Doliu după bucurie: Lag Baomer 5781 la Meron

Ce este LaG BaOmer  și cum sărbătorim această zi din calendarul ebraic? Este a 33-a zi a numărătorii „Omer-ului”, ziua în care încetează doliul păstrat în amintirea celor 24.000 de învățăcei ai lui Rabi Akiva, aflați în armata lui Shimon bar Kochba. Conform tradiției talmudice, se consideră că ei au murit într-o epidemie care i-a lovit din cauza conflictelor între ei, fiindcă nu se respectau reciproc. Răscoala, îndreptată împotriva stăpânirii romane în Iudeea, a avut loc în anii 132-135 ai erei noastre. Rabi Akiva a fost ideologul ei. Tot de LaG BaOmer este ziua morții lui Rabi Shimon bar Yochai, marele învățat în Tora, considerat autor al cărții Zohar. Rabi Șimon bar Yochai este înmormântat pe muntele Meron, în nordul Israelului, iar ziua morții lui este celebrată ca zi de bucurie de către evrei, ca ziua înălțării acestui mare învățat (hilula). An de an, evrei religioși vin să se roage la mormântul lui, pentru sănătate și bucurie. Conform tradiției, la mormântul lui sunt aprinse trei ruguri de către mari rabini hasidici, în seara de ajun de LaG BaOmer. Anul acesta, rugul principal a fost aprins de rabinul  ieșivei Toldot Aharon din Ierusalim.  Tot anul acesta a avut loc un fenomen care se petrece o dată la 13 ani: ziua de LaG BaOmer a căzut într-o vineri, respectiv în noaptea de joi spre vineri și în cursul zilei de vineri, iar festivitățile trebuiau să dureze mai puțin pentru a nu intra în Șabat. Anul trecut, din cauza epidemiei de Corona, festivitățile nu au putut avea loc. Anul acesta festivitățile au avut un caracter special și au participat circa 100.000 de oameni, evrei din Israel și din comunități ultra-religioase din străinătate. Au venit oameni de toate vârstele, inclusiv copii bărbații separat și femeile separat, conform normelor halahice. A fost o bucurie mare: era prima sărbătorire și prima mare adunare după mai mult de un an de restricții medicale, care au afectat evreimea ultra-religioasă israeliană, care deși nu fusese disciplinată totdeauna, acceptase situația, considerând că este pentru salvarea vieții oamenilor. Ceremonia a fost ca o explozie de bucurie. Muzică hasidică, dans hasidic. Sărbătorire colectivă, atât a evreilor ultra-religioși așkenazi, cât și a evreilor ultra-religioși sefarzi și orientali, precum și a sionismului religios. Canalul de televiziune 20 a transmis un program special, destinat să continue până la orele înaintate ale nopții. La început, totul a mers bine. Până după ora 1 noaptea, aproape de ora 2. Nimeni nu se gândea că s-ar putea întâmpla ceva trist… Cine merge la o asemenea festivitate religioasă are încredere în puterea rugăciunii, în puterea lui Dumnezeu și a țadikului.

Dar către ora 2 noaptea situația s-a schimbat într-o clipă. După aprinderea rugului central, de către rabinul ieșivei Toldot Aharon, unii bărbați și băieți au vrut să plece, să coboare de pe munte. Dar ieșirea era îngustă, iar podeaua era udă. Poliția pusese bariere laterale: nu se putea trece pe alături. Oameni au alunecat și au căzut. Alții, aflați după ei, au căzut peste ei. A urmat o reacție în lanț, oameni căzând unul peste altul, lovindu-se și sufocându-se. Oameni maturi și copii au început să strige după ajutor, dar ajutorul nu venea. Unii evrei ultra-religioși nu au înțeles ce se întâmplă și au continuat să sărbătorească pe munte. Poliția și forțele Organizației de Salvare (Yichud Hahatzalah) au venit, dar au acționat cu puțină întârziere din cauza situației. Întârzierea putea fi critică. Muzica hasidică continua să fie transmisă prin megafon și cei prezenți încă nu-și dădeau seama ce se petrece. Apoi muzica s-a întrerupt și au început strigăte de atenționare, transmise prin megafon, care spuneau participanților să urce pe munte, nu să coboare. Dar era prea târziu. După unele afirmații ale martorilor oculari, oameni căzuseră unul peste altul, grămezile de trupuri au ajuns până la 3 metri înălțime. Au murit 45 de oameni, bărbați maturi și copii. Circa 150 de persoane au fost rănite. Alții au căpătat șocuri psihiatrice, văzând ce s-a întâmplat. Copii aflați într-o asemenea situație tragică pot rămâne încredințați pe viață că au cauzat moartea cuiva, chiar dacă fără voia lor.  Au fost și cazuri tragice specifice. Un părinte s-a pomenit despărțit de fiul său mai mare, care striga către tatăl său că moare și a început să recite paragraful biblic Șema Israel până a încetat din viață. Tatăl, aflat împreună cu fiul cel mic, a fost rănit și dus la spitalul din Tzfat (Safed), aflat în apropiere. Acolo a aflat că fiul lui cel mare murise…

Martori oculari afirmă că evacuarea răniților și a decedaților a început cu puțină întârziere. Lucrurile nu sunt clare.  Răniții au fost transportați la câteva spitale, printre care Ziv din Tzfat și Rambam din Haifa. Decedații, inițial depuși la poalele muntelui Meron, au fost transportați la Centrul de identificare Abu Kabir, de lângă Tel Aviv. Până la ora la care scriem acest articol, sâmbătă seara, circa trei ore după ieșirea Șabatului, au fost identificate 42 de trupuri neînsuflețite. Numai trei au rămas neidentificate, urmând să fie identificate cu ajutorul unor specialiști, prin metode științifice. La Centrul de identificare Abu Kabir s-au adunat membri ai familiilor decedaților, iar lucrători sociali căutau să le ajute acestor oameni să depășească suferința. Înmormântările au început încă de vineri, înaintea Șabatului, majoritatea urmând să aibă loc sâmbăta seara. La capela funerară Shamgar din Ierusalim s-au petrecut scene cu adevărat sfâșietoare, transmise de canalele israeliene de televiziune.  Printre decedați erau și evrei religioși veniți din străinătate – din Canada, SUA, Argentina –  special pentru a participa la festivitatea de LaG BaOmer. Nu este exclus ca două trupuri neînsuflețite, care nu fuseseră reclamate de nimeni până sâmbătă seara târziu, să fie ale unor oameni veniți din străinătate. Din cauza restricțiilor de circulație ca urmare a epidemiei de Corona, posibilitatea rudelor de a veni la înmormântarea celor dragi este limitată…

Cum este explicată această tragedie și cum este primită în Israel? Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să menționăm explicații, comentarii și interviuri transmise de canalele israeliene de televiziune. Printre cei intervievați sunt juriști, oameni din administrație, politicieni, ofițeri de poliție și polițiști, corespondenți de presă, martori oculari, lideri ultra-religioși și rabini. Nu putem cita pe fiecare intervievat și pe fiecare comentator în parte. Menționăm doar câteva afirmații, fără să știm dacă toate pot duce la concluzii reale. Un aspect la care s-au referit mai mulți comentatori este că în Israel ceremoniile religioase se pot desfășura liber, fără a avea nevoie de o aprobare specială. De aceea nu totul este organizat. A existat o propunere de a limita la 9000 numărul participanților la ceremonia de hilula lui Rabi Shimon bar Yochai pe muntele Meron, câte 3000 la fiecare aprindere a unui rug, dar ea nu a fost pusă în aplicare. Motivul pare să fie că liderii politici ai populației ultra-religioase s-au opus. Trebuie să luăm în considerare că majoritatea evreilor ultra-religioși sunt non-sioniști sau pro-sioniști, dar există și grupuri extremiste anti-sioniste care se opun statului și amestecului său în viața lor religioasă (apropo, și de data aceasta s-au opus prezenței unor soldate din Armata Israeliană de Apărare venite să ajute la îngrijirea și evacuarea răniților). Un intervievat a afirmat că în urmă cu două săptămâni au avut loc dispute asupra limitării participanților din motive de securitate. Au participat reprezentanți ai câtorva ministere: Ministerul Apărării Interne, Ministerul Apărării, Ministerul Sănătății, Ministerul de Interne, Ministerul Cultelor. Ofițeri de poliție au atras atenția asupra unui eventual pericol. Dar reprezentantul Ministerului Cultelor s-a opus limitării numărului de participanți la festivitate, iar ceilalți reprezentanți ministeriali au cedat. Situația perimetrului în care se află mormântul lui Rabi Shimon bar Yochai a fost calificată ca problematică încă în anul 2008, de către Controlorul statului. În raportul său, el a cerut să se facă reparațiile necesare și adaptarea locului la necesitățile existente. Dar încercările făcute pe această bază au rămas fără rezultat. Toți comentatorii au afirmat că o asemenea nenorocire s-ar fi putut întâmpla și în anii precedenți, dar spre norocul participanților de atunci, nu s-a întâmplat. Altă problemă dezbătută a fost cui îi aparține acest loc și cine îl administrează: Administrația pentru Locurile Sfinte, sau statul prin Administrația Locurilor de valoare istorică? Faptul că un accident a avut loc la ceremonia de LaG BaOmer la mormântul lui Rabi Shimon Bar Yochai în anul 1911 – atunci, cu mult mai puțini participanți – precum și faptul că propunerea de limitare a numărului participanților a fost înaintată în anul 1954 în urma unor incidente fuseseră uitate.

Bineînțeles, a fost criticat modul în care a funcționat poliția în această situație. Afirmațiile au fost contradictorii. Ministrul Securității Interne, domnul Amir Ohana, a spus că răspunderea este a lui, dar că răspunderea nu înseamnă vinovăție. Unii juriști, avocați care anterior înaintaseră reclamații tribunalului asupra situației de la muntele Meron, au cerut formarea unei comisii de anchetă guvernamentală, deoarece polițiștii implicați nu pot fi cercetați de Secția de anchetare a polițiștilor din cadrul Poliției. Rămâne de văzut ce va decide guvernul. Oricum, Primul Ministru Benjamin Netanyahu și Ministrul Sănătății Yoel Edelstein au venit la locul tragediei în cursul zilei de vineri. Primul Ministru a declarat ziua de duminică 2 mai zi de doliu național. La canalele de televiziune israeliene s-a vorbit despre pregătirea doliului. O profesoară a spus că este important ca în această zi să se explice elevilor dimensiunea tragediei și importanța de a lua măsuri pentru ca ea să nu se mai repete. A fost sesizată și solidaritatea israeliană. Nu numai organizații ultra-religioase au început să strângă bani pentru a ajuta familiile decedaților, ci și mulți evrei laici, precum și cetățeni arabi din nordul Israelului. La Tel Aviv au fost aprinse lumânări aranjate sub forma numărului 45, în amintirea celor 45 de decedați. S-a afirmat că, probabil, acest lucru va contribui la apropierea între evreii laici și cei religioși în Israel.  Circa 20.000 dintre participanții la hilula au rămas la Meron și în ziua de Șabat și conform tradiției au continuat festivitatea în ciuda nenorocirii, plecând acasă sâmbătă seara. Tradiția continuă, viața își urmează cursul. Fie ca Bunul Dumnezeu să ne ajute tuturor, iar meritele lui Rabi Shimon bar Yochai să apere pe toți oamenii de rele.

Lucian Zeev Herşcovici

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

16 Comments

  • Emilia Schintzel commented on May 5, 2021 Reply

    Dragă Lucian, multumesc pentru informații . Este într-adevăr tragic. Asta imi aminteste de ceva asemănător întâmplat in Germania in 2010, la Duissburg, la o paradă cu zeci de mii de participanti, unde pur si simplu s-au calcat in picioare. Asa ceva se întâmplă pretutindeni, când se adună mase de oameni intr-un spațiu închis fără mai multe iesiri si oameni de ordine. Degeaba, o masă de 100 de mii de oameni nu poate fi disciplinată fară control si oameni de ordine. Să sperăm că cei in drept vor trage invatamintele necesare. Sincere condoleante familiilor indoliate.

    • Hava Oren commented on May 6, 2021 Reply

      Da, îmi amintesc și eu întâmplarea de la Duisburg. Era vara, eram la rudele din Olanda și acolo am văzut totul la televizor.
      Dar nu înțeleg un lucru: ce îi atrage pe oameni la manifestații de masă, oricare ar fi conținutul lor. Mie nici prin minte nu mi-ar fi trecut să particip și după experiența cu corona, cu atât mai puțin.

      • Veronica Rozenberg commented on May 6, 2021 Reply

        Hava, m-am mirat ca nu ai scris la aceasta rubrica, deoarece tu intotdeauna ai o parere foarte clara.

        🙂 🙂

        Si apropos de manifestari de masa:

        Daca “oamenii”. la vremea cand Itzhak Rabin ar fi manisfestat, manifestatii de masa ca sa-i arate sprijinul, exista sansa ca acea odioasa crima, facuta de un fanatic religios sa nu fi avut loc.

        • Lucian-Zeev Herşcovici commented on May 6, 2021 Reply

          Veronica, eu nu m-am referit la aspectul politic. Nu știu la ce s-a referit Hava. Oricum, nu cred că este vreo legătură între groaznicul accident de la Meron și asasinarea lui Itzhak Rabin. În privința acestei asasinări și a memoriei ei, cred că o putem compara cu asasinarea lui Ghedalia ben Ahikam și cu crucificarea lui Iehoșua ben Iosef (Isus), care au rămas în memoria colectivă evreiască după milenii, Nici ele nu au legătură cu vreun accident tragic. Și nu cred că manifestațiile de stradă sunt totdeauna utile, dorite și pot influența istoria, mai ales dacă nu sunt supravegheate atent de poliție. Mai ales că în ultimele luni au avut loc manifestații de stradă în Israel de ambele părți ale eșichierului politic și unele s-au soldat cu … încăierări între ”adversari”, adevărate ”cafturi” între indivizi fanatici și totodată dubioși, într-atâta încât nici poliția nu le putea potoli aceste ”luări de atitudine” decât cu greutate. După cum cred că deși toți ”demonstranții” (de fapt, cei extremiști, huligani fanatici) cereau capul primului ministru, așa ceva nu se va mai întâmpla în realitate… Cu toate că nevasta criminalului Igal Amir, Larisa Trimbobler, a întemeiat un partid politic al cărui scop era eliberarea acestuia, respectivul partid nu a primit decât un număr infim de voturi…. Și apropo de ”demonstrații”: acum câteva zile, în Piața Habima din Tel Aviv, un grup de demonstranți fanatici au deranjat emisiunea canalului de televiziune 20, admonestând ziariști în funcție, printre care fostul ministru Haim Ramon, iar coordonatorul programului, Shimon Riklin, care locuiește în apropiere, a avut nevoie să fie condus acasă de doi polițiști pentru a se evita vreo problemă, vreun act de linșaj. Iar intelectuali de stânga s-au dezis de acești ”demonstranți”, afirmând că ei reprezintă fasciștii de stânga… Nu strada trebuie să rezolve problemele societății israeliene., iar accidentele de orice fel trebuie evitate cu orice preți.

          • Veronica Rozenberg commented on May 6, 2021 Reply

            Eu nu m-am referit decat la cele scrise de Hava, care erau ele insele un comentariu. Desigur ca nu e nici o logatura intre evenimente, incercam sa-i spun ei, ca manifestatiile de masa, isi au sensul lor in istorie..

    • Lucian-Zeev Herşcovici commented on May 6, 2021 Reply

      Dragă Emilia, ai dreptate. Asemenea tragedii s-au petrecut și în alte ocazii, în alte locuri, în alte perioade istorice. Așa cum spui, chestiunea este a învăța ceva din ele, pentru ca să nu se mai repete. Faptul mi-a amintit de un comentariu al fostului Șef-Rabin Moses Rosen la un verset din cartea Șemot/Exodul/Ieșirea 30, 13 din Biblia Ebraică. Moșe (Moise) primește îndemnul divin de a proceda la numărătoarea oamenilor. Ea urmează să se facă după ce fiecare va depune o jumătate din moneda numită șekel. O jumătate de șekel pentru a se evita o nenorocire. ”Dar ce nenorocire?, întreabă rabi Naftule din Ropschitz, citat de rabinul Moses Rosen. Răspunsul este că Moșe era îngrijorat. Erau chemați la recensământ cei șase sute de mii de evrei și cunoscând cât de puțin disciplinați erau, se temea că se vor îmbulzi într-atâta, încât se vor strivi unul pe celălalt, se vor produce accidente, etc. Dumnezeu l-a liniștit însă, sfătuindu-l să le ceară să depună câte o jumătate de monedă cu această ocazie. Când vor auzi că e vorba de dat bani, nu se vor mai înghesui de loc și nu va fi nici o nenorocire când vor fi numărați” (Moses Rosen: Învățături biblice, 1981, pagina 101).
      Uneori să ne amintim de Cărțile Sfinte și de comentariile la ele. Lumea e aceeași, oamenii la fel, cu toată dezvoltarea tehnologică…
      Din nou mulțumiri Emilia, atât pentru ecoul trimis, cât și pentru cuvântul pios în memoria decedaților.

  • Eva Grosz commented on May 2, 2021 Reply

    Articol bine scris ,prezintă în general cele întâmplate. Un lucru pe care eu îl contest este că NU ministerul securității interne și-a luat răspunderea, ci șeful poliției. Nici un ministru nu știu să-şi fi luat răspunderea deși de ani de zile documentul anual care este elaborat de Justiție asupra evenimentelor din acel an, prezintă inclusiv ce este neglijat și ce expune oamenii la pericol de moarte, fiind cunoscut de conducătorii statului . Controlul nu putea fi executat pe nici un plan pentru faptul că FANATISMUL RELIGIOS și-a luat drepturi exclusive asupra locurilor religioase sfinte , în acest caz Muntele Meron și asupra limitelor acceptate de forumuri superioare. Cu multă părere de rău pentru nenorocirea celor care au murit și aparținătorii lor, acest fanatism joacă un rol important în actuala tragedie. Cu cât guvernul nou va fi mai de extremă dreapta și mai ultra religios, viitorul nu va aduce ceva promițător.

    • Lucian-Zeev Herşcovici commented on May 2, 2021 Reply

      Mulțumesc doamnă Grosz, interesant, Sunt totuși păreri divergente în ceea ce privește viața politică și orientările oamenilor politici israelieni. În privința Ministrului Securității Interne, domnul Ohana, l-am văzut la televizor atunci când a afirmat că răspunderea e a lui, dar a adăugat că luarea răspunderii nu înseamnă vină.

      • Eva Grosz commented on May 3, 2021 Reply

        Da, aveți dreptate D-ul Herșcovici . Ulterior am verificat și am văzut că Ministrul Ohana și-a luat responsabilitate asupra tragediei, după ce șeful regiunii de nord al miliției și-a însușit și el responsabilitatea la bine și la rău .. . Frumos !

      • Eva Grosz commented on May 3, 2021 Reply

        În ce privește politica e foarte bine că părerile sunt divergente. Asta înseamnă democrație. Dar nu înseamnă că religia să aibe putere politică ,iar guvernul și viața oamenilor ,educația copiilor,să fie subordonate lui. Acest lucru nu se mai poate numi democrație.Religia poate aparține exclusiv de sentimentele proprii și legătura spirituală personală a omului cu D-zeu, Desigur fiecare poate gândi cum dorește. Fie cei care au murit și suferit binecuvântați !

  • Veronica Rozenberg commented on May 2, 2021 Reply

    Lucian, apreciez, ca de obicei, in mod deosebit claritatea expunerii si cursivitatea cu care ai reusit sa patrunzi nenumaratele ite ale problematicii create si rapotate, prin discutii , comentarii si critici diverse in jurul, nenorocirii de la Meron, declarata ca cea mai mare tragedie civila prin care a trecut Israelul de la infiintarea statului.

    Am stat cu sufletul la gura, gandindu-ma daca cineva ar trebui sa raporteze despre acest eveniment tragic, poate chiar eu? Dar nu m-am simtit capabila sa o fac. Si de aceea te admir pentru felul in care ai scris despre acest trist eveniment,..

    As dori sa adaog cateva observatii, pe care le-am inteles din ceasurile petrecute in fata televizorului incepand de vineri seara descrierea evenimentelor, care a condus implacabil la atatea victime.

    Locul in care se desfasoara aceasta ceremonie anuala a fost de multe ori semnalat ca inposibil pentru a cuprinde numarul de oameni care se indreapta catre el in seara sarbatorii de Lag Baomer. Au fost nenumarate rapoarte, chiar si unele hotarari la nivelul controlului de Stat. Acestea au fost prezentate si ministerelor si politiei, nu odata, ba chiar si in acest an. Fara rezultat !
    Faptul ca acel Dumnezeu in care unii spera intelegere si compasiune, nu a parut “prezent” prin mila sa, nici la acest eveniment, s-ar putea explica printr-o fraza pe care ai atribuit-o prof. Elitzur in alt articol:
    “lumea este guvernată de trei elemente care se interferează: voința lui Dumnezeu, voința oamenilor, legile naturii”

    Aici ultimele doua au fost hotaratoare:

    1. Oricat de mare ar fi responsabilitatea persoanelor din institutii oficiale , care pana acum nu pare sa- si-o fi asumat cumva (cu mici exceptii ale comandantului politiei zonei nordice a Israelului), participantii aflati la locul respectiv sunt “vointa oamenilor”. Din pacate, dintre ei putini erau copii si adolescenti, sub 18 ani, dar majoritatea erau deja la varsta la care judecata ar trebui sa vina in ajutor.
    2. Spatiul destinat patrunderii subterane catre mormantul rabinului Bar Yochai nu putea fi mai larg decat a fost conceput si nerefacut in decursul deceniilor, ultima oara in urma rapoartelor clare ale controlorului Statului din 2008 si 2011. Acesta situatia este o lege a naturii care nu a fost respectata, un spatiu fix nu poate cuprinde simultan, decat un numar limitat de persoane.

    Oficialitati ale Politiei au declarat ca si in acest an au inaintat rapoarte prin care desfatuiau organizarea la Meron a celebrarii cu participare simultana a unei populatii uriase, dar acest raport a fost respins la nivel ministerial, se pare ca Ministerul cultelor, dar e posibil ca si de alti interesati.

    Tragedia familiilor care s-au deplasat pentru o sarbatoare religioasa si au ajuns ulterior sa fie nevoiti a identifica cadavre e greu de a fi perceputa, mai ales pentru ca putea fi evitata.

    Factorii locali, religiosi si politici care au dus la acest eveniment dureros, nu pot fi despartiti de prezenta unei mase de oameni maturi, care in marea lor parte cunosteau locul din trecut, sperau dar sperau ca forta divinitatii va fi mai puterinica decat cea a naturii.

    Un gand pios pentu cei care nu mai sunt !

    • Lucian-Zeev Herşcovici commented on May 2, 2021 Reply

      Veronica, mulțumesc. Ai dreptate, deși e greu… Trebuie să iei în considerare că societatea ultrareligioasă este diferită, funcționează după alte tipare psihologice și intelectuale. Dacă accepți societăți diverse, din culturi diferite, în cadrul multiculturalismului, societatea evreilor ultrareligioși („haredim”) este în acest cadru. Se impune înțelegerea ei, cunoașterea ei, ca o societate diferită. Scuză-mă te rog pentru aceste afirmații. În privința regretatului profesor Yehuda Elitzur, nu i-am atribuit afirmațiile la care te referi, ci le-am auzit la curs, i-am fost student. A fost un om mare. Sunt convins și eu că a avut dreptate, iar afirmațiile lui pot fi utilizate și pentru explicarea nenorocirii de la Meron. Nu vreau să fac dispute asupra credinței. Citez doar ttilul unui volum de scrisori trimise de Nicu Aurelian (Nuhăm) Steinhardt lui Virgil Ierunca: „Dumnezeu în care spui că nu crezi…”
      Adaug urări de sănătate răniților și condoleanțe familiilor decedaților. Dumnezeu să-i odihnească pe decedați.

  • Tiberiu Ezri commented on May 2, 2021 Reply

    Versailles

  • Tiberiu Ezri commented on May 2, 2021 Reply

    Foarte tragic si trist!

    Scena repetitiva dupa tragediile de la Maccabia, Sala de ptreceri Versailles, excursia unor tineri in Neghev pe vreme torentiala, etc, etc. Cine sunt responsabili, cum vor fi ei pedepsiti, dar mai ales ce si cand de va face ceva ca sa se evite asemenea tragedii? Politrucii tac…

    • Lucian-Zeev Herșcovici commented on May 2, 2021 Reply

      Tragic, dar adevărat. Nimeni nu poate spune nimic clar… Deocamdată, condoleanțe familiilor îndoliate și urări de însănătoșire grabnică și completă răniților. Nu am menționat în articol, dar tragedia de la Meron mi-a amintit de o tragedie de altă dată de la Bacău (mi se pare), un incendiu mistuitor care a izbucnit în noaptea de Iom Kipur. Povestit de scriitorul Marius Mircu. Și de altă tragedie de același fel, un incendiu mistuitor care a izbucnit la Mihăileni, povestit apoi de scriitorul ebraic Mordechai Strelisker, din secolul al 19-lea, care a cerut și ajutor pentru sinistrați prin intermediul presei ebraice. Dar erau alte generații, altă lume. Acum tehnologia diferă, se pot lua măsuri de consolidare a clădirilor și căilor de acces…

      • Veronica Rozenberg commented on May 2, 2021 Reply

        Cred ca aici nu se punea problema consolidarii, aici spatiul de acces e cu mult mai ingust decat permite invazia masiva a oamenilor si lipsa de organziare, care ar fi propus, patrunderea simultana in grupe de un anumit numar, si nu mai mult.
        In locul acesta intreaga constructie trebuia daramata si refacuta, extinsa, largita etc.

        Printre stirile raportatee, s-ar fi adus la cunostinta publicului, ca o anumita parte din teritoriul aflat in foarte apropierea patrunderii in zona cea considerata sfanta, un oarecare ins ar fi cumparat pamantul si ar fi construit camere de gazduit turistii.

        Haosul birocratic si interesantii religiosi, dar mai ales cei politici care nu vor sa-i perturbeze au fost factori decisivi in decursul anilor contribuind la prabusirea trista a sarbatoririi momentului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *