Ziua de 23 august 1944 nu poate fi ștearsă din istorie

Este convingerea mea nu doar ca istoric, dar și ca un om care a trăit evenimentul. Deși aveam doar 13 ani, am fost în stare să conștientizez semnificația celor petrecute. Nu pentru că aș fi fost un copil precoce, ci pentru că cele trăite în anii Holocaustului m-au maturizat. Nu pot uita seara acelei zile. Era pe la ora zece. Un vecin a ieșit în curte, strigând: „Oameni buni, e pace! Veniți la mine să ascultăm ce se spune la radio.” Chemarea lui era binevenită întrucât nouă, evreilor, ne era interzis să avem aparate de radio. Vecinul era român, croitor de meserie și îl chema Grecu. Am intrat în locuinţa lui tocmai când a început discursul rostit de Regele Mihai. Emoția era mare,    probabil că şi regele era emoţionat, pentru că se bâlbâia. Țin minte că dl. Grecu a fost foarte mulțumit când a auzit că în guvern a intrat un singur comunist. Rămâne neșters în sufletul meu faptul că am sperat că viața mea se va schimba. Că voi putea merge din nou la şcoală, ca toţi copiii de vârsta mea şi nu voi mai fi supusă persecuţiilor. Că am scăpat de groaza deportării în Transnistria. Era cea mai cumplită teamă a copilăriei mele, întrucât o auzisem pe mama spunându-i tatălui meu că dacă vine ordinul deportării, ea dă drumul la gaze, se sinucide și mă omoară și pe mine, pentru că oricum am fi fost sortite pieirii. Că tata era mai rezistent și fără grija noastră ar fi putut scăpa cu viaţă. Deci, în noaptea zilei de 23 august 1944, începusem să sper că de-acum vom fi salvaţi.

Ce s-a întâmplat, de fapt, în această zi? Citez dintr-o carte de istorie a României, apărută la Editura Corint în anul 2007. „Situația a ajuns într-un    punct critic odată cu ofensiva sovietică inițiată în 20 august pe frontul românesc. Armata Roșie a străpuns pozițiile defensive în câteva locuri. La 22 august Antonescu a vizitat statele majore de campanie și și-a dat seama de gravitatea situației. Dacă trupele sovietice pătrundeau prin linia de apărare Focșani-Galați între Carpați și Dunăre, soarta României era pecetluită. În acest context Maniu și Brătianu, în strânsă colaborare cu regele Mihai, principalii organizatori ai unei lovituri de stat, au stabilit data de 26 august pentru această acțiune. Dar când au aflat că Antonescu urma să plece din nou pe front în 24 august, au devansat acţiunea pentru ziua de 23. În după-amiaza acelei zile regele l-a invitat pe Antonescu la Palat. Când mareșalul a refuzat să accepte încheierea imediată a armistițiului, regele a ordonat arestarea lui și a lui Mihai Antonescu, care îl însoțise. Ceilalți colaboratori apropiați ai lui Antonescu au fost convocați la Palat pentru o presupusă întâlnire a Consiliului de Coroană și arestați.

Seara acestei zile este evocată, printre alții, de către Emil Dorian în memoriile sale. Avem în vedere cartea intitulată „Jurnal din vremuri de prigoană”, apărută în Editua Hasefer în 1996.

„Seara la ora zece și jumătate” – scrie Emil Dorian – „după ce am ascultat    muzica fremătătoare a Marseillaise-ei, prin care se sărbătorea Parisul    eliberat, Radio București a anunțat că va difuza un comunicat important pentru țară. Au trecut 20 de minute lungi și deodată am ascultat proclamația regelui Mihai, prin care anunța încetarea războiului cu aliații și trecerea de partea lor, reluarea Ardealului de la Unguri și reîntronarea libertății și egalității pentru toți. Apoi s-a citit lista noului guvern, alcătuit din liberali, național-țărăniști, comuniști și socialiști, guvern în frunte cu generalul Sănătescu și din care făceau parte Maniu, Dinu Brătianu, Lucrețiu Pătrășcanu, Titel Petrescu și alți câțiva generali. Pătrășcanu, reprezentantul Partidului Comunist și ministru al Justiției, a citit Decretul de amnistie a tuturor deținuților politici, cu excepția legionarilor. Un sfert de oră sau poate ceva mai mult a durat lectura comunicatului. Atât. În 20 de minute s-a întors o foaie epocală în istoria României.

Am ieșit cu toată lumea în curți, pe străzi, cu urări și strigăte de bucurie. Vecinii ne-au reținut la un pahar de șampanie. Apoi ne-am îndreptat spre niște prieteni, fiindcă nu puteam dormi. Cine a dormit în noaptea asta? Trecătorii, pe jos, pe motocicletă, în mașini urlau frenetic: Trăiască pacea!”.

Așadar, știrea a fost întâmpinată cu satisfacție de majoritatea populației țării, atât de români cât și de evrei. Curierul Israelit, organul de presă al Uniunii Evreilor Români, în numărul din 17 septembrie 1944 (primul număr reapărut după interdicția din timpul regimului Antonescu) scria: ,,Evreii participă din tot sufletul la înaltul omagiu pe care întreaga țară l-a adus Majestății Sale Regelui Mihai care, cu atâta patriotism și abnegațiune, cu curaj și clarviziune, a lucrat  pentru eliberarea României de sub jugul german”.

Este adevărat că după acest eveniment a urmat o epocă, un regim politic care a ținut peste patru decenii, nefiind câtuși de puțin reprezentativ pentru voința majorității românilor, România fiind dominată de comuniști și de mentorii lor sovietici. Dar nu se poate ști care ar fi fost soarta României dacă nu ar fi luat această decizie și ar fi ajuns să fie cucerită de armata sovietică cu tunurile. Un lucru se știe precis și anume că datorită acțiunii de la 23 august 1944, România și-a adus contribuția la războiul antihitlerist, la zdrobirea nazismului, fapt ce a adus după sine redobândirea Transilvaniei de Nord, prin Tratatul de Pace semnat la Paris, în 10 februarie 1947.

Așadar ziua de 23 august 1944 nu poate fi ștearsă din rândul evenimentelor istorice decisive; actul în sine a fost un act de curaj, în felul lui unic în mersul evenimentelor din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Meritul primordial îi revine tânărului Rege Mihai. Ce regim ar fi fost în România dacă n-ar fi fost 23 august, ce s-ar fi întâmplat cu Transilvania este greu de ghicit… Desigur, regimul care a venit nu a respectat principiile democratice, ci din contră, a fost împotriva acestor principii. A fost nefavorabil nu doar românilor, dar și evreilor, exceptând unele cazuri individuale.

Însemnările lui Wilhelm Filderman în Jurnalul său sunt relevante pentru înțelegerea statutului evreilor ca minoritate națională sub regimul comunist. „Sub guvernul comunist viața mea a fost și mai dramatică”, scrie cel mai important conducător din istoria evreilor din România. „Am fost arestat în 1945. Am făcut greva foamei cinci zile și apoi am fost trimis acasă, unde am rămas în arest la domiciliu timp de trei săptămâni. Deoarece m-am opus comuniștilor și fusesem informat că urma să fiu arestat ca spion englez, am părăsit clandestin țara împreună cu soția mea în 12 martie 1948”.

Regimul comunist nu a fost rezultatul actului de la 23 august, ci al conjuncturii internaționale create după al Doilea Război Mondial și al concesiilor pe care puterile occidentale le-au făcut Uniunii Sovietice, fără contribuția căreia ar fi fost greu de realizat zdrobirea nazismului.

Lya Benjamin

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

64 Comments

  • Ivan G Klein commented on September 2, 2020 Reply

    Comentariile lui V.D. la articolul dnei L.B. indică o situație deosebită de cea a nebunului din poveste care aruncă o piatră în apă și 10 înțelepți caută să găsească o explicație pentru fapta nebunului . Comentarii de tipul celor scrise mai jos de V.D. nu trebuie să apară – au caracter antisemit fie că sînt lipsite de surse serioase fie că deformează cele relatate de surse serioase . Am / avem altceva mai bun de făcut decît a analiza capacitatea de înțelegere a lui V.D. ( amintită în comentariul meu din 08.29.20 ) care a făcut afirmații neadevărate fără vre-o bază iar apoi a găsit de cuvință să deformeze în așa fel documentul YadvaShem ( a menționat primirea lui de la mine în comentariul lui din 08.31.20 ) ca să aibă justificarea celor scrise anterior , pentru care scria că are sursele lui ( ??? ) …..Avînd grijă să omită voit partea din document care se referă la antisemitismul anilor 1938-1940 în Romania Mare , și la descrierea celor patru zile ale retragerii din Basarabia , V.G. s-a ocupat de faliți și nu de toți ci numai de faliții evrei – evident orice națiune are așa ceva , iar propaganda antisemită dacă nu ia găsit , ia inventat iar V.D. ia preluat . Un exemplu . Atent la propaganda antisemită , V.D. n-a vrut să vadă că documentul spune că …” O formă tipică de transformare anticipată în ţapi ispăşitori a fost cea de a-i informa pe liderii evrei că autorităţile româneşti ar putea lansa acte de represiune contra evreilor “… și că ….” la 26 iunie, Mihail Ghelmegeanu, ministrul de Interne, i-a convocat pe Şafran şi pe Filderman, cărora le-a cerut politicos să prevină populaţia evreiască din Basarabia şi nordul Bucovinei să nu facă provocări contra militarilor şi autorităţilor civile româneşti de acolo “ ….și că… “ La 26 iunie, ora 22.00, V.M. Molotov a remis o notă ( cedarea Basarabiei ) lui Gheorghe Davidescu, şeful misiunii diplomatice româneşti la Moscova. “ ( Atenție la ordinea evenimentelor din ziua de Iunie 26 – V.D. l-a menționat doar pe al doilea , care sună bine pentru antisemiți ). Mi se pare că , parafrazîndu-l pe Caragiale , „Pentru V.D. care știe a citi, cel mai greu lucru e să nu scrie” . OK să scrie , dar texte cu character antisemit doresc să nu apară în Baabel – am preconizat de mult ca , Redacția păstrîndu-și dreptul de veto , să ceară cite-odată părerea baabelienilor de rind pentru publicarea / nepublicarea de material . V.D.ne pune în vedere că a servit în două armate ( și eu ) , dar ce legătură are cu subiectul . Eu , și nu el , ținînd legătura ( telefon săptămînal ) cu domnul Liviu Beris – președinte de onoare al Asociației evreilor romîni victime ale Holocaustului – ( martor ocular al evenimentelor din Herța dinainte și după 1940 ) – am motive să mă simt mai aproape de subiect .

    • Veronica Rozenberg commented on September 2, 2020 Reply

      Remarcabile observatiile dlui Klein, iar cele simtite de mine anterior, cel putin in ochii mei, capata amploare.

  • BORIS MEHR commented on September 1, 2020 Reply

    ANTONESCU A DECLARAT CĂ EL DUCE UN RĂZBOI CONTRA EVREILOR ȘI NU A RUȘILOR, CE POATE FI MAI LIMPEDE PENTRU ANII 1941-1944?

  • Eva Grosz commented on August 31, 2020 Reply

    Din autobiografia tatălui meu [1907-1991] scrisă în 1957 partea care se referă la perioada1941-44:
    Cu cuvintele lui :În anul 1941 la izbucnirea războiului antisovietic am fost evacuat împreună cu toată familia din Făget la Lugoj cu domociliu forțat.În anul 1943 am fost concentrat la diferite munci obligatorii pentru evrei, așa am fost și în Transnistria timp de patru luni, apoi în jud. Caraș la combaterea epidemiei de febră tiforidăapoi în Rusca Montană și la Baia Nouă.
    În anul 1944 am fost pregătiți cu toții pentru a fi deportați la Auschwitz,însă înaintarea trupelor sovietice ne-au salvat viața. ” Rânduri scrise în 1959 cu mâna lui la mașina de scris din acea vreme.Lugojul ,Timișopara în acei ani aparținea României.

  • Carmen Stoianov commented on August 31, 2020 Reply

    Felicitări doamnei istoric Lya Benjamin pentru acest articol. În scrierile domniei sale demonstrează mereu o viziune clară, fundamentată faţă de orice fapt istoric care nu este doar perfect documentat (iar în cazul de faţă cu necesara participare!), ci şi privit în contextul în care s-a petrecut, cu relaţionări complexe (uneori complicate) şi cu punctarea în deplină cunoştinţă de cauză a cursului istoric care prevalează.

  • Veronica Rozenberg commented on August 31, 2020 Reply

    D-le Duncan, nu stiu daca acest comentariu va fi publicat, dar sincera sa fiu, va consider o persoana
    DUBIOASA.

    Pe cine vreti sa convingenti de ce e scris in documentul, pe care nici macar nu dvs l-ati gasit? Si de altfel ati si negat importanta documentelor.
    Pe scurt, concluzia mea este ceea ce am scris mai sus.

  • BORIS MEHR commented on August 31, 2020 Reply

    ULTIMA POSTARE REF. LA COMPORTAMENTUL EVREILOR DIN BASARABIA ridică o serie de întrebări – prin ce se deosebeau evreii din REGAT de cei din BASARABIA? ERAU DE ALTĂ RELIGIE? DE CE EVREII DIN BASARABIA SE SIMȚEAU DATORI SĂ RIDICE STEAGUL ROȘU? NU EXISTĂ O EXPLICAȚIE? OARE NU SE ȘTIA CĂ ÎN 1938 GUVERNUL GOGA- CUZA A ANULAT ÎN MARE PARTE PREVEDIRILE CONSTITUȚIEI DIN 1923? DE CE AR FI FOST ACUM ATAȘAȚI UNUI STAT CARE ANYLA DREPTUL EVREILOR LA CETĂȚENIE? CĂ DOAR NU ERAI TOȚI EVREII BASARABENI COMUNIȘTI? UNDE SCRIE CĂ ERAU EVREII COMISARI COMUNIȘTI? TABLOUL REDAT AICI SEAMĂNĂ MULT CU RELATĂRILE LUI GOMA, ATUNCI HAIDEȚI SĂ-L LĂUDĂM PE GOMA. COMENTEAZĂ DOMNUL DUNCAN – adică evreij stau de obicei cuminți în vremuri tulburi, iar ANTONESCU S-A OCUPAT ÎNTÂI DE EVREII DIN BASRABIA. S-A OCUPAT CU SÂRG PROVOCÂND MOARTEA A PESTE 300.000 DE EVREI. CRED CĂ ESTE MOMENTUL SĂ INTERVINĂ DOAMNA LYA SAU UN ALT ISTORIC, ESTE GREU SĂ TRECEM PESTE ASEMENEA RELATĂRI FIE ELE DE LA YAD VASHEM. EU ȘTIU CĂ ÎN VREMURI TULBURI EVREII INDIFEREN CE FAC SUNT VINOVAȚI. VENIND LA PUTERE CU LEGIONARII ANTONESCU ȘI-A DOVEDIT DUPLICITATEA, CHIAR ȘI DUPĂ ANIHILAREA EI. IAR REFERIREA LA STALINGRAD NU-ȘI ARE ROSTUL DECÎT A MENȚIONA CĂ EVREII AL FI MURIT ÎN NUMĂR INCOMENSURABIL MAI MARE CU ȘI FĂRĂ PĂCATELE EVREILOR BASARABENI.

  • BORIS MEHR commented on August 31, 2020 Reply

    INTERESANTĂ DEZBATERE, OPINII DIVERGENTE, FIECARE RĂMÂNE CU PĂRERILE SALE, EU SPUN PE SCURT – ANTONESCU NU A SALVAT PE NIMENI, EL A UCIS DOAR, DOARE CARE DOARE, CEVA SUB JUMĂTATE DIN TOTALUL POPULAȚIEI EVREIEȘTI, COMISARII SOVIETICI NU AU DUS O POLITICĂ EVREIASCĂ INDIFERENT DE ETNIE, , ÎN 1947 ÎN PCR ERAU EVREI DOAR CĂTEVA PROCENRE, DE UNDE ACEI FOARTE MULȚU EVREI?

  • Boris Mehr commented on August 30, 2020 Reply

    APRECIEZ SINCER CONTRIBUȚIILE DOAMNEI LYA BENJAMIN CA ȘI ALE ALTOR ISTORICI PRECUM JEAN ANCEL, MICHAEL SHAFIR, Ș.A. ANTONESCU NU A SALVAT EVREI, NICI ROMÂNI, FIIND UN DICTATOR FANATIC. ALĂTURÂNDU-SE LUI HITLER EL A MERS ÎMPOTRIVA ISTORIEI, DEȘI INTENȚIILE SALE DE A REFACE ROMÂNIA MARE ERAU ISTORIC ÎNDREPTĂȚITE. A FOST CEL MAI FIDEL ALIAT AL GERMANIEI NAZISTE. CURĂȚIREA TERENULUI CUM A NUMIT-O ANTONESCU ERA O VARIANTĂ ROMÂNESCĂ A SOLUȚIEI FINALE.

  • BORIS MEHR commented on August 30, 2020 Reply

    UN ULTIM AMĂNUNT = ANTONESCU A VENIT LA PUTERE CU LEGIUNEA, IAR ANIHILAREA EI S-A FĂCUT CU APROBAREA LUI HITLER PE CARE ANTONESCU L-A CONTACTAT, să-i mulțumim și pentru acest act, când legionarii au fost ulterior incluși în armată și au produs atrocități?

  • BORIS MEHR commented on August 30, 2020 Reply

    In sfirsit multi din noi suntem in viata azi si o datoram lui Antonescu (vorbesc mai ales de cei din Bucuresti). Romania norocoasa a primit inapoi Ardealul de Nord spre disperarea minoritatii Maghiare.- dar a pierdut Basarabia si Bucovina. Ungaria a pierdut
    CITEZ DIN COM. D-LUI DUNCAN, MAI DEPARTE- COMISARII SOVIETICI ERAU EVREI. MULT MĂ MIR, inexactități -noi, evreii și nici românii nu datorăm mareșalului nimic, poate revoltă față de, acest personaj cazon, neiubitor de oameni,
    v.1907 , iar evreii comisari sovietici este exact ce afirma și antonescu, din ce documente reiese acest lucru, poate din literatura lui GOMA PE CARE NU-L CINSTMIN DEFEL.

  • BORIS MEHR commented on August 29, 2020 Reply

    Jurnalul lui Sebastian este la fel de valoros ca și opera sa -proză, dramaturgie, doamna MARTA PETREU s-a îndepărtat de spiritul lui SEBASTIAN

  • BORIS MEHR commented on August 29, 2020 Reply

    Cu mâhnire citesc comentariul d-lui DUNCAN REF. LA ANTONESCU, ar fi bine să ne oprim la istorici serioși ANCEL, IOANID, MICHAEL SHAFIR, LASZLO ALEXANDRU. DACĂ evreii din VECHIUL REGAT AU SCĂPAT DE AUSCHWITZ aceasta se datorează victoriilor de la STALINGRAD, KURSK, etc. EVREII UCIȘI SUNT EVREII NOȘTRI, nimeni nu i-a salvat. NU AM AUZIT CĂ PETAIN AR FI VRUT SĂ SALVEZE EVREI, a scăpat de execuție fiind bătrân. BUNICII mei cernăuțeni au fost ucişi pe malul BUGULUI, să-i mulțumesc lui ANTONESCU? niciodată!

  • Virgil Duncan commented on August 28, 2020 Reply

    Lya multumim pentru articol. Regele Mihai un patriot curajos care a ordonat arestarea lui Antonescu. Cand am fost in armata in Romania a fost adus colonelul care l-a arestat si ne-a spus ce s-a intimplat la Palat la 23 August. Initial soldatii nu au vrut sa-l aresteze – Antonescu era foarte iubit de soldati plus ca nu stiau de cine sa asculte, de rege sau de Antonescu. In sfirsit multi din noi suntem in viata azi si o datoram lui Antonescu (vorbesc mai ales de cei din Bucuresti). Romania norocoasa a primit inapoi Ardealul de Nord spre disperarea minoritatii Maghiare.- dar a pierdut Basarabia si Bucovina. Ungaria a pierdut Ardealul de Nord pentru ca a luptat pina la sfirsit. In ciuda acestor evenimente Romania a fost declarata ca infrinta in razboi, a fost ocupata de trupe sovietice si a platit depagubiri de razboi. Comunitatea evreiasca Transilvania de Nord a fost trimisa la Auschwitz si incarcata in vagoane nu de germani, dar de politia maghiara. Romanii au deportat in Transnistria majoritatea populatiei din Moldova. Regele Mihai nu a fost apreciat pentru ce a facut nici de Rusi nici de Romani. Cand a venit inapoi in Romania in anii 90 i s-a refuzat coroana regala de catre guvernul roman. Romania a evitat ocupatia germana, dar a platit rusilor un pret mare. La Yalta a fost “data” in sfera URSS in schimbul Greciei care avind o pozitie geografica mai buna a ramas tara libera.

    • Andrea Ghiţă commented on August 28, 2020 Reply

      Unele dintre afirmaţiile Dvs. din comentariile de mai sus au fost infirmate de documente şi de istorici, dar ele continuă să fie vehiculate. Sper să se găsească un istoric, cititor al Baabel, care să le detalieze. Să nu uităm totuşi că România a luptat pe Frontul de Est până când, practic, nu a mai avut încotro, aşa că era firesc să plătească despăgubiri de război. Evreii din Bucureşti (ca de altfel şi cei din Budapesta) au supravieţuit, dar cei din Nordul Moldovei, Basarabia şi Bucovina au fost deportaţi din ordinul lui Antonescu în Transnistria, şi câteva sute de mii şi-a aflat moartea. Lucrurile sunt mai complicate. Grecia nu avea graniţă comună cu URSS, aşa că “schimbul” cu România a avut alte raţiuni. Dar eu, nefiind istoric, am înşirat câteva considerente.

      • Virgil Duncan commented on August 28, 2020 Reply

        Dna Ghita – trebuie sa precizati care sunt “unele afirmatii” cu care nu sunteti de acord. Eu nu sunt istoric dar am aflat toate acestea direct de la martori care au trait direct aceste evenimente, unii din ei in pozitii importante, si care au inteles ce se intimpla.
        Motivul pentru care a fost aleasa Grecia in detrimentul Romaniei este pozitia ei maritima mult mai avantajoasa decit a Romaniei, dat fiind ca Anglia si SUA erau si sunt mai ales puteri militare navale care au nevoie de porturi de access. Romania a devenit azi mult mai importanta din motive logistice, Turcia incetind sa mai fie un aliat de incredere.

        • BORIS MEHR commented on August 30, 2020 Reply

          am răspuns eu la unele comentarii, poate le-ați citit, iar ref. la ROMÂNIA, sovieticii erau în ofensivă, ANGLIA nu avea cum să mai renegocieze

      • Ivan G Klein commented on August 29, 2020 Reply

        Nu sînt istoric de meserie , dar prin prisma celor citite de mine , cu excepția uneia – Grecia – toate afirmațiile lui V.D. mi se par , dulce spus , bizare . Pînă cînd n-o să ne facă cunoscute sursele pe care se bazează , nu mă pot pronunța dacă problema constă în calitatea surselor sau capacitatea lui de înțelegere .

        • Virgil Duncan commented on August 29, 2020 Reply

          Ivan – sursele mele sunt martori oculari, evrei si crestini. Spre deosebire de multi dintre voi istoria a fost si este un hobby pentru mine. Multi din acesti martori nu au vrut sa spuna nimic de frica securitatii sau altii din motive psihologice. Sigur ca se pot gasi alte surse “documentate”, dar in privinta lor trebuie sa ne indoim si asta din motive politice. De exemplu Statul roman a negat existenta Holocaustului in Romania pina acum citiva ani. In Israel sunt multi care gindesc ca mine, si altii care spun ca Romania este cea mai antisemita tara din lume cu mici exceptii.

          • Veronica Rozenberg commented on August 31, 2020 Reply

            “Spre deosebire de multi dintre voi istoria a fost si este un hobby pentru mine. Multi din acesti martori nu au vrut sa spuna nimic de frica securitatii sau altii din motive psihologice. Sigur ca se pot gasi alte surse “documentate”, dar in privinta lor trebuie sa ne indoim si asta din motive politice.

            V-am mai spus ca la logica nu sunteti asa de tare ca la religie.
            Scrieti mai sus, ca de sursele “documentate” trebuie sa ne indoim, in schimb de marturiile evreilor si crestinilor pe care dvs i-ati intalnit un lumea pe care ati strabatut-o, acestia sunt adevaratii “martori”, care “nu au vrut sa spuna nimic de frica securitatii sau altii din motive psihologice”

            Deci martorii oculari intalniti de dvs v-au dat dovezi autentice, in timp ce documentele, puse intre “”,
            acelea trebuiesc privite cu indoiala.

            Aceasta e o opinie originala prin “logica” (scuze pentru ghilimelele puse) sa, mai ales pentru cineva care sustine ca istoria ii este un hobby.

            .

    • Lya Benjamin commented on August 28, 2020 Reply

      În legătură cu afirmația domnului Duncan că ne datorăm viața lui Antonescu desigur cei care am supraviețuit. Țin să-l informez despre următoarea poziție a lui Antonescu exprimată în Consiliul de Miniștri din noiembrie 1943:Dacă circumstanțele îmi vor ajuta să câștigăm războiul atunci fiți sigur că nu este altă soluție decât deplasarea maselor minoritare…. din mijlocul elementului românesc.Iar în altă parte declara ,,Ce credeți eu nu vreau să scap de evrei dar noi nu suntem o țară mare ca Germania și dacă nu câștigăm războiul nu pot expune poporul meu la consecințele care ar putea urma. Antonescu a făcut politică cu evreii și urmărea să se salveze cu asta pe el nu pe evrei pe care îi ura pe evrei .Intr-o ședință cu profesorii cerea ca copii să fie educați în spiritul urii așa cum a fost crescut el în spiritul urii față de unguri și evrei.Pentru publicarea acestei declarații chiar după schimbările din 1989 am fost admonestată de conducerea Arhivelor Naționale. Mă opresc aici sunt multe exemple de dat că dacă Antonescu i-a cruțat câte odată pe evrei a făcut-o din calcule politice.

      • Virgil Duncan commented on August 28, 2020 Reply

        Dna Lya – asa cum Antonescu a declarat dupa cedarea Ardealului de Nord:
        1 – comisarii sovietici i-au umilit pe soldatii romani si nu au asteptat ca retragerea armatei sa se faca ordonat conform ordinelor. Cine au fost comisarii sovietici? probabil in majoritate evrei;
        2 – Antonescu a lichidat rebeliunea legionara – putina imaginatie sa ne inchipuim ce s-ar fi intimplat cu parintii nostri cu legionarii la putere;
        3 – sunt de acord ca au fost si calcule politice in ceea ce priveste aminarea unor masuri antisemite dar simplul fact ca parintii nostri au facut munca obligatorie si nu au fost expediati la Auschwitz a fost important, nu numai pentru noi, dar si pentru Statul Israel.

        • Andrea Ghiţă commented on August 28, 2020 Reply

          Văd că ignoraţi cu graţie sutele de mii de evrei dintre graniţele de atunci ale României, tot din ordinul lui Antonescu. Antonescu a fost un criminal de război. Punct.

          • Veronica Rozenberg commented on August 28, 2020 Reply

            Dragă Andrea,

            Este aproape imposibil de a mă confrunta în privinţa operei lui Sebastian şi interpretarea ei de către Marta Petreu versus Lazslo A. Ar trebui să fiu la punct cu ambele lucrări şi de asemenea să am o părere bine aprofundată despre tot ceea ce a scris în presă Sebastian. Dar trebuie să recunosc că nu am.

            Despre opiniile lui Marta Petreu am ascultat discuţii cu două persoane care îşi menţin o părere unitară privind profunzimea studiului făcut de ea, despre care în articolul pe care mi l-ai propus stau scrie următoarele:

            “În realitate, autoarea falsificase întreg demersul livresc oferind publicului o imagine în cel mai bun caz trunchiată, în orice caz lipsită de seriozitate științifică, un exercițiu istoriografic viciat în fond și fad în formă”.

            Cine poate şti adevărul în afara cercetătorilor înşişi, Marta Petreu este se pare o onorată profesoară la Babeş Bolyai, de celălalt desigur am auzit abia citind articolul.

            Oamenii au opinii diferite, contradictorii şi uneori nu este cert că există: “un adevăr”.

            Am publicat însă aceste rânduri, aici, pentru că dl Duncan se erijează, în cele mai multe postări ale sale, într-un – aş zice chiar avocat al diavolului, desigur când e vorba despre Antonescu, aşa stau lucrurile – dar nu ştiu cât sunt ele diferite, atunci când îi apară pe habadnici, pe evreii religioşi (ce poate fi mai DEZGUSTĂTOR, decât acei apologeţi ai rabinului din Breslav, care au călătorit în ciuda tuturor recomandărilor şi a avertizărilor la Ouman în Ucraina?

            Oare, mai sunt printre ei persoane care cred că personalitatea divină care i-a “lăsa”t pe cei 6 milioane să piară în timpul WWII, îi va apara şi pe calatorii in Ucraina, de Corona, de îmbolnăviri de problematica molipsirii celorlalţi?

            Oare în Torah, nu se predă DISCIPLINĂ, sau ea există doar atunci când trebuie să fii disciplinat faţă de cel de SUS, iar cei de jos, sunt nişte gunoaie, de care îţi poţi bate joc, dansând şi cântând în numele tradiţiei?

        • Veronica Rozenberg commented on August 30, 2020 Reply

          Daca spuneti
          ” Cine au fost comisarii sovietici? probabil in majoritate evrei;”

          Ar trebui sa justificati, aceasta e si teoria unor antisemiti feroce, printre ei Ion Coja, Paul Goma, in perioada tarzie a vietii sale.
          Cumparati-va de pe Internet cartile scrise de Lya Benjamin, ca o dovada a adevaratei fete a lui Antonescu (desigur ca si oamenii cei mai cruzi au avut momentele lor de gratie, sau poate sotii, amante, prieteni evrei; asta nu-i facea mai putin dornici sa lichideze aceasta categorie umana)
          si astfel, nu va mai trebui sa raspundeti la intrebarea legata de documentare, ca stiti de la cunostinte si prieteni din USA si Israel, amanuntele pe care le presarati pe aici, care sunt deosebit de pline de dorinta de a0i convinge pe alti de opiinile cunsotintelor dvs din aceasta lume.

          ps. Legionarii au ucis nu numai evrei, ci si oameni inteligenti, doritori de pace si progres istoric si social.

        • Virgil Duncan commented on August 31, 2020 Reply

          doua lucruri:
          1 – in comentariul de mai sus corectez “cedarea Ardealului de Nord” cu “Basarabia”;
          2 – Ivan Klein mi-a trimis un “YadvaShem” document cu titlul “RETRAGEREA DIN BASARABIA ŞI BUCOVINA DE NORD ÎN IUNIE-IULIE 1940
          ŞI CONSECINŢELE EI ASUPRA RELAŢIILOR INTERETNICE ÎN ROMÂNIA” in care se descrie comportarea evreilor si a altor minoritati din Basarabia fata de trupele romane in retragere:
          Evreii şi retragerea din Basarabia şi nordul Bucovinei
          Există multe materiale de arhivă referitoare la situaţia civililor din Basarabia şi
          nordul Bucovinei în intervalul 28 iunie – 3 iulie 1940. Numeroase documente militare
          (jurnale de operaţii, dări de seamă, rapoarte informative, telegrame etc.) şi civile (rapoarte
          administrative, de poliţie, jurnale personale) indică participarea unora dintre evreii din
          Basarabia şi nordul Bucovinei la acţiunile antiromâneşti şi prosovietice în această perioadă.
          Cercetătorii care subliniază relevanţa acestor documente se referă la acţiuni precum:
          arborarea steagurilor roşii; manifestări de simpatie faţă de forţele sovietice; mitinguri de
          prietenie în cinstea Armatei sovietice; ofense aduse însemnelor naţionale româneşti,
          monumentelor şi bisericilor; confiscarea unor bunuri aparţinând Armatei sau diverselor
          instituţii civile; participarea la acţiunile trupelor sovietice de dezarmare a unităţilor şi
          subunităţilor româneşti; maltratări de militari români; chiar şi asasinate. Se mai arată că
          aceste acţiuni au fost mai numeroase în localităţile urbane în care populaţia evreiască era mai
          numeroasă – Cernăuţi, Storojineţ, Hotin, Soroca, Chişinău, Cetatea Albă, Bălţi, Ungheni,
          Ismail ş.a. –, sau în satele situate pe itinerariile de retragere ale marilor unităţi române. Unii
          istorici argumentează că marele număr de asemenea documente incriminatoare reflectă o
          realitate istorică: evreii din Basarabia şi nordul Bucovinei erau anti-români.
          În Memoriile sale, Alexandru Şafran, rabinul-şef, nota că, la 26 iunie, Mihail
          Ghelmegeanu, ministrul de Interne, i-a convocat pe Şafran şi pe Filderman, cărora le-a cerut
          politicos să prevină populaţia evreiască din Basarabia şi nordul Bucovinei să nu facă
          provocări contra militarilor şi autorităţilor civile româneşti de acolo. După sfârşitul lunii
          iunie, conducătorii evrei nu au mai avut acces la oficialii români de rang înalt. Acţiunile
          liderilor comunităţii evreieşti nu au fost de folos. Pentru a exprima dezaprobarea comunităţii
          evreieşti faţă de abuzurile comise contra trupelor româneşti în Basarabia, Federaţia
          Comunităţilor Evreieşti a decis ca rabinul-şef să ţină în Senat o cuvântare. Această cuvântare
          nu a mai putut fi prezentată, deoarece Senatul nu şi-a mai ţinut şedinţa. Poziţia oficială a fost
          exprimată în ziua doliului naţional (3 iulie 1940). În documentul oficial se aprecia loialitatea
          evreilor din Vechiul Regat faţă de România şi idealurile lor şi se reamintea că evreii şi-au dat
          vieţile ca soldaţi în Războiul de independenţă – 1877, în Războiul balcanic din 1913 şi în
          Marele război.
          În acelaşi timp, ziarul “Curierul israelit” din 10 iulie 1940 a publicat un articol în
          care se evidenţia diferenţa dintre evreii din Vechiul Regat şi cei din teritoriile cedate şi se
          criticau atitudinile antiromâneşti ale acelor cetăţeni evrei împotriva autorităţilor şi a trupelor
          române din timpul evacuării. Asemenea iniţiative aveau scopul de a diminua violenţele
          împotriva evreilor de la vest de Prut şi de a salva conlucrarea cu populaţia românească.
          Armata Română care se retrăgea din Basarabia şi nordul Bucovinei a avut de
          înfruntat atât agresiunea trupelor sovietice cât şi ostilitatea unei părţi din populaţia
          Basarabiei, printre care s-au aflat şi membri ai comunităţilor locale evreieşti. Pornind de la
          această situaţie reală, autorităţile au proiectat, implicit sau explicit, în opinia publică
          românească imaginea “vinovăţiei colective” a evreilor, ceea ce a avut drept consecinţă o suită
          de violenţe împotriva populaţiei evreieşti din teritoriile aflate în administrarea statului român. ”
          Dupa parerea mea, in astfel de situatii evreii stau linistiti – se schimba guvernul de la unul antisemit, aliat cu Germania, la altul mult mai putin antisemit. Comisari de la Moscova au creat aceasta situatie. Antonescu nu a uitat si asa se explica ca s-a ocupat intiii de evreii din Bucovina si basarabia si i-a lasat in pace pe evreii din Regat. Stalingrad s-a intimplat doi ani jumate mai tirziu.

          • Andrea Ghiţă commented on August 31, 2020 Reply

            Domnule Duncan, într-un comentariul kilometric, invocând un document şi un articol din Curierul Israelit, încercaţi să explicaţi (să scuzaţi, să diminuaţi) gravitatea acţiunilor guvernului Antonescu, un guvern fascist şi antisemit, care a declanşat REPRESALII ÎN MASĂ asupra evreilor, ca răspuns la nişte incidente punctuale? Şi nu e vorba numai de evreii din Bucovina şi Basarabia, ci şi de cei “loiali, din Vechiul Regat”. Există tomuri de bibliografie care demonstrează contrariul celor pe care vă străduiţi să le susţineţi.

            • Virgil Duncan commented on August 31, 2020 Reply

              Dna Ghita – comentariul meu e kilometric prin faptul ca in mare parte este un citat dintr-un YadvaShem document. (Mi s-au cerut documente de unii cititori).
              Dar apreciez faptul ca l-ati citit, dar nu apreciez faptul ca nu respectati alte opinii. Incidentele nu au fost izolate, dar au fost scuzabile prin teama comunitatii evreiesti de a fi cetateni intr-o tara unde legionarii faceau ce voiau. Trecind de partea ruseasca a fost un moment de bucurie ca au scapat cu viata. Din pacate nu a durat decit un an dupa care trupele romane au intrat inapoi in Basarabia si masacrul a inceput si mai feroce. In Odesa o situatie similara. Un atac impotriva garnizoanei romane, si a doua zi evrei impuscati in masa sau spinzurati in copaci. Represaliile in masa erau la moda atunci. Eu nu incerc sa scuz pe NIMENI, astea sunt faptele si faptul ca aplicam motive “intelectuale” in timpul razboiului a fost atunci o utopie. In ziua de azi chiar si cu conventia de la Geneva, inca se mai intimpla. Din pacate asta este firea omului. Uitati-va numai cite genocide s-au intimplat dupa 1945 din motive nationaliste sau religioase. Romania nu e tara nici cea mai rea, dar nici cea mai buna. Asta e concluzia la care au ajuns multe Muzee de Shoah.

              • Andrea Ghiţă commented on August 31, 2020 Reply

                Vă rog daţi sursa exactă a documentelui. Oricât vă scuzaţi, din rândurile Dvs. transpare o motivare, explicaţie a atrocităţilor îndreptate împotriva populaţiei civile evreieşti deşi ştim cu toţii că exterminarea evreilor erau pe agenda regimului fascist antonescian. Nu pot să cred că încercaţi să găsiţi o motivare pentru asasinarea a sute de mii de evrei!

                • Marica Lewin commented on September 1, 2020 Reply

                  Doamna Evă Grosz, mărturia tatălui Dvs este sobra, reținută, calma, fără invinovatiri sau incriminări.
                  Tocmai modul acesta echilibrat și succint de exprimare subliniază tragedia prin care a trecut.
                  Nesiguranța ce se întîmplă a doua zi, framintarea dacă va ramine in viața, contactul cu Tifosul , deplasarea in Transnistria, teama de Auschwitz, , sunt doar o parte din emoțiile trăite de tatăl Dvs între anii 1941- 1944.
                  Ma înclin cu respect

                  • Eva Grosz commented on September 2, 2020 Reply

                    Mulțumesc Marica . El niciodată nu a povestit nimic din cele ce s-au petrecut în aceste lagăre de muncă. Singurul lucru pe care îl știam de la el este că oamenii mureau pe capete, de febtă tifoidă și de extenuare.Pe timpul acela nu se vorbea. Dar fiecare are povestea lui.

          • Veronica Rozenberg commented on August 31, 2020 Reply

            Iată ce spunea istoricul Neagu Djuvara despre antisemitismul Regimului Antonescu.
            Sursa:
            https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/neagu-djuvara-nu-vad-de-ce-am-fi-impiedicati-sa-ne-unim-cu-basarabia

            Inetreviewerul:
            Occidentul n-a înţeles prea bine alianţa noastră cu Germania din Al Doilea Război Mondial…
            NDjuvara:
            La nevoie ar fi înţeles-o, dacă ne opream la Nistru. Argumentele lui Ion Antonescu de a merge mai departe aveau o oarecare greutate, nu zic nu, dar el a fost extrem de imprudent, făcând un fel de rămăşag cu germanii. Oricum, pierderea unei treimi din teritoriu într-un termen de trei luni era îngrozitor de dureroasă pentru noi, tineretul. Vă mărturisesc că, la 24 de ani, am plecat cu entuziasm la război.
            Interviewerul:

            Credeţi că Ion Antonescu merită rejudecat din punct de vedere istoric şi asumat sau considerat pe mai departe, aşa cum ni se sugerează, un criminal de război?
            NDjuvara:

            E foarte greu de spus fiindcă, după fapte-era să spun „tehnic” -, el este un criminal de război. Asta după legile care s-au scos de-atunci – la Nürenberg şi-n alte părţi. Este invocat printre motive şi momentul expulzării evreilor din Basarabia, în 48 de ore, în mod absolut sălbatic. Aici sunt cifre pe care le-a înregistrat Jandarmeria Română. Prin cele cinci puncte de graniţă au ieşit 175.000 de oameni în 48 de ore, cu câte o boccea sau cu ce puteau căra în spinare. Nu erau nici măcar barăci pregătite să-i preia.
            Interviewerul:

            Care a fost motivul pentru care Ion Antonescu a făcut acest gest?
            NDjuvara:

            Motivul invocat – faptul că au fost câţiva evrei care au jignit Armata Română la retragerea din ’40. Dar n-au fost ofiţeri români omorâţi de evrei în momentul retragerii. Ce-i drept, au fost scuipaţi şi înjuraţi pentru că exista o tensiune socială antievreiască, dar e un adevăr şi faptul că evreii îi detestau pe români. E un adevăr care se simţea… Dar, ulterior, noi am mai făcut nişte orori şi după aruncarea în aer a cartierului general al Armatei Române de la Odessa. A fost o prostie! Ne-am instalat în sediul fostului cartier general rusesc şi n-am verificat dacă în subsol sunt aparate ce pot fi comandate de la depărtare. Prin urmare, pentru o eroare gravă a militarilor români, mareşalul Antonescu a telefonat ca, pentru fiecare general ucis, să fie împuşcaţi o sută de evrei, pentru fiecare colonel 50 şi aşa mai departe.

            Interviewrul:

            Există documente în acest sens?
            NDjuvara:

            Există documente păstrate… Mai întâi, cine putea demonstra că evreii au determinat această lovitură? În plus, a spus că nu face război poporului rus, ci evreimii.
            Interviewrul:
            Era un curent european antisemit.

            NDjuvara:
            Aşa este, iar noi am sărit în el cu ambele picioare, prosteşte.

            • BORIS MEHR commented on September 1, 2020 Reply

              MI SE PARE REVELATOR CITATUL DIN INTERVIUL CU DJUVARA, dar nu se explică atitudinea evreilor basarabeni față de autoritățile române, eu am încercat să explic, este clar că evreii din BASARABIA au sperat să fie trtați mai bine de regimul sovietic, ceea ce părea plauzibil.

          • Lya Benjamin commented on September 1, 2020 Reply

            Din comentariile domnului Duncan rezultă că este adeptul politicii culpabilizării colective, politică specifică pentru regimurile totalitare precum este fascismul și comunismul. În situația anarhică creată în Basarabia și Bucovina în vara anului 1940 puteau fi implicați evrei, dar în special în Basarabia au fost evrei printre comuniști. Sovieticii s-au îngrijit să-i trimită în Gulag, dar asta este un alt capitol. Răzbunarea lui Antonescu era de culpabilizare colectivă. Toată populația evreiască era pedepsită și copiii și bătrânii toți cu sutele de mii deportați în Transnistria, trimiși pe jos sute de kilometri împușcați și epuizați până la moarte De ce nu citați Memoriul lui Filderman trimis în octombrie 1941 mareșalului când a aflat ce se petrece în Basarabia, El scria următoarele, citez din memorie: Este moarte, moarte, moarte pentru unicul motiv că sunt evrei. În urma acestui protest Filderman a fost pedepsit. Dar pentru ce trebuiau deportați evreii tot în 1941 înainte de Conferința de la Wannsee unde s-a hotărât adoptarea soluției finale? Am în vedere deportările în Transnistria din județele Dorohoi, Suceava și Cămpulung Moldovenesc. Ce legătură aveau evreii de acolo cu evenimentele din Basarabia și nordul Bucovinei? Erau deportați în condiții groaznice în Transnistria unde, într-adevăr nu erau camere de gazare dar era foamete, boală execuţii prin împuşcare și altele. Se vorbește despre Odessa unde iarăși au fost culpabilizați evreii din ordinul personal al mareșalului pentru o lipsă de vigilență a autorităților române de ocupație. Despre concepția mareșalului ca exponent al curentului de purificare etnică și despre aprecierile lui privind evreii merită de făcut un studiu. într-un articol viitor mă voi referi la aceste aspecte și la numărul vieților omenești sacrificate în numele acestei politici. Nu Stalingradul i-a salvat pe acei evrei care au supraviețuit și nu Antonescu. Situația este mult mai complexă, iar în ce privește relația lui cu legionarii, să precizăm că el nu a reprimat rebeliunea pentru a-i salva pe evrei: ca dovadă n-a luat nici o măsură să oprească pogromul din București . I-a reprimat pe legionari ca să se salveze pe sine, pentru că știa sigur că Horia Sima vrea să-i ia locul, iar Hitler l-a sprijinit pe Antonescu pentru că avea nevoie de el în război și în acest sens nu avea încredere în Horia Sima, ştiind că armata era alături de Antonescu.

            • Virgil Duncan commented on September 1, 2020 Reply

              Dna Lya – imi pare foarte rau ca ma considerati adeptul “politicii de culpabilizare colective” – in ziua de azi este o insulta personala” – am o experienta pe care putini din voi o au – ca evreu am fost si in armata romana si in armata Israelului. Cei mai multi din voi stiu numai din carti si ziare ce se intimpla cand cel mai bun prieten al tau moare sub ochii tai. Razboiul este un lucru urit. Am incercat sa avem o dezbatere aici dar vad ca sunt judecat pentru parerile mele care au incercat sa explice ce a fost in mintea romanilor si nu numai a lui Antonescu. Este mult mai mult de comentat aici, dar pentru un articol numai despre regele Mihai este destul pentru mine.

  • Anca Ditroi commented on August 26, 2020 Reply

    Scris simplu și convingător de Lya Benjamin, o zi istorică și covîrșitoare!
    Pentru părinții mei, Suzi și Gyuri Hollos, și pentru mine este și ziua de istorie personală în care am emigrat în Israel. Din taxiul în drum spre Otopeni priveam la miile de oameni care inundau străzile, după defilare, iar noi porneam spre o nouă necunoscută eliberare…dintr-o profundă despărțire..

  • Eva Grosz commented on August 26, 2020 Reply

    23 August a fost într-adevăr eliberare . Pentru evrei desigur. Că apoi visurile s-au prăbușit… e altă poveste. Felicitări pentru articol, Lya Benjamin !

  • Andrea Ghiţă commented on August 26, 2020 Reply

    Vara asta am recitit Jurnalul lui Mihail Sebastian, după aproape 25 de ani. Am să citez câteva din însemnările sale care relatează despre evenimentul din 23 august şi succesiunea evenimentelor politice. 29 august 1944: “Sunt obosit ca un câine. Mi-a fost dat să nu mă pot bucura de toată fericirea marilor întâmplări copleşitoare. Scriu rândurile acestea dintr-o casă de refugiu în care ne-am putut aduna câteva lucruri din Antim…
    Ar fi fost imposibil să ţin un jurnal regulat al întâmplărilor. De miercuri seara [23 august a căzut într-o zi de miercuri] am intrat într-o cursă a întâmplărilor care nu ştiam unde ne duce – spre salvare sau spre dezastru. Noaptea de miercuri spre joi – petrecută cu Pătrăşcanu, Belu [Silber] şi atâţia alţii, imediat după lovitura de stat, în casa de pe strada Armenească, – a fost noaptea de delir. În tot oraşul lumea urla de fericire. Antonescu fusese răsturnat în 5 minute, Noul guvern constituit, armistiţiul acceptat. Nici n-am avut timp să beau un pahar de şampanie pentru Parisul recucerit de francezi, când ne-a ajuns din urmă avalanşa de evenimente proprii. Toată noaptea am scris pentru România Liberă care trebuia să apară în zori. Eram fericit că întâmplarea mă fpcea gazetar, în chiar noaptea victoriei. Dimineaţa m-am dus frânt spre casă, nemţii începeau bombardamentele. Şi am avut un bombardament de formă necunoscută, fără întrerupere, fără alarmă, un bombardament care ne-a ţinut în adăposturi 60 de ore, până sâmbătă seara. Iar în ultima oră, sâmbătă spre seară, casa noatră a fost lovită. Victime în ultimul moment, când gata-gata era să ajungem la potou teferi. dar suntem vii.”.
    Sâmbătă 16 septembrie 1944: “Nu sunt dispuxs să am decepţii. Nu-mi recunosc asemenea drept. Nemţii şi hitlerismul au crăpat. E de ajuns. Am ştiut întotdeauna în adâncul inimii că aş fi murit bucuros ca să grăbesc măcar cu o fracţiune de milimetru prăbuşirea Germaniei. Germania e prăbuşită şi eu trăiesc. Mai mult ce pot cere? Atâţia oameni au murit fără să vadă cu ochii lor căderea bestiei! Noi, care suntem vii, am avut un imens noroc. Ma departe? Nu ştiu. Mai departe începe viaţa. Un fel de viaţă care trebuie trăită. Singurul lucru după care am tânjit a fost libertatea. Nu o nouă definiţie a libertăţii – ci libertatea. După atâţia ani de teroare nu mai avem nevoie să ni se explice ce înseamnă să fii liber. Asta ştim – şi asta nu se înlocuieşte cu nici o formulă.
    13 octomvrie 1944: “Criza de guvern este deschisă de câteva zile, chiar dacă nu s-a produs o demisie. Încăpăţânarea sau cel puţin inerţia (dacă nu manifestă vreo voinţă reacţionară) a vechiului stat trebuie să cedeze. Liberalii şi naţional-ţărăniştii sunt prinşi între a dispărea total şi între a trece pe planul doi în viaţa politică. Stânga este în plin atac. Nu e vorba deocamdată de o revoluţie comunistă. Dar dacă democraţia trebuie să devină o realitate în România atunci schimbările radicale trebuie să intervină urgent.”

    • Lya Benjamin commented on August 26, 2020 Reply

      Din păcate, speranţele lui Sebastian erau prea optimiste. Criza de guvern la care se referă se termină la 4 noiembrie prin instalarea unui nou guvern Sănătescu în care ce-i drept Petru Groza devine vicepreședinte al Consiliului de Miniștri intră apoi personalități de stânga cunoscute precumLucrețiu Pătrășcanu, Ștefan Voitec Lothar Rădăceanu, Gheorghiu-Dej ș.a..Guvernul durează o lună de zile și la 6 decembrie 1944 vine guvernul Rădescu, Petru Groza tot vice-președinte, Gheorghiu-Dej ministru al comunicație. Lucrețiu Pătrășcanu era ministru al Justiției, calitate în care, după mai bine de trei luni de luptă a organizațiilor evreiești, adoptă Decretul Lege pentru abrogarea legilor rasiale care însă cum a fost caracterizat de dr. Filderman într-un interviu acordat ziarului Semnalul nu a fost o lege de abrogare a legislației rasiale ci, dimpotrivă, o menținere a ei. Deci lupta continuă.

      • Virgil Duncan commented on August 28, 2020 Reply

        Daca vizitati Bucurestiul, mergeti la Cimitirul Filantropia si opriti-va pentru citeva minute la mormantul lui Mihail Sebastian. A murit intr-un accident de masina citeva luni dupa 23 August – dar multi spun ca daca raminea in Romania, isi gasea sfirsitul ca multi altii intr-o inchisoare comunista.

        • Veronica Rozenberg commented on August 28, 2020 Reply

          Deoarece ai publicat acest comentariu sub postul Lyei banuiesc ca ii era adresat ei, , caz in care consider total neavenit sa-i propuneti dnei Lya Benjamin sa viziteze mormantul lui Sebastian.
          De altfel, cred ca nu puteti propune asta nimanui, in afara de dvs,
          Sebastain a fost purtatorul de cuvant al ziarului fascist al lui Nae Ionescu, fata de care a avut o admiratie pe care nu e usor de explicat, dar Marta Petreu o face foarte documentat.

          Oricum, din citirea acum multi ani a Jurnalului, mie personal nu mi-a placut personalitatea omului pe care jurnalul o infatiseaza, probabil cu veridicitate.

          Si inca ceva, cum puteti sa afirmati ca cei din Bucuresti isi datoreaza existenta lui Antonescu (chiar daca poate o fi avut si el o oarecare particica in hotararea luata atunci in ceea ce priveste evreii bucuresteni). Sigur Lya, care a studiat intens tot ceea ce a fost legat de Antonescu, vorbe si fapte, in decursul dictaturii sale, ar sti desigur sa spuna cu exactitate, care i-a fost contributia.

          Mai aveti o alta afirmatie inexacta, legata de regele Mihai, ca romanii nu i-au recunoscut meritele. Care romani?
          El a fost iubbit de foarte multi romani, citez doar superficial din WikipediaDupă

          Dupa revoluția din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă. De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română.

          Mihai a fost iubit de poporul roman, cu atat mai mult cu cat faptele umanitare – si in privinta salvarii evreilor, pe care le-a facut mama sa, Regina Elena – sunt cunsocute si la Yad Vashem (Drepti intre popoare).

          Poate ca Sebastian nici nu a murit intr-un accident, asa cum poate nici Labis, sau alti, dar nu cunosc si nu am cercetat amanuntele.

          Aveti grija de statul dvs, Politia americana a luat-o razna. Am vazut – si NIMENI (dvs, dl Klein sau dl Chivo) nu pot cotnesta ce am vazut cu ochii mei)
          Sapte gloante in spatele nenorocitului Black, acei politisti ar trebui condamnati la MOARTE, fara drept de apel, a fost ceva totalmente nejsutificat, un act de ura pe care unreprezentant (mai multi) al autoritatilor nu ar fi indraznit niciodata sa-l execute fara a avea fie o NEBUNIE individuala, O URA personala, dar mai ales o acoperire in cadrul sistemului.

          Asemenea oameni ar fi trebuit inaintea angajarii sa fie verificati de psihiatrii. Si aici exista asemenea persoane in armata israeliana. DIn pacate. Armata si lupta armata duc la scoaterea in evidenta a unor trasaturi umane inspaimantatoare.

          • Andrea Ghiţă commented on August 28, 2020 Reply

            Acest Reply se adresează în primul rând d-nei Veronica Rozenberg. “Sebastian a fost purtatorul de cuvant al ziarului fascist al lui Nae Ionescu, fata de care a avut o admiratie pe care nu e usor de explicat, dar Marta Petreu o face foarte documentat” ar trebui revizuită. Cartea Martei Petreu “Diavolul şi ucenicul său…” este plină de inexactităţi şi citate folosite tendenţios. Sebastian NU A FOST NICIODATĂ PURTĂTOR DE CUVÂNT AL ZIARULUI FASCIST. A fost un admirator al lui Nae Ionescu dar relaţiile dintre ei s-au răcit şi a părăsit Cuvântul înainte de radicalizarea acestei gazete. Acest lucru îl explică şi în Jurnalul său – care mie mi-a plăcut foarte mult, vă propun să-l recitiţi. De la început la sfârşit Sebastian a fost un scriitor progresist, democrat şi antifascist. Alegaţiile Martei Petreu au fost demontate cu toate documentele pe masă de către Laszlo Alexandru în cartea sa “Cum se inventează un huligan”, Ed. Cartie, 2018, despre care puteţi citi aici: https://bookhub.ro/cum-se-inventeaza-un-huligan-in-viziunea-lui-alexandru-laszlo/. Publicistul Laszlo Alexandru a stat câţiva ani în bilbiotecă citind TOATE articolele lui Mihail Sebastian, pentru a scrie o carte documentată prin care să infirme cele prezentate de Marta Petreu în mai multe ediţii succesive ale cărţii sale de succes. “Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu şi Mihail Sebastian”.

            • Eva Grosz commented on August 28, 2020 Reply

              Andrea, frumos spus. Aceași părere am și eu despre Mihai Sebastian. mai adaug, că a fost un intelectual, cult, delicat un meloman fără margini. Atît față de Nae Ionescu cât și față de Mircea Eliade, comportamentul lui Sebastian a fost al unui om care apreciază intelectul și prietenia lor dinaintea erei fasciste și îi este greu sentimental să înțeleagă cum de aceștia i-au întors spatele. Să ne gândim, câtora dintre noi, sau pătinților noștrii le-a fost greu să înțelegea, că un prieten nu mai este prieten , ci este dușman. Din cartea lui Edmund de Waal ,Familie Efrussi nu înțelege până în ultima clipă ce vor vienezii cu ei, ei care au fost creama societății vienze. Deasemenea cred că Mihail Sebastian nu a murit în accident.Obiceiul acesta a continuat și mai târziu.Deși era atunci deja alt regim de teroare.

          • Virgil Duncan commented on August 28, 2020 Reply

            Dna Veronica – comentariile aici trebuie sa fie despre acest articol adica despre Regele Mihai si in general ce s-a intimplat in Romania dupa razboi. Ceea ce afirmati dvs despre SUA este in afara de subiect si in plus este fals daca nu in ignoranta de fapte. Asa cum am spus sunt putini oameni in Europa si chiar putini israelieni care traiesc in SUA si care inteleg istoria tarii. Din punctul de vedere al politiei a fost un act complet justificat. A fost la fel cu ce am vazut la TV acum citeva zile cand un soldat israelian la un checkpoint a impuscat un terorist cu un cutit in mina. Dar scrieti dvs un articol separat despre asta si eu am sa explic ce se intimpla in SUA.

            • Veronica Rozenberg commented on August 28, 2020 Reply

              1. Pot sa scriu ce cred, unde cred, cu atat mai mult cu cat sunt reactii la cele scrise de dvs.
              2. Daca credeti ca Black a fost ucis pe drept, as spune ca sunteti un sustinator al criminalitatii umane, deci va inruditi cu …puteti completa – sunt cativa din acestia in istoria recenta.
              3. Cel din Israel, ucis de un arab probabil nu tocmai in mintile sale, un om religios care mergea pe strada, nu poate fi comparat cu cazul lui Black
              4. Cu parere de rau, nu m-ar interesa sa scrieti ceea ce ati propus, dar sunteti liber s-o faceti.
              Nici un politist nu va va impusca de la spate, nici macar cu cuvinte.

          • Virgil Duncan commented on August 29, 2020 Reply

            Dna Veronica – nu v-a placut personalitatea lui Mihail Sebastian dar eu m-as uita la partea pozitiva – eu m-as uita nu la stilul lui din “Jurnal”, ci la opera lui. Adevarat ca a fost un evreu asimilat dar opera lui ca scriitor si dramaturg de limba romana il plaseaza printre cei mai valorosi intelectuali romani. Activitatea lui a fost si in domeniul traducerilor in romana din opere universale cit si in presa. Asa cum scrie in Jurnal, toti prietenii lui crestini au incetat sa vorbeasca cu el dupa decretarea legilor antievreiesti. Desi Prieten cu Patrascanu si Silber a ajuns pe merit in manualele noastre de liceu dupa 1960. (poate din cauze de reabilitare, poate din cauza nationalismului roman in crestere). Mormantul lui la Filantropia este un copac rupt in doua ca dupa o furtuna. Simbolism impresionant!

  • gabriel gurm commented on August 26, 2020 Reply

    Iar eu imi aduc aminte, copil de 8 ani, de alta seara, cea de 30 decembrie 1947 , cand regele Mihai a fost alungat tin tzara, si in trenul care i se pusese la dispozitie, un vagon fusese alocat rabinului sef Shafran.
    O alta data, nu mai putin importanta si nu mai putin inselatoare pentru tot poporul roman si in special pentru evreii romani.
    Asa se scrie istoria, de la o data la alta, de la o dezamagire la alta….
    GBM

  • Mirjam Bercovici commented on August 26, 2020 Reply

    Eu am trăit ziua de 23 August la Botoșani unde armata sovietică a intrat în 7 Aprilie 1944, așa că nu am realizat importanța zilei. Dar în curând,cu toții am știut ce a însemnat întoarcerea armelor contra armatei naziste.
    Felicitări dragă Lya pentru articol. Era și timpul pentru a aminti această zi
    Mirjam Bercovici

  • Jack Chivo commented on August 26, 2020 Reply

    Nu știu cine ar dori să șteargă ziua de 23 August 1944 din istorie, dar pentru mine a fost, si va fi, ca o noua zi de nastere, sau, folosind un termen creștin, de reinviere. Ceva mai tânăr decât doamna Benjamin, la numai 9 ani, îmi amintesc perfect de aceea zi de vară când, dintr-o data, întreaga noastră stradă devenise un fluviu de oameni sărbătorind, cântând, dansând si
    îmbrățișându-ne unii pe alții. În curand, toți eram de-acum răgușiți, si un pic buimaci, când am fost readuși la realitate, văzând cum cerul devenise un câmp de bătălie, plin de avioane germane de la bazele din jurul Bucureștiului aruncând bombe si alte explosive, fără o țintă precisă, dar cu o ură nestăpânită. Nu știu câți oameni au pierit in acele minute, dar, îmi aduc aminte de valurile de avioane de vânătoare românești, venind de peste tot, si fără nici un moment de ezitare, confruntând aviația nazistă şi doborând avioanele cu crucea încârligată, unul după altul!! În curând, cerul a devenit clar, si ne-am simțit eliberați din nou. Mai târziu, am aflat că acțiunea eroica a Regelui si a Reginei Mama, nu numai că a eliberat România de sub “jugul fascist”, cum se spunea atunci, dar a şi salvat viața a zeci de mii de evrei din Vechiul Regat. Când Ambasada Germană din București a fost ocupată, între documentele aflate in posesia fostului ambasador, Manfred von Killinger, un nazist inveterat, autoritățile au găsit planuri amănunțite descriind “modalitățile” de a ne transporta la sfârșitul lunii pe noi toți, de la prunci la bunici, spre lagăre de exterminare, adică la Soluția Finală! Din fericire, unii dintre noi mai suntem in viața, in timp ce bestiile naziste putrezesc în gunoiul istoriei!!

    • Ivan G Klein commented on August 27, 2020 Reply

      Acum vă înțeleg bine emoția față de actul de la 23 August , act “ trăit “ , și că invitarea Regelui Mihai la reședința dvs. a fost datorită exclusiv recunoștiinței – lipsită de orice vanitate – față de Rege .

  • Lucian-Zeev Herșcovici commented on August 25, 2020 Reply

    Felicitări pentru articol, doamnă Benjamin.

  • Veronica commented on August 25, 2020 Reply

    Draga Lya,

    Am citit cu o emotie deosebita excelenta ta evocare a evenimentului pe care l ai perceput atunci ca un copil, pe care ai avut ocazia sa l retraiesti de atatea ori, si care a generat astazi acest articol atat de documentat. Expunerea este punctata impresionant prin imbinarea obiectivului cu starile sufletesti ale celor care au trait momentele a caror martora ai fost. Ceea ce ai scris, are o aututentica valoare istorica, ca de altfel intreaga ta opera.
    Ma simt onorata ca te cunosc si ca am putut sa retraiesc cu tine o fila de istorie.
    Sanatate si impacare tie si lui Hari, cu dragoste de la Haifa, Veronica

  • George Konig commented on August 25, 2020 Reply

    Nu trebuie uitat ca majoritatea membrilor partidului comunist din ilegalitate au fost evrei (ca si parintii mei)

    • Jack Chivo commented on August 26, 2020 Reply

      Apreciez sinceritatea numai că nu ştiu dacă e motiv de mândrie sau de ruşine

      • Veronica Rozenberg commented on August 26, 2020 Reply

        Desigur nu de rusine. Oricum idealismul, chiar si cel impregnat de naivitate, a disparut de mult din lume !

      • Virgil Duncan commented on August 28, 2020 Reply

        Jack, se intimpla oricum – uita-te la camarila regala, la Elena Lupescu si la Ana Pauker care pina in 1954 a fost cea care conducea Romania. Biroul Politic era cam o treime evrei. Intotdeauna evreii au fost aproape de putere peste tot in 2000 de ani cu exceptia perioadelor nationaliste.

        • Marica Lewin commented on August 28, 2020 Reply

          D- le Virgil Duncan, nu va inteleg, afirmati ca ” intotdeauuna evreii aufost aproaope de putere peste tot in 2000 de ani….”.
          Unde? In Romania? In intreaga lume? Mentionez ca acum 2000 de ani Templul dun Ierusalim inca exista, Iisus traia, dar evreii nu erau toti aproape de puterea romana

          • Virgil Duncan commented on August 30, 2020 Reply

            Dna Marica – in timpul lui Isus Iudeea era ocupata de romani care de fapt au fost invitati de Macabei in Iudeea/Israel sa contrabalanseze pe grecii Seleucizi. Iudeea a avut un statut special, regele Iudeii fiind Herod, evreu care i-a convins pe romani ca e omul lor. Ierusalimul a avut un statut special fiind guvernat direct de romani din cauza tulburarilor religioase. Preotii din Templu (Cohanim) trebuiau sa aiba o relatie buna cu romanii ca sa previna instalarea de statui in Templu. Bineinteles ca evreii nu au fost aproape de rege/guvern pe vremea inchizitiei sau a lui Hitler, Mussolini, Petain, etc. Afirmatia mea e buna pe 2000 de ani, peste tot unde era o comunitate evreiasca. In Romania toata lumea stie ca dupa 1921 evreii erau prezenti pe linga rege, dar absenti in partidele politice care erau nationaliste. Dupa 1947 multi au intrat in partidul comunist si erau in functii de conducere in guvern. In concluzie evreii sunt un neam foarte divers si complicat, de la religiosii mistici pina la comunistii cei mai inversunati. Nevoia de a proteja interesele comunitatii a facut necesar ca un numar dintre ei sa aiba acces si influenta pe linga sefii de state (CLAR ca nu toti).

        • Veronica Rozenberg commented on August 28, 2020 Reply

          Continuati sirul inexactitatilor fara macar sa va uitati pe sursa tuturor, ma refer la wikipedia.
          In 1952 a avut loc in Romania, eliminarea grupului aceuzat de “deviere de dreapta” din care faceau parte Ana Pauker, Teohari Gerogescu si Vasile Luca.

      • Ivan G Klein commented on August 28, 2020 Reply

        Eu nu-mi permit să-mi judec părinții – eu nu am fost ” in their shoes ” . E de învățat doar că ” vai de de cei naivi ” e la fel de adevărat ca ” vae victis ” .

    • Veronica Rozenberg commented on August 26, 2020 Reply

      Teoria aceasta a fost deja de mult dovedita ca ireala. Din pacate nu gasesc toate sursele pe care le-am avut in trecut la dispozitie, printre care una era un articol scris de istoricum Dinu Giurescu numit cred: “Evreii din Romania”.
      Investigand acum in graba am gasit urmatoruk citat din Radu Ioanid, astazi Ambasadorul Romaniei in Israel. Citatul apare in lucrarea de doctorat a doamnei Anca Oltean, facuta la Oradea in 2013, publicata pe Interne, cu titlul
      “ISTORIA EVREILOR DIN ROMÂNIA ŞI
      UNGARIA (1945 – 1953) ÎN ISTORIOGRAFIA
      ROMÂNĂ ŞI MAGHIARĂ”
      Lucrarea dnei Oltean are titlul de mai jos si poate fi gasita pa Internet la adresa
      https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3259122
      citez din lucrare, la p. 144

      Radu Ioanid arată că este greşit a se considera că numărul evreilor comunişti în
      România era mare, arătând că în 1933, dintr-un total de 1655 de membrii comunişti, doar 364
      erau evrei ceea ce reprezenta 22,6%84. Tot Ioanid arată că în februarie 1946, evreii
      reprezentau doar 5,3% dintre membrii de partid[1}
      .
      [1]Radu Ioanid, Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel, Editura Polirom, 2005, p. 75.

      as mai indica o sursa deosebit de interesanta:

      DEZBATERE: Care a fost contribuţia evreilor la instaurarea comunismului în România? Răspund Neagu Djuvara, Radu Ioanid, Lucian Boia, Liviu Rotman, Marius Oprea, Stelian Tănase | Romania Libera
      https://romanialibera.ro/special/reportaje/dezbatere–care-a-fost-contributia-evreilor-la-instaurarea-comunismului-in-romania–raspund-neagu-djuvara–radu-ioanid–lucian-boia–liviu-rotman–marius-oprea–stelian-tanase-259059

    • Lya benjamin commented on August 27, 2020 Reply

      Problema lui 23 august este una și instaurarea comunismului în România este alta.Am menționat în articol că instaurarea comunismului este rezultatul contextului internațional creat după al doilea război mondial al concesiilor făcute de puterile occidentale sovieticilor.Nu era doar situația României.Este subiect de dezbatere dar nu legat de 23 august care are semnificația ei ca eveniment de război

    • Ivan G Klein commented on August 28, 2020 Reply

      G.K. – eu cred în resposabilitatea comentatorului față de propriile afirmații adică să le susțină documentat – din respect față de adevăr și față de Baabel .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *