Mărturisesc că am avut emoții trimițând textul “Pană de inspirație” (https://baabel.ro/2020/10/pana-de-inspiratie/) spre redactare. Mă temeam că voi fi victimă pe altarul iubirii nereproșate sau a violenței corporale. Surprinzător, nici urmă de apostrofare din partea ecologiștilor și monogamiștilor înfocați, asociațiilor anti-alcool, feministelor și oamenilor de știință care au tras un semnal de alarmă privind pericolul jucăriilor de plastic pentru copii. Din fericire nu s-a întâmplat nimic de acest gen, în afara de plângeri elocvente in legătură cu penele pasării care își dă sufletul subimpulsul violent al vânătoriței. Pentru a compensa starea de panică ce a cuprins cititorii la gândul că eu nu voi mai putea scrie articole de seamă despre defecțiuni tehnice si obiecte cu pene, trimit un link pe această temă: Aria „Es ist das höchste der Gefühle“ („La apogeul sentimentelor”) de J.E. Schikaneder în „Flautul fermecat” al lui Wolfgang Amadeus Mozart:  https://youtu.be/87UE2GC5db0

În orice caz, comentariile privind „pana de inspirație” necesită o dezbatere mai aprofundată al subiectului. Dragul nostru GBM, marele maestru al ambelor forme ale penelor, anume acelor de scris și celor reprezentând avarii literale în reviste online, declara înspăimântat că se creează o atmosferă intelectuală. Acest pericol iminent trebuie luat în seamă, având în vedere riscul declanșării unei revolte populare, cel puțin între cititorii îndrăgitei Reviste Baabel. Pentru a potoli spiritele încinse și a-mi asigura pe viitor publicarea – cum sunt obișnuit – a unor articole de nivel înalt în familiara noastră revistă online, declar fără să mă umflu prea mult în pene, că am început un amplu proiect bilateral: unul care este totodată lingvistic și ornitologic.

O pană – două pene

Limba română este foarte bogată în cuvinte pentru a exprima orice stare de spirit, chiar și cea mai vagă emoție. Aproape pentru orice obiect de pe această lume există în limba noastră o denumire potrivită, distinctiva și inconfundabilă. Cu unele excepții, si anume cu cuvintele omonime. O comisie ad-hoc, alaltăieri înființată de urgență de către Academia Română pentru Cuvinte Potrivite și Obiceiuri Alimentare (ARCPOA), a făcut public principalul motiv al existenței omonimelor: deficiența eclatantă de cuvinte noi, care sună tipic românește și au o rădăcină geto-daco-latină.

În categoria omonimelor se încadrează și contestatul cuvânt „pană”, care poate acoperi corpul pasărilor, dar e totodată o ustensilă de scris cu cerneală, o piesă din lemn sau metal folosită la despicarea acestora, o placă de plastic cu care se ating coardele de chitară sau o avarie de automobil. Adică un omonim adevarăt multilateral. La asemenea complexitate lingvistică nici nu e de mirare, că pluralul cuvântului a declanșat feed-back-ul surprinzător la povestirea mea vânătorească. Recunosc, am fost pus într-o situație lingvistică dezagreabilă prin discuțiile turbulente, controversate dar deosebit de constructive.

Apoi amu ce nie facem?

Peste cele 200 de ani de existență a Academiei Române pentru Cuvinte Potrivite și Obiceiuri Alimentare (ARCPOA) fondate în 1834 și toți 26 foști președinți, de la I. Andeescu și M. Bâlbâianu la S. Ypsilanti și D. Zastru nu au reușit să anihileze tendința continuă de infiltrare în limba română a cuvintelor ne-românești. Se spune că există 2500 de bastarzi lingvistici din terminologia informatică (provider, mouse), de nutriție (pizza, hamburger, broccoli), de divertisment (sticksuri, snacksuri) sau de metodologie sociologică (playboy și callgirl).

Firește, nu au lipsit încercările, pe vremea patriotismului de tip comunist, de a înlocui cuvintele străine cu “creații” autohtone, ce aminteau de etapa bonjurism-ului. Așa a luat naștere dubioasa construcție fonetică, tipărită pe etichete în vitrina celebrei cofetării Athenèe Palace din Bucureștiul anilor `80. În acest templu al dulciurilor și a eleganței se puteau comanda fursecurile „bulanje”, provenind de la „Boule de neige“. Ca sa rămânem în același domeniul al bucătăriei franceze, străduințele de a găsi o traducere potrivită altui desert, așa-numitului “ile flottante”, au eșuat lamentabil din punct de vedere al esteticii lingvistice. Românii au tradus simplificând rețeta acestui desert în „lapte de pasăre“ (cu sau fără pene, nu se știe). În plus, au existat etape istorice când românii și-au înlocuit propriile cuvinte cu neologisme de origine străină.

Par exemple, d’après notre histoire: Ani la rând, românul nu a condus automobile ci pobeda. Când șoferul intra în coliziune cu un alt obiect de proveniența lingvistică slavă, nu era pedepsit cu suspendarea carnetului de conducere, ci cu sărăcirea bietului român de „ceas” și de „palton”, în ambele sensuri: literalmente și material. Puriștii lingvistici au capitulat într-un catren, rapid și fără rezistență, așa cum au făcut și în fața valurilor de turcisme, grecisme și ungurisme:

Rău a fost cu «was ist das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai casă si moșie
Harașo, tovărășie!   (Constantin Tănase, 1945)

În drum spre un dicționar extrem de necesar de termeni fără sens

Cuvintele aflate deja pe limba altora nu se potrivesc deloc în tipologia limbii române, așa cum am moștenit-o de la străbunii noștri. Tocmai în acest spirit pledez și eu pentru o autentică neogeneză a limbii române, având la bază vocabularul geto-daco-latino-roman. Crizele financiare devastatoare, epidemiile înspăimântătoare, tehnologia contemporană, ba chiar banala activitate de deschidere de conserve de fasole cu cârnat afumat, creează situații, epitete sau stări emoționale noi, care necesită un vocabular actualizat. În loc să ne cârpim vocabularul cu cuvinte împrumutate din surse externe dubioase, sau să-l încărcăm cu omonime repetitive și plictisitoare, propun o activitate creativă, realmente inovatoare: formarea unui rezervor de cuvinte fonetic și ortografic autentice românești, care deocamdată, nu au niciun sens. Ca să fiu mai bine înțeles, e ca și cum am cumpăra o haină de gata. Inițial îmbrăcămintea se produce în diverse modele și mărimi, apoi clientul sosește practic dezbrăcat în magazin, să-și găsească ceva pe măsura lui. Alegând din grămada de veșminte gata confecționate cu bun-gust, haina va pica turnată pe purtător. La fel și lingviștii puși în fața de a alege din stocul de cuvinte încă neuzate, când avem nevoie de unul nou. Trebuie numai ca noul termen să se potrivească conținutului său, practic să se contopească unul cu celălalt.

Evident, numai lingviștii atent selecționați (adică noi, de exemplu), vor scoate din rezervorul de cuvinte câte un termen potrivit, botezând astfel obiectul sau acțiunea nouă care nu poartă încă un nume. Articole excelente publicate într-o rubrică săptămânală într-o revistă (vom asigura exclusivitatea Revistei Baabel.ro) ar fi suficiente pentru ca aceste cuvinte nou-nouțe, care gâdilă plăcut auzul, să fie popularizate. În epoca digitalizării și social-media nici nu ar fi un efort foarte mare. Noul cuvânt se va ancora necondiționat, imediat în subconștientul maselor, ca și cum ar fi existat mereu, chiar înainte de „caramele”, „rahat” și „magiun” care pătează nu numai vocabularul imaculat al limbii române, dar în timpul verii și buzunarele pantalonilor (pentru ardeleni: jeburile nădragilor).

Dar ca să nu ne pierdem timpul cu teoria, doresc să vă prezint câte ceva din creația personală de cuvinte, aportul meu la neogeneza limbii române, exemplu mobilizator ce trebuie urmat:

Prefatocificare (subst. fem.)

Acest termen poate să reprezintă un proces extrem de laborios, complicat, cu foarte multe etape care implică gândire profundă. Poate fi folosit pentru ceva în legatură cu investiții financiare sau cu tratamente medicale alternative. Din familia acestui cuvânt face parte și verbul „a prefatocifica” cu derivatele lui „a fatocifica”, „a refatocifica” și „a desfatocifica”.

Biscofrăjeală (subst. fem.)

Acest cuvânt pare să fie un proces inspirat din arta culinară franceză (limba română se împotmolește la termenii culinari), care descrie pregnant calitățile produsului finit: un aliment, probabil gras, moale si galben cu frăgezimea unui cofraj și un gust de nedescris. Dar se poate folosi și pentru detalii arhitectonice de la construcția de biserici. Oricum, cuvântul trebuie pronunțat de bucătăreasă cu o ușoară mimică de admirație pentru încurajarea arhitecților eclesiastici.

         Clapostrocel (subst. masc.)

Poate să reprezintă un cuvânt cu rezonanță sonoră, cu utilizări potenţiale din cele mai variate. Oare va fi o parte mecanică? Sau chiar un obiect care face zgomot la închidere? Sau dece nu o nouă valută virtuală la concurență cu bitcoin? Soția este de părere că ar putea să descrie o persoană în primii ani de carieră („învățăcel”), deci prost plătită. 

         Ifomătare (subst. fem.)

Acest termen ar desemna un sacrificiu suprem pe altarul tehnologiei informaționale, mai ales în urma unor investiții nechibzuite în timp de home-office. Sau un fel de tratament medicalveterinar in domeniul ornitologiei.

Biclostricizat (Adj.)

Un adjectiv elegant care poate caracteriza o stare de spirit încă nedefinită, care apare în spaţii supraaglomerate, mai ales dacă nu se ştie când vine funcționara la ghișeu și când ne va veni rândul.

         Stămboscop (subst. fem.) cu silicoplisă (subst. fem.) fițulantă (Adj.) Din cauza complexității sale, noțiunea, totuși ușor de pronunțat, se potrivește unui obiect solicitant, alcătuit din multe piese asamblate armonios, asemănător unui ceas mecanic, care funcționează silențios. Alternativ ar putea fi un aparat care nu trebuie să lipsească din dotarea unui cabinet de chirurgie plastică.

Din fericire, combinarea de silabe, chiar onomatopee, pentru formarea cuvintelor tipice românești de gen geto-daco-latino-roman este foarte simplă și vor rezulta mii și mii de „neologisme” eufonice folositoare. Nu am nici o îndoială, că până la sfârșitul anului, cu o bună tactică lingvistică, vom putea concretiza și asocierea acestor cuvinte cu obiecte și acțiuni potrivite.

Doresc pe această cale să încurajez cititorii receptivi ai Revistei Baabel.ro să inventeze propriile cuvinte noi și să le insereze în noul nostru NEX-RO 2020 (Marele Nonsensicon Explicativ al Limbii Române). Asociația noastră non-profit pentru cultură și linguistică geto-daco-latină vă mulțumește anticipat.

Creat împreună cu Simona Fuchs din original german.

Peter Biro