In Memoriam Hary Kuller. Acasă la Lya şi Hary sau istoria unei prietenii

Pe Lya Benjamin am cunoscut-o acum mai bine de un deceniu, în anii în care căutăm să înţeleg mai îndeaproape ce trebuie făcut pentru a închega o lucrare de doctorat în domeniul istoriei. O altă doamnă Lya, tot din Bucureşti, a recomandat-o pe Lya Benjamin ca fiind cea mai potrivită persoană cu care să mă sfătuiesc.

Am vizitat-o la sediul de atunci al CSIER-ului, în strada Mămulari, o stradă aflată în apropierea fostei pieţi Unirea din Bucureşti, în spatele sinagogii, unde este localizat astăzi un Muzeu de istorie a Evreilor. A fost una dintre întâlnirile acelea în care, de la bun început, ai impresia că interlocutorul îţi este foarte apropiat, deşi nu aţi trăit în aceeaşi lume şi nu aparţineţi aceleiaşi generaţii.

Aflând tematica pe care o studiam, Lya mi-a recomandat ceva bibliografie. Apoi am condus-o spre staţia de autobuz sau de metro, iar la despărţire m-a invitat la ea acasă, în apartamentul unde locuia de mai bine de jumătate de secol nedespărţitul cuplu Lya şi Hary, soţii care de acum încolo nu vor mai fi împreună.

Hary Kuller, soţul Lyei, cel blând şi inteligent, cu mintea brici, sociologul de prestigiu, autorul a nenumărate articole şi scrieri, publicistul şi omul cu inteligenţa ca spirtul, el ne-a părăsit acum, la început de toamnă.

De atunci am vizitat locuinţa familiei Benjamin-Kuller de mai multe ori, aproape de fiecare dată când am fost la Bucureşti, ultima oară în 6 martie 2020, în seara dinaintea lansării cărţii mele la librăria Eminescu şi a revenirii în Israel. Era la câteva zile înaintea startului oficial al nebuniei pandemice acolo, în România, şi aici în Israel. Desigur că noţiunile acestea de aici şi de acolo, mi s-au amestecat nu odată în minte în deceniul care a trecut – chiar mai mult decât un deceniu.

Locuinţa lor de pe Bd. Mareşal Averescu nr. 11 este un cuib a cărui înfăţişare poate să impresioneze, dar şi să şocheze, să uimească sau să te îmbie să afli cât mai multe despre locatarii săi, să te facă să vrei a înţelege cine sunt aceşti oameni, care în mod deliberat sau poate din contră, au făcut în aşa fel încât să ignore timpul. Şi cred că şi timpul s-a ferit pe cât posibil să-i deranjeze pe cei doi soţi, atât de prieteni. Dar poate dincolo de aceasta, timpul care nu iartă a făcut-o şi de dragul celor care erau apropiaţi de Lya şi Hary, doi oameni de mare cultură, de o nepreţuită cultură iudaică, cercetători însufleţiţi şi indispensabil, ale căror lucrări vor rămâne pentru posteritate, lucrări de referinţă, în orice documentaţie privitoare la perioada interbelică şi cea a Holocaustului din România.

La prima mea vizită acasă la Lya şi Hary am adus cu mine un caiet dictando cu pagini de culoare galbenă, ştiind că vor fi nu puţine amănunte pe care le voi avea de însemnat. M-am aşezat într-un fotoliu, care a rămas locul unde am stat apoi de fiecare dată şi am ascultat cu atenţie ceea ce mi-a povestit Hary despre situaţia evreilor din România în decursul timpului, dar mai ales despre contribuţia lor de netăgăduit la dezvoltarea comerţului exterior, înainte şi după venirea comuniştilor la putere. Au urmat alte câteva întâlniri de-ale noastre, din care pe unele le voi evoca.

Aş dori să menţionez mai întâi unele fapte pe care le-am aflat relativ recent despre cuplul Lya şi Hary, fapte care puse alături de imaginea lor din ultimii ani, uşor copleşită de timp, devin chiar greu de închipuit.

Oricărui tânăr îi e greu să-şi imagineze că oamenii îmbătrânesc şi că încet, încet se apropie de un prag dincolo de care nu se mai întorc, iar ceea ce rămâne în urma lor depinde doar de ceea ce au realizat. În cazul Lyei şi al lui Hary, oameni plini de creativitate, nu e uşor să refaci în minte firul atât de bogat al vieţii lor, dar mai ales cum s-a desfăşurat acesta, atunci când erau încă nişte temerari.

Hary venea dintr-o lume şi educaţie sionistă, cu studii şi preocupări către sociologie, iar Lya, timp de zeci de ani, s-a dedicat istoriei, în speţă a celei comuniste. Din păcate, în regimul comunist Hary nu a avut şansa să-şi desfăşoare activitatea de sociolog precum probabil şi-ar fi dorit, a îndeplinit alte funcţii, viaţa punându-i în cale destule piedici.

Creaţia lor s-a desfăşurat în mod deosebit după 1989. Lya şi-a dat doctoratul în istoria evreilor şi amândoi au devenit cercetători ai Centrului de Studii a Istoriei Evreilor din România. Numărul foarte mare de lucrări publicate este admirabil, având în vedere şi momentul vieţii în care aceste acţiuni de creaţie istorică şi sociologică au fost înfăptuite de către Hary Kuller şi de Lya Benjamin. Cred că cei doi au rămas nişte mari idealişti, nişte oameni care au dorit să desăvârşească în scris o bogăţie informativă pe care nu oricine ar fi putut-o oferi lumii, aşa cum au făcut-o ei.

Tristeţea despărţirii de Hary Kuller este şi nevoia de a-mi aminti de alte episoade pe care le-am parcurs împreună în vizitele mele scurte la Bucureşti în anii ultimului deceniu, mesele de prânz oferite în spaţiul minimal, avut de mine la dispoziţie, dar cald şi aranjat cu bucuria de a avea musafiri, ştiind cât se vor bucura de micile mele inovaţii culinare, în condiţiile de călător temporar, de discuţiile purtate în cuibul familial din Mareşal Averescu, sau de dialogul lor de sâmbătă la Radio Shalom, dar mai sunt şi alte momente pe care le voi aminti aici.

Cu mulţi ani în urmă, la venirea Lyei la Haifa, ne-am aşezat împreună la malul mării, timp în care am ascultat observaţiile ei asupra propunerii lucrării mele de doctorat. Această vizită s-a încheiat cu translaţia prieteniei vechi, de la Lya şi Hary cu o doamnă de la Haifa, extraordinara Biti Caragiale, astăzi greu de crezut, este centenară.

Această veche prietenie a lui Biti cu Lya şi Hary am primit-o eu însămi, aşa cum prietenia lor cu Biti mi-a rămas moştenire pentru mulţi ani, de atunci şi până în clipa de faţă. De la Biti am aflat amănunte frumoase şi incredibile chiar pentru mine, venită atât de târziu în viaţa celor doi prieteni, soţi şi oameni de ştiinţă: că le plăcea să călătorească, să străbată munţii, să facă ture cu bicicleta şi să înoate. Dar asta nu e tot, prietenia veche de decenii a lui Lya, Biti şi Hary capătă perspective de-a dreptul emoţionante atunci când am aflat despre lungile lor plimbări la şosea, până spre Herăstrău și pădurea Băneasa, cu discuții interminabile despre cărţi şi filozofii ale timpului, care nu pot fi uitate, dar mai ales am aflat despre episodul de demult, cel în care o cutie de şuncă pe care Lya o primise de undeva, a devenit obiectul unei plăceri neaşteptate în anii grei ai sfârşitului vremii ceauşiste: deschiderea în trei a cutiei cu şuncă a marcat o adevărat plăcere gourmet într-un weekend comunist al celor cei trei prieteni ai cărţii.

Ultimul episod, dar nu cel din urmă, a fost vizita lui Hary la Haifa, când am plecat, de data asta Biti, Hary şi cu mine, într-o excursie atât de tânjită de Hary în jurul oraşului Haifa. Îmi amintesc cum am trecut pe la kibutzul Dalia şi cum ne-am oprit pentru o tacla, la o cafea, pe promenada atât de pitorească din orăşelul Zichron Yaakov.

Aceste momente de neuitat îmi vin acum în minte, când corona şi depărtarea nu ne dau voie să fim împreună, să ne ţinem de mână, să ne îmbrăţişăm… Să ne gândim cu pioşenie la draga Lya, care în aceste clipe se desparte de cel mai apropiat om al vieţii sale: Hary.

Lya, draga mea Lya, rana nu se va vindeca niciodată, doar timpul, atât cât o fi, o va alina uşor, uşor, şi o să lase deasupră-i pulberea tristă a depărtării, pe care din păcate începuseşi deja de câtăva vreme s-o simţi depunându-se şi devenind memoria dragului tău Hary.

Veronica Rozenberg

5 octombrie 2020

 

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

35 Comments

  • Stoican Elena commented on October 22, 2020 Reply

    Dragă Veronica, chiar acum, îți citesc cu mare interes cartea ”Eppur si muove… și totuși continuă”. Sunt Elena Stoican (fostă Dincă). Am fost colege de grupă la Fac. de Matematică. Pe Facebook sunt ”Elena Stoican”. Am aflat de cartea ta prin ”Leviathan”, unde a apărut un articol despre ea. Aș vrea să vorbim mai mult. Poate mă ajuți să luăm legătura, măcar virtual. Cu mult drag, Lenuș

    • Veronica Rozenberg commented on October 22, 2020 Reply

      Draga Lenus, m-am bucurat extraordinar de mult sa “ne regasitm”, desi cum spui pe moment, doar virtual. Speram ca se vor intoarce vremurile mai bune si atunci vom putea sa fim din nou fata in fata, precum am facut-o de atatea ori venind in Romania si intalnindu-ma cu vechi prieteni.
      Ti-am scris pe mail, profitand de aceea ca adresa ta se publica odata cu comentariul.
      Inca odata un cald salut si o multumire, catre Andrea, care intretine si nu numai acest site datorita caruia mi-ai putut scrie si eu raspunde.
      Multumesc si tie, Lenus, pentru ca te plimbi cu EPPUR SI MUOVE…pe drumurile strabatute de mine in timp 🙂

  • Stephan Benedict commented on October 12, 2020 Reply

    Excelent articolul doamnei Rozenberg si a nenumaratilor prieteni ai Lyei Benjamin si a lui Harry, pe care i-am cunoscut personal de aproape 70 de ani, de cand frecventau mereu apartamentul parintilor mei de langa Soseaua Kisselef, si Sergent Dorobantu Vasile, aproape de domiciliul lor de pe Bulevardul Miciurin, actualmente Maresalul Averescu. Iti doresc, draga Lya cele mai distinse si sincere condoleante si sper sa te pot imbratisa personal, la prima mea vizita in Romania in 2021.

    • Veronica Rozenberg commented on October 12, 2020 Reply

      Va multumesc ca ati scris lucruri care trezesc nostalgie, alaturandu-se tristetii provocate de pierderea lui Hary,
      Una dintre aceste nostalgii e si faptul ca mi-ati amintit numele lui Miciurin, predecesorul lui Averescu. Cu atat mai mult cu cat pe aceeasi strada, al carei nume il uitasem, locuia o doamna cu numele Shari Gruia.
      Si sa vi se implineasca dorinta privitoare la 2021, care e atat de aproape !

      • BORIS MEHR commented on October 12, 2020 Reply

        cred că am cunoscut-o pe doamna GRUIA, a locuit uktimii ani pe str. EFORIEI

        • Veronica Rozenberg commented on October 12, 2020 Reply

          Nu cred.

          • BORIS MEHR commented on October 23, 2020 Reply

            a locuit temporar pe str. eforiei după ce i-a ars casa, avea o nepoată MARIA, nu insist, despre ea e vorba

        • Veronica Rozenberg commented on October 23, 2020 Reply

          Deci, Dl Mehr, nu va suparati, dar n-aveti dreptate, povestea cu Eforie se refera la alt personaj, petnru ca cea despre care eu vorbesc a trait cu intermitente, la Paris, si pe Bd. Averescu, unde am vizitat-o spre sfarsitul vietii.
          Desi spuneti ca nu insistati, totusi o faceti :-)). Casa arsa si nepoata apartineau, dar nu persoanei despre care am scris in mesajul de raspuns catre dl Benedict

  • BORIS MEHR commented on October 12, 2020 Reply

    APRECIEZ POSTAREA LUI TEȘU SOLOMOVICI ȘI AM REPRODUS-O IN COM. VIRTUALĂ A EVREILOR

    • Veronica Rozenberg commented on October 12, 2020 Reply

      😉

  • Tesu Solonovici commented on October 9, 2020 Reply

    Teșu Solomovici
    Plecarea dintre noi a domnuliui Hary Kuller m-a îndurerat profund. A trecut prin viața mea solar și a lăsat urme preganante. M-a sprijinit adesea la nevoie, cu o dăruire și înțelepciune pe care nu le pot uita. Avea finețuri sufletești, o candoare de admirat, o sensibilitate existențială model, era inclasabil. Aproape toate cărțile mele de istorie au semnele lecturii sale atente, povețele și alarmele sale mi-au fost benefice. Domnul Hary Kuller era tobă de carte evreiască, un erudit în ale cunoașterii. L-am solicitat adesea să-mi citească cu ochi critc manuscrisele înainte de a le trimite la tipar. Dumnealui și doamnei Lya Benjamin. Domnul Kuller era de-o delicatețe înăscută, dar nu poleia și nu eluda nepotrivirile din text. Observațiile critice le exprima sau le scria limpede, uneori chiar tăios. De două ori l-am solicitat să fie „co-autorul” unor lucrări editate de mine. Pentru lucrarea „Istoria sionismului din România. De la sionismul messianic și mistic, la Congresul de la Focșani, Herzl și proclamarea Statului Israel”, de pildă, domnul Kuller a scris capitolul „Sionismul românesc între anii 1920-1940”. Când mi-a dat cele 50 de pagini ale capitolului, mi-a întins și un pachet doldora de manuscrise. „Ia-le, mi-a zis simplu. poate că vei găsi ceva folositor”. Erau câteva sute de pagini despre presa sionistă și lideri sioniști din România, rodul unor cercetări efectuate în arhive și biblioteci de către acest cărturar și om de excepție. Domnul Hary Kuller nu mima generozitatea, era un generos, .
    Înainte de publicarea cărții „O istorie altfel a Evreilor din România” (ed. Academiei Române, 2017) i-am rugat pe doamna Lya Benjamin și domnul Hary Kuller să se uite prin manuscris. Când a văzut cele peste 1000 de pagini ale lucrării, doamna Lya sceptică, mi-a spus că nu crede că Hary va avea timp. El era adâncit, pe atunci într-o cercetare amplă despre mistica evreiască. Preconiza să publice o lucrare despre Cabala. Când am primit înapoi manuscrisul am avut marea surpriză să văd zeci de pagini înegrite cu note și corecturi făcute de Hary Kuller.
    Dacă îi vizitam adesea pe doamna Lya și pe domnul Hary nu era numai pentru că ne făceau plăcere taclalele obișnuite între prieteni, îi frecventam din dorința de a întâlni o INSTANȚĂ.
    Aș dori ca doamna Lya să știe de regretul meu că nu am știut, când domnul Hary Kuller mai era în viață, să fiu răsplătitor pentru acolada caldă și sinceră pe care o resimțeam de câte ori îi intram în casă.
    Îmi va lipsi competența sa cărturească, îmi va lipsi Omul care a fost Hary Kuller. Zichrono levraha!
    Teșu SOLOMOVICI

    • Andrea Ghiţă commented on October 9, 2020 Reply

      Frumoase rânduri, d-le Solomovici, şi foarte adevărată observaţia Dvs. citez: Aș dori ca doamna Lya să știe de regretul meu că nu am știut, când domnul Hary Kuller mai era în viață, să fiu răsplătitor pentru acolada caldă și sinceră pe care o resimțeam de câte ori îi intram în casă.

    • Lucian-Zeev Herșcovici commented on October 13, 2020 Reply

      Amintiri frumoase, domnule Solomovici. Și o apreciere deosebită pentru regretatul Hary Kuler și pentru doamna Lya Benjamin. Precum și cărții Dvs. Uneori am discutat și eu cu cei doi soți, am învățat multe de la ei, i-am apreciat profesional. Un cuvânt pios în memoria regretatului Hary Kuler, zihrono Livraha., Condoleanțe și urări bune doamnei Lya Benjamin.

  • BORIS MEHR commented on October 7, 2020 Reply

    NUMLE ESTE SCRIS ÎN MULTE FELURI, CORECT ESTE KULLER, AȘA APARE CA AUTOR, POATE SE CORECTEAZĂ, MERSI

    • Veronica Rozenberg commented on October 8, 2020 Reply

      Dle Mehr, numele lui Hary z”l obisnuia a fi scris in cateva feluri, desi numele sau original era scris Culer.[1]

      [1] sursa este Dna Lya Benjamin.

  • zador andrei commented on October 7, 2020 Reply

    Odihnească-se în pace.
    Sincere condoleanțe și multă sănătate distinsei
    doamne Lya Benjamin

    Andrei Zador

  • Andrea Ghiţă commented on October 7, 2020 Reply

    Pentru cei care doresc să-l revadă şi să-l reasculte pe Hary Kuler (fie-i memoria binecuvântată) am postat pe youtube un scurt interviu video, realizat în 2010, la Tabăra de Creaţie de la Borsec.

    https://www.youtube.com/watch?v=-lAHcPvNWRA&t=60s

  • Baruch Tercatin commented on October 7, 2020 Reply

    הלך לעולמו איש יקר,חביב,פילוסוף,סופר,עיתונאי,חוקר .

    היינו ידידים שנים רבות.
    ת.נ.צ.ב.ה.

    • Veronica Rozenberg commented on October 7, 2020 Reply

      Stimate D-le Tercatin,

      Imi permit sa traduc cele spuse de dvs in limba romana:

      S-a stins din viata un om drag, apropiat, un filozof, scriitor, jurnalist si cercetator.

      Am fost prieteni pe parcursul a multor ani.

      Sa-i fie sufletul legat in manunchiul vietii vesnice !

  • Mirjam Bercovici commented on October 7, 2020 Reply

    Sincere condoleanțe
    Mirjam Bercovici

  • iuliana socea commented on October 7, 2020 Reply

    Nu pot să mi-i închipui decât împreună pe cei doi “veşnici amanţi” , cum ni s-au recomandat soţii Beniamin-Kuler când ne-am cunoscut la vila MIRA din Eforie .
    Dragului Hary odihnă veşnică şi memorie binecuvântată şi iubitei Lya , alături de care suntem cu tot sufletul , – putere să poarte povara durerii provocate de pierderea celui drag .

  • MARINA ZAHAROPOL commented on October 7, 2020 Reply

    Deși nu i-am cunoscut personal pe Lya Benjamin si pe Hary Kuler, articolul plin de suflet al lui Veronica reușește in mod magic să-i aducă in fața mea ca pe o prezenta vie si tangibila. Amănuntele evocatoare creeaza impresia ca si noi, cititorii acestui articol, suntem oaspeți (virtuali, e drept) in micul apartament de pe Bd. Maresal Averescu nr. 11, ca și noi luăm parte la discuțiile la nivel înalt intelectual din aceasta locuinta, ba chiar ca ne infruptam din preparatele culinare oferite cu caldura de Veronica, acestor oameni atat de deosebiti.
    Condoleanțe doamnei Lya Benjamin pantru dureroasa sa pierdere.

  • Ionescu Mihail commented on October 7, 2020 Reply

    Un gand pios pentru marele carturar Harry Kuller si o calda incurajare pentru Lya.
    Gl. Mihail Ionescu

    • Veronica Rozenberg commented on October 7, 2020 Reply

      Stimate Dle General Ionescu,

      Cu aceasta trista ocazie, imi amintesc de intalnirea cu dvs la Tel Aviv, atunci cand am venit intr-o sambata dimineata, s-o iau pe Lya ca s-o aduc la Haifa, la prietena ei dna Biti Caragiale. Era prima vizita in care o intalneam pe Lya in Israel. Participati impreuna,la o conferinta sau simpozion, din pacate nu-mi amintesc. decat momentul in care Lya v-a prezentat.
      Aud din cand in cand de activitatea prestata de dvs si va doresc multa sanatate si speranta.
      .
      Veronica Rozenberg

  • Eva Grosz commented on October 7, 2020 Reply

    Condoleanțe și urări de sănătate D-nei Benjamin !

  • Ioana Nitescu commented on October 6, 2020 Reply

    Emotionanta evocare!

  • Marica Lewin commented on October 6, 2020 Reply

    Sincere condoleanțe D- nei Lya Beniamin pentru marea pierdere suferită.
    Nu i- am cunoscut personal pe D- na Lya Beniamin și Harry Culer, , ci prin intermediul Veronicăi, cea care îmi povestea despre ei.
    Au fost oameni dăruiti și binecuvântați și o asemenea prietenie, realizată nu in anii tinereții, și nici cu o persoană apropiată geografic,
    nu este un lucru obișnuit.
    Citind articolul,mi- am dat seama de legătura atat de profunda între cei doi soți, de faptul ca- și împărtășeau toate emoțiile, necazurile și bucuriile.
    Am rămas surprinsă aflând ca prima reacție a Lyei după cunoștința cu doctoranda din Israel, a fost sa o invite acasa.
    Despărțirea de Harry este devastatoare pentru Lya,, dar atașamentul profund al unor prieteni, va fi de mare ajutor. Curaj!

  • Liana Horodi commented on October 6, 2020 Reply

    PESTE TRISTEȚEA ZILELOR DE CORONA S-A ADĂUGAT O VESTE TOT ATÂT DE TRISTĂ HARRY CULER NE-A PĂRĂSIT!!!!!
    UN OM CĂRUIA ÎI STĂTEA BUNĂTATEA PE FIGURĂ.
    PRIMA ÎNTÂLNIRE A FOST IN 2004 PE ECRANUL TVR- INTERNAȚIONAL ÎNTR-UN DIALOG DESPRE EVREII ȘI COMUNIȘTII.
    EVREII ERAU ACUZAȚI CA EI AU ADUS COMUNISMUL ȘI CUM NU LE-A MAI MULTUMIT AU PLECAT ÎN ISRAEL.
    FIE-I AMINTIREA BINECUVÂNTATĂ!

  • Radu Homescu commented on October 6, 2020 Reply

    Un gând pios pentru marele intelectual Hary Kuller pe care l-am cunoscut și admirat.
    Dumnezeu să-l aibă în pază !
    Distinsei sale soții, doamnei Lya Benjamin, cercetător valoros și riguros al istoriei evreilor din România, sentimentele noastre de profundă compasiune !
    Radu Homescu

  • BORIS MEHR commented on October 6, 2020 Reply

    UN ADEVĂR FRUMOS DESPRE DĂRUIȚII HARY KULLER ȘI DOAMNA LYA BENJAMIN, TOATĂ EMPATIA MEA, AM MULTE CĂRȚI EDITATE DE ACEȘTI CERCETĂTORI, IAR KIBUȚȚUL DALIA ÎMI AMINTEȘTE DE UNCHIUL MEU IAKOV SHERF, UNULDIN FONDATORII SĂI

  • eva galambos commented on October 6, 2020 Reply

    Frumoasă evocare!

  • Lucian Nastasa Kovacs commented on October 6, 2020 Reply

    Binecuvântată să-i fie amintirea !

  • Tiberiu Ezri commented on October 6, 2020 Reply

    Fie-i tarana usoara!

  • Lucian-Zeev Herșcovici commented on October 6, 2020 Reply

    Un cuvant pios in amintirea lui Hary Kuler, de binecuvantata amintire. Condoleante si urari de sanatate doamnei Lya Benjamin.

  • Ivan Truter commented on October 6, 2020 Reply

    Un om unic prin inteligenta,bunatate si comportament

    Dumnezeu sa l odihneasca in pace !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *