În afara genocidului de neiertat, în care și-au pierdut viața șase milioane de evrei, naziștii și colaboratorii lor i-au deposedat pe evrei de tot ce aveau: locuințe, gospodării, prăvălii cu tot ceea ce era în ele. Până și dinții de aur le-au fost smulși după ce au fost uciși. Majoritatea evreilor europeni în acea perioadă sumbră erau nevoiași, săteni, meșteșugari sau liberi profesioniști, cum au fost și familiile noastre. Unii însă erau înstăriți și posedau opere de artă valoroase sau se ocupau cu comerțul operelor de artă. Naziștii au expus operele de artă răpite în palatele capilor hitleriști, unul dintre ei fiind Hermann Göring, în muzeele Germaniei și ale Austriei naziste, sau le-au vândut pentru a sprijini mașina de război nazistă. Alții le-au vândut în SUA sau în America de Sud, după ce au reușit să fugă și să scape de pedeapsa cuvenită.
Unele opere de artă valoroase, dar şi alte valori precum lingouri de aur, monede, bijuterii și valută străină au fost ascunse în lacuri și peșteri, mai ales din Bavaria și în Tirol, principalele cuiburi de naziști, unde ei continuau să se ascundă după război. Naziștii au depus în băncile elvețiene sume enorme furate de la evrei. Banii evreilor uciși în lagăre zac acolo până astăzi, pentru că în multe cazuri nu s-au găsit moștenitori de drept.
Un furt nazist intrat în istorie a fost cel al portretului Adelei Bauer (I). Mai târziu naziștii au înlocuit numele femeii evreice, numind tabloul Dama în aur. Portretul care abundă în culori făcute din aur, a fost pictat în 1907 de celebrul pictor austriac Gustav Klimt, la comanda soțului Adelei. Naziștii austrieci au furat tabloul și l-au în muzeul național din Viena. După război, Maria Altmann, ruda Adelei, a câștigat procesul împotriva guvernului austriac și a recuperat pictura, pe care a vândut-o, folosind o parte din bani pentru acte de binefacere. Acest caz a inspirat filmului Woman în Gold, realizat în 2015.
https://en.wikipedia.org/wiki/Portrait_of_Adele_Bloch-Bauer_I
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Woman_in_Gold_(film)
Un alt film bazat pe fapte reale este The Monuments Men. Imediat după război, un grup de specialiști americani în conservarea operelor de artă, sub protecția armatei americane, au recuperat opere de artă și comori ascunse de naziștii germani și austrieci.
De menționat că în anul 2018, muzeul Louvre a expus 31 de picturi valoroase furate de către naziști, ale căror foști proprietari evrei nu au fost încă depistați. https://www.timesofisrael.com/louvre-displays-art-looted-by-nazis-hopes-to-find-rightful-owners/
Expoziția de la Muzeul Evreiesc din New York (deschisă între 20 august 2021 – 9 ianuarie 2022)
Scriu acest articol după ce prietenii mei, dr. Nora și Peter Szmuk din Dallas, au vizitat muzeul la recomandarea unui prieten comun, român-israelian american, dr. Eddy Barasch. Peter mi-a trimis fotografii pe care le-a făcut la muzeu. Pe acestea le-am completat cu materialul pe care l-am găsit pe internet, inclusiv filmul care descrie pe scurt expoziția, prezentat la sfârșitul articolului. Expoziția nu se referă în primul rând la modul în care a fost creat obiectul de artă sau la cei care le-au creat, ci mai degrabă la soarta fiecărui obiect, începând de la creator, continuând cu cumpărătorul, cu jefuitorul şi se încheie cu modul de restituire a obiectului de artă furat.
Vizita începe cu istoria distrugerii nenumăratelor obiecte de artă și cărți, pe vremea regimului nazist și continuă cu eforturile depuse de oameni sau de muzee pentru a păstra aceste obiecte. Un afiș din expoziție scrie despre organizația nazistă Einsatzstab Reichsleiter Rosenberg (ERR), care era responsabilă pentru furtul, depozitarea și expunerea (sau ascunderea) obiectelor de artă, aflate la discreția șefilor naziști care puteau să-și aleagă – după dorinţă – dintre acestea.
Multe din obiectele furate în Franța au fost depozitate în centrul Parisului, la muzeul Jeu de Paume. Prin eroismul și perseverența curatoarei Rose Valland, care și-a riscat viața înregistrând în secret toate obiectele intrate și ieșite din muzeu, după război multe obiecte au putut fi restituite proprietarilor. Unele picturi, considerate de naziști drept “degenerate”, au fost puse într-o cameră separată, fiind destinate distrugerii. Picturi de André Derain și Claude Monet au fost distruse, altele de Paul Cézanne, Pablo Picasso și Fédor Löwenstein au scăpat ca prin minune. Rose a numit-o “Camera martirilor” și ca atare este prezentată și în expoziția actuală.
Multe obiecte de artă sunt însoțite de un comentariu care descrie soarta obiectului, de la creație și până la restituire. Un mesaj important al expoziției este modul cum au încercat naziștii să distrugă cultura și credința iudaică pe veșnicie. Această mică expoziție cuprinde picturi originale recuperate, obiecte de cult evreiești salvate înainte de invazia nazistă, copii după picturi celebre care nu au putut fi recuperate și picturi contemporane care au ca tematică “viața de apoi” a operelor pierdute, pictate de artiștii contemporani Maria Eichhorn, Hadar Gad, Dor Guez. De asemenea, ne amintesc despre eforturile depuse de filosoafa Hannah Arendt pentru restituirea obiectelor de artă furate.
Această pictură de Picasso, furată de la colecționarul Alphonse Kann, (împreună cu tabloul Bărbatul care se scaldă şi stâncile, al lui Cézanne) a fost luată de naziști de la Jeu de Paume din Paris și transportată cu trenul spre Cehoslovacia. Trenul a fost însă oprit de membrii Rezistenței franceze și astfel, după război, pictura a fost restituită familiei Kann.
Acest pictor impresionist a fost urmașul unei familii de evrei portughezi din Insulele Virgine Daneze din Caraibe. Minette, fiica artistului a fost pictată la vârsta de opt ani, cu doi ani înainte de moartea ei. (O altă fiică a murit în fragedă copilărie). Pictura a aparținut fiului șefului comunității evreiești din Berlin, Bruno Stahl. Ea a avut exact aceeași soartă ca cele ale lui Cézanne și Picasso descrise mai sus, iar după război a fost restituită proprietarului care a reușit să se refugieze în Statele Unite.
Aceste două picturi au fost furate de naziști de la comerciantul de obiecte de artă evreu Paul Rozenberg din Bordeaux și au fost trimise direct lui Göring, ca să-i completeze colecția de obiecte de artă furate.
Despre existența acestui tablou, realizat în 1912, nu se mai știa nimic. El a reapărut doar în 2021, când a fost restituit urmașilor foștilor proprietari.
În 1928 pictura “Purim” a fost expusă la muzeul Folkwang din Berlin. Mai târziu a fost achiziționată de colecționarul nazist Kurt Feldhauser. Acesta a fost ucis într-un bombardament al aliaților în 1945, iar mama lui, emigrată în SUA, a vândut tabloul. Actualmente el se află la Muzeul de Arte din Philadelphia.
Courbet a fost întemeietorul mișcării realiste în pictura franceză. Tabloul a aparținut colecționarului și comerciantului de obiecte de artă parizian Paul Rosenberg. Împreună cu întreaga sa galerie a intrat în mod ilegal în proprietatea naziștilor, mai exact în colecția particulară a lui Göring. În 1948 pictura i-a fost restituită lui Rosenberg.
Pictura, care a aparținut industriașului evreu austriac Oscar Bondy, a fost confiscată în 1938, o dată cu anexarea Austriei de către Germania hitleristă. Pictura a fost depozitată în locuri secrete în Austria, fiind destinată muzeului lui Hitler din Linz, orașul de baștină al criminalului. (Din fericire acest muzeu nu a fost construit niciodată.) După ce Bondy a murit în 1949, cea mai mare parte a colecției a fost restituită văduvei.
Și acest tablou urma să fie expus la Führermuseum din Linz.
Pictura furată de la bancherul francez-american David Weil a fost ascunsă de naziști într-o mină de sare la Altaussee, Austria. Acolo s-au găsit peste șase mii de picturi valoroase, inclusiv de Michelangelo, Rembrandt, Vermeer și Jan van Eyk. Autoportretul a fost transportat la punctul central de colectare din München înființat de aliați după război și de acolo, în 1946 a fost restituit proprietarului legitim.
În 1939, August Sander a fotografiat o serie de evrei persecutați în Germania, înainte, în timpul și după Kristallnacht. Aceste fotografii sunt de asemenea expuse în muzeu.
O altă parte a expoziției prezintă obiecte de cult pe care comunitatea evreiască din Danzig (Gdansk) a reușit să le trimită la New York, în 1939. Această comunitate înfloritoare a fost forțată să-și vândă sinagoga și, cu banii obținuți, au reușit să se refugieze în SUA cu câteva luni înainte de invazia Poloniei de către armata germană. Trimiterea în SUA a prețioaselor obiecte de cult a fost efectuată cu ajutorul organizației JOINT. Colecția fost achiziționată de Jewish Museum din New York în 1954.
Presa americană elogiază originalitatea importanța și tematica acestei mici expoziții.
https://art-crime.blogspot.com/2021/09/new-york-exhibition-review-afterlives.html?m=1
Multe obiecte de artă nefiind încă recuperate, numărul exact al acestora nu este cunoscut. Eforturile în această direcție continuă, iar rolul acestei mici dar importante expoziții este, printre altele, acela de a le reaminti vizitatorilor că problema restituirii obiectelor de artă furate de către naziști și colaboratorii lor este încă actuală.
Această expoziție merită să fie vizitată, dacă nu la New York, cel puțin prin filmul atașat.
Peter Szmuk, Dallas USA și Tiberiu Ezri, Rehovot, Israel
36 Comments
Tibi, felicitari pentru interesele tale atat de variate, dar si pentru exceptionala documentatie de care faci uz de fiecare data, cu atat rabdare, daruire si mai ales multilateralitate!
Multumesc Veronica!
Articol captivant, bine scris şi documentat.
Mi-am adus aminte de filmul “The Train” cu actorii Burt Lancaster, Paul Scofield şi Jeanne Moreau. Filmul se axează pe eforturile Rezistenţei Franceze de a împiedica cu orice preţ un tren cu picturile jefuite de la un muzeu francez de a ajunge în Germania. La această acţiune de salvare participă oameni de rând: mecanici de locomotivă, şefi de gară, etc., care nu apreciază arta, dar când li se spune că aceste tablouri furate reprezintă gloria Franţei, ei sunt gata să-şi jertfească viaţa.
Filmul ridică o problemă interesantă: oare a meritat salvarea acestui tezaur numărul enorm de victime pe care l-a produs această operaţiune?
Nu se menţionează însă nicăieri în film operele de artă jefuite de la evrei.
Ați sezisat un aspect sensibil și important După umila mea părere, nu cred ca merită sacrificiul nici mâcar a unei vieți omenești, salvarea unor opere de artă.
De acord.
Multumesc!
Cred ca ar trebui adaugate furturile comise de comunistii romani, la fel de nerusinate si grave.
Daca vizitati muzeul de arta din Bucuresti, in fostul Palat Regal, cred ca mai puteti inca vedea obiecte de arta, ca de pilda gobelinuri belgiene marcate ca provenind de la “Gospodaria de Partid”
De unde avea partidul asemenea obiecte de arta si de ce nu sunt retrocedate propietarilor??
De fapt asta am vazur acum vreo zece ani.
Poate intre timp lucrurile s-au schimbat.
Stie cineva??
CRED CĂ EGAGERAȚI, JAFUL SISTEMATIC AL NAZIȘTILOR SE RIDICĂ LA MILIARDE DE DOLARI ȘI NICI ACUM NU SUNT CUNOSCUTE LOCURILE ASCUNSE, ÎN TIMP CE STATUL SUB COMUNIȘTI A AVUT O EVIDENȚĂ MAI UȘOR DE CONTROLAT, O SPUN DIN SURSE CREDIBILE.
O PARTE AU FOST RETROCEDATE, O PARTE AU INTRAT ÎN PATRIMONIUL UNOR MUZEE DE STAT
ESTE ADEVĂRAT CĂ CEI PESTE 300.000 EVREI CARE AU PĂRĂSIT ROMÂNIA AU PIERDUT BUNURI CARE NICI AZI NU AU FOST RECUPERATE DECÂT ÎN MICĂ MĂSURĂ. PRINTRE ELE SE NUMĂRĂ ȘI OBIECTE DE ARTĂ. DAR SITUAȚIA NU SE COMPARĂ CU JAFUL ORGANIZAT DE REGIMUL NAZIST ȘI DE POTENTAŢI GOERING Ș.A. CARE AU AFECTAT MUZEE ȘI COLECȚII CELEBRE.
Care sunt sursele credibile??
NE DEPĂRTĂM MULT DE SUBIECT, SURSE CREDIBILE PENTRU MINE SUNT CUNOȘTINȚE, UNELE AU MURIT, DE LA GOSPODĂRIA DE PARTID DESPRE CARE AȚI POMENIT. ESTE BINE CĂ SE COMPARĂ TOTALITARISMUL NAZIST CU CEL COMUNIST, DAR NU TREBUIE IDENTIFICAT PRIN CALCHIERE. . REPET – STATUL ROMÂN A CONFISCAT BUNURILE DE VALOARE ALE EVREILOR CE FĂCEAU ALIA, DAR, CU UNELE EXCEPȚII, ELE DEVENEAU PROPRIETATEA UNOR MUZEE ÎN CAZUL BIECTELOR DE ARTĂ. JAFUL NAZIȘTILOR S-A FĂCUT LA O SCARĂ MAI MARE , IAR RECHINI PRECUM GOERING AU FURAT ȘI ASCUNS VALORI MULT MAI MARI. NE OPRIM, OK? .
Cele care apar la expozitie si pe care le-am citat.
Unde a dispărut “ Camera de chihlimbar”?
Și astăzi, a rămas o enigma
Este greu de crezut că cele câteva tone de chihlimbar puteau dispărea fără ca nimeni să ştie unde. Încă de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, istoricii un încercat să rezolve misterul. Ipoteza cea mai plauzibilă este că Salonul a fost distrus la bombardamentele din 1944. Alţii susţin că opera încă se află în Königsberg, pe când alţii spun că a fost împachetată şi depozitată pe fundul Mării Baltice. O altă variantă este că Stalin deţinea o Cameră de Chihlimbar falsă şi că nemţii ar fi furat-o pe aceea. În schimb, din 1979, a început reconstrucţia ei la Tsarskoie Selo. 25 de ani mai târziu, plus un cost de 11 miloane de dolari, şi varianta nouă a Camerei de Ambră a fost finalizată.
Merci
Un articol foarte bun cu care rezonez datorita conceptului de restituire a artei realizata atat prin expozitia newyork-eza inedita cat si prin redarea artefactelor proprietarilor de drept, spoliati in mod criminal. Felicitari!
Multam fain!
După 70 de ani de la invazia naziştilor, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tablourile se întorc la descendenţii proprietarilor lor. Nick Florescu, strănepotul bancherului evreu de origine română Richard Soepkez, stabilit în Franţa, a primit tabloul „Vierge à l’Enfant“ (din secolul al XIV-lea, realizat de pictorul Lippo Memmi). Lucrarea a aparţinut lui Richard Soepkez, care locuia la Cannes în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Tabloul a fost conservat în această perioadă în departamentul de picturi al muzeului Luvru.
Citeste mai mult: adev.ro/pbgxp0
In ciuda recentelor restituiri, Germania incetineste inapoierea obiectelor de arta confiscate de nazisti. Inainte de conferinta de la Berlin, la 20 de ani de la semnarea unui acord de urmarire a adevaratilor proprietari, tarile africane solicita acum si ele restituirea, potrivit Deutsche Welle.
Tabloul “Seated Nude drying her feet”, de Pablo Picasso, a fost furat in epoca nazista. Inapoiat dupa Razboi, poate fi vazut astazi la Muzeul Berggruen din Berlin. Muzeul fur Kunst und Gewerbe din Hamburg se pregateste sa redea un panou de perete afgan, de asemenea o opera confiscata. Pictura “Seesturm”, de Hermanus Koekoek, provenita din colectia lui Max Stern, de origine evreiasca, a fost returnata in urma cu cateva zile, cu putin timp inainte de a fi pusa in vanzare la Dusseldorf.
Acestea sunt trei cazuri recente de restituiri – doua dintre ele fiind expropriate de nazisti.
Potrivit lui Ronald Lauder, presedinte al Jewish World Congress, Germania inca este reticenta cand vine vorba despre lucrari de arta furate.
Lauder va vorbi luni la conferinta de la Berlin care marcheaza a 20-a aniversare a semnarii Principiilor de la Washington.
In 1998, 44 de tari semnatare au facut un pact in a identifica obiectele de arta furate care se afla in muzeele publice si de a gasi spatii pentru mostenitorii victimelor nazistilor. Acest angajament nu se aplica insa artei proprietate privata.
In ultimii 20 de ani, Germania “a facut de departe prea putin”, a declarat Lauder pentru ziarul german Welt am Sonntag, la inceputul lunii noiembrie.
Hartmut Ebbing, purtatorul de cuvant pe probleme de politica culturala a Partidului Free Democrats (FDP), a afirmat pentru DW ca este “total de acord” cu Lauder si ca problema restituirii este “neglijata” in Germania. Fiind tara unde a avut loc Holocaustul, Germania are “o obligatie morala” in aceasta problema, a adaugat el.
Aproximativ 1500 de tablouri confiscate de regimul de nazist în perioada celui de-al doilea război mondial au fost găsite într-un apartament din Munchen, Germania, printre opere numărându-se titluri semnate de pictori ca Picasso sau Matisse, scrie Business Insider.
Multumesc pentru importanta informatie.
Merci!
Zău că m-aș fi dus și eu la expoziție dacă aș fi avut posibilitatea! Îți mulțumesc că ai adus la Baabel un subiect atât de interesant.
Și printre povestirile lui Jacob Sade este una despre artă jefuită, dintr-o perspectivă diferită, dar va trebui să mai aștepți până îi vine rândul.
Multumesc!
De acord!
MERITUOS ARTICOL, DOCUMENTARE EXCELENTĂ, CUM V-A VENITIDEEA ȘI CE SURSE AȚI FOLOSIT? MULȚUMESC
ERRARE HUMANUM EST, PERSEVARARE AUTEM DIABOLICUM
Intrebare BM:
CUM V-A VENITIDEEA ȘI CE SURSE AȚI FOLOSIT? MULȚUMESC?
Sta scris la mijlocul articolului:
Scriu acest articol după ce prietenii mei, dr. Nora și Peter Szmuk din Dallas, au vizitat muzeul la recomandarea unui prieten comun, român-israelian american, dr. Eddy Barasch. Peter mi-a trimis fotografii pe care le-a făcut la muzeu. Pe acestea le-am completat cu materialul pe care l-am găsit pe internet, inclusiv filmul care descrie pe scurt expoziția, prezentat la sfârșitul articolului. Expoziția nu se referă în primul rând la modul în care a fost creat obiectul de artă sau la cei care le-au creat, ci mai degrabă la soarta fiecărui obiect, începând de la creator, continuând cu cumpărătorul, cu jefuitorul şi se încheie cu modul de restituire a obiectului de artă furat.
DEVENIȚI SIMPATICĂ, AVEȚI UMOR. DESPRE TABLOURILE FURATE DE NAZIȘTI EXISTĂ O ÎNTREAGĂ LITRATURĂ, NU NUMAI PE GOOGLE, MĂ AȘTEPTAM CA AUTORII SĂ VINĂ CU SURSE BIBLIOGRAFICE, ORICUM LE MULȚUMESC ONCE MORE
PE GOOGLE SUNT MULTE INFORMAȚII INTERESANTE, NU ȘTIU DACĂ EXISTĂ O LUCRARE SISTEMATICĂ PE TEMA OPERELOR DE ARTĂ JEFUITE DE NAZIȘTI, ACEASTA AR FI ÎNTREBAREA PUSĂ AUTORILOR
Multumesc
Multumesc
Multumesc
Ideea mi-a dat-o un prieten care a vizitat expozitia.
Multumesc Andrea pentru importantul link.
Tocmai aseara au transmis la radio (sau la TV nu mai tin minte) in Israel, ca se apreciaza ca nazistii si colaboratorii lor le mai datoreaza evreilor care au suferit in Holocaust si urmasilor lor inca vreo douazeci de miliarde de dolari la valoarea actuala in bani depusi la banci sau obligati sa le plateasca, bijuterii, aur, case, proprietati, pravalii, mobila, etc, etc, etc. Ceea ce ei nu vor putea rascumpara niciodata este viata celor sase milioane de evrei ucisi.
Subiectul acestui articol este foarte interesant şi important şi mă bucur că autorii Tiberiu Ezri şi Peter Szmuk l-au adus în atenţia cititorilor Baabel. Jaful naziştilor în ceea ce priveşte operele de artă a avut proporţii uriaşe şi multe, foarte multe opere de artă încă nu au fost descoperite sau nu s-a putut dovedi că au fost furate de nazişti. Ele constituie obiectul de activitate al World Jewish Resitution Organization. Mai multe informaţii puteţi afla din interviul acordat Revistei Baabel de către Gideon Taylor, directorul operativ al acesteia. https://baabel.ro/2021/07/constatam-cu-tristete-ca-tot-mai-multe-proprietati-culturale-evreiesti-jefuite-in-timpul-holocaustului-ajung-in-maini-private-spune-gideon-taylor-presedinte-executiv-wjro/