Se împlinesc 80 de ani de la pogromul din Jedwabne, Polonia

Ce este comun între trenul morții din Iași, măcelul de pe malul Dunării de la Budapesta și arderea de vii a peste o mie de evrei la Jedwabne, în Polonia? Toate au fost comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către criminali localnici, fără participarea activă a naziștilor germani.

Evreii trăiesc în Polonia de peste opt sute de ani, cu perioade liniștite întrerupte de pogromuri fiindcă, la fel ca în toată Europa, pentru orice dezastru natural sau epidemie erau învinuiți evreii.  

Pogromul de la Jedwabne

În 10 iulie se vor împlini 80 de ani de la pogromul din comuna Jedwabne din estul Poloniei. După ce trăiseră peste două sute de ani împreună cu evreii, la bine și la rău, unii polonezi din această comună și din zeci de comune din jur au profitat de ocupația nazistă care le dădea mână liberă și au ars de vii mii de evrei. După cum reiese din documente istorice și din mărturii, totul a fost planificat și săvârșit de localnici, nu de germani. După război a avut loc un proces și pentru aceste crime au fost condamnați numai doi săteni la perioade relativ scurte de închisoare, deși zeci și chiar sute de săteni au fost implicați în mod direct sau indirect. La proces s-a decis că după 30 de ani, toate documentele legate de acel “incident” să fie distruse. Dar soarta a făcut că unele documente s-au păstrat, ajungând în posesia profesorului de sociologie Jan Gross de la Universitatea Princeton, SUA. Gross era născut în Polonia din tată evreu și mamă creștină. Pe baza acestor documente el a publicat în 2001 o carte intitulată Neighbors: The Destruction of the Jewish Community în Jedwabne, Poland (Vecini: Distrugerea comunității evreiești din Jedwabne, Polonia). Gross îi învinuiește pe vecinii polonezi că au ucis 1600 de evrei. Au rămas doar puțini supraviețuitori.  

https://www.amazon.com/Neighbors-Destruction-Jewish-Community-Jedwabne/dp/0142002402 https://www.ias.edu/sites/default/files/sss/pdfs/Neighbors.pdf

Am înțeles mai mult despre acest pogrom din documentarul creat de Haim Hecht în Israel în 2014, în ebraică și în engleză, intitulat Șnei Asamim – Two Barns (Două hambare), film bazat pe cartea lui Gross și pe interviuri făcute de producătorii filmului în comuna Jedwabne. Filmul descrie acea groaznică zi în care străzile comunei erau inundate de sânge evreiesc. Pe cei pe care nu i-au căsăpit pe drum, polonezii satului i-au ars de vii într-un hambar. Filmul descrie una dintre faptele demonice ale “vecinilor” care după ce au violat o tânără evreică, i-au tăiat capul, folosindu-l apoi într-un joc de “fotbal” lângă primăria satului. Primarul era unul dintre organizatorii pogromului, iar preotul comunei privea impasibil la ceea ce se întâmplă.

După înlăturarea comuniștilor de la putere în Polonia în 1989, cazul a trezit cea mai aprigă polemică asupra vinovăției sau nevinovăției polonezilor în pogromul de la Jedwabne. Titlul filmului, Două Hambare, a fost ales în urma declarației fostului ambasador al Israelului în Polonia, Prof. Shevah Weiss. El a spus că în timpul războiului, în Polonia existau două feluri de hambare, cele în care se ardeau evrei și cele în care polonezi cu suflete mari au ascuns evrei cu riscul propriei vieți și a întregii familii. Shevah Weiss și familia lui au fost ei înșiși salvați fiind ascunși într-un hambar. Câți dintre noi ar fi fost în stare să-și asume un asemenea risc?

Dintre localnicii intervievați, unii neagă participarea activă a polonezilor, alții o confirmă cu un adânc dezgust față de pogrom și compasiune față de victime. Producătorii filmului se întreabă de unde vine atâta ură. Doar erau vecini buni. Majoritatea meseriașilor erau evrei, la fel și doctorul, de care toți sătenii aveau nevoie. Un localnic spune că evreii mergeau la lucru la șapte dimineața, pe când polonezii la zece, deci evreii nu puteau fi învinuiți de lene și parazitism. Nu putem exclude motivul religios, polonezii fiind catolici foarte credincioși. Un motiv a fost dorința de a pune mâna pe casele și proprietățile evreiești. Peste 7000 de polonezi eroi care au salvat evrei în timpul războiului au primit titlul de “Drept între popoare”, conferit de muzeul Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim,

https://vimeo.com/104504131  Filmul în engleză

https://vimeo.com/92732101  Filmul în ebraică

Dar elogierea celor care au salvat evrei nu implică îndreptățirea sau ascunderea crimelor comise de mulți alți polonezi împotriva concetățenilor lor evrei. Potrivit cercetărilor efectuate la Yad Vashem, în jur de 200.000 de evrei au fost uciși de către etnici polonezi, fără nicio legătură cu crimele comise de naziștii și de sovietici împotriva poporului polonez. Toate sunt importante și trebuie tratate ca atare.  

Cum ascund politicienii polonezi adevărul?

După răsturnarea sistemului comunist, tineri ziariști și istorici de etnie poloneză, mixtă poloneză-evreiască și chiar câțiva evrei care supraviețuiseră în Polonia, au căutat adevărul despre cele întâmplate în timpul războiului. Ei au reușit să primească acces la toate documentele păstrate, inclusiv la cele considerate până atunci secrete. Așa a ajuns Jan Gross la documentele care demascau crimele polonezilor din Jedwabne, deși crime asemănătoare au fost săvârșite și în multe alte locuri în Polonia. După publicarea cărții lui Gross în 2001, opinia publică poloneză a fost împărțită. Unii recunoșteau că polonezii se făcuseră vinovați de crime, dar că acțiunile fuseseră planificate de germani și doar executate de polonezi. Alții susțineau că naziștii erau vinovați atât de planificare, cât și de execuție, iar polonezii nu aveau nicio vină. Doi președinți ai Poloniei, Aleksander Kwaśniewski în 2001 și Bronisław Komorowski în 2011, au vizitat monumentul ridicat în memoria victimelor, cerându-și iertare pentru crimele săvârșite. Chiar și episcopia Poloniei recunoștea problematica vinovăției.

Monumentul închinat martirilor din Jedwabne – profanat

Cu timpul însă varianta care pretindea “inocența” polonezilor în crimele comise împotriva evreilor a devenit dominantă, mai ales după 2015, când a ajuns la putere partidul naționalist Prawo i Sprawiedliwość (Lege și Justiție, PiS) condus de președintele Andrzej Duda. Scopul lor principal a fost de a face să dispară dovezile de participare a polonezilor în Holocaust. Ei investesc sute de milioane de Euro în această intensă campanie de falsificare a istoriei, înființând muzee, memoriale și organizații care să slăvească eroismul polonezilor în războiul mondial, negând tot ce ar putea leza onoarea poporului și a statului polonez. Ziariștii și istoricii polonezi care vor să publice adevărul au de îndurat nu numai umilințele și amenințările cu moartea ale huliganilor de pe media, ei mai sunt și acuzați că jignesc mândria națională poloneză. Atitudinea acestui regim față de adevărul istoric amintește de anii comunismului, sau poate chiar de anii 1940.

Revenind la pogromul din 10 iulie 1941, de la Jedwabne, ziarista poloneză de origine evreiască Anna Bikont a publicat în Polonia în 2015 o carte tradusă în engleză cu titlul The Crime and the Silence: Confronting the Massacre of Jews în Wartime Jedwabne (Crima și tăcerea: Confruntând masacrul evreilor din Jedawabne în timpul războiului). https://www.amazon.com/Crime-Silence-Confronting-Massacre-Jedwabne/dp/0374536376

Într-un articol publicat de muzeul Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim, Bikont încearcă să explice motivele urii polonezilor față de evrei, precum și minciunile prin care conducătorii locali și cei din guvern încearcă să dea vina pogromului pe naziști. Ea cunoștea bine subiectul, consultase zeci de documente istorice și intervievase supraviețuitori din comună. Senatoarea Jadwiga Stolarska susținea pe de o parte că atât planificarea cât și execuția fuseseră făcute de germani, iar pe de altă parte, că prin faptele lor, evreii înșiși și-au atras această soartă, fiindcă înainte de venirea germanilor ei au colaborat cu sovieticii, i-au denunțat pe patrioții polonezi care au fost exilați în Gulag, iar ei au ocupat toate posturile-cheie din comună.” Adică evreii și-au meritat soarta. Dacă evreii i-au “trădat” pe polonezi, ei trebuiau să-i pedepsească, nu germanii! În realitate documentele atestă că rușii au deportat la Gulag și evrei și polonezi, iar patrioții polonezi au fost trădați de către doi cetățeni creștini din comună. Tot Stolarska explică ce s-a întâmplat cu evreii din Jedwabne. Nemții au pus totul la cale, i-au silit pe polonezi să-i adune pe evrei și să-i închidă în hambar, dar nemții înșiși au vărsat benzină peste hambar și i-au dat foc. Senatoarea conchide că evreii au fost uciși nu pentru că erau evrei, ci pentru că erau comuniști sau familii ale comuniștilor. Orlowski, preotul comunei, a declarat mai târziu cu mândrie că el a inventat acest mers al evenimentelor.

Tot același gen de criminali au ucis 42 de evrei întorși din lagăre la Kielce, în 4 iulie 1946, când ocupația germană nici nu mai exista…

https://www.yadvashem.org/articles/academic/seen-from-jedwabne.html

http://bostonreview.net/global-justice/mikhal-dekel-poland-holocaust-law-rewriting-history

Propaganda guvernului polonez de a falsifica istoria a ajuns până și în stațiile TV în limba poloneză de peste hotare. Iată un exemplu.

În 2009 am vizitat Polonia ca să ne jelim rudele ucise la Auschwitz Birkenau. Cu aceeași ocazie, la un congres am întâlnit un medic care avea un nume cu rezonanță evreiască. L-am întrebat dacă nu cumva este evreu la origine. Mi-a răspuns în șoaptă că la ei nu se vorbește despre acest subiect. Apoi, când am vizitat orașul Poznań, am primit ca ghid o fată cu trăsături semite. Am întrebat-o dacă nu e cumva evreică la origine. Mi-a răspuns tot în șoaptă că la ei nu se vorbește despre acest subiect. Aceste răspunsuri mi-au dat o oarecare explicație asupra celor ce s-au întâmplat la Jedwabne și ce se întâmplă și astăzi în Polonia liberă.

Pe vremea când trăiam în România, nu a fost niciodată nevoie să-mi ascund etnia.

Recent, guvernul și parlamentul polonez au promulgat o lege prin care se refuză orice cerere de despăgubiri din partea evreilor.

Evreii vor supraviețui și fără despăgubirile polonezilor, iar celor vinovați de crimele comise împotriva evreilor, Domnul le va ierta (sau nu) păcatele.

In Memoriam!

Multumiri avocatului Ghidon Tzurieli care reamintindu-mi întâmplător de acest pogrom mi-a trezit cutiozitatea să aprofundez subiectul și să scriu acest articol.

Tiberiu Ezri

Alte filme legate de acest subiect:

https://vimeo.com/ondemand/aftermathus – film artistic

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

26 Comments

  • Marina Zaharopol commented on July 9, 2021 Reply

    Arderea de vii a populaţiei adunate în hambare, biserici, etc. era o practică destul de mult folosită de nazişti în ţările ocupate.

    Filmul “Come and See”/”Vino să vezi ” în regia lui Elem Klimov (1985) descrie exact asemenea incidente în Belarus în 1943 văzute prin prisma unui adolescent prins în vârtejul evenimentelor. Nu este uşor de urmărit acest film (premiat) din cauza ororilor descrise şi veridicitatea evenimentelor a fost pusă la îndoială de unii critici.

    Dar participanţi la aceste evenimente au adeverit autenticitatea acestor operaţiuni inumane, ca, de ex., un spectator la premiera filmului în Germania: “Sunt un [fost] soldat în armată Germaniei naziste (Wehrmacht). mai mult: un [fost] ofiţer al armatei naziste. Am străbătut toată Polonia, Belarus şi am ajuns în Ukraina. Depun mărturie: tot ce se povesteşte în acest film este adevărat. Şi lucrul cel mai grav şi ruşinos pentru mine este faptul că nepoţii şi copiii mei vor vedea acest film.” (traducerea mea)
    https:www.rbth.com/arts/332091-12-true-to-life-films)
    Vreau să subliniez că acest comentariu se referă doar la ubicuitatea practicii de a arde oameni de vii în hambare în timpul celui de al doilea război mondial şi nu încearcă în nici un fel să compare aceste practici de groază din război cu ororile Pogromului din Jedwabne, Polonia la care au participat vecini şi cunoscuţi ai victimelor.

    • Andrea Ghiţă commented on July 9, 2021 Reply

      Un astfel de incendiu cumplit a avut loc în ianuarie 1943, în satul Dorosici din Ucraina unde a fost incendiat hambarul în care fusese improvizat un spital de campanie pentru evreii bolnavi de tifos, din detaşamentul de muncă. Cei care au reuşit să se salveze din flăcări au fost împuşcaţi de militarii maghiari.

      • Tiberiu Ezri commented on July 9, 2021 Reply

        Multumesc pentru acest comentariu.

      • Marica Lewin commented on July 10, 2021 Reply

        Barbarii de nedescris. O Mătușa a mamei mele , împreuna cu soțul și copilul au ars de vii intr- o sinagoga incendiată premeditat. In Basarabia sau Ucraina.
        Referindu- ma la călăi, nu la victime, parafrazez întrebarea lui Primo Levi “ Mai pot fi numiți aceștia oameni?”

    • Tiberiu Ezri commented on July 9, 2021 Reply

      Multumesc pentru acest comentariu.

    • BORIS MEHR commented on July 10, 2021 Reply

      AMINTESC AICI ROMANUL CITITORUL DE BERNHARD SCHLINK LA ED. POLIROM

      • Tiberiu Ezri commented on July 10, 2021 Reply

        Multumesc.

      • Marica Lewin commented on July 10, 2021 Reply

        Da, cunosc romanul Cititorul de Bernhardt Schlink.
        Dur. Cum poți sa te îndrăgostești de o asemenea femeie?
        Îmi amintește și o opera a unui compozitor evreu, sovietic

    • Marica Lewin commented on July 10, 2021 Reply

      Nu auzisem despre acest film. Va multumesc pentru ca il menționați, și mai ales despre mărturia fostului ofițer Wehrmacht

    • Marica Lewin commented on July 10, 2021 Reply

      Nu auzisem despre acest film.Arderi de vii in ‘ lumea civilizata’ mărturia fostului ofițer Wehrmacht este cutremurătoare.

  • Klein Ivan commented on July 8, 2021 Reply

    Sper ca acest articol să fie citit și înțeles de cît mai mulți evrei ( în sensul înțeles de Ceaușescu ” Trădarea vine de lîngă tine ” ) . Filmul atașat Jetbawne a ” Witness of History e pentru neevrei ” . Se încearcă a se demonstra – vezi text – că dacă au existat poloneji cu caracter ieșit din comun ( poate 1 la 1000 ) nu putea fi nici măcar o contribuție poloneză la Jedbawne sau undeva în Polonia , deoarece controlul german era total . ( ei erau pedepsiți de germani și dacă ofereau un pahar de apă la evrei …. dar nu se afirmă existența unei pedepse pentru polonejii care vătămau evrei ) . Aș fi interesat să știu care e sursa care a creat termenul ” lagăre poloneze ” ( de exterminare în timp WWII ) ….. Recomand recitirea articolului dr.Gurman / May 16 , 2019 . K.I.

    • Tiberiu Ezri commented on July 8, 2021 Reply

      De acord.

      • Klein Ivan commented on July 9, 2021 Reply

        Eu cred că nu e nici corectă și nici utilă folosirea expresiei ” polish death camp ” de către Israel / evrei . K.I.

        • Tiberiu Ezri commented on July 9, 2021 Reply

          Nu tin minte ca am folosit acest termen in textul meu.

          • Klein Ivan commented on July 11, 2021 Reply

            Mea culpa . Expresia în cauză nu apare în articolul dvs. și nici în articolul dlui dr Gurman . După citirea acestor două articole excelente am dorit să mai citesc ceva avînd această tematică – astfel a apărut interesul meu în legătură cu originea expresiei și apoi includerea deficitară în comentariu . Mea culpa . K.I.

        • Tiberiu Ezri commented on July 9, 2021 Reply

          Nu tin minte ca am folosit acest termen in textul meu.

          • Klein Ivan commented on July 11, 2021 Reply

            Mea culpa . Expresia în cauză nu apare în articolul dvs. și nici în articolul dlui dr Gurman . După citirea acestor două articole excelente am dorit să mai citesc ceva avînd această tematică – astfel a apărut interesul meu în legătură cu originea expresiei și apoi includerea deficitară în comentariu . Mea culpa . K.I.

            • Tiberiu Ezri commented on July 11, 2021 Reply

              Nici o problema D-le Klein.

  • Anca Simona Laslo commented on July 8, 2021 Reply

    Mulțumesc pentru aceste informații chiar dacă pline de durere, dar atât de necesare rememorării cuvenite.

    • Tiberiu Ezri commented on July 8, 2021 Reply

      Multumesc!

  • BORIS MEHR commented on July 8, 2021 Reply

    CRIMA de la JEDBAWNE nu se poate uita, ca și antisemitismul mult prea prezent și azi în POLONIA așa zis democrată. ACUM zece ani au scris despre acest groaznic pogrom comparabil cu cele ale lui HMIELNITSKI – MAGDALENA BOIANGIU, AL. FLORIN PLATON, CA ȘI REDACTORII REVISTEI REALITATEA EVREIASCĂ. AM REȚINUT TERMENUL – POLITICA FERESTRELOR ÎNCHISE, VALABL ORIUNDE ȘI ORICÂND.

    • Tiberiu Ezri commented on July 8, 2021 Reply

      De acord!

    • BORIS MEHR commented on July 8, 2021 Reply

      SCUZE, MAGDALENA A MURIT ÎN 2009, CRED CĂ A SCRIS ÎN 2001

      • Tiberiu Ezri commented on July 8, 2021 Reply

        OK multumesc

  • Veronica Rozenberg commented on July 8, 2021 Reply

    Extraordinar articol dle scriitor/ jurnalist, Tibi, intamplator am citit cartea lui Jan Grosz, The Neighbors, despre odioasa crima de la Jedbawne, a fost descoperita de el, asta e ceea ce stiu, destul de tarziu, dupa WWII.

    O sa ma uit si la film/filme.

    • Tiberiu Ezri commented on July 8, 2021 Reply

      Multumesc draga Veronica!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *