La mulţi ani, Israel!

Sunt oameni care cred că statul Israel s-a născut ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial și, mai ales, Holocaustului. Aceasta este părerea lor. Nu vreau s-o combat, s-o critic. Sunt alți oameni care vorbesc despre statul Israel ca despre realizarea visului mesianic al evreilor din întreaga lume. Nu vreau să analizez nici această părere. Alții afirmă că statul Israel s-a născut ca urmare a fenomenului renașterii naționale evreiești de la sfârșitul secolului al 19-lea. Poate că fiecare are dreptate în felul său, iar adevărul este undeva la mijloc, reunind toate aceste aspecte, ba poate și altele. Deși unii oameni din generațiile mai vechi nu credeau într-o asemenea posibilitate, a apariției unui stat evreiesc. Chiar și în perioada Holocaustului, erau oameni care nu credeau acest lucru ca fiind posibil. Dar viața s-a dovedit a fi mult mai puternică decât ei și decât noi. Astăzi, Israelul este o realitate, de care întreaga lume trebuie să țină seama. Unicul stat din lume în care tradiția și cultura iudaică stau la baza formației sale, ele reușind să se împletească cu dezvoltarea economică. Un stat care a reușit să transforme deșertul în pământ roditor, să prefacă apa sărată în apă potabilă, să dezvolte o industrie Hi-Tech într-un timp record și să dezvolte știința medicală rapid, salvând vieți omenești. Un stat mic, dar care are câțiva laureați ai Premiului Nobel în câteva domenii. Read more…

Cei patru fii ai lui Israel

Cine sunt cei patru fii care vin acasă și discută cu tatăl lor, care organizează cina festivă în seara din ajunul sărbătorii? Textul ne lasă să înțelegem că ar fi cu adevărat patru frați, diferiți între ei. Oameni care și-au ales căi diferite în viață. Unul este ”chakham”, respectiv învățat în Thora; al doilea este ”rașa”, respectiv păcătos, care s-a îndepărtat nu numai de studiul Thorei, ci și de respectarea poruncilor ei, deși le cunoaște; al treilea este ”tham”, respectiv neînvățat în Thora; al patrulea este atât de neînvățat și necunoscător încât este un om simplu, care nici măcar nu știe să întrebe ce este și ce reprezintă ceremonialul mesei festive. În privința primilor trei, fiecare întreabă asupra ceremoniei în felul său. Învățatul în Thora, înțeleptul, întreabă ce înseamnă mărturiile, legile și judecățile poruncite de Dumnezeu, iar tatăl trebuie să-l învețe tradițiile sărbătorii de Pesach.Read more…

Chemați urgent doctorul … în umor

Recent am citit o carte de satiră și umor cu caracter special. Motivul acestui caracter special este că autorul, medic de profesie, vrea să fie chemat de pacienți pentru a-i vindeca probabil de depresiune sufletească. Dar cartea este serioasă, privitoare la problemele reale ale vieții cotidiene, deși scrisă într-o formă satirică, incluzând 101 schițe umoristice. Umor zilnic, fără a prezenta o deformație profesională a autorului. Este cartea ”CHEMAȚI DOCTORUL” , al cărei autor e medicul Dorel Schor, cunoscut cititorilor și după numele Dorel Șora, dar mai simplu cu titlul de … doctor în umor. Cartea a apărut la editura Ofakim Itonut din Tel Aviv cu ajutorul unor prieteni foarte serioși și zâmbitori ai autorului, precum consilierul editorial devenit și tehnoredactor George Roca din îndepărtata (sau, poate chiar apropiata) Australie, un bun prieten al scriitorilor israelieni de limba română, precum și a caricaturiștilor Costel Pătrăscan, Constantin Ciosu, Eduard Mattes și Andi Ceaușu.Read more…

Bucuria nopţii de Purim

În secolul al XIV-lea, rabinul Menachem ben Aharon ibn Zerach din Toledo (c. 1310 – 1385) a scris ”Maariv leil Purim” (=Vecernie pentru noaptea de Purim), o parodie versificată veselă, satirică, a poemului sinagogal ”Leil șimurim hu zeh halaylah” (=Aceasta este noaptea când stăm de veghe), inclus în rugăciunea de seară în ajunul primei zile de Pesach. Bineînțeles, autorul a transferat cazul, în mod ironic, din noaptea de Pesach în noaptea de Purim. Deși o parodie comică, ea a fost introdusă în cărți de rugăciune serioase pentru sărbători și în culegeri serioase de poeme sinagogale. Această parodie descrie ziua de Purim, importanța acesteia, obligația fiecăruia de a se înveseli în această zi și mai ales în această noapte. Read more…

David (Dadu) ROSENKRANZ – un lider evreu din România în secolul 20

Recent am primit o carte bilingvă, în ebraică și română, care mi-a atras atența datorită titlului ei: ”Dadu” (Betapress, Ashdod, 2017; 144 & 109 pagini, incluzând și fotografii documentare). Este biografia fostului activist al Uniunii Evreilor Români, avocatul David (Dadu) Rosenkranz, scrisă de fiica lui, profesoara de liceu Adina Rosenkranz-Herscovici. Volumul este util pentru cercetătorul istoric, deși este o evocare familială și nu o biografie academică. Autoarea însăși – care este și editoarea documentelor și evocărilor – afirmă în prefață că ”volumul … nu e conceput și nici scris ca o carte închegată care să îmbine în mod armonios fapte autentice ale personajului principal cu evenimente istorice autentice și cu crâmpeie din viața sa personală, ceea ce ar fi făcut poate din el un roman pasionant, dar pe care eu aș fi fost incapabilă să-l scriu”.Read more…

Mihail Eminescu în limbile ebraică și idiș

Mihail Eminescu a beneficiat de traduceri numeroase, în circa 60 de limbi diferite. Printre care și în limbile ebraică și idiș. Traducătorii erau iubitori ai operei lui, care stăpâneau limba română, aveau cultură românească și cultură filosofică – și care stăpâneau limba ebraică și cunoșteau Biblia Ebraică și Talmudul, sau limba idiș și gândirea evreiască est-europeană. Eminescu nu a fost primul poet român tradus în limba Bibliei și în limba vorbită de evreii așkenazi. El a fost precedat de Vasile Alecsandri, tradus sub formă de poezii izolate în ”Anuar pentru Israeliți”. La început, Eminescu a fost tradus de asemenea sub formă de poezii izolate în periodice sau în volume generale de poezie românească tradusă. O asemenea traducere ebraică a apărut la Viena la sfârșitul secolului al 19-lea; deocamdată nu am putut-o identica. Tot la Viena a apărut o traducere în limba idiș a poetului botoșănean Solomon Segall, în antologia sa intitulată ”Antologye Segal: rumenișe dikhtung”, în anul 1922Read more…

Hanuca : sărbătoarea și …. un cântec al sărbătorii

Ce reprezintă sărbătoarea de Hanuca în calendarul evreiesc (”mozaic”)? Mi-am pus această întrebare în repetate rânduri, încercând de fiecare dată să-mi dau un răspuns universitar sau un răspuns ”iudaic” și să evit reluarea argumentelor și contra-argumentelor auzite sau expuse anterior. M-am gândit la o sărbătoare care combină elementul istoric și elementul tradițional, precum și aspecte contemporane care i s-au adăugat în fiecare generație, inclusiv în generația de astăzi. M-am gândit și la aspectul liturgic, la rugăciunea specială de Hanuca, la tradiția aprinderii lumânărelelor, la un cântec de Hanuca păstrat dealungul generațiilor, la ideea luminii in iudaism comparativ cu aceeasi idee în alte culturi și religii.Read more…

Declaraţia Balfour şi importanța ei – pe urmele unei decizii centenare

La 2 noiembrie, anul acesta, va avea loc centenarul unei decizii importante pentru istoria poporului evreu : „Declarația Balfour”. Dată sub forma unei scrisori a ministrului britanic de externe („Foreign Secretary”), contele Arthur James Balfour, către lordul Rothschild, președintele Federației Sioniste Britanice („British Zionist Federation”) la 2 noiembrie 1917, ea a exprimat simpatia guvernului britanic pentru aspirațiile sioniste. Răspunsul lordului Rothschild nu a întârziat să vină, la 4 noiembrie 1917, el mulțumindu-i ministrului Balfour pentru sprijinul acordat de guvernul britanic aspirațiilor marii mase a poporului evreu. Adăugăm traducerea făcută de noi „Declarației Balfour” :Read more…

Imnul preamăririi lui Dumnezeu

Printre poemele sinagogale este un imn dedicat preamăririii lui Dumnezeu. El este cântat de publicul din comunitate după rugăciunea de vineri seara, în ajun de Șabat. Acest imn este o prezentare poetică a celor 13 principii filosofice ale credinței iudaice compuse de Maimonide (Rabi Moșe ben Maimon). Imnul este prezent în liturghia tuturor evreilor, diferențele fiind asupra melodiei cu care este cântat (vedeți în acest sens explicațiile în Encyclopaedia Judaica, 1971, vol.19, col. 834). Totuși, el nu este recitat în unele comunități hasidice.Read more…

După 50 de ani – însemnările unui locuitor din Ierusalim

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la reunificarea orașului Ierusalim. Capitala Israelului. Orașul celor trei religii avraamice, capitala monoteismului. Centru cultural al întregii lumi. Întâmplător, de asemenea orașul meu. Orașul fusese împărțit în anul 1948, partea sa răsăriteană, incluzând și orașul vechi, fiind ocupată de armata iordaniană. Reunificarea a avut loc în urma Războiului de Şase Zile, din luna iunie 1967, când armata iordaniană a atacat Israelul, regele Hussein voind să participe la împărțirea prăzii alături de Egipt și Siria. Perioada împărțirii orașului a fost o de decădere, de provincializare și de ruinare a lui. Cartierul evreiesc din orașul vechi a fost distrus. În partea israeliană, orașul era izolat, cartierul elegant Mamila devenit sărac, ruinat, linie de frontieră supravegheată de Organizația Națiunilor Unite. Accesul dintr-o parte a orașului în alta era interzis. Clădirea ”Notre Dame” era împărțită în două. Absurdul era împărțirea orașului pe cartiere pe baze etnico-religioase și pe baza liniei frontului la încetarea focului în 1948. Tragedia era creșterea urii între oameni pe o asemenea ”bază”.Read more…

Pe marginea cărții ”Esa eynay leyerushalayim”, de Baruch Tercatin

Care este raportul între memorialistică și istorie? Mi-am pus această întrebare în repetate rânduri, răspunzând că istoria este o știință, dar memorialistica este unul dintre izvoarele și instrumentele ei. Cartea ”Esa eynay leYerushalayim” (varianta ebraică a cărții ”Privind spre Ierusalim”) , volum memorialistic al scriitorului, inginerului și activistului pe tărâm iudaic și sionist Baruch Tercatin susține acest punct de vedere. Diferită de ediția română, bogat ilustrată, incluzând și discursuri ale unor personalități contemporane care au participat la evenimente în cadrul cărora autorul a jucat un rol principal, alături de propriile amintiri ale autorului, cartea aduce un material istoric bogat util viitorilor cercetători ai istoriei evreilor din România în secolele 20-21, precum și a istoriei ”aliyalei” române în Israel Read more…

Purim, pentru copii, la Tel Aviv

Dacă Purim este o sărbătoare atât de serioasă, din ce cauză s-a ajuns să fie considerată de unii evrei laici ”sărbătoare frumoasă pentru copii”? Răspunsul îl găsim în modul de celebrare al ei. Lecturii Meghilei în seara de ajun de Purim în sinagogă, precum și ieșirii din ziua de post a Estherei, li s-au adăugat celebrări care reflectau răbufniri de bucurie. Carnavalul este, probabil, de origine italiană. El include costumarea, travestirea, precum și cântecele, devenite o parte a folclorului idiș și iudeo-spaniol (apropo, folclor de acest fel a existat și în rândul obștei evreiești din România de altădată). Petrecerea mai include huiduirea numelui lui Haman, cel care a vrut distrugerea neamului lui Israel; jocuri și, mai târziu, scenete, canțonete și farse pentru amatori, fapt care a contribuit la apariția teatrului iudeo-spaniol și a teatrului idiș; beția, ”ad-lo-yada”, până când respectivul evreu ajungea într-atât de beat, încât confunda pe Mordekhay cel drept cu Haman cel păcătos.Read more…

Omul şi pomul

Care este asemănarea dintre om și pom în iudaism? Răspunsul îl aflăm din câteva versete biblice, din Mișna și din Zohar, precum și din interpretarea lor în unele poezii sinagogale, în literatura cabalistică și în literatura hasidică. Este un aspect care deține o importanță specială în cadrul cinei de TU BiȘvat (=15 Șvat), anul nou al pomilor. Relativ recent – în anul 2006 – acest aspect a fost studiat și prezentat de rabinul, care este și profesor universitar, Hillel Henri Bakis, în volumul în limba franceză (cu porțiuni în limba ebraică) Ketamar yifrach: Etudes et Haggadah pour Tou BiChevat, coutume sepharade (=Să înflorești ca un palmier: studii și Hagada pentru 15 Șvat, după obiceiul sefard). Read more…

Holocaustul tuturor

Urmările Holocaustului asupra poporului evreu, a evoluției sale istorice, le cunoaștem. Dar care sunt elementele sale de influență și urmările sale asupra altor popoare? Oare călăii nu sunt victime la rândul lor? Oare nu există posibilitatea apariției viitoare a unor noi victime și a unor noi călăi? Din păcate istoria recentă a demonstrat că acest lucru este posibil. În Rwanda, un trib a vrut – și a încercat să realizeze – distrugerea fizică a altui trib. Îmi amintesc un program al unui post israelian de teleleviziune, care arăta un muzeu al Holocaustului în capitala Rwandei, amintind și despre tragedia din această țară. În Cambodgia crimele regimului lui Pol Pot au depășit chiar și limitele imaginarului. Lucru valabil și pentru crimele terorii staliniste, pe care unii ideologi și polemiști le-au comparat cu crimele Holocaustului. Evident că este o deosebire, aceste din urmă crime fiind bazate pe apartenență ideologică sau socială, iar Holocaustul pe apartenență etnică nativă, dar o crimă nu o scuză pe alta. Adăugăm și crimele de astăzi din Siria. Și altele. Read more…

Între istorie şi legendă. Sărbătoarea de Hanuca

Ce este ”Hanuca”? Orice evreu religios va răspunde că sărbătoarea luminii, în amintirea târnosirii Templului de la Ierusalim și a minunii uleiului sfânt. Un evreu nereligios va răspunde că minunea uleiului sfânt este o legendă, dar conținutul sărbătorii are o bază istorică. Un evreu israelian, precum și un evreu naționalist, vor răspunde că este o sărbătoare națională, a aniversării victoriei politice și militare a Macabeilor asupra Siriei elenizate și asupra elenilor în general, care a dus la independența statului evreu,Read more…

Kol Nidrei -toate promisiunile mele solemne

Ce este Kol Nidrei? Mi-am pus această întrebare în copilărie, la Galați, când mama mă grăbea, în după-amiaza de ajun de Yom Kipur, să mergem la sinagogă, la Kol Nidrei. Îmi amintesc și că, de Roș HaȘana, șamesul sinagogii se urca la pupitru atunci când începea sau când se termina pauza (oys-nemes) și striga în idiș: ”Cine vrea să plătească pentru ca să deschidă Chivotul Sfânt de Kol Nidrei?” Și adăuga o sumă, în lei. Se ridica un enoriaș și spunea o sumă mai mare. Apoi altul, și mai mare. În cele din urmă se convenea. Cel care oferea suma cea mai mare, primea (sau cumpăra) onoarea. Read more…

STUDIA ET ACTA IUDAEORUM ROMANIAE vol XII

Recent a apărut numărul XII al anuarului ieșean de istorie a evreilor din România, Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae (SAHIR). Denumirea prescurtată, stabilită prin inițialele cuvintelor titlului latin, are sens în ebraică: salariat, respectiv angajat. Angajat în cercetarea istoriei evreilor din România, într-o cercetare strict științifică, sine ira et studio. Revista apare într-o serie nouă, prin angajarea directă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Istorie, Centrul de Studii Iudaice ”Dr. Alexandru Șafran”, în cadrul editurii aceleiași universități, în colaborare cu Institutul de Arheologie și Institutul de Istorie ”A. D. Xenopol”, ambele din cadrul Academiei Române Filiala Iași. Read more…

Şir Ha-kavod – cântec de slavă

Printre poemele sinagogale unul e considerat de învățații Thorei ca fiind foarte sfânt. Este ”Șir ha-kavod” (= Cântecul de slavă), cunoscut și după primele două cuvinte ale primului vers, folosite ca titlu, ”Aniym Zemiroth” (=în traducere liberă: Doamne, îngăduie-mi să cânt imnuri de slavă). El este cântat în sinagogi după rugăciunea de ”Musaf” (=suplimentară”) în zilele de Șabat și sărbători. Cântecul exprimă dragostea profundă a omului față de Dumnezeu, putem spune Divinizarea lui Dumnezeu, slăvirea, admirarea și venerarea Lui. Melodia acestui cântec este foarte frumoasă, amintind un adevărat imn de slavă, cântat într-o gamă de înălțare, incluzând sunete de iubire, dragoste, admirație.Read more…

DECALOGUL, RUT, REGELE DAVID

Sărbătoarea de Șavuot are câteva denumiri și câteva aspecte. Una dintre denumiri, Hag Matan Tora, indică unul dintre aceste aspecte: Ziua Predării Torei. Poporul a văzut (și a auzit) cele zece comandamente, care sunt citite de Șavuot în sinagogă. Tora în întregul ei a fost transmisă de Dumnezeu lui Moșe (=Moise). Actul în sine este numit Maamad Har Sinai… Read more…