“Plastic surgeons are always making mountains out of molehills”

“Întotdeauna chirurgii plastici fac din țânțar armăsar“ – Dolly Parton, cântăreață și compozitoare americană de muzică country.

Ființele umane se nasc cu fizionomia și formele corpului lor unic, în funcție de etnie, caracteristici familiale și bagajul genetic propriu. Nasul coroiat al evreilor a fost luat în derâdere de naziștii celui de-al Treilea Reich. Filmul de propagandă Jud Süß (Evreul Süss), vizionat de 20 de milioane de germani, prezenta printre altele această fizionomie caracteristică, specifică evreilor, ceea ce de fapt nu este adevărat. Nasuri coroiate sau acviline se întâlneau la romanii antici, la greci, armeni, arabi, iranieni, spanioli, italienii de sud sau gruzini (georgieni). În jurul meu văd mii de evrei israelieni cu nasuri mici și drepte. Oricum, medicina modernă oferă posibilitatea de a schimba forma nasului printr-o operație numită rinoplastie, făcută de medici O.R.L. sau de plasticieni. Imaginea în ochii proprii și cea dorită de partener/ă se poate schimba radical spre bine după această operație. La fel se întâmplă de obicei și cu mărirea sau micșorarea sânilor, epilarea la femei, implantul de păr capilar la bărbați, sau corecția ridurilor extreme, mai ales la oamenii relativ tineri, dar nu numai. Unele operații estetice sunt corective, îmbunătățind calitatea vieții și sănătatea pacienților. Exemple ar fi micșorarea sânilor enormi, sau anteriorizarea bărbiei la cei cu bărbii minuscule, care adesea au tulburări respiratorii, mai ales în timpul somnului. Eu cred că aceste proceduri estetice / cosmetice sunt nu numai îndreptățite, ci chiar necesare.

Numărul și varietatea procedurilor estetice este în continuă creștere, spre satisfacția pacienților, dar mai ales spre câștigul plasticienilor. Dar aceste proceduri pot avea și complicații, inclusiv repercusiuni psihologice nefaste, mai ales după intervenții multiple, sau la pacienți cu istorie de boli mintale. Unii chirurgi plastici spun că dacă Venus, zeița frumuseții din mitologia romană (Afrodita în mitologia greacă) ar fi trăit și ar fi văzut femeile după operații estetice, ar fi murit de invidie, dar eu mă îndoiesc.

Statele Unite se află pe primul loc în privința numărului și a varietății de operații și de alte proceduri cosmetice, urmate de Brazilia. Femeile din Brazilia nu vor să sufere la naștere, dar sunt gata să sufere pentru a se înfrumuseța. După o statistică din 2017, Brazilia are cel mai mare procentaj de operații cezariene (55.5%!), față de 33% în SUA și 15-17% în Israel. România se află pe locul al treilea în Europa, cu 36% operații cezariene din numărul total de nașteri (Revista Medicală Română – Volumul lXVi, Nr. 2, An 2019) – dar situația se schimbă tot timpul. Varietatea procedurilor estetice este în continuă creștere, mai ales a celor mai puțin invazive. Dar chirurgia cosmetică există de mai mult de 150 de ani.

Istoria chirurgiei estetice / cosmetice

Istoria documentată a chirurgiei estetice începe în 1845, când Johann Friedrich Dieffenbach (1792-1847) (1) a corectat chirurgical un nas mare (rinoplastie). Prima operaţie de corectare a urechilor clăpăuge (otoplastie) a fost făcută de chirurgul Edward T. Ely (1850-1888) din New York, aceasta fiind considerată prima operaţie estetică par excellence. În perioada interbelică în SUA au apărut numeroşi şarlatani care îşi ziceau beauty doctors (doctorii frumuseţii). Totuşi unul din ei a revoluţionat chirurgia estetică, inventând operaţii de corec?ie a bărbiei duble, operaţii pe pleoape (blefaroplastie), pe urechi şi pe buze. Ridurile le trata cu injecţii de parafină.

Dermatologul John H. Woodbury (1851-1909) a creat creme speciale de înfrumusețare a pielii. Eugen Hollander (I867-1932) (2) din Berlin a făcut primele operații de riduri de tip lifting facial, care se practică și astăzi, iar Jaques Joseph, tot din Berlin a fost supranumit “tatăl rinoplastiei”. Același Dieffenbach (1848) a făcut prima operație de micșorare a sânilor, iar prima operație de mărire a sânilor prin implant de silicon a fost făcută în 1960 de către Frank Gerow și Thomas Cronin.

O listă incompletă a operațiilor cosmetice/estetice

https://www.romedic.ro/lista-operații-estetice-0P13459

(Despre operațiile de schimbare a sexului / genului am scris într-un articol anterior publicat în Baabel.)

Operații pe sâni cuprind mărirea (prin implant de silicon) sau micșorarea sânilor, ridicarea lor, corectarea asimetriei sânilor, operații pe mameloane etc. Abdominoplastia constă în îndepărtarea excesului de grăsme și de piele din jurul abdomenului după pierderi mari de greutate prin dietă extremă sau prin operații bariatrice la bolnavi obezi (îngustarea sau scurtcircuitarea unor părți a stomacului și intestinelor, pentru ca pacientul să piardă mult din greutate). Lipoaspirația constă în îndepărtarea depozitelor adipoase din diferite regiuni ale corpului. Operațiile estetice pe pleoape, nas și urechi le-am amintit deja. Cea mai frecventă operație cosmetică a feței este liftingul facial, adică ridicarea pielii feței și a gâtului. Printre operațiile cosmetice genitale feminine se pot enumera remodelările labiilor, a vulvei și vaginului și himenoplastia. Bărbații apelează tot mai frecvent la operații cosmetice, printre care liftingul facial, abdominoplastia și lipoaspirația. Alte operații la bărbați sunt implantul de păr capilar, implantul de testicul (de exemplu la cei cărora li s-a extirpat un testicul din cauză de tumoare malignă), mărirea / îngroșarea penisului și implantul de proteză de penis pentru tratamentul impotenței

De remarcat sunt operațiile obligatorii estetice și funcționale la copii cum ar fi repararea buzei sau gurii de iepure (cleft lip, cleft palate), reformarea craniului la copiii născuți microcefali (cu craniu mic) etc.

Proceduri estetice nechirurgicale sau minim invazive:

https://www.romedic.ro/proceduri-estetice-nechirugicale-0C1239

Acestea includ gomajul chimic (peeling) pentru îndepărtarea stratului superficial al pielii feței, lipoliza, adică diminuarea straturilor de grăsime aflate sub piele, injecțiile cu colagen, acid hialuronic și botox pentru tratarea ridurilor și îngroșarea buzelor, precum și îndepărtarea temporară a pilozității nedorite cu ajutorul laserului. Printre cele mai frecvente proceduri estetice se numără și implantul fesier cu silicon.

Complicațiile operațiilor și ale altor proceduri cosmetice

În ultimii ani numărul de proceduri chirurgicale cosmetice a scăzut, în schimb cele mai puțin invazive, de exemplu injecțiile cu filler (substanțe de umplere), cum ar fi botox (toxina botulinică), acidul hialuronic și siliconul au crescut în mod simțitor. Totuși se raportează tot mai multe complicații ale acestor proceduri “neinvazive” cum ar fi formarea de noduli, infecții, uneori grave etc. (3) S-au raportat și cazuri rare de orbire, atunci când, la operații pe pleoape, substanța a fost injectată accidental într-o arteră, sau acul a perforat ochiul. Cele mai frecvente complicații (42%!) apar la operațiile de întinerire a coapselor la persoane care au scăzut mult în greutate sau la vârstnicii care au falduri cu surplus de piele. Printre complicațiile procedurilor chirurgicale se mai pot enumera sângerările excesive, crearea unor hematoame (vânătăi), distrugerea unor nervi care pot cauza deficite senzorii și motorii, infecții, cicatrici sau complicații legate de anestezia generală. Cele mai severe complicații sunt trombozele venoase și embolia pulmonară. La fel și embolia cu țesut adipos eliberat în timpul lipoaspirației. Acestea din urmă pot cauza chiar moartea pacientului, deși aceste cazuri sunt extrem de rare.

Psihologia operațiilor și a procedurilor cosmetice

Oamenii își doresc operații estetice mai ales din motive emoționale, psihologice și în speranța de a arăta mai bine. Numeroși oameni fac tratamente cosmetice care să le înfrumusețeze aspectul fizic și să le mărească siguranța de sine. Dar sunt și unii care devin dependenți de aceste proceduri, pe care le repetă, uneori de zeci de ori. Prototipul acestora, care servește ca exemplu (nefast) multor minori este actrița americană Kim Kardashian și cele trei surori ale ei. Kim a făcut numeroase tratamente cosmetice, cum ar fi proceduri pe față, injecții fesiere, operații multiple de mărire a sânilor, lipoaspirație și îndepărtarea excesului de păr cu laser. Numai că actrița face publicitate operațiilor estetice și astfel “corupe” pe mulți alții să-i urmeze exemplul, mai ales pe cei tineri.

Psihologia operațiilor cosmetice este complexă. În general persoanele care fac o operație izolată nu au o istorie de boli mintale, sau tratamente psihiatrice sau psihologice. Shridharani și colegii lui (4) au stabilit că printre persoanele care fac operații estetice repetate, cel mai des apar cei cu tulburări de personalitate (narcisiști, histrionici, adică cei care caută atenția excesivă a celor din jur, dismorfofobi), dar și mulți depresivi sau anxioși. Identificarea lor și acordarea de sprijin psihologic i-au ajutat să-și recapete încrederea sine și în imaginea corpului lor, reducându-le și suferințele psihologice.(4)

Dismorfofobia (Body dysformic disorder)

Aceasta este o tulburare destul de frecventă (7-15%) la pacienții care fac operații estetice și intervenții neinvazive.(5) Ea a fost descrisă pentru prima oară în 1886 la persoane obsedate de rușine pentru corpul lor. Ea este clasificată între tulburările obsesiv-compulsive (OCD) și cele afective. Acești bolnavi sunt preocupați obsesiv de un defect estetic minim sau imaginar, ceea ce duce la anxietate și caracter asocial în contact cu oamenii. Ei apelează la numeroase proceduri estetice, deși defectul lor e minim sau inexistent și de fiecare dată sunt nemulțumiți de rezultat. Semnele bolii apar în adolescență, de obicei pe la 16 ani sau chiar mai devreme, în proporție egală la ambele sexe.

Analizând 37 de studii care prezentau efectele psihologice și psihosociale asupra persoanelor care au făcut operații estetice, Honigman și colaboratorii (6 – Melbourne, Australia) au conclus că majoritatea au avut efecte pozitive, dar câțiva s-au plâns de tulburări psihologice de lungă durată. Printre factorii care au influențat negativ aceste rezultate au fost dismorfofobia, tulburările de personalitate, depresia, anxietatea, vârsta tânără, sexul masculin, operații estetice anterioare nesatisfăcătoare sau așteptări nerealiste de la rezultatele operației. Deci starea psihologică de dinaintea operației poate influența satisfacția persoanei după operație și de aceea operațiile estetice nu sunt indicate pentru oricine. În ultimii ani, tot mai mulți adolescenți apelează la diverse proceduri estetice. La ei trebuie considerate și implicațiile legale și etice inerente tratamentelor aplicate pe minori. În mod ideal se cere consimțământul în scris atât a adolescentului, cât și a părinților lui.

Ca orice lucru, frumusețea este relativă. Unii preferă tipul Rubensian de femei dolofane, ca statuile antice ale zeiței Venus. Uneori un nas mic și drept nu se încadrează frumos în fața persoanei respective. Operațiile estetice / cosmetice îi fac pe mulți fericiți, dar pe unii nefericiți. Părerea mea este că înainte de a se supune unor operații estetice care au și riscurile lor, persoana în cauză trebuie să cântărească riscurile față de beneficiile operației, să știe că în viitor pot fi necesare alte operații corective (de exemplu ridurile pot reveni cu timpul) și să verifice profesionalismul chirurgului și locul unde se face operația, fiindcă majoritatea complicațiilor apar la procedurile făcute ad-hoc, în cabinete particulare sau într-un SPA.

Nu tot ce pare strident de frumos este într-adevăr frumos!

Bibliografie:

1.  Riccardo F. Mazzola, Commentary on: The 19th Century Origins of Facial Cosmetic Surgery and John H. Woodbury. Aesthetic Surgery Journal 2015, Vol 35(7) 890–891.

2.  Blair O. Rogers. A chronologic history of cosmetic surgery. Bull. N. Y. Acad. Med. 1971;47:265-302.

3.  Khunger N. Complications în cosmetic surgery: A time to reflect and review and not sweep them under the carpet. J Cutan Aesthet Surg. 2015;8:189–190.

4.  Sachin M. Shridharani, Michael Magarakis, Paul N. Manson, Eduardo D. Rodriguez. Psychology of plastic and reconstructive surgery: A systematic clinical review.

5.  Canice E. Crerand, Martin E. Franklin, David B. Sarwer Body Dysmorphic Disorder and Cosmetic Surgery. Plast. Reconstr. Surg. 2006;118:167-180e.

6.  Roberta J. Honigman, Katharine A. Phillips and David J. Castle. A review of psychosocial outcomes for patients seeking cosmetic surgery. Plast Reconstr Surg. 2004;113:1229–1237.

Tiberiu Ezri, Rehovot, Israel și Peter Szmuk, Dallas