În ultimele luni în Europa s-au acumulat numeroase tensiuni, observatori politici mai sceptici și pesimiști considerând că ar exista premise care să indice izbucnirea unui conflict între Rusia și NATO, sau prieteni ai statelor occidentale. Așa cum se știe, Rusia se teme de extinderea NATO spre est, spre teritorii din fosta Uniune Sovietică, pe care ea le consideră ca aparținând spațiului ei geopolitic. În plus, Moscova își încordează mușchii și încearcă să demonstreze că a revenit, sau este pe cale să revină în categoria marilor puteri, motivată parțial de politica izolaționistă americană, preluată de actualul președinte, Joe Biden, de la administrația Trump. Cea mai recentă dovadă este retragerea forțelor americane din zona Orientului Mijlociu, ultima fiind cea din Afganistan, ale cărei urmări sunt cunoscute. Rusia încearcă să profite de acest vid de putere pentru a-și confirma intențiile de mare putere.

Este greu de imaginat ca Rusia să-și înscrie în strategie un război european care, prin implicarea NATO, respectiv a Statelor Unite, ar deveni de fapt unul global. Pierderile rusești ar fi prea mari și pe lângă alte consecințe dramatice ar diminua popularitatea lui Vladimir Putin care dorește să rămână cât mai mult la conducerea țării. În fond, Rusia poate afecta Europa și prin alte mijloace care să nu ducă la pierderi de vieți, folosind așa-numitul război hibrid.

Exemplul cel mai concludent este criza migranților de la granița Belarus-Polonia care pe undeva a lăsat fără răspuns Uniunea Europeană. Ea se află într-o situație paradoxală, fiind nevoită să-și încalce propriile principii, legate de respectarea drepturilor omului, prin respingerea accesului migranților, chiar și a celor care poate ar fi fost eligibili la a primi azil. Și cu toate că situația a fost orchestrată de președintele belarus, Alexandr Lukașenko, ar fi o naivitate să ne imaginăm că Rusia nu a jucat un rol în această criză.

Tensiunile iscate au determinat țările implicate direct sau cele din apropiere să-și mobilizeze forțele militare. De aceea Polonia, Belarus și Ucraina au masat trupe la granițe, ceea ce a dat prilej Moscovei să-și mobilizeze și ea armata, uneori sub pretextul manevrelor – aceasta se întâmplă mai ales la granița cu Ucraina unde, încă din 2015, după ocuparea și anexarea Crimeii, au loc confruntări între forțele ostile actualului regim, sprijinite de ruși, și militarii ucraineni.

Potrivit oficialităților militare din Ucraina, la ora actuală la granița comună sunt masați 90.000 de militari ruși, rămași după manevrele masive din Rusia de vest, desfășurate la începutul anului. Ministerul ucrainean al Apărării a declarat că unități ale armatei a 41-a au rămas la Ielna, la aproximativ 260 de km nord de graniță. Analiști militari apreciază că în aceste condiții rușii ar putea aplica tactica ”războiului prin contingent”, adică să provoace dezordine în anumite zone de interes, cu mijloace puține, în vederea slăbirii adversarului înaintea izbucnirii unui război. Potrivit istoricului militar britanic Julian Corbett, citat de ziarul Adevărul, lordul Wellington a folosit aceeași tactică în războiul cu Napoleon, provocând răzmerițe în Spania și Portugalia. Consecința a fost deplasarea unor forțe franceze, slăbindu-se astfel fronturile mai importante. Provocarea de dezordine în regiunile de graniță (țările baltice, Polonia și Ucraina) ar putea masca adevăratele intenții și tactici ale armatei ruse.

În ajunul reuniunii miniștrilor apărării din cadrul NATO, desfășurată în zilele de 30 noiembrie și 1 decembrie în Letonia, secretarul general al organizației, Jens Stoltenberg, a avertizat Rusia în cadrul unei conferințe de presă că orice tentativă de a invada Ucraina va costa scump. ”Dacă Rusia va folosi forța împotriva Ucrainei, acest demers va costa scump și va avea consecințe. Este a doua oară în acest an că Rusia a procedat la concentrări masive și neobișnuite de forțe în regiune”, a spus Stoltenberg, amintind că ele au inclus tancuri, artilerie, unități blindate, drone și sisteme de război electronic, alături de trupe combatante. ”Este o măsură inexplicabilă, fără să aibă la bază vreo provocare. Ea intensifică tensiunile și riscă să ducă la calcule greșite”, a spus secretarul general al NATO. El a recunoscut că nu există nicio certitudine cu privire la intențiile Rusiei dar ”este o întărire de forțe militare de către o țară care a mai invadat Ucraina”.

Rusia a negat că ar avea astfel de intenții și a refuzat să dea detalii în ce privește mișcările de trupe de pe propriul teritoriu, a relatat Associated Press.

În acest context, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a afirmat că, potrivit serviciilor ucrainene de informații, Rusia ar pregăti o lovitură de stat prin care el să fie înlocuit cu oligarhul ucrainean Rinat Ahmetov, cu orientare pro-moscovită.

Problema este că Ucraina se bucură de susținere morală din partea Occidentului, dar NATO nu poate și nici nu va oferi sprijin militar în cazul unui conflict. Singurele măsuri care pot fi luate sunt sancțiunile economice, dar, așa cum am văzut în cazul anexării Crimeii, folosind o zicală populară, aceasta este ”frecție la un picior de lemn”.

Eva Galambos