La editura Hartung-Gorre din Konstanz a apărut foarte recent, în 2021, o nouă carte în limba germană, cu subtitlul Texte alese din ediția Schoah & Judaica. În decursul a 36 ani, din 1984 până în 2020, în această ediție cu bine-cunoscutele coperte negre, au apărut în total 330 de cărți, 52 dintre autori fiind femei. Profesorul Erhard Roy Wiehn, inițiatorul ediției Schoah și Judaica, a ales din ele paragrafele cele mai semnificative și le-a însoțit cu un comentariu cât se poate de actual.

Ultimul imbold pentru a scrie cartea de față a fost un volum asemănător, apărut în toamna anului 2020, tot la Hartung-Gorre, scris de Christel Wollmann-Fiedler, cu titlul Hedwig Brenner und ihre Künstlerinnen jüdischer Herkunft (Hedwig Brenner și artistele ei de origine evreiască), bazată pe cele 6 cărți scrise de autoare pe această temă între 1998-2013 (dans, pictură, muzică și teatru).

Cartea actuală este o antologie a cărților scrise de femei și de aceea mi s-a părut interesantă și foarte valoroasă. Unele autoare apar cu 2-3 titluri. Din nefericire, unele dintre ele au părăsit această lume.

Autoarele sunt puse în ordine alfabetică. Aș fi vrut să le pomenesc pe toate, precum și titlurile cărților. Poate că cititorii le-au cunoscut pe unele dintre ele sau au auzit despre unele subiecte și atunci acest articol va fi ca un „remember”, un kadiș. Dar articolul pe care mi l-am propus să-l scriu ar fi fost prea încărcat și greoi. De aceea mă limitez la acele cărți pe care le-am citit chiar atunci când au apărut; regret acum că nu le-am citit pe toate. Privind numai titlurile, pot spune că toate au ceva comun: amprenta suferinței induse de Holocaust asupra personajelor feminine.

1. Margit Bartfeld-Feller apare cu două cărți, dar voi vorbi numai de cartea Meine Schulfreundin Selma in Czernowitz (Colega mea de școală, Selma, de la Cernăuți) apărută în 2013. Margit Bartfeld este cunoscută baabelienilor (https://baabel.ro/2020/08/margit-bertfeld-feller-un-cronicar-al-sortii-evreilor-ajunsi-in-siberia/) . Cartea este dedicată prietenei ei, Selma Meerbaum-Eisinger, delicata poetă care promitea atât de mult la vârsta de 18 ani și care a fost deportată în Transnistria, unde a murit de tifos exantematic. Margit vorbește despre tinerețea lor fără griji din Cernăuți și despre lirica ei. Iată două versuri care reflectă dragostea ei de viaţă:

„Aș vrea să trăiesc,

Vezi, viața este atât de variată.”

Poeziile ei sunt tipărite și azi în Germania și sunt foarte apreciate de cunoscători. Au fost puse pe muzică și sunt învățate în școli.

Comentariul profesorului Wiehn se referă și la carte, dar în special la autoarea ei, Margit, care i-a fost o prietenă foarte apreciată, pe care a vizitat-o adesea în Israel. Lansările cărților ei la Konstanz au fost prilejuri emoționante de revedere pentru amândoi.

2. Mali Chaimowitsch-Hirsch: Kindheit und Jugend im Schatten der Schoah (Copilăria și tinerețea în umbra Holocaustului) a apărut în anul 1999. Cartea a fost scrisă inițial în ebraică și apoi tradusă în limba germană.

Conținutul cărții pe capitole este foarte sugestiv: Ce am trăit eu personal – Războiul – Anii copilăriei la Rădăuți – Holocaustul – Ereț Israel – Kadiș la gropile comune.

Comentariul profesorului Wiehn cuprinde un excurs istoric al orașului bucovinean Rădăuți și al comunității evreiești, care în pragul celui de al Doilea Război Mondial număra 5650 de suflete. Odată cu deportarea în Transnistria, la 9-10 octombrie 1941 (la fel cum am fost duși toți evreii din Bucovina), cei din Rădăuți au ajuns la Moghilev și de acolo s-au împrăștiat în ghetourile din Transnistria, până la Bug. Au supraviețuit foarte puțini, măcinați de epidemia de tifos, de mizerie și de foame. În 1944 puținii supraviețuitori s-au întors la casele lor, ocupate și jefuite.

Mali s-a născut la Rădăuți în 1926. Era fiica unui cizmar. În timpul legionarilor a fost exclusă din școală și apoi deportată cu familia în Transnistria. La Moghilev tatăl ei lucra ca gropar la cimitir. Părinții și fratele mai mic au murit și ea s-a întors în România cu transportul de copii orfani, cu toate că nu mai avea un „acasă”. În 1945 a emigrat în Palestina cu soțul ei, activist sionist, și până la declararea independenței statului Israel au suferit în continuare, au fost internați la Atlit, iar soțul ei, Lipa, a fost chiar deportat în Kenya. Şi în continuare au dus o viață grea, împreună cu cei doi copii. În 1990, Mali a vizitat România și locurile deportării, pentru a se reculege și a rosti un kadiș la gropile comune unde sunt înmormântați părinții ei.

3. Rachel Bernheim-Friedmann: Durch die Hölle von Auschwitz nach Israel (Din iadul de la Auschwitz, în Israel.) Cartea a apărut în 2002. Este povestea vieții unei tinere evreice din orașul Muncaci, între Transcarpatia (aflată în componenţa Ungariei), dintr-o familie săracă și foarte religioasă cu mulți copii. Discriminarea a început odată cu represiunile contra evreilor din Ungaria, ghetoizarea și în cele din urmă infernul de la Auschwitz. Pierderea mamei chiar de la început, prin gazare, separarea de cele două surori, moartea lor, boala, sunt tot atâtea ocazii care o maturizează și îi dau puterea să suporte marșul morții după Auschwitz, din care reușește să evadeze. Drumul ei o duce spre Israel, cu o oprire forțată de un an într-un lagăr din Cipru. În final ajunge în Israel, unde își întâlnește fratele crezut mort și își clădește o familie, un nou „acasă”, în kibuțul Yakum.

Este viața unei femei, a unei familii de evrei, a unei generații, a unei regiuni din Europa, a unei culturi distruse de holocaust. Este povestea martiriului milioanelor de evrei dispăruți și a puținilor salvați, care și-au regăsit adăpostul și liniștea în patria veche-nouă, în Israel.

4. Erika Myriam Kounio-Amariglio: Von Thessaloniki nach Auschwitz und zurück (De la Salonic, la Auschwitz și înapoi). Cartea a apărut în 2001. Istoria evreilor din Grecia datează de peste 2200 de ani și se împletește strâns cu cea a poporului grec. Ocuparea Greciei de către armata germană și introducerea legilor naziste duc în cele din urmă și la deportarea evreilor din Salonic, evrei în majoritate sefarzi, printre care și familia autoarei. Ea descrie foarte sugestiv, văzut prin ochii unei adolescente, drumul cu trenul din orașul natal, până la Auschwitz: „M-am uitat în jur fără să înțeleg ce se întâmplă cu mine. Țipete, plânsete. În ușile larg deschise ale vagonului sunt îndesați tot mai mulți oameni. Și deodată ușile s-au închis…” În primul transport, în care nimerise și familia ei, erau peste 2800 de bărbați, plus femei și copii. Au fost în total 18 transporturi și chiar la sosire s-a făcut selecția. Majoritatea persoanelor au fost imediat gazate. Sosirea la Auschwitz, în 8 mai 1943, graba, lătratul câinilor care-i însoțeau pe soldați, i-au trezit în minte remarca: „Cine e mai sălbatec? Soldații SS sau câinii lor?” Tatuarea numărului 38912, număr care a marcat-o pe vecie și numerele familiei le ține minte și acum.

Știind germana, Erika și mama ei au supraviețuit ca interprete și au reușit să afle că tatăl și fratele ei, selecționați de la sosire, mai erau în viață. În 18 ianuarie 1945 femeile ies prin poarta Arbeit macht frei și sunt din nou îndesate în vagoanele care pleacă la Ravensbrück și de acolo în lagărul de femei la Malchow. La 1 mai 1945, Erika și mama ei reușesc să evadeze. Era sfârșitul războiului.

La Auschwitz au fost omorâți cel puțin 54.000 de evrei greci, dintre care 41.776 chiar la sosire. Femeile rămase în viață au fost supuse și unor experimente medicale, iar bărbații au fost siliți să lucreze în crematorii și apoi au fost gazați și ei. După atâția ani Erika își scrie în carte durerea. „Au trecut atât de mulți ani și nu am putut povesti cele întâmplate. Și totul s-a întâmplat numai pentru că m-am născut evreică.”

Aviz celor care neagă Holocaustul:

ACEST LUCRU NU TREBUIE SĂ SE MAI ÎNTÂMPLE !!

În comentariul final profesorul E.R. Wiehn spune: „Cărțile tipărite poate nu au o valoare literară, dar au valoare de document. Vor fi păstrate în bibliotecile lumii și nu-i vor lăsa pe oameni să uite cele întâmplate.”

De aceea am afirmat în titlu că această carte este foarte valoroasă.

Mirjam Bercovici

București, 11-01-2021