Ideea Marelui Dictator nu i-a aparţinut lui Chaplin, ci lui Konrad Bercovici, originar din Galaţi

Până acum câteva zile nu știam că Charlie Chaplin a “împrumutat” – ca să folosesc un cuvânt mai politicos, în loc de “șterpelit” – ideea pentru filmul Marele Dictator, cel care avea să-l reconfirme drept o vedetă de renume mondial, de la un vechi prieten, scriitorul de origine română Konrad Bercovici.

Iniţial, auzind această presupunere, am fost mai mult decât neîncrezător și m-am decis să studiez faptele, folosind sursele ușor de găsit pe Internet. Mare mi-a fost mirarea văzând câte documente am descoperit, atât în biografiile oficiale ale lui Chaplin, cât şi în analele judiciare ale timpului.

Dar cine a fost acest Konrad Bercovici, de care din păcate se ştie
prea puţin, în zilele noastre?

Konrad Bercovici

Născut la Brăila în 1882, și-a petrecut copilăria la Galați, unde tatăl lui era “geambaș”, adică negustor de cai, pe care îi cumpăraţîn special de la tiganii din regiune. Deși erau o familie de negustori, copiii au avut o educație aleasă, Konrad fiind capabil să vorbească și să scrie fără cusur în mai multe limbi, română, greacă, franceză şi germană

La vârsta de 11 ani și-a pierdut tatăl şi familia s-a mutat la Paris, unde el a urmat cursurile de liceu și facultate. La început a dus-o destul de greu, făcând tot felul de meserii, unele necesitând efort fizic, dar s-a descurcat, iar mai târziu s-a căsătorit cu pictorița și expertul de artă Naomi Librescu.

Fascinaţi de continentul american, cei doi s-au mutat peste ocean, locuind mai întâi la Montreal şi mai târziu în Manhattan, New York. Cu talentul său extraordinar pentru limbi, Bercovici a început în curând să scrie articole şi nuvele pentru publicații de limbă engleză, urmate de multe cărți şi scenarii de film, cu predilecție despre familile de țigani pe care le cunoscuse în copilărie.

Acestea l-au făcut cunoscut și apreciat la Hollywood, unde s-a împrietenit cu multe personalități ale timpului, printre care care Paul Robeson și soția lui Essie, Mary Pickford, Douglas Fairbanks, dar în special cu Charlie Chaplin, care a devenit un fel de unchi pentru copiii cuplului Bercovici-Librescu.

Charlie Chaplin şi Konrad Bercovici în Goana după Aur

Totul s-a prăbuşit brusc, atunci când Bercovici a văzut filmul Marele Dictator. Spre surprinderea lui, el nu figura nicăieri pe genericul filmului, deși în urmă cu câţiva ani, el a fost cel care i-a propus lui Chaplin ideea filmului, i-a dat chiar un mic scenariu. Bercovici a creat eroului filmului după modelul unui țigan pe care-l cunoscuse în copilărie, iar ţara fictivă din film Chaplin a numit-o Tomania, foarte asemănător cu România, desigur influențat de sugestia lui Bercovici.

De fapt, Bercovici nu avea nicio pretenție materială, cerea doar ca pe generic să fie menționat că senariul fusese sugerat de el. Dar Chaplin, care se credea un Dumnezeu în domeniul cinematografiei, nu a acceptat să împartă gloria acestui film cu nimeni, chiar dacă asta însemna distrugerea unei prietenii vechi. Bercovici a încercat în zadar să-l convingă pe Chaplin sa îi dea cel puțin o mică mențiune, dar acesta s-a opus cu înverșunare. Până la urmă Bercovici s-a decis să îl dea în judecată, având documente doveditoare şi un martor infailibil. A declanşat un proces de plagiat, fiind reprezentat de unul din cei mai mari avocați americani ai timpului: Louis Nizer.

După multe tergiversări, Chaplin a fost nevoit să accepte faptul că va pierde procesul și a ales o variantă posibilă în legislația americană. Fără să recunoască că ar fi fost vinovat de delictul de plagiat, a acceptat o înţelegere, ceea ce americanii numesc an out of court settlement. În 1947 i-a plătit lui Bercovici suma enormă de 95.000 de dolar, care în banii de astăzi s-ar ridica la peste un milion de dolari, desigur o sumă unică într-un caz de plagiat. În boom-ul de după război, când preţurile creşteau foarte repede, un apartament nou de 100 m2 în Manhattan se putea cumpăra cu 10.000 de dolari. Același apartament, în funcţie de locație, astăzi se vinde cu cu cel puțin două milioane! Faceți, vă rog, calculul!

Nu am găsit nicăieri vreo menţiune despre ce a făcut Bercovici cu banii primiți. Cum era destul de înstărit, bănuiesc că i-a împărțit cu copiii și alte rude. Cât despre Chaplin, cunoscut a fi fost poate cel mai zgârcit actor din America, cred că a “scrâșnit” din dinți și a preferat să plătească decât să recunoască faptul că ideea Marelui Dictator a fost furată de la Konrad Bercovici.

Jack Chivo

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

9 Comments

  • BORIS MEHR commented on November 6, 2020 Reply

    NU ESTE UN CAZ UNIC, SE ÎNTÂMPLĂ CA MARI ARTIȘTI SĂ-ȘI ÎNSUȘEASCĂ IDEILE UNOR OAMENI MAI PUȚIN CUNOSCUȚI, CHAPLIN ESTE PRIN GENIUL SĂU INIMITABIL, SE SPUNE CĂ HITLER SE UITA LA FILMUL SĂU ȘI TURBA, ASTA CONTEAZĂ
    FABULELE LUI ESOP AU FOST PLAGIATE DE MULȚU URMAȘI, CINE SE SUPĂRĂ?

  • gabriel gurm commented on November 5, 2020 Reply

    Pentru mine o noutate, multumesc Nelu!
    Ceea ce dovedeste ca e interzis de a pune pe piedestal pe cineva, intotdeauna exista pericolul de a fi obligat sa-l dai jos, si asta o sa te faca sa nu te simti bine…
    Chaplin era (si ramane, insa cu un singur picior!!) pe piedestalul pe care i l-am construit in mintea mea, iar pierderea celui de al doilea picior e datorita povestii susnumitului Bercovici…
    GBM

  • Tiberiu ezri commented on October 31, 2020 Reply

    O revelatie care ma intristeaza un pic fiindca ma dezamageste atitudinea lui Chaplin. Si totusi filmul este genial, ceva de neuitat, un oracol a ceea ce se va intampla in curand cu evreii Europei.

  • Andrea Ghiţă commented on October 31, 2020 Reply

    Ideea nu i-a aparţinut lui Chaplin, dar el a transformat-o într-un film memorabil. Mă uimeşte că nu a vrut ca numele lui Konrad Bercovici, un apropiat şi prieteni, să apară pe generic. Şi s-a încăpăţânat. În timp ce mă miră că Bercovici – un om înstărit – a acceptat rezolvarea pecuniară a unei chestiuni de onoare.

    • Eva Grosz commented on October 31, 2020 Reply

      Ai exprimat exact ce gândeam și eu. Pentru mine Chaplin rămâne unic în istoria cinematografiei.

  • THOMAS. LEWIN commented on October 31, 2020 Reply

    Deosebit de interesant și inedit.

  • Veronica commented on October 29, 2020 Reply

    Foarte interesante fapte, si bine ca cel caruia i s a cuvenit, i s a si platit.
    Celebritatea, desigur banii nu fac pe multi, daca nu pe majoritatea sa fie mai oameni, cu O ca sa fiu in ton cu un alt articol.

  • BORIS MEHR commented on October 29, 2020 Reply

    ERA UN ZVON CĂ CHAPLIN ERA EVREU, S-A DOVEDIT FALS, O INVENȚIE NAZISTĂ, ACUM AFLU CĂ TOTUȘI UN EVREU L-A SATIRIZAT PE ADOLF, MĂ BUCUR

  • Hava Oren commented on October 29, 2020 Reply

    Un articol exact pe gustul meu! Filmul lui Chaplin e extraordinar și m-a interesat să aflu ce s-a petrecut în culisele lui. Nici de Konrad Bercovici nu auzisem. Mulțumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *