Rezultatele alegerilor parlamentare din 3 aprilie din Ungaria au provocat o uriașă surpriză, nu din cauza desemnării învingătorului, ci a dimensiunii succesului. Sondajele de opinie de dinaintea scrutinului au prognozat victoria Fidesz și a aliatului său, creștin-popularii, dar diferențele față de Opoziția Unită erau de câteva procente. Se aprecia de asemenea că Fidesz nu va mai reuși să obțină două treimi din cele 199 de mandate pe care le deținuse în cele trei cicluri anterioare, cu ajutorul cărora a reușit să modifice o serie de legi, inclusiv prevederi ale Constituției. Aceste modificări au fost considerate antidemocratice și antieuropene, asigurându-i lui Orbán o concentrare exagerată a puterii. Orbán a fost adesea considerat că are trăsături autocrate și a fost comparat cu lideri care promovau aceeași politică – Vladimir Putin sau Alexandr Lukașenko.

Victoria zdrobitoare a Fidesz – cu 135 de mandate, din nou două treimi, față de numai 56 obținute de cele șase partide de opoziție care au compus alianţa Împreună pentru Ungaria atrag atenția asupra persistenței, chiar dezvoltării pe scena politică ungară a modelului despre care am amintit – un sistem cu numeroase trăsături antidemocratice, antieuropene și populiste.

Viktor Orbán nu a ascuns niciodată această tendință când a declarat că s-a terminat cu liberalismul și acum trebuie promovată o politică iliberală. Acest mesaj – la care s-au adăugat și cele legate de războiul din Ucraina, în interpretarea Fidesz care, pe deoparte a acceptat poziția UE de condamnare a Rusiei și sancțiunile, pe de altă parte s-a delimitat parțial de ele, în primul rând în problema furnizării de gaz rusesc, sursa principală pentru Ungaria, și a căutat să se implice cât mai puțin în a sprijini Ucraina și războiul –  a fost bine primit de alegătorii Fidesz care au văzut în partid și în Viktor Orbán chezașii păcii.    

Mesajul opoziției, care a sprijinit fără echivoc pozițiile Uniunii Europene, a  fost privit cu suspiciune, iar Orbán a reușit să inducă unei mari părți a opiniei publice – ca  urmare a unor gafe ale lui Péter Màrky Zay, candidatul opoziției la postul de premier – că aceasta dorește ca Ungaria să participe la războiul din Ucraina.

Un alt fenomen care a dus la erodarea voturilor pentru opoziție a fost succesul în alegeri al mișcării Mi Hazánk (Patria Noastră), partid de extremă dreaptă care a intrat în parlament cu șapte mandate. Născută în urma scindării în 2018 a partidului Jobbik, Mi Hazánk cuprinde fostul nucleu dur – rasist, naționalist și antisemit al partidului. După ce formațiunea politică rămasă cu denumirea veche a dorit să-și schimbe orientarea și ideologia, apropiindu-se de centru-dreapta, Jobbik a devenit ”frecventabil”, a fost acceptat în rândul opoziției unite, în speranța aducerii de voturi din partea alegătorilor partidului, dar, după cum s-a văzut, votanții au preferat aripa radicală și numărul mandatelor Jobbik s-a înjumătățit față de alegerile precedente.

Rezultatele zdrobitoare obținute de Fidesz, care îi oferă lui Orbán cel de-al cincilea mandat ca premier, l-au determinat pe acesta ca, după scurtul hiatus la care a fost obligat de necesitatea de a nu ieși din rândurile UE, să revină la vechea poziție antieuropeană, confirmată după părerea lui de alegătorii lui din Ungaria. Ironiile din discursul lui de sărbătorire a victoriei au fost din nou adresate Bruxelles-ului, stângii europene, organizațiilor internaționale, ONG-urilor, președintelui Zelensky și miliardarului György Soros care au ”finanțat degeaba” opoziția din Ungaria, fiind cea mai proastă investiție făcute de ele.

În acest context, o serie de articole din presa internațională au adoptat un ton pesimist cu privire la soarta democrației din Ungaria. Astfel, The Washington Post aprecia că victoria lui Orbán va face posibilă continuarea tendințelor autocrate și izolarea ”celor care gândesc altfel”.  Cea mai importantă consecință este că ”pe această cale atât de înclinată este imposibilă înfrângerea la alegeri a Fidesz”.

Pe de altă parte, un comentariu al BBC arată că deși Ungaria este din ce în ce mai izolată în cadrul NATO și UE, Orbán știe că nu va fi exclus din niciuna dintre cele două organizații deoarece ”Occidentul vrea să demonstreze Rusiei că este unit, astfel că Orbán va rămâne în continuare ca o țeapă deranjantă a UE”. The Guardian se întreabă dacă în aceste condiții Ungaria va mai putea rămâne un aliat credibil al Occidentului, ținând cont printre altele de relațiile strânse dintre Orbán și Putin. Totuși, această victorie nu-i va oferi lui Orbán un viitor sigur, scrie revista americană Time, deoarece se va confrunta cu un viitor dificil în Europa. ”Toată lumea cunoaște pragmatismul și oportunismul lui și nimeni nu crede că va deveni un om mai bun”, citează publicația opinia politologului András Bozóky de la Universitatea Central-Europeană. ”După pandemia de coronavirus și dușmanii imaginari, Orbán trebuie să se confrunte cu un nou dușman, perspectiva unei crize economice.”

”Victoria lui Orbán nu reprezintă o veste bună pentru democrația zdrobită din patria lui, scrie Der Spiegel. El nu va renunța la direcția aleasă de a slăbi în continuare democrația ungară, de a înrobi statul și o parte a economiei. Ungaria pare o democrație numai privită din afară. Există un parlament și câteva publicații libere, dar în spatele fațadei a dispărut complet exprimarea liberă a opiniilor, controlul și echilibrul, deciziile comune, principiul unor alegeri oneste. Acest sistem funcționează cu ajutorul unui pilot robot care l-a condus la victorie pe Orbán”, conchide articolul.

Eva Galambos