În fiecare an, când se apropie 31 decembrie, mă inundă nostalgia şi adeseori depăn amintiri cu prietenii vechi, clujeni, astăzi trăitori pe alte meleaguri, la fel ca mine.

Erika Grün, care azi trăieşte la New York şi era studentă la Medicină (prima pe an), îşi aminteşte de vacanţa de iarnă care a urmat unei „crunte” sesiuni de examene şi aşteptarea nopţii dintre ani era şi mai febrilă.

De altfel, cu toţii ne amintim de lucruri asemănătoare, petrecute în ajunul Revelionului: coafor, croitoreasă, manichiură, pedichiură, cosmetică. De altfel, e o tradiţie ca de Revelion să îmbraci lucruri noi, să-ţi pui bani în buzunar, ca să intri „bogat” în noul an. De pildă, la Neapole, lucrurile vechi se aruncă pe fereastră (se pare că acolo acest lucru nu se întâmplă numai de Revelion).

Cumpăram alimente din belşug, pentru că în noaptea de Revelion erai „obligat” să mănânci tot timpul. Prietenul nostru din copilărie, Gyuri Rosenberger, locuia pe fosta stradă Jókai (azi Napoca) din centrul Clujului. La parterul frumoasei clădiri Generali se afla un magazin de mezeluri. Din acest motiv el era responsabil cu acest sector. Pândea din geam când se aducea marfa şi cobora iute, ca să fie primul şi să poată alege din sortimentele cele mai căutate.

Carmen Smilovici îşi aminteşte de timpurile acelea frumoase, pline de energia tinereţii, timpuri de neuitat… Cât de fericiţi eram să dansăm pe muzica lui Elvis, Beatles, Abba… Băieţii se străduiau să obţină înregistrările pieselor nou-apărute, ceea ce nu era simplu, pentru că trebuiau găsite căile „neortodoxe” de a le achiziţiona.

Se înfiripau iubiri, dar se evitau despărţirile de Revelion, pentru că atunci era interzis să fii trist şi să plângi.

În mod interesant, niciunul dintre prietenii cu care am povestit despre Revelioanele tinereţii noastre nu au pomenit de stingerea luminilor şi tradiţionalul (şi mult-aşteptatul) sărut de la miezul nopţii dintre ani!

Cu toţii însă ţinem minte dimineaţa de Anul Nou. Carmen Smilovici îmi scrie: „Aerul proaspăt şi tare al dimineţii noi, parcă ne deschidea orizonturile unei etape noi din existenţa noastră”.

Împreună cu Mariana Lustig ne-am amintit de filmele pe care le-am văzut la cinematografele care funcţionau chiar şi în dimineaţa de Anul Nou: Love Story, King Kong, Splendoare în iarbă… După film reveneam să „chefuim” şi să consumăm mâncarea rămasă din noaptea anului vechi.

De peste patruzeci de ani locuim în Ţara Sfântă, unde anul nou „civil” este zi liberă doar atunci când coincide cu weekendul, dar noi ne reunim cu prietenii pentru a sărbători Revelionul. Avem şampanie, avem mâncare bună, este şi muzică. Dar lipsesc zăpada şi vacanţa din tinereţe!

Cu Marta Bein Weiss ne amintim adesea de Revelioanele de altădată, când ne duceam să patinăm în Parcul Mare din Cluj şi ne simţeam minunat, în ciuda gerului care ne îngheţa picioarele. Dar ce conta, dacă erai cu perechea potrivită!

Pentru copiii şi nepoţii noştri poveştile Revelioanelor de altădată par desprinse din vremuri apuse, dintr-o altă lume, dar pentru noi sunt la fel de vii şi ne încălzesc inimile.

Le doresc „La mulţi ani, An Nou Fericit şi împlinit!” tuturor celor care s-au recunoscut în aceste crâmpeie de amintiri!

Agnes Vass