Nimic nou… și totuși…

Revista noastră face eforturi deosebite pentru a acoperi subiecte care aparțin realității de azi, de pretutindeni. Suntem o publicație care se pretinde de cultură universală, în ale cărei pagini se reflectă un prezent deosebit de interesant, fără a neglija subiecte despre trecut, și chiar priviri prognostice spre un viitor nu prea îndepărtat.

Așa cum e de așteptat, Israelul și iudaismul ocupă un loc important pe lista temelor discutate la fiecare două săptămâni în această publicație. Mulți dintre colaboratorii (dar și din cititorii) noștri posedă o relație specială față de aceste subiecte, mai ales că realitatea de zi cu zi oferă (uneori chiar prea des) teme specifice, fierbinți, care nu pot fi ignorate, care se cer discutate și chiar disputate. Așa se face că am hotărât să publicăm în acest număr o ”dare de seamă” cât se poate de obiectivă, a celor ce se întâmplă pe acele meleaguri de mai bine de o săptămână.

Am convingerea că o bună parte a celor pe mâna cărora vor cădea aceste rânduri va remarca cum că subiectul e prea bine cunoscut, că știrile care sosesc pe toate căile scrise și electronice sunt de fapt more of the same, și că de fapt a încerca să explici ce se întâmplă acolo e o pierdere de timp. Plus ça change, plus c’est la même chose.

Și cu toate acestea, cred că lanțul evenimentelor din aceste zile e special, unic. De fapt fiecare verigă e prea bine cunoscută, creând cu ușurință senzația de déjà vu, dar puse toate la un loc ele oferă o imagine inedită, de care cu greu poți face abstracție.

Israelul și palestinienii

Acordurile de la Oslo, de la începutul anilor 90, între Israel și OLP (Organizația de Eliberare a Palestinei) au avut ca urmare imediată instalarea unei autorități palestiniene atât pe malul vestic al Iordanului (așa numita West Bank), cât și în fâșia Gaza. Idila israelo-palestiniană nu a durat prea mult, răzmerița cunoscută ca Intifada a doua (2000-2004) a produs nenumărate victime de ambele părți, dar după dispariția marelui terorist Yaser Arafat, relațiile dintre statul evreu și administrația palestiniană au luat aspectul unei căsnicii de conveniență, în care nicio parte nu e mulțumită, însă cu puțină bunăvoință se poate găsi un modus vivendi.

De-a lungul anilor, eșecul tratativelor de pace a avut ca efect o situație în care și israelienii și palestinienii așteptau vremuri mai propice pentru a ajunge la o soluție cuprinzătoare, adică un tratat de pace. Cu alte cuvinte, un fel de statu quo ante.

Cu timpul s-a dovedit că entitatea palestiniană nu este unică, cel puțin din punct de vedere economic. În timp ce populația Malului de Vest începuse un drum de refacere economică, Gaza rămânea un teritoriu sărac și în afara intereselor israeliene și palestiniene laolaltă.

Gaza și Hamas

Doar că pe la sfârșitul secolului trecut fâșia Gaza a luat un al drum. Condusă de gruparea teroristă Hamas, Gaza a devenit baza militară a unui viitor război total, având ca țel final dispariția Israelului de pe harta lumii, așa cum o prezintă ”Constituția” acestei organizații: ”Israelul va exista și va continua să existe până când Islamul îl va anula, așa cum a făcut și până acum” (traducere ad literam).

Hamas s-a înarmat până-n dinți cu sprijinul Iranului, al Turciei și al altora, ajungându-se la situația în care la fiecare câțiva ani Israelul e atacat cu rachete, cu bombe și cu multe alte sisteme de distrugere.

Retragerea armatei și coloniștilor israelieni din Gaza în 2005 nu a făcut decât să întărească poziția acestei grupări teroriste, care practic s-a despărțit definitiv și irevocabil de Autoritatea Palestiniană care funcționează pe Malul de Vest.

Populația Israelului s-a obișnuit că la fiecare câteva săptămâni, luni sau ani, zeci, sute sau chiar mii de rachete sunt lansate spre Israel. Sistemul israelian Cupola de Fier, genial în felul lui, rezolvă în mare măsură problema. El calculează cu precizie traiectoria fiecărei rachete și neutralizează în aer pe cele care ar urma să cadă în locuri populate. Dintre acestea, cam 90% sunt distruse în aer.

Hamasul anului 2021

Hamas nu are nevoie de motive, ci doar de pretexte. Iar pretextele nu lipsesc. De pildă săptămâna trecută în Israel au coincis câteva date religioase și istorice, care pur și simplu se bat cap în cap.

Ziua Ierusalimului, care sărbătorește reunificarea capitalei israeliene după Războiul de Șase Zile (1967) s-a ”lovit” de Eid al-Fitr, ultima zi a lunii Ramadan, când musulmanii postesc de la răsăritul soarelui și până la apus. Sensibilitatea acestor două sărbători a creat o stare de tensiune în Israel, mai ales în capitală. Musulmanii din Ierusalimul de Est nu au pierdut ocazia să provoace poliția israeliană. Și cum în Israel luna mai e foarte călduroasă și senzația de foame e apăsătoare, lipsa de răbdare a celor două părți a dus la altercații serioase în Ierusalim.

Să nu omitem încă un amănunt important: faptul că Hamas se poartă ”dur” cu Israelul i-a adus multă simpatie din partea populației palestiniene din teritorii” (Gaza și Malul de Vest).

Politica Hamas e total opusă Autorității Palestiniene care domină pe malul de vest al Iordanului și care a stabilit un sistem de cooperare cu Israelul, mai ales în ce privește păstrarea liniștii în Israel, dar și în ”teritorii”.

Alegerile care urmau să aibă loc în teritoriile palestiniene au fost anulate de Autoritatea Palestiniană, provocând furia Hamasului.

Dacă puneți laolaltă toate piesele puzzle-ului: tulburările de la Ierusalim, reacția exagerată a poliției israeliene, furia Hamasului de a nu-și putea extinde puterea și pe Malul de Vest, apoi adăugați Ziua Catastrofei (Nakba), ziua în care palestinienii comemorează înființarea statului Israel, și care cade exact… pe 15 mai – iată tabloul complet al conflagrației la care asistăm în aceste zile.

Hamas a profitat de ocazie și s-a declarat apărătorul Ierusalimului și a locurilor sfinte ale Islamului, adică moscheea El Aksa. Și iată cum, pentru prima oară după 54 ani, Ierusalimul a fost bombardat cu rachete și a început o nouă rundă, foarte violentă, de atacuri reciproce.

Mii de rachete au fost lansate din Gaza spre teritoriul israelian, făcând până acum cam zece victime în rândurile populației civile. În același timp aviația israeliană face treptat în fâșia Gaza o priveliște care amintește de cea din Berlin în mai 1945. La ora scrierii acestor rânduri, mini-războiul continuă fără întrerupere, distrugerile în fâșia Gaza iau amploare, iar în Israel lumea stă acasă, așteptând următoarea alarmă pentru a intra în adăpost. Cui îi mai arde de sărbătoarea de Șavuot, sărbătorirea primirii Torei?!

Rămâne o problemă foarte simplă: la acest ”joc”, fiecare din cele două ”echipe” se conduc după reguli proprii. Pentru unii, pierderea de vieți omenești este o adevărată catastrofă națională și umană, pentru ceilalți moartea te apropie în mod cert și rapid de Ceruri, unde totul merge mult mai bine ca pe pământ.

De aceea Israelul definește victoria nu în funcție de numărul victimelor de partea dușmanului, ci în funcție de distrugerile produse părții adverse, care vor îndepărta cât mai mult următorul atac.

Arabii israelieni

Ar trebui să ne oprim aici, dar atunci am scăpa din vedere câteva aspecte nu mai puțin importante, pentru că mai există un partener la acest joc al morții, reprezentat de o mică minoritate de arabi israelieni extremiști.

Nu e prima oară când grupuri de tineri arabi, cetățeni israelieni, folosesc un prilej cum ar fi disputa armată cu Gaza pentru a vandaliza proprietăți evreiești, a arde sinagogi, vehicule, și a folosi arme de foc împotriva trecătorilor ocazionali.

Problema acestor extremiști este accentuată de existența unui număr și mai mic de fanatici evrei, care abia așteaptă ocazia de a provoca, sub pretextul autoapărării. Multe orașe israeliene cu populație mixtă sunt supuse în aceste zile unui val de violențe care afectează securitatea fiecărui cetățean.

Așa se face că azi Israelul se luptă pe două fronturi și jumătate: cu Hamas și cu bandele de huligani arabi israelieni.

Și unde e ”jumătatea”? De peste 70 ani Libanul găzduiește centre de refugiați palestinieni, care folosesc și ei prilejul de a-și manifesta ”simpatia” față de statul evreu, prin încercări de forțare a graniței de nord a țării, altercații cu armata israeliană, etc.

Există o soluție?

Am fi vrut să încheiem aceste rânduri cu o notă optimistă, pe care cu greu o găsim în ultimele evenimente.

Nu, stabilitatea Israelului nu e pusă niciun moment la îndoială. El va trece prin aceste zile dificile cu un minim de pagube umane și materiale.

Actuala conflagrație are o viață scurtă, se pare. Presiunile externe vor da roade și vor opri atacurile reciproce, așa cum au făcut-o de fiecare dată în ultimii 70 ani, iar situația are mari șanse de a se reîntoarce la ceea ce a fost.

Distrugerea unei bune părți a puterii organizației Hamas nu va avea niciun efect asupra planurilor sale de viitor.

Colac peste pupăză, de peste doi ani Israelul nu are un guvern stabil, ci doar unul de tranziție, incapabil de a construi o strategie de lungă durată. Și cum se face că în aceste condiții extrem de dificile viața își continuă cursul, aproape fără devieri de la linia obișnuită? Iată un subiect pentru un nou articol.

Între timp, atacurile reciproce continuă, iar Israelul face totul pentru a urma sfatul regretatului Mircea Crișan: „beligerați-i voi pe ei, ca să nu vă beligereze ei pe voi!”

Gabriel Ben Meron

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

45 Comments

  • Klein Ivan commented on June 1, 2021 Reply

    Mă repet – mi-a plăcut articolul … Paragraful de început este o declarație de intenții a Redacției , intenții pe care nu le văd transpuse în practică conform priorităților exprimate . Mai la obiect – mie mi se pare că în Baabel trecutul are prioritate în fața prezentului . ( prezentul apare cu un eveniment care e pe prima pagină a ziarelor , și nu ca urmare firească a unor fapte mărunte prezentate anterior de un martor de la fața locului ) . În altă ordine de idei – acel ” totuși ” din titlu . Eu l-am înțeles ca o referire la o combinație de evenimente simultane . L-am înțeles corect ? Dacă realitatea banală , de zi cu zi ar fi prezentată și înțeleasă , s-ar putea face prorociri pentru viitor . ( astrologii aveau o misiune mai ușoară ) . K.I.

    • Andrea Ghiţă commented on June 1, 2021 Reply

      Domnule Klein, proorocirile în politica actuală sunt imposibile. Vă invit să citiţi un articol de Andrei Cornea: https://revista22.ro/opinii/andrei-cornea/oracole

      • Klein Ivan commented on June 2, 2021 Reply

        Doamna Ghiță – E dreptul lui A.C. de a nu crede că anumite evenimente pot fi prezise de sociologi/economiști/psihologi/politologi etc…Dînsul nu are nici una din specialitățile amintite . Eu sînt în aceeași situație ( adică sînt tot atît filozof ca și A.C. – vezi Wikipedia ) dar am o părere opusă , părere neschimbată după citirea articolulului lui A.C. ….Dacă medicul la care ai apelat nu-ți dă diagnosticul corect nu specialitatea e de vină ci nivelul profesional al cadrului medical sau informațiile nereale ce i-au fost furnizate .K.I.

        • Andrea Ghiţă commented on June 2, 2021 Reply

          Nu mă îndoiesc că sunteţi un filosof ca şi Andrei Cornea :))

  • MEHR BORIS commented on May 26, 2021 Reply

    CU RISCUL SĂ MĂ REPET, AM SCRIS ȘI PE PAGINA MEA – CHEIA PĂCII NU ESTE ÎN GESTURI DE GENEROZITATE FAȚĂ DE HAMASIȘTI, JIHADIȘTI, CI PE MASA LA CARE SE VOR AȘEZA MARILE PUTERI – SUA, RUSIA, CHINA, LUMEA ARABĂ ESTE EXTREM DE DIVIZATĂ, SCHIMBĂTOARE, AZI PROMIT , MÂINE ATACĂ, POVESTE INTERMINABILĂ, CU CÂT MAI CURÂND CU ATÂT MAI BINE, DIPLOMAȚIA ESTE SINGURUL REMEDIU, ROLUL ISRAELULUI ESTE DE A-ȘI MENȚINE HOTĂRÂREA DE A SE APĂRA ÎN GRANIȚELE ACTUALE.

    • Eva Grosz commented on May 29, 2021 Reply

      De acord D-ul Mehr Boris. Din păcate și lumea puterilor mari, nu este astăzi stabilă. Convingerile lor se schimbă după cum se schimbă direcția vântului. De aceea ,ultima frază a Dvs e elocventă .

  • Marica Lewin commented on May 26, 2021 Reply

    Doctor Gurman, apreciez in mod deosebit stapinirea, echilibrul prezentarii situatiei din Israel.
    Totusi ” casatoria de convenienta”, ” modus vivendi”, intre Israel si AP nu trebuie idealizate. Sa nu uitam ca Abu Abas a refuzat absolut toate planurile de pace si mai mult, cine omoara evrei este declarat ” martir” si familia lui are asigurata o existenta regeasca. Din banii donati de americani si europeni pentru ajutorarea bietilor refugiati.
    Abu Abbas si AP de mult nu ar mai fi existat daca nu erau sustinute de Israel .
    Adaug ca desi timp de razboi, copii bolnavi din Gaza au venit la tratament in spitalele israeliene, ca aviatorii nostri au refuzat sa execute un ordin de a demola o cladire in Gaza numai pentru a salva viata unor copii.
    Drept raspuns, transportul de bunuri de consum, medicamente, combustibil oferit de Israel gazanilor din considerente umanitare, a fost intimpinat de teroristi cu gloante, un soldat fiind ranit.
    S-au tras rachere intentionat intr-un autobuz cu soldati, printr-un miracol soldatii parasisera inainte autobuzul.
    Inchei amintind ca Ihie Silwa, conducatorul Hamasului
    si un dusman feroce al Israelului a fost operat pe creier in unul din spitalele noastre, daruindu-i-se viata.

    • gabriel gurm commented on May 30, 2021 Reply

      De fapt, tot ce ati mentionat raspunde la definitia de “casatorie de convenientza”, adica relatii reci, uneori dusmanoase, sau chiar violente, dar ambele parti fac eforturi de a pastra legatura.
      Este exact ce se intampla in relatiile dintre Israel si Autoritatea Palestiniana.
      GBM

  • Marica Lewin commented on May 26, 2021 Reply

    Intre timp razboiul s-a terminat si numarul victimelor din Israel a crescut.
    Si cum rachetele Hamas nu diferentiaza, printre morti este o lucratoare indiana, 2 muncitori tailandezi, o eleva stralucita de 16 ani araba musulmana si tatal ei, o persoana in scaun cu rotile care nu s-a putut deplasa si alta care a cazut in drum spre adapost. Cu totii am plins mpreuna pentru micutul Ido de 5 ani, baietelul de catifea, ucis in adapostul fortificat de o schija.
    Si vreau sa-l amintesc pe Igal Yehoshua, care si-a pierdut viata linsat de hoardele arabe in Lud, a carei familie a donat organele salvind 6 vieti. Yehoshua a fost electrician, a adus numai lumina in case atit la evrei cit si la arabi, nediferentiind niciodata dupa etnie sau clasa sociala.
    Fie-le la toti amintirea binecuvintata!
    Si sa nu-i uitam pe cei aproape 600 de raniti, multi in stare critica.

  • Marina Zaharopol commented on May 22, 2021 Reply

    O analiza binevenita a situatiei din Israel facuta pe sectiuni ale populatiei in care nici o sectiune nu constituie un microcosmos al conflictului actual.

    In felul acesta, fiecare conflict isi mentine specificitatea lui si D-l Gum noteaza nuantele care diferenteaza aceste antagonisme intre diversii participanti sau paturi ale populatiei.

    Daca, in final, reunirea acestor sectiuni nu confera o viziune optimista asupra ansamblului, ea nici nu inchide portile sperantei.

    Oare putem deslusi aceasta licarire de speranta in comportamentul exemplar de zi cu zi al populatiei israeliene?

    Dar inteleg ca acesta va fi subiectul unui nou articol.

    • gabriel gurm commented on May 22, 2021 Reply

      Foarte probabil….
      GBM

    • theodor toivi commented on May 23, 2021 Reply

      Putina istorie: Armata și serviciile de informații israeliene concentrate pe Fatah, au continuat să mențină contacte cu activiștii islamici din Gaza. Numeroși lideri islamiști, inclusiv seniorul fondator al Hamasului, Mahmoud Zahar, s-au întâlnit cu Yitzhak Rabin în cadrul „consultărilor periodice” dintre oficialii israelieni și palestinienii care nu au legătură cu OLP.

  • Lucian-Zeev Herșcovici commented on May 20, 2021 Reply

    Tragedia este că războiul de independență al Israelului, început în 1948, încă nu s-a terminat. Palestinienii (și din solidaritate cu ei, ca și din ideologie) o parte a lumii arabe și a lumii musulmane continuă acest război, cu scopul de a distruge Israelul. Au avut loc numai armistiții temporare, fiecare urmat de alt război (de fapt, de altă izbucnire a aceluiași război întrerupt), apoi iar o perioadă de armistițiu, apoi iar o răbufnire, etc. Singurele țări arabe vecine care au încheiat tratate de pace cu Israelul sunt Egiptul și Iordania. Dar nici Egiptul nu a vrut să reia fâșia Gaza (ocupată între 1948-1967), nici Iordania nu a vrut să reia malul de vest al Iordanului (regiunile Iehuda și Șomron,ocupate de ea în perioada 1948-1967. Motiv era că nu voiau o complicare a situației. Aceste țări au ocupat teritoriile respective, dar nu au vrut să întemeieze un stat palestinian; inițial, ele de asemenea sperau să șteargă Israelul de pe fața pământului. Mai mult, niciun stat arab, cu excepția Iordaniei, nu a acordat cetățenie refugiaților palestinieni; Egiptul – nici locuitorilor din Gaza. Graniță nu era, ci doar linie a încetării focului. Atunci când Adunarea Generală a a ONU a decis împărțirea Palestinei mandatare în două state, arab și evreu, plus o zonă neutră Ierusalim-Bet Lehem, liderii arabi au refuzat, voint toată Palestina. Cel care a acceptat a fost David Ben-Gurion, dar degeaba: locuitori arabi au fugit devenind refugiați palestinieni, cărora li s-a promis că se vor întoarce acasă în câteva săptămâni, deși liderii israelieni au căutat să-i convingă să nu plece. Granițele de la 1948 și chiar cele din 1967 nu mai sunt actuale demult: există o dinamică. Da războiul nu este un conflict de graniță, ci un conflict asupra existenței Israelului și un conflict etnic și religios.Tocmai Israelul, pe care palestinienii îl urâsc, a vrut să le dea posibilitatea de a întemeia un stat, dar organizația Hamas (și chiar unii reprezentanți ai Autorității Palestiniene vor ”întreaga Palestină”, de la fluviul Iordan până la Marea Mediterană. Au existat câteva planuri de rezolvare a conflictului prin compromis teritorial, dar totdeauna a fost imposibil datorită aspectului ideologic în rândul diferitelor organizații palestiniene. O soluție reală a conflictului nu există în prezent. Nimeni nu vrea un război total: o capitulare necondiționată a Hamas-ului fără stabilirea unui regim de ocupație temporară pentru defanatizare nu ar duce la nimic. Hamas nu poate face pace cu Israelul din motive ideologice și religioase,, Nici Jihadul Islamic: este vorba de fanatismul islamic: el poate face doar înțelegeri temporare, ”hutna”, pe care să le poată anula ulterior, inspirându-se din Coran în privința relației profetului musulman Mahomed cu tribul Kureishi. Trebuie să luăm în considerare acest lucru. Din păcate…

    • Veronica Rozenberg commented on May 21, 2021 Reply

      Lucian, palestinienii, cetateni ai Palestinei dinainte de 1948, nu au fugit, sau cel putin nu toti au fugit. Au fost izgoniti in mare parte, sunt discutii nesfarsite intre sionisti si anti sionisti, o problema grea de descifrat. Sate arabe au fost distruse si in locul lor lor au aparut altele, populate de evreii colonisti.
      Tara asta este a ambelor popoare, e o durere si o nebunie ca nu se pot intelege.
      In ceea ce priveste refuzul Iordaniei de a recapata autoritatea asupra Iudeii si a Samariei nu am stiut.
      Ce i si cu istoria asta… 🙁

      • gabriel gurm commented on May 22, 2021 Reply

        Am senzatia ca unii oameni uita istoria.
        Eu voi aminti in doar cateva fraze:
        1.Noembrie 1947-planul de partitie ONU, doua state, unul evreiesc si altul arab.
        Arabii refuza.
        2.Mai 1948- declaratia de formare a statului israel.
        3.Tzarile arabe incep razboiul impotriva statului evreu, arabii din Israel unii fug altii sunt scosi din casele lor pentru ca e razboi, si nimeni nu are nevoie de coloana a 5a. Arabii pierd razboiul.
        4.Malul de vest al Iordanului ramane sub jurisdictia Iordaniei, Gaza sub jurisdictia Egiptului. Nimeni nu vorbeste de popor palestinian, sau de vreun stat palestinian, altminteri Iordania si Egiptul ar fi proclamat acest stat, nimeni nu-i impiedica. Statutul celor doua teritorii nu e clar.
        5.Razboiul de 6 zile, purtat in urma declaratiilor lui Naser ca Israelul va fi disturs, ofera Israelului posibilitatea de a cuceri aceste doua teritorii.
        Israelul e dispus sa negocieze (Dayan: “acum ii astept pe arabi la masa de negocieri)”.
        6.1970- declaratia de la Karthoum: nicio legatura cu statul evreu, care nu e recunoscut, niciun fel de tratative.
        Si acum intrebarea: CINE E DE VINA CA EXISTA REFUGIATI “PALESTINIENI”?
        GG

      • Eva Grosz commented on May 22, 2021 Reply

        Veronica , oare tu nu faci parte din cetățenii statului Israel , care au primit conform declarației de la ONU din 47 dreptul de a trăi în țara lor ? Oare de ce te folosești de acest drept, dacă nu recunoști nici măcar locul care a fost legiferat să fie teritoriul Israelului ? Sau vrei să inviți pe așa ziși palestinieni să locuiască în locul pe care l-ai primit , pe care presupun că ai dreptul la el. Pe tine nu te apără armata ? Cu prețul vieții a acelor tineri de 20 de ani care nu au început încă să trăiască ? Armata de care scrii ca este o armată oarecare…Nici asta nu recunoști ?
        Și de ce nu au fost dispuși Egiptenii să i-a Gaza împreună cu Sinaiul în teritoriul lor ? Pentrucă și ei sunt sătui de extremiștii musulmani care sunt o mulțime în Egipt.La fel și Iordania . Conducătorii Hamasului sunt de origine din Askelon. Să le dăm drumul să ocupe Askelonul?….și noi unde să mergem….? Înotând în mare spre Europa, de unde deja am fost alungați ?

        • Veronica Rozenberg commented on May 22, 2021 Reply

          Eva, cred ca ai cam luat-o razna, motiv pentru care nu merita sa-ti raspund. O fac totusi pe scurt.

          Dupa parerea ta, crezi probabil ca si unii precum Liberman, Smotrici sau Ben Gvir, nationalisti extremisti de dreapta, ca doar evreii au dreptul sa traiasca in statul Israel.
          Ei bine, eu cred altfel.

          • Eva Grosz commented on May 23, 2021 Reply

            La tine Veronica, nu există cale de mijloc. Doar extreme. Pentru mine Aurea mediocritas este calea dorită. Pentru tine una din extreme . Oricare ar fi ea, de stânga sau de dreapta , ambele sunt fanatice.
            Eu nu te-am clasificat în nici una, dar tu îți permiți cu nu puțină obrăznicie să faci acest lucru. Când nu ai habar de ce și cum gândește un om. Concluziile tale pripite, sunt la fel ca acelora care provoacă conflicte. Și dacă nu găsești că merită să-mi răspunzi… cu atât mai bine. Multă sănătate !

            • Veronica Rozenberg commented on May 23, 2021 Reply

              “La tine Veronica, nu există cale de mijloc. Doar extreme. Pentru mine Aurea mediocritas este calea dorită. Pentru tine una din extreme . Oricare ar fi ea, de stânga sau de dreapta , ambele sunt fanatice”

              Nu excelezi in logica, ca sa folosesc un eufemism,

              daca poti sa-mi scrii mie, care mi-am exprimat opinia in legatura cu nevoia de intelegere si imapciuire ca
              unica modalitate de pastra o linsite in aceasta tara,

              ca merg catre extreme si ca nu exista cale de mijloc.

              Oare ce ai inteles tu din cele scrise de mine, nu arata exact , ca “habar nu ai cum gandeste un om”?

              Adica ti se auto-aplica perfect invinuirile pe care mi le atribui.

              Take a break !!

              • Eva Grosz commented on May 23, 2021 Reply

                Veronica, se poate să ai dreptate.Se poate că nu te-am înțeles. Scrisul e una și dialogul viu e alta. Toată povestea conflictelor din regiune noastră dau senzația de nestabilitate . Se poate că m-a agitat mai mult decât era nevoie. În cazul acesta îmi cer scuze ție și altora pe care eventual i-am jignit.. Eva

                • Veronica Rozenberg commented on May 23, 2021 Reply

                  Si eu…:-(

      • Virgil Duncan commented on May 22, 2021 Reply

        Veronica – daca au fugit, sau au fost izgoniti, cu totii au devenit refugiati. Din cauza ca nu mai pot fi acceptati decit in numar limitat, trebuie gasita o solutie prin negocieri. Ei au pierdut aceste proprietati asa cum au pierdut si evreii olim din tarile arabe.
        Dar vorbind de acest conflict, cu toate punctele negative, sunt si evenimente pozitive: Arabii Suniti au nevoie de ajutorul Israelului impotriva Iranului si trebuie sa mentionam suportul moral din partea Germaniei, Cehiei, Slovaciei si Ungariei. Nu imi dau seama exact unde a stat Romania in prezent – public nu am auzit nimic. Punctul cel mai negativ este ca arabii israelieni s-au revoltat mult mai mult decit arabii din Yehuda si Shomron.

  • Rose commented on May 20, 2021 Reply

    bravo Gaby ca scrim in romaneste !

  • theodor toivi commented on May 20, 2021 Reply

    Din pacate se cam repeta vremurile din 1929 sau 1944-1958, Probabil ca (ma repet), in situatiia creiata, tinetul evreu din Israel va infiinta o noua Hagana, un nou Palmah, o noua unitate 100, sau chiar un nou Stern sau Lehi, Va apare in anii urmatori un nou Daian, Peres. Rabin, Begin,Sharon, Raful, sau chiar Gandi Transfer si Rav Kahana. Acestia vor repeta politica precedesorilor, ca sa nu spun mai mult…

  • Andrea Ghiţă commented on May 20, 2021 Reply

    Sper că acest articol expus foarte clar şi echilibrat, ca o lecţie, va fi citit de cât mai multă lume. Ce bine ar fi dacă ar fi preluat şi de alte publicaţii.

  • Klein Ivan commented on May 20, 2021 Reply

    Într-adevăr o ” dare de seamă obiectivă ” și concisă . Oare va fi citită , înțeleasă de persoane sincer interesate ? Dar cum pînă și ” soarele are pete ” îmi permit să completez … – 1 – “… treptat …Gaza o priveliște … amintește de….Berlin în mai 1945 “. Imaginile date de la TV , repetînd distrugerea unei clădiri , nu confirmă nici pe departe așa o comparație . Berlin( bombardat indiscriminatoriu și fără vre-un prealabil avertisment in timpul WWII ) – istoricul Neagu Djuvara , aflat în zbor deasupra orașului pe data de August 22 / 1945 , remarca lipsa absolută de acoperișuri pe clădiri ( mai mult ziduri rămase în picioare ) .- 2 – reacția ” exagerată ” a poliției israeliene . Opinia unei surse din Israel – poliția nu a acționat suficient de ferm , neavînd numit un șef suprem de doi ani ( din ” grija ” lui Netanyahu ) . K.I.

    • gabriel gurm commented on May 21, 2021 Reply

      Imi cer scuze ca nu am masurat aria distrugerilor recente din Gaza ca sa pot justifica comparatia care am facut-o cu Berlinul lui Mai 1945.
      GBM

      • Klein Ivan commented on May 21, 2021 Reply

        GBM – Îmi cer scuze dacă folosirea exagerată a ghilimelelor și mai știu eu ce exprimare v-a lăsat impresia unei ironii . Nu e cazul . Mi-a plăcut mult articolul .Observațiile mele cred că reflectă realitatea și orice deformare dezavantajează Israel ceeace știu că nu e în interesul dvs. – K.I.

      • Eva Grosz commented on May 21, 2021 Reply

        Eu mă declar uimită de această comparație! De la cineva care este” bine documentat,” a văzut fotografiile și a auzit de zeci de ori că înainte de a bombarda o clădire în Gaza locuitorii sunt avertizați și rugați să părăsească clădirea. Armata
        israeliană s- a ferit pe cât s-a putut să atace cetățeni nevinovați. Pe c\nd Hamasul și Gihadul au avut ca scop UCIDEREA cetățenilor. Mi se pare că populația israeliană nu a fost avertizată de hamas sau da ? Berlinul a fost bombardat în întregime fără nici un discernământ. Vai de noi israelienii, dacă nici noi nu vedem acest lucru. ce să zică lumea care nu trăieșlte în Israel și căruia i se vând tot felul de minciuni. Săracii Hamas… Care țară ar fi suportat o singură rachetă care să cadă pe teritoriul ei? Și cum ar fi reacționat?

      • Eva Grosz commented on May 21, 2021 Reply

        În plus Germania s-a predat și a acceptat pacea, care durează până aztăzi. Hamasul Gihadul Islamic Frații musulmani ,Iranul Siria…nu vor pace, ei vor LICHIDAREA ISRAELULUI. Îmi pare rău că o mulțime de lume nu vede acest lucru. Noi nu trăim în Europa. Trăim traume după traume. Singurul lucru care ne apără este armata .A cărui conduită morală nu oare nici o armată din lume. Îmi aduce aminte faptul când băiatul meu era soldat și a fost trimis în teritoriile ocupate și-a umplut buzunarele cu bomboane pe care să le împartă copiilor palestinieni. În schimb a primit pietre de la acei copii. Asta știu din realitate, nu din informațiile jurnaliste.

  • Cristian commented on May 20, 2021 Reply

    Ah, cu toate tragediile, “viața merge înainte!”
    Frumoasă și strașnică deviză!
    Un text excepțional!
    Roxana Cristian

    • gabriel gurm commented on May 21, 2021 Reply

      Ai dreptate Roxana, doar ca de multe ori vitaza merge inainte dar lasam in urma multi care ne sunt dragi…
      GBM

  • Peter Singer commented on May 20, 2021 Reply

    Excelenta analiza cu o singura complectare: de fiecare data cand Israelul este aproape de distrugerea Hamasului, intervind tot felul de voci “umanitare” inclusiv din SUA si totul se opreste. Rezultatul: solutie nu exista.
    Retrospectiv, cu toate meritele sale considerabile, Sharon a gresit in 2005 cand a anulat controlul auspra Gazei. Oricat era de dificil, pierderile erau infinit mai minore decat dupa ce a urmat.

    • gabriel gurm commented on May 20, 2021 Reply

      Peter draga, iata o fraza din textul de mai sus: “Populația Israelului s-a obișnuit că la fiecare câteva săptămâni, luni sau ani, zeci, sute sau chiar mii de rachete sunt lansate spre Israel”.
      Deci am zis asta…
      GBM

      • Eva Grosz commented on May 21, 2021 Reply

        Să întrebăm pe cei din așezările apropiate de Gaza, dacă s-au obișnuit sau nu.. Există o armată de psihologi și psihiatrii care tratează adulții și copii traumatizați. Ani în șir. Oameni care au 7 secunde de la alarmă până a se ascunde în adăpost.Știți că apreciez mult scrisul Dvs. Doar că de data asta, am găsit că trebuie să vă contrazic în anumite vederi.

    • gabriel gurm commented on May 20, 2021 Reply

      Aceasta politica nu a inceput in acesti ani.Din anul 1956 (campania din Suez) si pana in zilele noastre imediat cum se deseneaza imaginea unei victorii israeliene, Israelul e presat din mii de partzi de a accepta incetarea focului. Inchipuiti-va ca in Martie sau Aprilie 1945 o fortza de renume mondial ar fi cerut si presat ca Armata Rosie sa nu intre in Berlin, pentru ca sa se lase loc unor negocieri de pace. A nu se uita, Hitler a vrut sa cucereasca Rusia dar nu sa extermine poporul rus. Ceea ce musulmanii in general si arabii in special doresc (inca!) este anihilarea poporului israelian/evreu, si nimic mai mult. Dar asta nu schimba cu nimic situatia, Vestul doreste doar liniste, si cat mai repede. Acest instinct a ramas pana in ziua de azi, cu toate ca nimeni nu mai e dependent de petrolul arab, dar antisemitismul manifestat in zilele noastre prin anti-israelienism continua sa-si spuna cuvantul iar rezultatul e cel de care scriati.
      GBM

    • Klein Ivan commented on May 20, 2021 Reply

      Eu nu dispun de date suficiente pentru a aprecia că ” Sharon a gresit in 2005 ” . Mi-amintesc că prin anii 90 , regretatul Rabin spunea că asigurarea pazei copiilor transportați la grădiniță ( în Gaza ) îl costă 1.5 milioane de $ / an . ( Ben Gurion după 1967 : ” Gaza e un bolovan agățat de Israel care-l va tîrî în mare ” – am exprimat cu apx. ideea ) .K.I.

  • Veronica Rozenberg commented on May 20, 2021 Reply

    Dle GBM,

    Articolul dvs, ca intordeauna se bucura de limpezimea evocario si bogatia documentatiei.

    As dori sa adaog cateva detalii, legate de fasia Gaza, reimprospatate printr o discutie foarte recenta:
    Fasia Gaza a fost cucerita de la Egipt in urma razboiului de sase zile. In timpul tratativelor de pace de la Camp David a ramas sub autoritatea israeliana, desi ar fi trebuit sa fie retrocedata Egiptului.
    Egiptul a REFUZAT sa reprimeasca fasia Gaza, si oarecum si datorita ambitiei lui Menahem Begin, care la vremea aceea socotea ca zona e parte din ceea ce ar fi in viziunea multora Eretz Israel Hashlema, Hahistorit, adica vechiul Israel istoric si “mare/intreg”, a fost reluata de Israelul de dupa Camp David.
    Israelienii s au asezat in locurile nisipoase ale fasiei si au construit vile case si au dezvoltat folosind mijloacele tehnlogice avansate, pentru care acest Stat este recunoscut in lume, o agricultura de renume. Orasele palestiniene au ramas si probabil si zonele sarace in care populatia s a inmultit semnificativ.

    Este foarte posibil ca daca Gaza ramanea sub egipteni, situatia imposibila de acum nu ar fi fost evitata, şi nu e deloc exclus că Egiptul nu i-ar fi macelarit pe localnici, fara ca intreaga lume sa protesteze, precum o fac cu avant impotriva Israelului.
    va urma…

    • Veronica Rozenberg commented on May 20, 2021 Reply

      Dupa ce s a incheiat tratatul de pace intre Egipt si Israel, zona Gaza s a dezvoltat continuu in partea in care au locuit israrlienii, care au ajuns sa infiinteze cam 21 de asezari si sa fie in numar de cca 8000 de locuitori.

      In anul 2005, Ariel Sharon a hotarat sa retraga orice urma de israelieni din Gaza, retragere unilaterala, asemanatoare poate cu cea efectuata in Liban de Ehud Barak, acolo era vorba de retragerea in primul rand a armatei aici era vorba desigur de o numeroasa populatie civila, cu un standard ridicat de viata. Toata “lumea” cladita de israelieni a fost demolata si distrusa cu buldozere, au fost si lupte si impotroviri, era o hotarare de stat, osmenii, fiecare, mai pe masura situatiei, sau nu, a fost despagubit de Stat.

      Teritoriul a intrat sub influenta organizatiei teroriste Hamas, despre care am mentionat intr un comentariu, ca a fost la inceputurile sale, sprijinita de guvernul israelian, dornic de disensiuni inter palestiniene.
      Cat de inspirat a fost acest sprijin
      nu e greu de apreciat astazi.

      Si astazi, pe timp de razboi, Israelul aproba intrarea in Gaza a ajutoarelor umanitare, cat si transferurile monetare din Qatar, ale caror destinatie nimeni nu o cunoaste cu adevarat.

      Viitorul in Israel ramane o necunoscuta, nu numai din cauza interna a lipsei oricarei perspective vizibile a formarii unui guvern stabil si echilibrat, dar si pentru ca pe de o parte organizatiile teroriste nu par a se domoli in ura si dorinta lor de a distruge statul evreu, iar pe de alta pretentiile de ocupatie a Israelului istoric, pe intreaga sa intindere, sustinute de fanaticii religiosi, si nu numai, nu vor putea fi satisfacute fara armata si pierderea vietilor omenesti.

      • Virgil Duncan commented on May 22, 2021 Reply

        100% adevarat Veronica – as mai adauga ca in ultimii 200 de ani niciodata nu s-a facut pace fara capitularea neconditionata a beligerantului infrint. Putem sa speram in asa ceva intre Israel si tarile arabe care inca nu au facut pace cu Israelul?. Pina atunci nici una din parti nu poate dicta conditii sau chiar sa faca partea opusa sa accepte conditii rezonabile.

        • Veronica Rozenberg commented on May 23, 2021 Reply

          Ma bucur ca suntem de acord. Situatia in care s-a incheiat ultima confruntare este si mai conflictuala, cred ca Israelul nu poate din declarat castigator.
          Aceasta pare sa fie opinia multora dintre reprezentantii presei, dar si a comentatorilo politici.
          Oricat de manata ar fi fost de interese politice, este de apreciat interventia Egiptului.

  • tiberiu ezri commented on May 20, 2021 Reply

    Articol excelent care descrie in mod concis situatia imposibila in care se afla Israelul si pe care multi politicieni si media din strainatate nu pot sau nu vor s-o inteleaga. O mica corectura: Israelul nu este atacat cu bombe si rachete o data la cativa ani ci poate o data la cateva saptamani cand este vorba despre asezarile din sud. Aici trebuie sa includem si baloanele incendiare pe care le trimit frecvent hamasnicii si care distrug agricultura sudului tarii.

  • gabriel gurm commented on May 20, 2021 Reply

    Acestea sunt aprecieri ale presei israeliene, iar eu cred ca o estimare mai precisa ar fi foarte greu de facut.
    GBM

  • Hava Oren commented on May 20, 2021 Reply

    Felicitări pentru articolul bine documentat și prezentat clar și concis. Mai ales apreciez faptul că articolul este echilibrat și nu tinde spre nicio formă de extremism, fie el de dreapta sau de stânga.
    Un singur lucru mi se pare foarte optimist: că arabii israelieni fanatici sunt doar o mică minoritate, iar fanaticii evrei sunt în număr și mai mic. Aveți date exacte, sau este doar o apreciere subiectivă?

    • theodor toivi commented on May 24, 2021 Reply

      Prin “fanatici evrei” intelegeti pe cei care isi asigura auto-apararea? Si Haganah a fost fanatica?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *