebris. Am avut discuții frumoase. Era un om cu o vastă cultură iudaică. M-a bucurat ceea ce a spus. Avea ochi calzi și o voce plăcută, domnul nostru prim-rabin… Un astfel de articol ne face să retrăim momente frumoase, să ne bucure că mica noastră comunitate a rezistat tuturor timpurilor și că trăiește o reinflorile în timpul nostru, cu ajutorul verișoarei mele, Friedmann Luciana, care a fost – după cum știu – eleva Domnului Prim-Rabin Neumann. M-a bucurat să găsesc în aceste rânduri trimiterea și la cartea mea, “Jurnalul unei emigrații”, volum care reunește scrierile multor “plecați” și a puținilor “rămași”. De fapt și noi, cei emigrați, ne iubim rădăcinile. Mulțumesc mult doamnei și domnului Ezri pentru aceste rânduri.

    • Tiberiu ezri commented on August 8, 2020 Reply

      Va multumim doamna Kakucs pentru aceste cuvinte frumoase!
      Cat despre ateism este clar ca la noi acest lucru nu a daunat sentimentului de apartenenta de poporul evreu si pastrarea unor traditii ale sale.

  • Gabi Izsak commented on August 7, 2020 Reply

    Prima dată când m.a impresionat personalitatea Rabinului Neumann a fost când l.am auzit vorbind cu ocazia decesului cantorului Katz – foarte elocvent, liber, în romana si maghiară, cu citate in ebraica. Practic a facut traducerea discursului “in mers” si cunoscând primele două limbi, am putut constata cu uimire, ca relua firul discursului exact in locul unde îl lăsase, când a trecut la cea de.a doua …

    Si eu sunt ateu convins (si numai după tata, evreică) si niciodata – subliniez – niciodată Rabinul Neumann, nu m.a tratat altfel decât cu dragoste, bunătate si simpatie si nu – cum imi era teamă la început, ca un intrus nepoftit …

    • Tiberiu ezri commented on August 7, 2020 Reply

      Multumim!

  • Getta Neumann commented on August 7, 2020 Reply

    Sunt miscata de evocarea duioasa a rabinului Neumann, tatal meu. Ati redat ceea ce era esential, profund uman in personalitatea lui si in mesajul pe care il transmitea. Mi-a placut mult si prezentarea succinta a vremurilor de atunci cât si a conceptiei voastre despre iudaism. Va multumesc, draga Tibi si Erzsi!
    Multumesc, Andrea, pentru prezentarea impecabila. Ai tratat articolul cu grija si afectiune.

    • tiberiu ezri commented on August 7, 2020 Reply

      Din toata inima Getta! Andrea a avut un rol important in transformarea cantecului in mp4 si traducetea textului in romaneste.

  • Frideric Grosz commented on August 6, 2020 Reply

    Relatarea comunității evreiești din Timișoara în frunte cu Rabinul Ernest Neumann ne readuce la tinerețea petrecută în Timișoara și la sărbătorile petrecute la comunitatea evreiască. Eu am fost elev al Dr-ului Neumann la religie în Liceul Evreiesc și am făcut bar mitzva cu el.Rabinul Neumann ne-a căsătorit și pe noi .Cântecul “Szol a Kakas már” e de neuitat și pentru noi. A fost o plăcere să ascultăm din nou vocea Rabinului Neumann Ernest. Mulțumim Elisheva și Tibi !

    • Tiberiu ezri commented on August 6, 2020 Reply

      Amintiri comune de neuitat!

  • Andrea Ghiţă commented on August 6, 2020 Reply

    Mi-a plăcut mult articolul şi mi-am amintit cu plăcere de cele două întâlniri cu Prim-rabinul Ernest Neumann. Una dintre ele a avut drept scop un interviu despre Cum era Regina Estera? Filmul în limba maghiară, subtitrat în limba română poate fi vizionat aici.

    https://www.youtube.com/watch?v=jbcfFhi6a7w

    • Tiberiu Ezri commented on August 6, 2020 Reply

      Multumesc Andrea pentru acest film pentru excelenta traducere a textului cantecului si pentru calitatea clipului unde canta rabinul!

    • Tiberiu ezri commented on August 6, 2020 Reply

      Mi-a placut foarte mult filmul despre Ester pe care l-ai realizat in anul 2000.

  • eva galambos commented on August 6, 2020 Reply

    Foarte frumos articolul. Rabinul Neumann merita această scriere.Eu nu sunt din Timișoara, soțul meu era ti,ișorean, vorbea foarte frumos despre rabinul Neumann. Eu l-am cunoscut la București, la Ziua Europeana a Culturii Iudaice din 2002 sau 2003, nu mai știu exact și când m-am prezentat, a avut cuvinte frumoase despre familia Galambos.

    • Tiberiu Ezri commented on August 6, 2020 Reply

      Multumim pentru comentariu!

      Erzsi si Tibi Ezri

  • Tiberiu Ezri commented on August 6, 2020 Reply

    Multumim Eva!

  • Hava Oren commented on August 6, 2020 Reply

    Din păcate nu l-am cunoscut bine pe rabinul Neumann, am petrecut doar un an la Timișoara. Dar când i-am auzit vocea, m-au trecut fiorii, deodată l-am simțit alături! Apreciez și fotografiile, vă invidiez pentru colecția voastră de fotografii (în care m-am regăsit și eu). Mulțumesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *