“In Loving Memory of the Holocaust Victims” apare notat sub titlul în limba engleză al ultimei lucrări (2021) semnate de compozitorul Petru Stoianov. ”Treptele” care conduc către aceasta se arcuiesc în timp și sunt semnificative pentru devenirea sa componistică. Format la clasa de compoziție a regretatului maestru Anatol Vieru (1926-1998), care i-a fost mentor și de ale cărui sfaturi a beneficiat în mod constant, Petru Stoianov[1] i-a dedicat maestrului său nu doar studii[2] și un prim volum explorând simbolismul și expresia numerică a creației sale[3], ci și una dintre lucrările ”de suflet”: Haor III – Poem Luminii, In memoriam Anatol Vieru (2000).
***
Dincolo de Threnody și de aura sa de dureros remember, legat de preocupările, ”șantierul de creație” sau realizările – confirmate prin premii de creație – ale lui Petru Stoianov, ”mica istorie” mai cere consemnate câteva titluri ce au legătură fie cu universul, fie cu tematica istorico-biblică. Am în vedere mai ales Haor – Trei ipostaze de culoare (Haor I – dublu cvartet de saxofoane[4], Haor II – pentru orchestră de suflători[5] și Haor III – Poem Luminii, In memoriam Anatol Vieru – pentru orchestră de coarde[6], tipar în Haor, Poem Luminii – Trei ipostaze de culoare, Editura Marineasa, Timișoara, 2003). I se alătură partitura corală Recitind psalmii davidici și cea vocal-instrumentală Heteropsalmia.
***
La scurt timp după ce repurtase un succes internațional, devenind laureat al Concursului Internațional de Compoziție de la Ancona (Italia 1980), spre finele anilor ’80 Petru Stoianov semnează două partituri dedicate luminii spirituale a Ierusalimului– orașul pentru care a bătut inima Regelui David (Psalmii 27 și 29) iar în anul 1991 revine cu o nouă creație: Heteropsalmia, lucrare purtând un Motto din Psalmul 122:6, 8 (în cunoscuta traducere a lui Vasile Radu și Gala Galaction):
Rugați-vă pentru fericirea Ierusalimului! De tihnă să aibă parte cei ce te iubesc!
Pentru frații mei și pentru prietenii mei, dorescu-ți ție pace!
În magistrala interpretare a ansamblului Archaeus, veritabil laborator de creație și interpretare înființat și condus decenii de-a rândul de regretatul compozitor Liviu Dănceanu. Heteropsalmia a fost premiată de Asociația pentru Pace a Religiilor din România (APAR) la Festivalul de creație și interpretare religioasă A ta este împărăția și puterea, ediția I, 22 mai 1997, București. De altfel, acestui ansamblu, căruia i se datorează și prima audiție absolută a lucrării[7], (Vasile Mocioc – clarinet, Vasile Macovei – fagot, Alexandru Matei – percuție, Vasile Colțea – chitară, Rodica Dănceanu – sintetizator, Marius Lăcraru – vioară și Anca Vartolomei – violoncel, dirijor: Liviu Dănceanu) i se datorează nu doar gravarea pe CD a lucrării, ci și interpretarea ei pe mari scene europene, în festivaluri de tradiție din țară și din străinătate.
În Heteropsalmia este explorată corola de sugestii sonore ce se poate decanta din pagini de istorie multimilenară și din tumultul evenimentelor ce au marcat devenirea în timp a acestei capitale-nepereche către care se îndreaptă – în egală măsură – gândurile tuturor celor care i-au străbătut străzile sau ale celor care abia urmează să o cunoască; cu toții vor putea transpune în fapt bine-cunoscutul îndemn pentru ca anul ce stă să înceapă să le aducă mai aproape împlinirea arzătoarei dorințe de grabnică reîntâlnire cu orașul – ”lumină a sufletului”… Anul viitor – în Ierusalim…
Ca într-o serie de alte lucrări ale compozitorului, realizate pe parcursul mai multor decenii, Heteropsalmia răspunde nevoii de concretizare în sonor a ideii de sacru, valorificând și repunând în circulație cinci filoane muzicale: recompunerea trepidantei trăiri orgiastice primare, stratul anticelor dansuri profane de zi cu zi amprentate în culorile Orientului Mijlociu și decantarea unei triplete de sonorități: cele aflate la granița dintre posibila cântare de Templu ierusalemitean – așa cum a fost ea dezvăluită și reconsiderată de cercetările arheomuzicologiei – și cele preluate din matca muzicii gregoriene, iar ulterior – a celei bizantine.
Deasupra sugestiilor instrumentale domină vocalul, în murmurarea – la început abia auzită, apoi din ce în ce mai puternică – a rugii-invocare aflate în inima și pe buzele tuturor: A. donenu, A.donenu… / Doamne-al nostru, Doamne-al nostru… Textul este melodizat de instrumentiștii în postură de interpreți vocali, ca asumare a rugii.
Heteropsalmia a văzut lumina tiparului la Editura Muzicală în anul 2018.
***
În același an, la aceeași Editură, sub titlul Recitind psalmii davidici, s-au publicat trei coruri pe versete din Psalmi ai Primei Cărți (Tehillim, Sefer rishon). Genericul reuneşte trei lucrări corale pentru cor mixt à cappella şi solişti[8] axate pe versete psalmice, prima fiind declarată In Memoriam Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României.
Dintotdeauna coralul a reprezentat pentru Petru Stoianov atât o direcţie, cât şi o dimensiune aparte a preocupărilor sale; motivul trebuie căutat în specificitatea acestuia: accent pe vox humana, pe legătura text poetic (mesaj)-muzică, mijlocind „fiinţarea” realizării muzicale în condiţiile unei impregnări emoţionale generate de şi potenţând feed-back-ul sensurilor poetice[9].
Opţiunea lui Petru Stoianov în alegerea versetelor Psalmilor 4, 11 şi 24 s-a bazat atât pe ideile centrale ale respectivelor poeme, cât şi pe imaginile poetice care, în traducerea[10] oferită de două recunoscute autorităţi în domeniu – dr. Francisca Băltăceanu și dr. Monica Broșteanu – a surprins generoasele linii directoare ale textului original (Psalmii 4 și 11); pentru Psalmul 24 a fost utilizată versiunea latină a textului, conform cu NOVA VULGATA.
În acord cu acest nobil spirit al versetelor în care legătura dintre omul simplu sau dintre Regele-poet David şi Domnul se întregeşte în acord cu sacralitatea Legii, scriitura componistică împleteşte monodia limpidă cu sugestii contrapunctice şi oaze de armonie densă sau aerată; se întreţes intonaţii modale şi repere tonale în care jocul dialogurilor vocale reliefate solistic ori pe partide şi cel al placărilor în asamblări de voci conduc la sublinierea imaginilor conţinute în text, inducând măreţia, glorificarea şi trăirea ideilor poetice la nivelul multitudinii de unghiuri de abordare a tehnicii corale. Articulările formale se succed potrivit scenariului dramaturgiei muzicale în înlănţuiri de fraze, în întâlniri opozitorii sau „împăcări” ce „cheamă” continuări / finalizări cadenţiale.
Deşi distincte ca personalitate, cele trei lucrări corale reunite sub titlul generic Recitind psalmii davidici vin spre noi cu „mărturia” frumuseţii unui ciclu, a „întregului”; sensurilor „cuvântului-creator” li se conferă potenţial dinamic unificator în stabilirea parametrilor comunicării. Intervalica muzicală şi „culorile” captate de aceasta circumscriu expresii modal diatonice şi evadări spre cromatic pentru ca „universul invizibil / impalpabil să conjuge verbul a cânta-cântare la modul când oracular, când precis sau sugerat, în întrebări ce aşteaptă, încă, posibile răspunsuri” – potrivit compozitorului.
***
In loving memory of the Holocaust victims este precizarea ce însoțește Threnody, lucrare semnată de compozitorul Petru Stoianov; este vorba despre o partitură concepută în anul 2021 pentru un ansamblu instrumental format din șapte instrumente: flaut, clarinet, fagot, pian, vioară, violă și violoncel.
La ediția jubiliară din acest an (ediția XXX), recent încheiată, a festivalului Săptămâna internațională a muzicii noi (SIMN) de la București (20-27 iunie 2021), Threnody a fost inclusă în programul concertului final al prestigioasei manifestări, prin reputatul ansamblu Profil.
Înființată în anul 2003 la inițiativa compozitorului Dan Dediu, sub numele PROFIL-SINFONIETTA, formația a avut scopul declarat ”de a promova și impulsiona compozitori consacrați ai muzicii românești”, alături de tinerele voci ale componisticii noastre, devenind în scurt timp un veritabil laborator de creație și interpretare, atât de necesar în peisajul nostru muzical… Prezent în festivaluri și manifestări în țară sau străinătate, cu înregistrări CD devenite tot atâtea ”cărți de vizită”, din 2005 beneficiază de conducerea muzicală a dirijorului Tiberiu Soare, nu doar o reputată ”baghetă” confirmată în plan național și internațional, ci și titular al disciplinei ”dirijat orchestră” la Universitatea Națională de Muzică din București.
La această ediție a festivalului SIMN, interpreții ansamblului Profil au fost: Ion Bogdan Ștefănescu (flaut), Emil Vișenescu (clarinet), Laurențiu Darie (fagot), Adriana Maier (pian), Diana Moș (vioară), Marian Movileanu (violă) și Mircea Marian (violoncel); dirijor: Tiberiu Soare.
Ca în multe alte cazuri (prezența lucrărilor lui Petru Stoianov pe afișe de concert / podiumuri în țară și peste hotare), în Caietul-Program al Festivalului SIMN am considerat de datoria mea să fac o scurtă prezentare a piesei Threnody, la a cărei concepție și ”naștere” am avut ocazia să particip, inclusiv din calitatea mea de muzicolog. Transcriu aici parte din aceste considerații – și anume cele pe care compozitorul (cu bine-cunoscuta sa discreție) mi-a permis să le fac cunoscute publicului:
Threnody a fost compusă cu gândul la milioanele de destine cărora le-a fost refuzat, în mod brutal, barbar și inexplicabil, dreptul la viață; ca atare, se cere cântată pe coarda dureroasă a existențelor frânte de către şi sub ochii semenilor noștri. Nota întunecată, gravă este cea care domină, asemenea unui punct de orgă deasupra căruia se decantează fie expresii energice, viguros-implacabile în repetări insistente ale acelorași sunete, fie accente visător-nostalgice – asemenea aburului amintirii, cu irizări, al cărui sens major devine licăr de speranță în final.
Threnody demonstrează interesul major al compozitorului privind infuzia melodică şi oferă imaginea reinterpretării în actualitate a vechii threnodii (câștigând nuanțele acestui secol) – de la diverse texturi sau tehnici folosite la instrumente de coarde ori de suflat, ca tot atâtea expresii ale unei forțe centrifuge – la imaginea capturii sonore compacte a acordurilor la pian – ca forță centripetă.
Datorită dramaturgiei muzicale, piesa propune posturi diferențiate: nota generală a implacabilității, intonații elegiace / lirice, accentuări intenționate şi atacuri sonore, cu sunete fie retrase, fie intonate rapid, arpegiat sau placate simultan, dar într-un caracter general virtuoz şi armonios, balansat între static şi dinamic. Totul sugerează ideea clară a unui “contrapunct de stări”, dominant prin împletirea diverselor trăiri şi conducând, în cele din urmă, către unificarea expresiei. În paralel, este de menţionat o altă cale: de la dialogul instrumental sau combinaţia timbrurilor, către ipostaze solistice, respectând valenţele individualităţii…
***
Astăzi, când Threnody – In Loving Memory of the Holocaust Victims a prins viață sonoră, putând fi împărtășită ”în spirit” și celor care nu au fost prezenți în sala de concert, Petru Stoianov a resimțit acut nevoia de a fi împărtășit gânduri și idei cu mentorul său, maestrul Anatol Vieru, a cărui amintire luminată îi rămâne, mereu, aproape…
Carmen Stoianov
[1] Vezi http://www.ucmr.org.ro/listMembri.asp?CodP=3214&TipPag=fil și http://muzicieni.cimec.ro/Petru-Stoianov.html .
[2] Despre sculptarea Sunetului prin Tăcere și a Tăcerii prin Sunet în ”Concertul pentru violoncel și orchestră nr. 1” de Anatol Vieru (cu Carmen Stoianov), în: Simpozion de Muzicologie Anatol Vieru – 1999, București, Editura Muzicală, 2001;
– Monumentalitatea în viziunea lui Anatol Vieru, în: Proceedings of the 1st World Congress on Science, Economics, and Culture, 25-29 August, 2007, New-York-Bucharest, Romanian contributors, București, Cartea Universitară, 2008;
– Incursiune în universul creației lui Anatol Vieru; pasiunea pentru număr, în: Ipostaze ale muzicii moderne în sec. XIX-XXI, Stilistică interpretativă, Timișoara, Editura Eurostampa, 2008;
– Un compozitor – Anatol Vieru și viziunea sa asupra raportului poezie-muzică, în: Analele Universității ”Spiru Haret”, seria Filologie – limba și literatura română, nr. 7, 2007 și nr. 8, 2008, București, Editura Fundației România de Mâine, 2009;
– Anatol Vieru – Omagiul discipolului, în: Anuar ştiinţific: Muzică, Teatru, Arte Plastice, nr. 1-2 (8-9) 2009, Chişinău, Notograf prim, 2009; Anatol Vieru și aura poeticului muzical în: RevART nr. 1-2, Editura Aegis, Timișoara, 2009.
[3] Simbolism și expresie numerică în universul creației lui Anatol Vieru. Scene Nocturne – Lupta cu Inerția, București, Editura Muzicală, 2004.
[4] Primă audiție absolută: 8 octombrie 1998, Riga, Lituania – cu Stockholm Saxophone Quartet și Cvartetul din Riga.
[5] Primă audiție absolută: 23 mai 1999 – cu Orchestra de suflători a Filarmonicii ”George Enescu”, dirijor: Aurelian Octav Popa.
[6] Primă audiție absolută: 16 octombrie 2001, în interpretarea Orchestrei Simfonice ”Banatul”, dirijor: Gheorghe Costin.
[7] La 2 octombrie 1991, în foaierul Operei Naționale Române.
[8] Lumina Feței Tale, Doamne (Psalm 4), Cei Drepți vor privi Fața Lui (Psalm11) și Rex Gloriae (Psalm 24).
[9] De altfel, două prestigioase Premii de creație ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (2006, 2013) îi încununează creația corală.
[10] Volumul Psalmii, seria Biblioteca Scripturii, Arhiepiscopia Romano-Catolică, București, 1993.
27 Comments
Distinsa Doamna Stoianov,
Va multumesc ca mi-ati dat prilejul de a ma destinde cu frumoasele randuri scrise de penita dumneavoastra plina de inspiratie si talent, totodata savurand cu imaginatia urechii si a mintii piesele compuse de maestrul Stoianov. Cu mult dor drag si pretuire ma gandesc la dumneavoastra si vremurile de odinioara.
Stimată doamnă Stoianov, stimate domnule Stoianov, vă deranjez cu o întrebare.
Noi ascultăm de la distanţă Concursul “George Enescu” şi ne face mare plăcere.
Am dori să adăugăm la lista concursurilor pe care le audiem/vizionăm online şi “Jeunesses Internaţional Music Competition,” al cărei fondator şi director muzical sunteţi, domnule Stoianov. dar încercările mele de a obţine acces la acest concurs prin linkul EUROPAfest de pe YouTube au fost sortite eşecului. Am găsit crâmpeie din interviurile, master-classes despre jazz şi concerte de jazz din cadrul festivalului, dar nimic legat de concursul per se.
Cunoaşteţi cumva vreo modalitate de a urmări virtual acest eveniment anual?
Stimată doamnă, îmi face plăcere să vă invit să urmăriți pe youtube pagina EUROPAfest 2021. Anul acesta este doar Concursul de Jazz, în plină desfășurare. Vizionare plăcută!
Am ascultat madrigalul “Melancolie” de câteva ori, ca să mă pătrundă…
Piesa mi-a creat impresia că melancolia, percepută că o fază temporară, este binevenită (poate char îmbrăţişată?) şi că nu i se opune rezistenţă.
Starea dominantă de tristeţe pare a fi un prilej de introspecţie, de contemplare spirituală şi o dovadă de sensibiltate, în timp ce reveria (în ambele ei sensuri de stare de visare şi piesa muzicală) cu care se îngemănează şi care o complementează, transpune tristeţea în fantezie creatoare.
O compoziţie splendidă; sper să pot asculta şi “Threnody” într-un vitor apropiat.
Stimată doamnă Mariana Zaharopol, mă bucur că piesa la care țin foarte mult (pentru că este dedicată soției mele care, la rândul ei, o iubește enorm ca îngemănare vers-muzică!) v-a impresionat. Threnody nu am putut-o asculta nici eu la prima ei audiție absolută, întrucât mă aflam deja cu soția în Israel la fiica noastră, unde suntem și acum, bucurându-ne alături de familie, după o absență îndelungată (pandemia). Am înțeles că întregul concert ar fi fost înregistrat de către Radio România. La ora asta nu am mai multe amănunte. Când vom reveni în România, este posibil să putem intra în posesia unei înregistrări care, eventual, ar putea fi făcută publică.
Mulțumesc încă o dată pentru aprecieri; pentru un compozitor este esențial să știe că lucrările lui au ajuns la sufletul celor care îi ascultă creația. Îmi permit să vă mai ofer un indiciu de youtube: https://www.youtube.com/watch?v=0LP4winRQws
Concert educativ ep 8 / fragment din suita Cuvinte și strigături pe versuri de Nichita Stănescu. Interpretează Corul Academic Radio, dirijor maestrul Dan Mihai Goia (ultimele trei piese se vor cânta legat de la minutul 4:10…..) Audiție plăcută!
Dragă Carmen, stimate domnule Stoianov,
Am citit cu mare emoţie articolul atât de bine scris de Carmen, în care conturează activitatea compozitorului Petru Stoianov, din perspectiva muzicologului Carmen Stoianov, dar şi a soţiei dedicate, care a asistat cu mândrie la naşterea atâtor comori compuse de soţul ei. Spre deosebire de majoritatea celor care au comentat, eu fac parte doar indirect din lumea muzicală, dar, ca literat, vibrez la tot ceea ce înseamnă artă de bună calitate.
Muzica apropie sufletele, iar acest articol, consacrat muzicii, m-a făcut să-mi amintesc cu căldură şi duioşie de multe din copilărie şi tinereţe … Mă voi referi însă la o amintire anume. L-am cunoscut pe profesorul domnului Stoianov, pe maestrul şi mentorul său, pe care l-a venerat toată viaţa, pe Anatol Vieru, care a şi colaborat cu tatăl meu, dramaturgul Mircea Ştefănescu, la “rapsodia” pe care tata i-a închinat-o lui Barbu Lăutaru. Dar mai bine m-am cunoscut cu frumoasa familie Vieru în vacanţe, la casele de creaţie de la Sinaia, şi nu voi uita niciodată cum am fost alături unii de alţii la Cumpătu în august ’68, temându-ne împreună şi sperând împreună … Acolo m-am împrietenit şi cu copiii dânsului, ajunşi între timp şi ei muzicieni de excepţie, Lena Vieru-Conta şi Andrei Vieru. Port un mare respect memoriei tatălui lor şi mă bucur că am avut acum prilejul să mi-l readuc în memorie şi să aflu ce a reprezentat pentru discipolul său.
Pe Carmen am cunoscut-o prin verişoara mea, Nicole Sima, muzicolog şi scriitoare. De curând Carmen a comentat nişte Amintiri scrise de mama mea, Marie-Claire Ştefănescu, şi astfel ne-am apropiat din nou după … o viaţă în care nu prea mai ştiam multe una de cealaltă şi, prin Carmen, de circa un an de zile, sunt la curent cu activitatea de excepţie a soţului ei.
Mama mea a fost evreică, iar amintirile ei evocă, pe lângă multe, multe evenimente fericite şi senine, şi atâtea momente crâncene din seminţia noastră. Şi în familia mea, ca în a multor cititori ai revistei Baabel, antisemitismul şi Holocaustul au făcut ravagii, şi îi sunt recunoscătoare lui Petru Stoianov pentru acest In loving memory of the Holocaust victims. Noi toţi ne gândim cu pioşenie la victimele Holocaustului şi ale pogromurilor, dar nu toţi avem darul de a o exprima artistic.
Cât de frumos a scris Carmen Stoianov, în cuvinte pe care le voi reproduce, căci sintetizează perfect idei şi simţăminte: “Threnody a fost compusă cu gândul la milioanele de destine cărora le-a fost refuzat, în mod brutal, barbar și inexplicabil, dreptul la viață; ca atare, se cere cântată pe coarda dureroasă a existențelor frânte de către şi sub ochii semenilor noștri. […] Astăzi … a prins viață sonoră, putând fi împărtășită «în spirit» și celor care nu au fost prezenți în sala de concert.
La mulţumesc soţilor Stoianov pentru această oră minunată pe care am petrecut-o cu multă emoţie în faţa calculatorului!
Dragă Daniela, existând o singură adresă de email pentru amândoi, voi prelua eu – Carmen – ”inițiativa” de a răspunde comentariului tău participativ, scris cu vizibilă emoție. Calitatea ta nu doar de literat, ci de om de cultură care s-a format și a trăit într-un mediu familial-cultural de remarcabilă altitudine spirituală, ți-a deschis un orizont în permanentă lărgire și ți-a sensibilizat ”antenele”, oferindu-ți bucuria receptării celor mai fine nuanțe și trăiri. Așa te-am cunoscut încă din tinerețea noastră și așa te-ai menținut pe parcursul vremii, adăugând noi pagini la cartea unei vieți petrecute nu în căutarea propriei identități cât, mai ales, în raporturile tale cu ceilalți, în care ai știut să cauți și să vezi Binele și Înaltul de gând……Este lecția pe care ai deprins-o de la admirabila ta familie, de la Bunii și de la părinții tăi. Am avut privilegiul de a o cunoaște pe distinsa ta mamă, scriitoarea Marie-Claire Ștefănescu în casa bunei mele colege și prietene, verișoara ta, muzicologul și scriitorea Nicole Sima și – martor îmi este soțul! – încă mă las cutreierată de fascinanta amintire a căldurii din privirea domniei-sale și a zâmbetului șăgalnic care mereu avea de adăugat ceva față de cuvânt, de acel ”toujours….. le mot propre”. Cunoscând-o în limpiditate extremă și în dragoste de oameni, nici n-am știut, până de curând, prin ce neguri de viață a trecut….dar a avut forța de a șterge răul (fără a-i uita lecția) și a înstăpâni Binele. Luminată fie-i amintirea…..
Sărut mâna, stimată doamnă Daniela Ștefănescu; pe lângă relația dintre dumneavoastră și soția mea – pe de-o parte – și cea la nivel de familie cu Nicole, mă bucur să aflu că între mine și dumneavoastră stă amintirea maestrului meu. Îi datorez extrem de mult și de fiecare dată când compun ceva îmi pun întrebarea ce ar fi spus maestrul Vieru despre noua mea partitură.
Le scriu, pe fiecare, din inimă și cu convingerea că trebuia să le aștern pe hârtie, ca încă un însemn al gândurilor și trăirilor mele. În ce privește Threnody, a fost ca o obsesie întârziat exprimată a coșmarului care trebuie să fi cutremurat omenirea îndeajuns ca el să nu se mai repete; imaginile pe care le-am văzut în mod repetat, tot ceea ce am citit sau am aflat de la martorii care au trăit tragedia dar au avut norocul să supraviețuiască, m-au determinat să-i dau viață sonoră. Așa se explică tăcerile bruște, ce retează sunetele-simbol de viață, orchestrând la nivel subliminal pânza sonoră a atâtor existențe și familii sfâșiate fără drept….raza de speranță a finalului lucrării e firavă, dar există…..Este una din lecțiile maestrului meu: sunetul sculptat prin tăcere și tăcerea sculptată prin sunet.
Mulțumesc pentru caldele cuvinte, respect.
Am avut privilegiul dragii mei Puiu si Carmen sa fiu in sala la prima auditie a piesei Threnody si apoi sa citesc articolul din revista, creionand intreaga activitate componistica .Nimeni nu putea sa o faca mai bine decat cea care a fost partasa la fiecare opus semnat Petru Stoianov.
Aceste evenimente mi-au evocat o viata de aproape jumatate de secol in care ne-am bucurat unii de altii ,profesional, in vacante sau la diverse
evenimente de familie. Mai departe, sau mai aproape, vietile noastre au continuat intersectandu-se.
Dragii mei, va port cu mine, in suflet oriunde si oricand.
Dragă Mihaela, într-adevăr, o prietenie de aproape jumătate de secol înseamnă ceva și ne-am fi bucurat nespus ca în sală, la această primă audiție absolută a lucrării mele, alături de tine să se fi aflat și dragul nostru prieten, soțul tău, compozitorul Corneliu Cezar. Amintire sa luminoasă ne veghează. Am fi avut un schimb de opinii profesionale ca în atâtea alte dăți…..Abia aștept ziua în care să-mi pot asculta lucrarea pe care am compus-o – cum s-ar zice – cu sufletul în palmă, bucurându-mă și plângând la fiecare nou portativ…..O port în mine și mă gândesc continuu la ea, nu doar pentru că este cea mai recentă, ci pentru că sfâșierile sonore mă cutremură….. în fiecare simt întrebări amuțite nemilos și destine retezate…..
Demn de admiratie!
Mulțumesc muli, domnule profesor. Sunt onorat.
Felicitari PETRU SI CARMEN STOIANOV!
Admiratie si pretuire !
Mult succes in continuare!
Onorați de gândurile și atenția maestrei Cornelia Angelescu, una din Vocile de AUR ale Operei Române.. Adâncă plecăciune și îmbrățișări ”peste mări”, Maestra!
Stimată familie dr. Lia și Tiberiu Georgescu, dragii noștri adevărați prieteni, ne bucurăm să vă regăsim (după zeci de ani) la fel de tineri în spirit.
Bucuria ne este întregită de gândul realizărilor personale ale lui Claudiu, talentatul vostru fiu și prieten de joacă al fiicei noastre (același leat), Avem marele noroc de a trăi în timpul în care comunicarea este posibilă și pe acest plan; altminteri, sentimente ce s-ar fi dorit exprimate ar fi rămas undeva, neștiute. Familia fiicei noastre salută familia fiului vostru.
Dragii noștri, mulțumim pentru aprecieri și așteptăm ca într-un curând imediat (din toamnă încolo) să ne putem auzi și vedea nu doar în conversații IT/telefonice.
Am ascultat cu mare plăcere Melancolia, de Petru Stoianov, în interpretarea Corului Accoustic (dirijor Daniel Jinga). Deşi este o lucrare modernă, Melancolia demonstrează încă o dată că modernitatea în muzică nu înseamnă neapărat abundenţa disonanţelor. Compoziţia de faţă creează o atmosferă celestă, care umple sufletul ascultătorului de linişte şi împăcare.
Stimată doamnă Andrea Ghiță, cuvintele dumneavoastră mi-au făcut o mare plăcere. Oricare compozitor dorește să afle că publicul său rezonează la sentimentele cu care și-a înzestrat creația. De altfel, mi-am pus întotdeauna întrebarea în ce măsură și în ce mod va fi percepută o nouă lucrare căreia îi dau viață. Vă mulțumesc pentru trăirile exprimate atât de sincer…
Sper din suflet să pot audia şi lucrarea Dvs. dedicată memoriei victimelor Holocaustului.
Din câte mi s-a spus, întregul concert (ca, de altfel, toate concertele SIMN 2021) a fost înregistrat de Radio România Cultural, ceea ce înseamnă că va fi transmis în emisiunile postului. Nici eu nu am putut să-mi ascult piesa la prima ei audiție absolută, deoarece la data concertului mă aflam (ca și acum) în Israel, în vizită la familia fiicei noastre. La fel ca dumneavoastră, ard de dorința de a o putea asculta.
Din câte știu, interpreții au cântat-o cu plăcere….deși atât eu, cât și îmbucurător de mulți alții ne-am fi dorit ca asemenea tragedie să nu fi întunecat vreodată istoria omenirii și să nu fi fost vreodată nevoie de asemenea rememorări. Cum istoria își are legile ei, programarea concertului a coincis cu o altă pagină sumbră: Pogromul de la Iași…pe care îl includ în lacrima gândurilor mele, mai ales că am cunoscut și am în familia din Israel persoane care – copii fiind la acea dată – l-au trăit iar amintirea lor este, încă, rană vie…..
Sărut mâna, stimată doamnă Veronica Rozenberg și mulțumesc pentru aprecieri. V-am citit în Baabel și sunt un fan al scrierilor dumneavoastră dar neobișnuit să scriu, mă mulțumesc cu înmagazinarea vibrațiilor lecturii.
Într-adevăr, revista Baabel este acel suflet imens prin care ne putem cunoaște și apropia, din zi în zi mai mult. Din păcate, fiind în primă audiție absolută (iar noi fiind în Israel la ffiica noastră în această perioadă) , nu am putut să-mi ascult propria lucrare, dar am avut parte de acea legătură minunată despre care vorbeați: m-au contactat colegi de breaslă care m-au felicitat și cărora lucrarea mea le-a spus ceva…..Inclusiv interpreții mi-au spus că au cântat-o cu plăcere.
Am înțeles că Radio România a înregistrat în totalitate SIMN, deci va programa și piesa mea, pe care sunt dornic să mi-o ascult., Deocamdată ea cântă în mine…..
Multe din lucrările mele sunt în CARDEXul Radio și știu că ele se transmit.
Ceea ce a constituit o remarcabilă coincidență a fost programarea lucrării meleThrenody – In Loving Memory of the Holocaust Victims într-un moment aspru și greu de retrăit și înțeles la nivel uman: comemorarea unei pagini întunecate din istoria relativ recentă – Pogromul de la Iași. Istoria știe când să ne vorbească….. SIMN are loc în fiecare an la fine de mai. Anul acesta a fost la fine de iunie…..
Am găsit pe youtube una din paginile corale care consider că mă reprezintă. Este pe versurile poetului Nichita Stănescu, ale cărui poezii ocupă un loc central în creația mea și este dedicată soției mele. Interpretarea pe care Daniel Jinga și corul Accoustic au dat-o piesei este în perfect acord cu inima mea.
Se află înregistrată pe un CD de colecție și promovare a muzicii corale românești, realizat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Audiție plăcută!
https://www.youtube.com/watch?v=g_qowTiOT8o
Dna Stoianov sau poate Dle Stoianov,
Va multumesc pentru cele scrise si de asemenea pentru indicatia data ca sa pot ascuta melodia Melancolie, in interpretarea corului Acoustic.
Ascultarea acesteia, imi aduce in gand, atat dualitatea notiunii de Melancoliei, ca o imbinare de tristete si vis, dar odata cu ea si vagile mele amintiri ale corului Madrigal, ascultat ce-i drept de putine ori in tineretea mea. Am simtit nevoia sa caut si poezia care v-a inspirat, si imi permit s-o reproduc mai jos. Desi poezia pare a invalui personajul in vis, muza dvs in acest choral pare sa fie mai curand tristetea.
Melancolie de Nichita Stanescu
Întrezăream în pietre ce străvedeam în ape.
Un fel de tu al tău îndepărtat,
un mal al fugii mai aproape
de arsul meu palat.
O prelungire și o încercare de-a atinge
fostul tău ev nemurmurând
prin ceața cenușie de meninge
desfigurată de cuvânt.
Când singur stau și rupt de tine
ca osul rupt de la picior
mai decurgând o stelărime
de capete tăiate prin omor
și tu îmi ești atâta de departe,
aproape dincolo de gânduri,
aud un fierăstrău care desparte
trunchiul stejarului în scânduri.
Am cautat si semnificatia celuilalt poem al dvs, in amintirea victimelor Holocaustului, Threnody care inseamna Tanguire (elegie)
Onorat de sensibila dumneavoastră atenție.
Baabel, o punte de legatura intre oameni, respect si admiratie pentru dl compozitor Petre Stoianov, si biografia sa admirabila.
Cum am putea asculta cate ceva din multitudinea de creatii enuntate de dna Carmen Stoianov in acest articol?
Multumesc, Veronica
Bravo Camen, Bravo Petre, bravo Baabel !!De ce de trei ori bravo ?Pe scurt.:
Ne cunoastem din 1980/81 cand Claudiu baiatul nostru a fost “descoperit”de tine draga Petre ca avand ceva abilitati pt. o posibila cariera muzicala;Carmen a fost cea care i-a dat primele lectii de pian;ca pana la urma a a ajuns medic in State e o alta poveste.Important e ca familiile noastre s-au re-apropiat, dupa o pauza de cam 35 de ani in care nu mai stiam nimic unii despre ceilalti.
Si a iintervenit muza Baabel-am scris candva in revista. ..
Despre lucrarile voastre atat de strans legate intre ele ar fi multe de spus;ca amator vreau sa le aud intr-un Ateneu plin de melomani si nunumai;nu sunt singjurele draga Petre; un DanDediu sau Tiberiu Soare nu-si alatura numele de oricine;voi sunteti deja coonsacrati;
Sper intr=-o seara “Sotii Stoianov si creatia lor”..Va imbratisez cu drag.
Tiberiu
Felicitari si succes in continuare!
Mulțumesc, sunt onorat.
Pe Petru Stoianov l-am cunoscut în ziua în care dădeam primul examen de admitere în Conservator. Îi ținea pumnii viitoarei sale soții, Carmen, cea care mi-a devenit apoi apropiată și dragă prietenă. Deși, în mare, i-am cunoscut parcursul, mărturisesc că astăzi, la citirea acestui amplu articol, am multe surprize plăcute și sunt, o dată în plus, mândră de realizările componistice – și nu numai -, ale lui Petru și ale soției sale – muzicolog de frunte. Bravo, dragii mei și, la 80 de ani de la Pogromul din Iași, o lacrimă pentru suferința tuturor victimelor Holocaustului.
Dragă Nicole, cuvintele tale m-au mișcat profund. Într-adevăr, în cei peste 50 ani de când ne cunoaștem am împărțit bucurii și emoții, împliniri și trepidații, cu aceeași intensitate cu care ne-am obișnuit să trăim. Te-am simțit aproape, v-am simțit aproape pe tine și pe soțul tău – două familii trăind în consonanța ideilor împărtășite deplin.
Mulțumesc pentru gingășia gândului. Nu doar întunecarea Holocaustului sau a repetatelor Pogromuri, ci retrăirea acestora mi-a marcat idea de sfâșiere a pânzei sonore, așa cum am învățat să o pun în pagină de la maestrul meu. Îmi revin des în memorie imaginile pe care le-am văzut filmate sau fotografiate; este punctual de plecare pentru Threnody, simțit ca puternic sentiment de sfâșiere interioară.