Ca să ne bucurăm de viaţă trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine, să înţelegem mediul în care trăim şi să fim în ton cu natura înconjurătoare, unde există atât factori favorizanţi cât şi dăunători
George Hida: MÂNCATUL pe ÎNDELETE versus ÎNFULECATUL COTIDIAN
Una din marile probleme pentru cei mai mulţi dintre noi este faptul că ziua este prea scurtă şi de aceea trebuie să alergăm şi să ne grăbim de-a lungul ei, fără prea mult timp pentru altceva mai trivial, cum arRead more…
George Hida: MITURI şi ADEVĂRURI despre ALIMENTE (I)
Ceea ce m-a atras şi m-a determinat să compilez această suită de articole în Baabel este prezentarea „Știați că alimentele….?” a doctoriţei Mihaela Bilic, pe care am primit-o recent de la un bun prieten. Mai jos vă prezint afirmaţiile Dr.Read more…
George Hida: MITURI şi ADEVĂRURI DESPRE ALIMENTE (II)
Vă invit în continuare să cugetaţi asupra posibilităţilor de a înlocui uneori carnea cu produse vegetale, mult mai sănătoase. O să amintesc şi despre „binefacerile” vitaminelor şi mineralelor din carne, precum şi despre toxinele şi deci potenţialul de îmbolnăviri asociateRead more…
Tiberiu Roth: MACABI ROMANIA, de la SCEPTICISM la SPERANŢĂ
În peste 30 de ani de activitate Asociaţia Macabi a reuşit să asigure în 75 de localităţi condiţii pentru ca tineretul evreu să se poată bucura de infrastructura necesară practicării diferitelor sporturi. După 1949 regimul comunist instaurat în România aRead more…
George Hida: MITURI ŞI ADEVĂRURI DESPRE ALIMENTE (III)
În continuare vom discuta despre pâine şi miere. Două ingrediente vechi de când lumea, subiectul unor mituri pe care vom încerca să le spulberăm. Prezentarea o voi face în aceeaşi manieră comparativă a opiniilor dr. Mihaela Bilic, MD şi aleRead more…
George Hida: MITURI ŞI ADEVĂRUI DESPRE ALIMENTE (III)
Zahărul a devenit o problemă serioasă pentru populaţia întregii planete. Este etichetat ca toxina care pe termen lung ne ucide, de cele mai multe ori în chinuri. Credeţi că este, totuşi, un rău necesar? În continuare vă prezint ceea ceRead more…
George Hida: MITURI şi ADEVĂRURI despre ALIMENTE (V)
E timpul să terminăm cu mitul: cât mai puţină grăsime sau proteine,şi asta deoarece cantitatea de calorii îngurgitată este importantă pentru sănătate, nu provenienţa acestor a; şi, într-adevăr, contează mult ce fel de grăsime bagi în tine. Despre grăsimile buneRead more…
Daria Dascălu: De la VIS la DESCOPERIRE şi iar la VIS, în MEDICINĂ
Având oarecare respect pentru scris, după ce am ridiculizat şi minimalizat în fel şi chip medicina, trebuie arătate şi părţile bune, ceea ce e mult mai greu. Unii înghit cărţi şi filme, alţii spun că se ocupă cu ştiinţa. NumaiRead more…
Andrei Banc: LEGENDE MEDICALE ? RESVERATROLUL şi VINUL ROŞU
Resveratrolul este un fenol produs natural din rădăcinile unor plante, mai ales ale celei denumită Japanese Knotweed din care e extras comercial. Planta îl foloseşte când e atacată de bacterii şi ciuperci. Deşi apar multe articole de publicitate care afirmă căRead more…
Andrei Banc: VIAȚA după 50 de ANI
Cercetări desfășurate pe mii de persoane, timp de decenii, au arătat că după 50 de ani mintea umană funcţionează cel mai eficient, mai eficient decât în tinerețe. Corpul şi creierul nu îmbătrânesc în acelaşi ritm. Dimpotrivă, puterea minţii creşte odatăRead more…
Odiseea penicilinei
Dacă aș face un sondaj printre cititori, probabil că cea mai mare parte dintre ei vor ști că penicilina a intrat în uz în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Poate unii își vor aminti că Fleming a primit Preminul Nobel pentru descoperirea ei. Dar descoperirea și mai ales folosirea penicilinei pentru binele umanității a fost un proces mult mai complicat, o adevărată odisee. rimul care a stabilit că bolile molipsitoare sunt provocate de microbi (sau virusuri) a fost Robert Koch în 1884. Pentru a găsi o modalitate de a lupta împotriva lor, microbii trebuiau întâi identificați, cultivați și studiați. Culturile se făceau la început în sticle cu mediu nutritiv – lichidul transparent din sticlă se tulbura, semn că înăuntru s-au înmulțit microbi. Mai târziu au intrat în uz niște farfurioare acoperite cu capac, farfuriile Petri, umplute cu agar (un fel de gelatină) – fiecare microb care se înmulțește pe suprafața gelului formează o colonie vizibilă cu ochiul liber. Încă din anii 1870(!) au început să apară observații că mucegaiul împiedică înmulțirea unor microbi. Poate cea mai interesantă a fost teza de doctorat a medicului militar francez Ernest Duchesne, din 1897.Read more…
Consumul de canabis: o problemă globală
Omul este o ființă imperfectă, cu tot felul de slăbiciuni. Ele își au originea ori în obișnuințe primite de acasă, de exemplu mâncarea excesivă sau adicția la dulciuri, ori prin socializare cu prieteni sau colegi, de exemplu fumatul și consumul de alcool. Eu am fumat prima țigară când așteptam cu nerăbdare și emoții rezultatele de la admiterea la medicină. Un viitor coleg care aștepta și el, m-a “corupt” cu o țigară, spunându-mi că ea mă va calma. Așa am început să fumez, dar din fericire am fumat numai trei ani. De-a lungul istoriei, substanțele psihotrope (care acționează asupra creierului) au fost folosite pentru a crea stări de euforie sau calmare, sau în timpul ceremoniilor religioase. Opiul, care de mii de ani a fost folosit împotriva durerii, are și un efect psihotrop. Frunzele de coca au fost folosite de incași și urmașii lor le folosesc până astăzi. Din ele se extrage cocaina, un anestetic local cu efecte toxice care produce adicție. Indienii din America de Sud numesc frunzele de coca “hrană pentru călători” pentru că le creează o stare de euforie și energie. La Cuzco, în Peru, noi am cumpărat în mod legal, pe stradă, câteva frunze de coca, fiindcă ni s-a spus că ele previn boala altitudinii. Nici vorbă! Singurul efect pe care l-au avut asupra noastră a fost insomnia. Ce știm despre canabis care se consumă atât de frecvent aproape în toată lumea? Read more…
Trahomul și Dr. Ticho
Încă o boală aproape uitată în zilele noastre, dar care la vremea ei a provocat omenirii multă suferință și nenumărate cazuri de orbire a fost trahomul, sau conjuncivita granuloasă. Cui nu i s-a întâmplat să se trezească într-o dimineață cu ochii lipiți? Conjunctivită. S-a dus la doctor, a primit antibiotice și în câteva zile i-a trecut. Trahomul este asemănător, dar mult mai perfid: la îmbolnăviri repetate, pe partea dinăuntru a pleoapelor se formează cicatrici aspre care rănesc globul ocular, treptat corneea devine opacă și bolnavul își pierde vederea. Problematic este și faptul că boala este extrem de contagioasă: microbul poate fi transmis nu numai prin contactul cu un bolnav, ci și indirect, prin mâini murdare, prin haine și mai ales prin muște. Ca urmare trahomul era endemic în zonele unde oamenii trăiau în mizerie, în condiții neigienice, fără canalizare… În secolul al XIX-lea trahomul a apărut și în Europa, adus din Egipt după expediția lui Napoleon din 1798 și răspândit apoi de armatele lui pe întregul continent. Cauza nu era cunoscută, circulau tot felul de teorii, dar încă din 1807 un medic militar britanic, John Vetch, a demonstrat că boala este contagioasă. Read more…
Infecții spitalicești
Încă în 1847, doctorul I.F. Semmelweis a cerut spălarea și dezinfectarea mâinilor înainte de a consulta femeile la naștere, reușind astfel să scadă incidența febrei puerperale care făcea ravagii . Probabil că așa a murit la Toplița și bunica mea din partea mamei, la câteva zile după naștere. Infecții spitalicești au loc peste tot, deși în ultimele decenii lumea medicală a progresat mult și în acest domeniu. Iată câteva exemple cu care m-am confruntat eu însumi și oamenii din jurul meu: În 1973 eram student în anul trei la medicină la Timișoara. Câteodată ne luau la “muncă voluntară” la construirea noului spital județean. Așa s-a întâmplat că un coleg de cameră a călcat într-un cui ruginit. S-a dus la urgențe și a primit ser antitetanic. Numai că, după câteva săptămâni a început să se simtă rău. Nu avea poftă de mâncare, avea febră, dar nu prea mare și slăbea tot timpul. I s-a diagnosticat hepatită B, pe care o primise de la siringa incorect sterilizată cu care i s-a făcut injecția de ser antitetanic. A zăcut șase săptămâni la spitalul de boli infecțioase și, spre norocul lui, s-a însănătoșit.Read more…
Adaptarea la imunosenescență
Procesul de îmbătrânire afectează categoric și sistemul imunitar, fiind un fenomen cunoscut cu numele de imunosenescență. Există mai multe moduri în care îmbătrânirea poate diminua capacitatea de apărare a organismului. Toate celulele generează substanțe chimice numite radicali liberi, ca parte normală a metabolismului. Aceste molecule reactive și instabile pot deteriora ușor proteinele, lipidele și alte componente celulare prin oxidare. Odată cu îmbătrânirea apare creșterea producerii de radicali liberi, cuplată cu scăderea producerii enzimelor antioxidante, ceea ce duce la acumularea proteinelor deteriorate și a altor molecule care pot fi toxice celulelor. Imunosenescența apare odată cu avansarea în vârstă și implică o reglare necorespunzătoare și a aparatului imun. Ea este corelată cu creșterea susceptibilității la infecții, boli autoimune, neoplazii, boli metabolice, osteoporoză și probleme neurologiceRead more…
Cum să murim bătrâni și sănătoși
Un articol publicat recent în prestigiosul jurnal The New Yorker dezbate un subiect care, probabil, ne preocupă şi pe noi, cei aflaţi la “a treia tinerețe”: Cum putem îmbătrâni (şi chiar muri) sănătoși? A doua parte a întrebării pare ilogică, fiindcă poți muri sănătos numai într-o catastrofă naturală, o explozie, un accident grav, sau, foarte rar, în timpul unei operații care s-a complicat. Deci, practic, mai relevantă este prima întrebare. Autorul începe articolul afirmând că în medie, americanii trecuți de 65 de ani își mai sărbătoresc sănătoși o singură zi de naștere. Și totuși, spune el, în comparație cu speranța de viață din secolele trecute, generația noastră are noroc, chiar dacă murim singuratici, dependenți de ajutorul altora, sau debilitați mintal și / sau fizic. Motivele creșterii longevității de-a lungul secolelor sunt bine cunoscute.Read more…
George Hida: CURĂ de SLĂBIRE şi DETOXIFIERE
Întrebarea este ce putem face să scăpăm: de kilogramele în plus aşezate triumfător pe burtă sau pe buci; de senzaţia de gust amar în gură; şi de balonarea perpetuă. Cei mai mulţi dintre noi vor să se simtă din nouRead more…
Venus invidioasă?
Ființele umane se nasc cu fizionomia și formele corpului lor unic, în funcție de etnie, caracteristici familiale și bagajul genetic propriu. Nasul coroiat al evreilor a fost luat în derâdere de naziștii celui de-al Treilea Reich. Filmul de propagandă Jud Süß (Evreul Süss), vizionat de 20 de milioane de germani, prezenta printre altele această fizionomie caracteristică, specifică evreilor, ceea ce de fapt nu este adevărat. Nasuri coroiate sau acviline se întâlneau la romanii antici, la greci, armeni, arabi, iranieni, spanioli, italienii de sud sau gruzini (georgieni). În jurul meu văd mii de evrei israelieni cu nasuri mici și drepte. Oricum, medicina modernă oferă posibilitatea de a schimba forma nasului printr-o operație numită rinoplastie, făcută de medici O.R.L. sau de plasticieni. Imaginea în ochii proprii și cea dorită de partener/ă se poate schimba radical spre bine după această operație. La fel se întâmplă de obicei și cu mărirea sau micșorarea sânilor, epilarea la femei, implantul de păr capilar la bărbați, sau corecția ridurilor extreme, mai ales la oamenii relativ tineri, dar nu numai. Unele operații estetice sunt corective, îmbunătățind calitatea vieții și sănătatea pacienților. Exemple ar fi micșorarea sânilor enormi, sau anteriorizarea bărbiei la cei cu bărbii minuscule, care adesea au tulburări respiratorii, mai ales în timpul somnului. Eu cred că aceste proceduri estetice / cosmetice sunt nu numai îndreptățite, ci chiar necesare.Read more…
SUNTEM CE MÂNCĂM SAU CUM SĂ MÂNCĂM
Cheia menţinerii unei diete sănătoase nu se referă neapărat la schimbarea radicală a felului cum ne hrănim şi trăim, ci mai degrabă la transformarea prin mijloace proprii a dietei existente într-una sănătoasă. Sugestii în legătură cu modul de a neRead more…