Fraţii Iuliu și Emil Haţieganu

Motto: “Medicii buni sunt chezășia sănătății poporului” -Iuliu Haţieganu

Prolog

Încă din timpul şcolii şi apoi al studenției m-a preocupat istoria Facultății de Medicină din Cluj, în special biografia și contribuția profesorilor din perioada denumită “generația de aur” a școlii medicale clujene. Acesta este motivul pentru care am scris aceste rânduri, în care Iuliu Haţieganu ocupă locul cel mai important.

De unde am aflat și am cules aceste date pe care, probabil, unii dintre cititorii Revistei Baabel nu le cunosc? Am avut norocul să cresc în casa unui cunoscut medic clujean, activ în organizațiile și revistele medicale clujene. Ȋn casa noastră s-au perindat medici și profesori care au fost discipoli și colaboratori ai marelui profesor, în perioada în care a condus Clinica Medicală I (1919-1948) și apoi Clinica Medicală III, fostul Spital Evreiesc (1953-1959). Printre cei pe care i-am auzit povestind despre școala medicală clujană i-aș aminti pe prof. Marius Hăngănuţ (care ne era și vecin), prof. Valeriu Bologa, prof. Constantin Velluda, prof. Grigore Benetato (care venea din București să ne viziteze) și pe Dr. Liviu Telia.

Ȋn timpul studenţiei la Stomatologie, am auzit povestirile profesorului Ştefan Hărăguș și ale Dr. Mircea Schwartz.

Ȋn anii 2000 l-am vizitat pe Dr. Florea Marin, colaborator al lui Haţieganu. Dr. Marin este cel mai complet istoric al Şcolii medicale clujene, autor a câtorva volume cu acest subiect. El mi-a dăruit câteva din cărțile lui, cu o scurtă dedicație. Ȋn vila lui de pe str. Mărginașă am petrecut multe ore și am auzit multe povestiri de interes pentru subiectul despre care scriu.

Mulțumiri prof. György Gaal, istoric al Clujului, care prin cercetările lui mi-a oferit imaginea medicinii clujene dinainte de 1919 și a profesorilor care l-au format pe Iuliu Haţieganu.

*

Cluj. O seară târzie de iarnă rece în 1948. Un bărbat înalt, prezentabil, pășea lângă Parcul Mare spre str. Eminescu, spre “vila Haţieganu”. Cel care suna emoționat la ușa vilei era Aurel Moga, discipol al lui Haţieganau, șef de lucrări la Clinica Medicală I. Tânărul medic venea să-l roage pe maestrul său ca a doua zi, 7 decembrie 1948 să nu vină la clinică, deoarece comuniștii au hotărât “debarcarea” profesorului Haţieganu de la conducerea clinicii și excluderea lui din învățământul superior. Motivul: în perioada interbelică fratele său, Emil, fusese politician, ulterior deținut politic, iar Iuliu avusese funcții înalte în învățământul superior și fusese ministru al Sănătaţii în Guvernul Nicolae Iorga.

Vila Haţieganu, de pe strada Eminescu nr.10, în zilele noastre.

A doua zi Aurel Moga a ținut un discurs împotriva profesorului și în aceeași zi a fost numit noul șef al Clinicii Medicale I, cel mai important centru medical al Clujului din acei ani.

Aceasta este numai o imagine din biografia complexă a profesorului Iuliu Haţieganu.

S-a născut în 1885, în Imperiul Austro-Ungar, în comuna Magyarderzső (mai târziu Dârja), pe valea Someșului, în casa preotului greco-catolic Ioan Haţieganu (confesiunea greco-catolică avea să fie desființată în 1948 şi interzisă până în decembrie 1989).

Ioan Haţieganu se trăgea dintr-o foarte veche și faimoasă familie românească din împrejurimile Hațegului: bunicul lui a fost unul dintre căpitanii lui Avram Iancu. Atât în satul natal, cât și la Cojocna, unde s-au mutat, domnea o atmosferă de bună înțelegere între națiuni: români, maghiari și câțiva evrei. Dacă vreți, atmosfera din satele de pe Valea Someșului semăna cu cea descrisă mai târziu de romancierul Liviu Rebreanu.

Ulterior Haţieganu le-a povestit colegilor și prietenilor că tatăl său îi punea pe cei patru băieței ai lui pe scăunele și le povestea din vechiul Testament și din istoria poporului evreu și apoi, firește, din Noul Testament.

După studiile primare și liceale, tânărul Iuliu s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității Franz Josef din Cluj (unde se învăța în limba maghiară și germană), remarcându-se ca student de excepție. Cunoașterea la perfecție a limbilor maghiară și germană, mai târziu și franceză, l-a ajutat să aibă un contact mai apropiat cu bolnavii care veneau în cabinetul său din toate colțurile țârii și chiar din afara ei.

Doctorul Zsigmond Purjesz

Ȋn perioada studenției a fost remarcat de Prof. Zsigmond Purjesz (1846-1918), şeful Clinicii Medicale din Cluj. Acesta se trăgea dintr-o familie de evrei sefarzi și a avut rolul central în formarea Şcolii Medicale Clujene înainte de 1919. Supranumit az orvosok orvosa (medicul medicilor), era cunoscut drept un diagnostician de excepție și un om de o bunătate deosebită, care niciodată nu lua bani de la colegi și de la oamenii săraci. El a remarcat imediat talentul lui Haţieganu și deseori îl invita acasă, la sărbătorile evreiești.

La sfârșitul Secolului al XIX-lea Purjesz a condus din punct de vedere medical construcția Clinicii Medicale I. A avut doi elevi preferați: pe Iuliu Haţieganu, pe care îl numea Gyula (Iuliu în limba maghiară) și pe Miklós Jancsó. A lăsat cu limbă de moarte ca urmașii lui să fie Iuliu Haţieganu la Cluj și Dr. Jancsó la Seghedin (unde facultatea maghiară de medicină din Cluj s-a mutat după 1918). Hațieganu avea întotdeauna portretul lui Purjesz în cabinet și în birou.

Frații Haţieganu au participat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918, unde s-a proclamat unirea Transilvaniei cu România. Imediat după unire Iuliu Haţieganu a participat la formarea Consiliului profesoral al Facultății de Medicină din cadrul universităţii clujene, de-acum românească, iar la vârsta de 34 de ani a devenit Șeful Clinicii Medicale I. Curând după aceea a fost numit decan, iar mai târziu, de două ori rector al Universităţii Ferdinand. A fost membru al Academiei Române și împreună cu I. Goia a scris primul tratat român de semiologie și clinică medicală. În 1931 a fost pentru o scurtă perioadă ministru al Sănătății în guvernul lui Nicolae Iorga, dar a demisionat pentru că prim-ministrul nu a aprobat înființarea postului de ministru al Sportului și Educației Fizice.

Considerând că proverbul latin mens sana in corpore sano, trebuie să fie un principiu de bază al fiecărui medic, a înființat în 1932, în mare parte din bugetul propriu, Parcul Sportiv Regele Carol, din Cluj, care azi poartă numele “Iuliu Haţieganu”

Poarta de intrare în Parcul Sportiv Regele Carol
În 1938, în Parcul Sportiv Regele Carol, a fost ridicată o bisericuţă care comemora 10 ani de la moartea lui Ţuţu Haţieganu.

Parcul a fost înființat şi în memoria fiului său, Ţuţu Iuliu Marius care a pierit în 1928, la o vârstă fragedă, de meningo-encefalită și pericardită tuberculoasă, boli incurabile în acele vremuri. Pe frontispiciul porții principale a parcului era scris vechiul dicton latin: primum non nocere, deinde curare (mai întâi nu dăuna, apoi ajută). Ca șef de școală medicală, Haţieganu a colaborat și a fost dascălul medicilor de toate naționalitățile.

La 1 septembrie 1931 a avut loc inaugurarea Spitalului Evreiesc din Cluj. Printre mulți alții, a participat și a vorbit și Iuliu Haţieganu alături de un alt legendar profesor, anatomistul și scriitorul Victor Papilian. A fost prezent și Emil Haţieganu.

Film realizat în 1931, despre inaugurarea Spitalului Evreiesc din Cluj. La minutul 1.56 apare bunicul meu Jenő Szabó (în partea stângă, castaniu şi cu mustăcioară) unul dintre donatorii importanţi pentru înfiinţarea spitalului. La min. 4.54 şi în imaginea de frontispiciu a acestui film digitalizat, în stânga imaginii, lângă Carolina Sebestyén, în costum la culoare deschisă şede doctorul Zoltán Vass, tatăl meu, viitor şef de secţie şi apoi, după război, director al acestui spital. În dreapta Carolinei Sebestyén este aşezat Emil Haţieganu.

Colaborarea între Clinica Medicală I și Spitalul Evreiesc a continuat până în 1940; Profesorul Iuliu Haţieganu și colaboratorii săi veneau o dată la două săptămâni la Spitalul Evreiesc și făceau consilium cu medicii spitalului în cazuri dificile.

Căutând printre arhive și cărţi, am găsit câteva nume de medici evrei care i-au fost elevi și colaboratori atât în perioada interbelică, cât și în cea postbelică: Emeric Farkas, Hershko, Coloman Fischer, Walter Dorian, Ștefan Stein, Albert Herschkovicz, Mircea Schwartz.

Bilet trimis doctorului Vass, de către profesorul Iuliu Haţieganu. Pe bilet se vede autograful profesorului Iuliu Haţieganu

În perioada 1940-1945, Iuliu Haţieganu a fost în refugiu la Sibiu, unde și-a continuat activitatea clinică și pedagogică. Între 1948-1953 și-a tratat bolnavii la clinica particulară de pe str. Eminescu, fiind exclus din viața medicală publică și din învățământul medical superior. Lucra din greu, căci trebuia să întrețină și familiile fraților săi Emil și Simion, care erau deținuți politici în închisorile comuniste.

Pe vremea aceea se povestea că ofițerii superiori ruși staționați la Cluj, care erau pacienții profesorului, ar fi intervenit pentru a-l readuce în învățământul medical superior. Postul de la Clinica Medicală I fiind ocupat de Prof. Moga, Iuliu Haţieganu a devenit profesor și medic șef la Clinica Medicală III, care ocupase fosta clădire a Spitalului Evreiesc. Aici s-a ocupat și de învățământul post-universitar și a continuat activitatea didactică și de cercetare (nouă volume de patologie medicală).

S-a stins din viață în 1959, la 74 de ani, în urma unui infarct. A fost dascălul mai multor generații de medici, un simbol al medicinei umaniste. Tudor Arghezi, care venea la Cluj să fie tratat de Haţieganu, l-a numit: “un Hipocrate al românilor”.

Cu toate acestea, în 1985 autoritățile comuniste au interzis comemorarea centenarului de la nașterea sa.

Bustul lui Iuliu Haţieganu

În 1993 Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj a fost redenumită Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, iar în anii 2000 a fost instituită Medalia de Onoare “Iuliu Haţieganu” a U.M.F. Cluj. Unul dintre medaliați este prietenul și colegul nostru Dr. Herman Zvi Bercovici, care a primit această distincţie pentru promovarea relațiilor în domeniul sănătății dintre România și Israel.

***

Emil Haţieganu

Fratele Profesorului Iuliu Haţieganu a fost omul politic Emil Haţieganu (1878-1959). El locuia la Cluj, pe strada Șincai (strada copilăriei mele), în casa de la Nr. 9. Îl vedeam adeseori. Era un domn bine făcut, îmbrăcat întotdeauna la costum și cravată, cu mersul mereu grăbit.

A fost patriot român. Înainte de 1918 a fost membru în Partidul National Român din Ungaria, apoi membru al Partidului Național Țărănesc. A fost profesor universitar, decan al facultății de Drept, apoi rector al Universităţii Ferdinand. Emil Haţieganu a fost ministru în guvernele lui Iuliu Maniu, Vaida Voievod și Petru Groza.

A fost printre puținii români de frunte care au rămas la Cluj și după al Doilea Arbitraj de la Viena. În această perioadă a condus singura publicație românească Tribuna Ardealului.

În perioada comunistă a fost deținut politic la Sighet. Se spune că eliberarea lui în 1955 se datora relațiilor pe care le avea fratele său, Iuliu.

Trebuie subliniată activitatea celor doi frați, Emil și Iuliu, pentru salvarea cât mai multor evrei clujeni. Ȋn 1940-1944 evreimea din Cluj număra 16.763 de suflete, dintr-o populație totală de 185.000 de locuitori. Un grup de intelectuali clujeni printre care se aflau atât Emil Haţieganu, cât și Iuliu Haţieganu, care era la Sibiu, au încercat să convingă cât mai mulți evrei să se refugieze în România, trecând Feleacul (unde era granița dintre Ungaria și România). Datorită lor 500 de evrei au reușit să treacă granița și să ajungă la Turda. Mulți țărani din Mănăștur, Gilău și Huedin au călăuzit grupuri de evrei spre România.

Tatăl meu și familia lui, împreună cu prietenul său, Dr. Lengyel, au fost pe o asemenea listă, urmând ca lăptarul Câmpean să-i transfere în România. Până la urmă au renunțat, cu rezultatul că ambele familii au fost deportate la Auschwitz.

Cu toate că fusese activ în salvarea evreilor clujeni, Emil Haţieganu nu a primit titlul de “Drept între Popoare” și în memoria lui nu a fost plantat un copac în grădina de la Yad Vashem-Ierusalim. Câţiva evrei clujeni din generaţia a doua a supravieţuitorilor Holocaustului, trăitori azi la Ierusalim, vom încerca să-i facem dreptate istorică.

Ȋn 1988 fostul șef-rabin al Clujului, Dr. Moshe Carmilly Weinberger, a depus un buchet de flori pe mormântul ministrului Emil Haţieganu, el însuși fiind unul dintre cei ajutați să se refugieze la Turda. El și-a exprimat recunoștinţa faţă de Emil Haţieganu și alţi oameni de omenie români care au salvat evrei de la moarte.

Johanan Vass

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

17 Comments

  • Razvan Rimbasiu commented on October 22, 2021 Reply

    Felicitari Ianos pt. articolul scris in memoria fratilor Hatieganu, personaje emblematice Clujului. Astept noi articole despre personaje de seama a vietii medicale clujene, beneficiind de pasiunea ta pt. istoria medicinei si a darului ta narativ. Razvan Rimbasiu.

  • zador andrei commented on December 29, 2020 Reply

    Excepțional articol.Socrul meu ,angajat la Dermata, l-a cunoscut foarte bine pe Emil Hațieganu și ne-a povestit mult și admirativ despre el.Cât despre Parcul Sportiv înființat de Iuliu Hațieganu, cred că la vremea aceea era unicat în Europa.Și astăzi mergem cu mare plăcere să ne recreem acolo. Mai rar așa oamenica fraţii Haţieganu!
    Felicitări !

  • George ROSENBERGER commented on December 27, 2020 Reply

    Draga Janos, In articolol tau, ai cuprins in cateva randuri aproape un secol si jumatate de istorie a scolii medicale din Cluj. Articolul cu nulte date personale este foarte interesant, filmul din Youtube e deosebit de realist si reusesti sa distingi peresonaje cunoscute ale vietii medicale si mondene ale epocii. Tatal tau arata in film exact asa cum l-am cunoscut si parca puteai sa stai de vorba cu Dansul. Ai scris un articol foarte documentat si oricare dintre noi putem sa invatam multe lucruri necunoscute despre acesti doi oameni mari ai familiei Hatieganu, precum si faptul ca trebuie sa fii OM indiferent de religia ta si situatia politica in care traiesti. Faptul ca asa de multi prieteni ai revistei Baabel au comentat despre articolul tau arata inca o data ca subiectul ales de tine a fost bine ales si puterea si frumusetea articoluluista sta in bogata documentare si legaturile cu familia voastra. Felicitari pentru articol si continua sa ne mai delectezi cu subiecte la fel de interesante.

  • Andrew Negrea commented on December 27, 2020 Reply

    Draga Janos,
    Un articol excelent-bine scris si documentat.
    Am avut multa placere sa citesc articolul tau.
    Profesorul Hatzeiganu a fost prieten cu tatal meu- prof.univ.Arnold Negrea care in anul 1959 a avut un proces de excludere din P.C acuzat fiind de a fi ajutat evreii din Ungaria sa treaca prin Turda in Romania.

  • Yael Goldstein commented on December 26, 2020 Reply

    Articol deosebit de interesant si foarte bine documentat!
    Detaliile oferite de autor si descrierile sale redau cu acuratete atmosfera acelor vremuri si prezinta cu fidelitate personalitatea marelui Iuliu Hatieganu, precum si a celorlalte personaje importante.
    Mi-a facut multa placere sa citesc articolul doctorului Vass!
    Calde felicitari!

  • George Grünfeld commented on December 26, 2020 Reply

    Draga Janos, am citit articolul tău cu mare plăcere. Tatăl meu , Dr. Hermann Grünfeld , fost medic primar la Oftalmogie, l-a cunoscut personal pe Hatieganiu din anii când tata lucra la Spitalul Evreiesc. Îmi amintesc cum tata povestea de Hatiegsnu fiiind un diagnostician deosebit. Cu drag Gyuri Grünfeld

  • Cornel Romano commented on December 26, 2020 Reply

    Foarte interesant! Trecerea granitei merita intr-adevar un articol in sine, mai amplu.
    Multumim Ianos

  • Mirjam Bercovici commented on December 26, 2020 Reply

    Eu mai am cărțile de medicină internă scrise de prof. Iuliu Hațieganu pe care l-am cunoscut și personal la o conferință la Oradea. cred că în 1958.. Era atunci în plină activitate și admirat de toată lumea

  • Toma Kassovitz commented on December 26, 2020 Reply

    În mai 1944, am fost într-un grup, care a încercat să treacă granița, în România. Trădaţi de călăuza Crișan, am fost prinși de lucrătorii de la Kémelháritó (Contraspionajul maghiar). Se încerca încriminarea lui Emil Hațieganu în salvarea evreilor, fără succes, căci secretarul lui, Bubi Socol, a luat asupra lui vina. Printr-o minune am supravuit și am revenit în România.
    În anul 1947 am ajuns la spital cu apendice perforat, chemat de mama, veche cunoștină a lui Juliu Hațieganu, am fost iar salvat.
    Port în suflet recunoștință veșnică acestor Oameni minunați.
    În perioada 1940-1944, familia mea a ajuns emigrant în orașul în care m-am născut și am fost ajutați să supravețuim, de grupul de români condus de Emil Hațieganu. Zihrono livraha!

    • Andrea Ghiţă commented on December 26, 2020 Reply

      Stimare domnule Kassovitz, vă mulţumesc pentru acest comentariu preţios şi vă invit să scrieţi un articol mai amplu pentru Revista Baabel despre acest subiect. Tentativa trecerii graniţei şi urmările ei.

  • JOHANAN JANOS VASS commented on December 26, 2020 Reply

    O INTIMPLARE PE CARE N-AM POVESTIT-O IN ARTICOL LA INCEPUTUL ANILOR 50 GHEORGHIU-DEJ SE REFACEA IN URMA UNEI PNEUMONII. A-FOST CHEMAT HATIEGANU SA-L SFATUIASCA DACA SA ZBOARE LA CONFERINTA DE LA MOSCOVA SAU NU. CIRCUMSPECT PROFESORUL L-A SFATUIT SA NU ZBOARE. IN LOCUL LUI DEJ A FOST TRIMIS GRIGORE PREOTEASA. AVIONUL S-A PRABUSIT SI TOTI CALATORII AU MURIT.IN URMA ACESTUI EVENIMENT, DIN RECUNOSTINTA, DEJ A DISPUS CA HATIEGANU SA FIE REINCADRAT IN INVATAMINTUL SUPERIOR MEDICAL.

    • Andrea Ghiţă commented on December 26, 2020 Reply

      Am aflat despre acest accident aviatic de la tatăl meu care era la doctorat la Moscova în acea perioadă (nov. 1957). La primul meu drum cu avionul, la Bucureşti, la începutul anilor 1960, mi-a spus să nu mă ridic din scaun decât după ce avionul a aterizat şi au fost oprite motoarele, pentru că la accidentul de la Vnukovo, singurul pasager care a murit a fost Grigore Preoteasa care era în picioare în momentul aterizării. N-am ştiut însă că Haţieganu îl sfătuise pe Gheorghiu Dej să nu plece la Moscova, de 7 noiembrie. Pe de altă parte, ce trist este că în timpul regimului comunist o personalitate precum Haţieganu, putea din reîncadrată în învăţământul superior doar datorită unei întâmplări ieşite din comun şi nu datorită calităţilor profesionale excepţionale!

  • Andrea Ghiţă commented on December 24, 2020 Reply

    În copilăria mea profesorul Haţieganu era o adevărată legendă. Tata spunea că nu taxa cadrele didactice . Tata era tânăr asistent universitar şi s-a dus la cabinetul particular al prof. Haţieganu ( pe atunci încă existau astfel de cabinete, la începutul anilor 1960 le-au desfiinţat). La finalul consultaţiei, când a vrut să plătească, Emil Haţieganu i-a spus că nu are nimic de plată. “Cum aşa? Doar m-aţi consultat!” a răspuns tata. Profesorul Haţieganu i-a răspuns: “Lasă, tinere consultaţia nu rămâne neplătită, am să taxez mai mult un om mult mai înstărit decât dumneata!”. Medicii spuneau să profesorul Haţieganu era un diagnostician excelent, putea să dea un verdict şi numai examinând vizual un pacient. Se spune că odată, întâlnind pe culoarul de la Medicala I, un bolnav foarte grav, care părea pe moarte, ar fi spus colegilor săi medici: “Acest om are zile, va scăpa!”. Şi aşa a fost. Emil Haţieganu e mult mai puţin cunoscut, deşi a fost rectorul Universităţii şi placheta cu chipul spu este afişată pe culoarul rectoratului. Acest articol este foarte bine venit.

  • Dan Necsulescu commented on December 24, 2020 Reply

    Excelent articol despre familia Hatieganu

  • Andrei Cornel commented on December 24, 2020 Reply

    Draga Janos, ai scris un articol foarte interesant despre medicii clujeni. I-am spus nevestei mele despre articol si mi-a raspuns ca si ea s-a nascut in 1952 la Spitalul Evreiesc (in aceea vreme ea era Eva Fischer).

  • Tiberiu ezri commented on December 24, 2020 Reply

    Un articol foarte interesant despre doi oameni deosebiti. Cand eram student la medicina in Timisoara am vazut o carte de semiologie de Iuliu Hatieganu, iar anatomie am invatat dupa Papilian.

  • gabriel gurm commented on December 24, 2020 Reply

    Am invatzat medicina interna dupa manualul lui Hatzieganu….
    GBM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *