Eram deja de vreo 10 ani în Israel; locuiam în municipiul Beer-Șeva, într-un apartament primit de la Ministerul Absorbției. Împreună cu soția am hotărât să cumpărăm o căsuță individuală. Am găsit ceva frumos, nestandardizat, cu o curte spațioasă, în partea veche a orașului, pe strada Hagar. L-am întrebat pe vânzător ce semnificație are numele străzii. Mirat că nu știu (aveam, și mai am încă, destule lucruri pe care nu le cunosc), mi-a răspuns: e numele concubinei Patriarhului Avraam.
Mda, anumite elemente de cultură generală – din Biblie, istorie biblică, etc., nu erau compatibile cu învățământul practicat în socialism…
Textul Genezei se referă la o societate patriarhală, în care bărbatul juca un rol predominant în viața comunității, femeia având un rol secundar. Descendența era stabilită în linie paternă.
După obiceiurile de atunci, fiul cel mai mare moștenea atât averea tatălui său, cât și poziția lui în societate. El trebuia nu numai să întreţină prosperitatea materială a familiei, dar și să continue tradiţia și să o transmită descendenţilor.
În general, căsătoria era monogamă. În lipsa unui moştenitor natural, soţia îi putea ”împrumuta” soțului pe sclava ei. Aceasta devenea „soție secundară” (Geneza 16:1), iar fiul ei devenea moștenitorul de drept – dar numai cu consimțământul soţiei legitime, nicidecum atunci când bărbatul își permitea o soţie secundară după bunul său plac.
Să revenim la titlu: Patriarhul Avraam și ”cuiul din talpă”.
Din textul biblic aflăm că după zece ani de căsnicie, Sara, soția patriarhului Avraam, încă nu avea copii; era stearpă. Dumnezeu îi promisese lui Avraam că fiii săi vor deveni un popor numeros, dar unde sunt acești fii?
În continuare citim: Sara i-a dat-o lui Avraam pe roaba sa, egipteanca Hagar, să-i fie concubină (ei i s-a cerut oare consimțământul?). Cert este că Hagar l-a născut pe Ișmael. El a devenit moștenitorul de drept al lui Avraam, care avea atunci 86 de ani.
Cu câțiva ani mai târziu, Dumnezeu a trimis trei îngeri să-i vestească lui Avraam că Sara îi va naște un fiu, iar El își va păstra legământul față de acest fiu. Într-adevăr, peste un an Sara l-a născut pe Isaac. Avraam avea atunci 100 de ani, iar Sara 90!
Ișmael și Isaac creșteau împreună, însă relațiile dintre cele două femei se înrăutățeau pe zi ce trece, până când Sara i-a cerut lui Avraam să-i alunge din cort pe Hagar și pe fiul ei, pentru ca Ișmael să nu fie moştenitor alături de fiul ei, Isaac.
Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să o asculte pe Sara și a doua zi, Hagar și Ișmael au fost nevoiți să plece…
În felul Său, Dumnezeu și-a ținut promisiunea: din cei doi frați, Ișmael și Isaac, au rezultat două popoare mari. Însă Avraam, tatăl acestor popoare, și-a bătut singur un cui în talpă. Iar cuiul dăinuiește până astăzi, el fiind originea discordiei dintre iudaism și islam…
Rădăcina HGR ( ה ג ר / hei, ghimel, reiș), din care derivă numele HaGaR, stă la originea mai multor cuvinte din ebraica modernă:
* הֲגִירָה / haghira (migrațiune),
** מְהַגֵר / mehagher (emigrant sau imigrant),
*** רשות (ה)הֲגִירָה / reșut (ha)haghira (Direcția pentru imigrări).
Toate au o semnificație comună, legată de migrațiune și emigranți.
Strul Moisa
8 Comments
Și atunci care e deosebirea între acele vremuri și timpurile în care trăim?
Pe vremuri când aveai o concubină, asta se scria în cărțile sfinte și rămânea acolo mii de ani.
In ziua de azi povestea se uită a doua zi…..(cu exceptia relatiei dintre regele Franței și Dna de Pompadour, de exemplu)
GbM
PS.Cum se face că două articole din editia de azi se referă la concubinaj?! Oare doar o pură coincidență?!
GbM
Nu cred că e “pură coincidenţă” întrucât concubinajul a fost prezent în toate epocile istoriei, iar în prezent (sub denumirea de parteneriat) este mult mai răspândit decât căsătoria. Cred că va rămâne un subiect actual şi în Baabel.
Domnul Strul Moisa a scris un text extraordinar pe cea mai pură linie de istorie biblică!
Toate felicitările!
Acest “cui al lui Pepelea” se face prezent în toate împrejurările vieții atât în exterior (emigrație), cât și în forul cel mai intim al fiecăruia. Poate că ne este dat tocmai ca pe o probă supremă.
De luat aminte!
Dr. Roxana Cristian
știind că islamismul a apărut odată cu MAHOMED, în sec 6-7 e.a. nu văd legătura dintre povestea celor doi frați, ISAAC și ISMAEL cu divizarea celor două religii monoteiste, poate explică cineva, mersi
Dragă Boris, apropo de fraza ”știind că islamismul a apărut odată cu MAHOMED, în sec 6-7 e.a. nu văd legătura dintre povestea celor doi frați, ISAAC și ISMAEL cu divizarea celor două religii monoteiste …”, posibil că recentele Acorduri Abrahamice – după numele biblic Avraam, personajul de legătură între primele trei religii monoteiste -, pot completa elemente la explicația așteptată. Acestea reprezintă o serie de acorduri pentru normalizarea relațiilor dintre Israel și un număr de state arabe (Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Sudan și Maroc), fiind semnate pe data de 15 septembrie 2020 la Casa Albă (Statele Unite având calitatea de mediator); deci după circa 1400 de la apariția islamismului. Șabat șalom, cu sănătate, Strul
Strul, nu cred ca are vreo legatura, acordurile cu cele spuse de Boris.
Ideea lui Boris e foarte clara, tu incerci sa sugerezei ca discordia islamo-iudaica isi are originile in povestea pe care ai relatat-o
Boris pe drept cuvant mentioneaza ca Islamul a aparut in sec 6-7 e.n, deci de la discordie din biblie, la cele intamplate odata cu instaurarea religiei lui Alah si a profetului sau Mohamed e greu de tras un fir al vreunei continuitati.
“Însă Avraam, tatăl acestor popoare, și-a bătut singur un cui în talpă. Iar cuiul dăinuiește până astăzi, el fiind originea discordiei dintre iudaism și islam…”
Oare, asta o fi originea a ceea ce numesti disordie?
In primul rand Geneza este o poveste, si nimeni nu i-a dovedit adevasrul, este doar un mit, pe care il poti sau nu crede.
Dupa umila mea parere, chiar daca acest eveniment de trista amintire poate are vreo legatura cu ceea ce numesti discordie, in realitate este vorba de o prapastie mult mai adanca intre cele doua credinte monoteiste.
Si ca o gluma, poate chiar proasta, aflandu-ma intr-o statiune balneo-climaterica, Piestany in Slovacia, vazand zeci, daca nu sute de arabi, barbati si femei veniti aici la tratamente (o mare majoritte din Kuweit), dar si nenumarti israelieni, cu toti desfasurandu-si procedurile intr-o liniste si ordine perfecta, ma gandesc, de ce nu ar putea fi facuta aici o conferinta de pace, in care reprezentanta politicienilor sa fie poate minima, si eventual s-ar putea gasi alte grupe umane, care sa ia deciziile in privinta viitorului celor care apartin acestor religii. Nu s-ar opri poate ura, violenta, desigur linisti discordia?
Scuze pentru devierea subiectului….
În mod interesant, adepţii reproducerii asistate o consideră pe Hagar prima mamă surogat din istoria omenirii, iar feministele ca o exponentă a imposibilităţii femeii de a-şi decide soarta într-o societate patriarhală.