De curând am hotărât că a venit vremea să ne luăm o vacanță ceva mai lungă, mai ales că împlinisem o vârstă rotundă, iar momentul coincidea și cu aniversarea soției mele. Am hotărât să plecam în Portugalia, la Porto, un loc pe care de multă vreme ne doream să-l vizităm. Am străbătut orașul în lung și în lat, am băut din renumitul vin de Porto, am fost la un concert remarcabil al unei formații care se numește nu întâmplător Brit Floyd și care rememorează atmosfera psihedelică a celebrei surate cu un nume apropiat. Am vizitat și împrejurimile, atât cât ne-a permis vremea schimbătoare de noiembrie. După aproape trei săptămâni de toamnă portugheză a venit vremea să ne întoarcem acasă. Nu erau zboruri directe către Tel Aviv, așa că am luat unul destul de obositor, cu escală la Bruxelles. Însă marea surpriză m-a așteptat la sosirea pe aeroportul din Tel-Aviv.
De cum am aterizat mi-am dat seama că ceva e schimbat. Cineva ne-a luat în primire și ne-a spus că era momentul să ne separăm, nevastă-mea și cu mine. Fiecare dintre noi va efectua separat controlul vamal și ne vom reîntâlni la poarta de ieșire din aeroport. La figura mea mirată a spus că nu e nimic personal și nu e vorba doar de nevastă-mea, ci de toate perechile. L-am întrebat care e rostul acestei măsuri și mi-a spus că aeroportul este frecventat de mulți tineri religioși, elevi de yeșiva care se simt deranjați de gesturile de tandrețe prea intime între parteneri. I-am explicat că noi suntem căsătoriți de 25 de ani, deci nu are de ce să se teamă, dar el mi-a răspuns că acest lucru nu poate fi verificat și că nu doresc să discrimineze pe nimeni, așa că eu am fost îndreptat spre culoarul albastru, iar ea spre cel roșu.
Surpriza cea mare m-a așteptat la controlul pașapoartelor. Am observat că toate funcționarele femei au fost înlocuite de funcționari bărbați. Dar nu asta a fost surpriza, ci faptul că la scanare pașaportul meu a țiuit. Și atunci funcționarul bărbos m-a îndreptat către un alt funcționar bărbos care m-a condus într-o cămăruță.
Acolo mai așteptau doi tipi: unul care părea arab și unul greu de definit. După vreo oră cineva l-a luat în primire pe arab și altcineva pe cel nedefinit. Arabul, fiind suspectat că era terorist, a fost îndreptat spre culoarul verde, iar celălalt, suspectat că era homosexual, spre culoarul curcubeu. Preț de încă o oră am rămas singur în cameră, după care în sfârșit a venit unul. L-am întrebat mirat dacă mă aflam într-adevăr la Tel Aviv, pe aeroportul Ben Gurion, sau am ajuns din greșeală la Teheran. Mi-a răspuns că am aterizat la Tel Aviv, însă aeroportul nu se mai numește Ben Gurion ci Rav Ovadia Yossef. M-a întrebat dacă sunt la curent cu faptul că în Israel au fost alegeri democratice și că așa a hotărât noua coaliție. Apoi mi-a cerut să mă așez pe un scaun iar el a rămas în picioare în fața mea.
– De-o vreme te urmărim pe Facebook, mi-a spus. Am observat că ai niște postări cam… cum să spun… cam extremiste. Tocmai de aceea, pentru că noi suntem buni la suflet și miloși, îți mai oferim o șansă. Semnează, te rog, acest document, după care vei putea trece controlul vamal pe culoarul bleu-deschis, culoarul stângiștilor pocăiți. Apoi îți vei putea revedea nevasta, dar te sfătuim să nu povestești nimic din cele întâmplate aici.
– Și dacă nu semnez? – l-am întrebat
– Dacă nu poți, o să te ajutăm, dacă nu știi, o să te învățăm și dacă nu vrei, vom fi nevoiți să te obligăm.
– Exact așa era și sloganul comuniștilor!
– Comuniștii au fost niște idioți, mi-a răspuns bărbosul cu un gest de lehamite. Propovăduiau egalitatea. Nu există prostie mai mare. Omul nu îşi doreşte aşa ceva. Speța umană nu e făcută pentru egalitate. Omul este un animal care poate accepta să-i fie rău, cu condiția ca dușmanului lui să-i fie și mai rău.
Am luat în mână pixul pe care mi-l oferea. Nu aveam încotro. Trebuia să semnez. Pe pix era întipărită figura bine cunoscută a unuia dintre cei mai extremiști rabini, unul care în urmă cu mulți ani, când democrația dăduse alt rezultat, pronunțase un blestem contra lui Yitzhak Rabin. Și totuși… Sunt eu chiar atât de slab? Nu am deloc coloană vertebrală?
– Nu semnez!! – am declarat hotărât.
– Hopa! Ia uite ce i-am găsit în bagaj!
Nu-l observasem pe individul micuț din spate care tocmai îmi scosese din valiză un pachet alb și fărâmicios pe care îl agita triumfător în fața mea.
– Dar vă jur că eu, în viața mea… Nu! E o înscenare!! Vă rog frumos…
Mai mult nu pot să spun, căci simt o lovitură în coșul pieptului și sunt legat cu o curea care nu mă lasă să mă mișc.
“Vă rog să vă cuplați centurile de siguranță. În 20 de minute vom ateriza pe Aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv. La Tel Aviv temperatura este de 20 de grade și plouă mărunt”, anunță stewardesa prin difuzorul avionului.
– Ce ai avut – mă întreabă nevastă-mea de pe scaunul de alături. Te-ai agitat tot timpul și ai gemut în somn.
– Un vis urât – îi răspund eu.
Și adaug așa, ca pentru mine: “Sper.”
George Uri Schimmerling
26 Comments
Cel care se aventurează să citească textul Dlui Schimmerling se urcă intr-un rollercoaster fără centura de siguranță. Am găsit totuși puterea de a mă delecta cu comentariul Dlui Zachia Ovidiu .
Articolul meu Insula asemanator ca idea cu acesta refuzat la Baabel dar publicat in revista Gettei Neumann arata ingrijorarea multora dintre noi despre viitorul ce ne asteapta. Din pacate, visul se poate transforms in realitate.
Nu am găsit articolul Dvs in revista Gettei (bjt2006) . Am găsit un schimb un articol foarte interesant al dvs -cand viața atârna de un fir de ață – pentru care vă felicit
Va multumesc
Publicat in octombrie 2020.
Cred cu convingere in “Liberté, fraternité, égalité”, in democrație si laicitate. Si totuși am incredere in noul guvern, mai ales in D- l Beniamin Netaniahu, care a declarat deja ca nici o grupare, colectivitate din Israel nu va avea de suferit, drepturile omului vor fi respectate.
Sper, visez, ( nu, nu am coșmaruri), ca situatia se va calma, nu vor mai fi acte teroriste, nici atâția evrei si arabi palestinieni omoràți, mutilați sau șocați psihic.
Iudeea si Samaria sunt vatra noastra stramoșeasca, Yerusalimul de est a fost cucerit de Legiunea Araba in 1948 si in ocupația iordaniana a condus
la distrugerea a 80 de sinagogi, nu- mi amintesc exact.
Apreciez eforturile d- lor Lapid si
Ganz de a stavili terorismul exacerbat,, modul cum au obtinut liniștea in Gaza.
Desigur, o alianța Bibi, Lapid , Ganz, era soluție benefica.
In mod ciudat visele sint aproape totdeauna vestitoare de rau. Cind ati auzit pe cineva spunind “am avut un vis bun”.
Din pacate in prezent, sint tot mai multi israelieni cu vise urite. Chiar nu cunosc o singura persoana cu gindire laica-democrata-liberala care sa nu aiba cosmaruri. Este inca devreme sa panicam, dar cum spunea cineva “nimic bun nu ne ameninta”.
Dacă memoria nu mă înșală ,articolul de față este primul scris de un israelian comentînd situația la zi din Israel . Mă întreb de ce ? Netanyahu a fost deja 15 ani prim-ministru . De ce , dintr-odată viitorul Israel-ului apare deosebit de întunecat ? Scriu acestea încercînd să înțeleg acest viitor prin prizma articolului și a comentariilor , viitor care se insinuiază că vine foarte curînd . Mi-ar place să fiu ținut la curent cu aspecte la zi de la fața locului .K.I.
Vă explic eu de ce. În ce 15 ani în care Netanyahu a fost prim ministru, partidele de extremă dreaptă precum Otzma Yehudit erau în afara legii. Dacă Ben-Gvir ajunge ministru al securității interne, mă tem că în prima vineri vor fi tulburări pe Muntele Templului care pot duce la un război. Oare viitorul ministru al apărării va avea experiență militară? Nu e sigur. Iar bugetul statului va fi încredințat unui hoț notoriu, cu condamnări anterioare. Eu nu văd niciun motiv de bucurie.
Mulțumesc. Deci o furtună e previzibilă . Mi-ar place ca Baabel descrie din timp strîngerea norilor – am încercat , în comentarii , să arăt cumularea treptată a norilor în America considerînd-o de nedorit pentru Israel . Ideea e de a cîștiga un vot în direcția bună ( Alexandru Florian 0 . K.I.
Ca sa nu existe “incertitudini”, am să spun din capul locului, că lucrurile s-au întămplat, în realitate, așa cum au fost descrise.
Faptul că s-au întăplat în vis, nu este foarte important. Visul este un scenariu probabil, pe care mintea ni-l servește pentru a fi pregătiți în altă realitate probabilă.
Putem să spunem că visul este o realitate virtuală, însă asta nu schimbă cu nimic fondul problemei, pentru că, virtuală sau nu, este probabilă, se poate întâmpla într-un univers-realitate (intr-o realitate universală)
Faptul că este un eveniment virtual, nu înseamnă că nu interacționează cu evenimentele cotidiene. Am citit că au fost adolescenți care s-au sinucis dupa ce au văzut Avatar, pentru că cotidianul nu mai era de trăit după experiența repsectivă. Ce poate fi mai concret decăt lipsirea de viață ? Virtualul produce evenimente ireversibile în cotidian. Si visul în particular.
So, de reținut este că lucrurile s-au întămplat și intră in realitatea cotidiană a a autorului și cititorului, precum scrierea tizului său George O. (în 1984). Bărboșii din vis sunt reali, comuniștii -niște idioți, există și ei, și sunt la fel de reali precum pumnul în coșul pieptului de la nevastă.
De fiecare dată cănd se ia o decizie, “se întămplă” un eveniment, de ex, o bătaie din aripi a unui anonim de fluture din Brazilia, universul se scindează, și coexista fără să realizăm, în toate formele probabile. Comunistul idiot, extremistul criminal poate coexista dimpreună cu părintele afectuos, soțul atent, camaradul devotat. Păna nu interacționăm, el este toate aceste lucruri, precum psisca lui Schrodinger care nu e nici moartă nici vie pănă nu ne uităm în cutie, sau așa cum un electron este pretutindeni pe orbită, făra localizare.
George (ghici care ?), alunecă în vis într-un astfel de univers, sa-i zicem paralel, dar real. Soția zbang una, in coșul pieptului și apare un nou colaps in realitatea … soției.
Am să fac o presupunere, legat de această acțiune invaziva -lovitura nevestei..
Este invazivă pentru că năvălește intr-un univers la care nu avea acces. E clar că îl scoate de acolo pentru că George se agita și gemea. Dar dacă George in loc să se agite, zămbea de exemplu ? Eu cred că tot l-ar fi trezit, poate cu o măngăiere -nu știu, dar pe bune pe unde hăladuia el, făra ea și cu cine de părea fericit ? Visul are menirea să se termine, și bine face.
Nu pot scrie “dragut” ca e cosmar. Si super ca peste timp VA ramane o fantezie. Pacatul de a Fi optimist a. Dar nu mai sunt. Mi-a placuta mult- doar din p.d.v literary!
Mi-a placut mult postul, interesant, ca inca ministra transporturilor, la ora actuala, este Merav Michaeli, din partidul muncii. Pana acuma, a fost ministra cea mai nepriceputa, printer altele a oprit subventia pentru pensionari. Interesant a fost cosmarul dumneavoastra. In armata se spune ca totul e in cap (ha col baros). Politicienii trebuiesc cotati numai dupa ce fac si nu dupa ce spun. Pana acuma, politicienii partidelor religioase n-au facut nimic, actualmente este un guvern de extrema stanga-araba, de ce sa ne impacientam?
O să vă mirați dar sunt de acord in ceea ce o privește pe Merav Michaeli. E intr-adevăr o nepricepută care în afară de jonglerii gramaticale nu a făcut nimic. În ceea ce privește coșmarul meu el e nul comparat cu viziunile apocaliptice cu care ne bombarda Bibi in ceea ce privește partidul islamic al lui Mansour Abbas. Spre deosebire insă de “coșmarul ” inchipuit al lui Bibi, cosmarul meu e real si din pacate are chiar șanse să se implinească
Fake news! Eu sunt pensionară în Israel și știu din proprie experiență că subvenția pentru pensionari NU a fost oprită. Din contră, ultimul guvern a introdus măsura că după vârsta de 75 de ani pensionarii pot folosi GRATUIT toate mijloacele de transport în comun.
Ce-i asta SUBVENTIE pentru pensionari?
Cred ca nu exita o asemenea notiune, exista pensii sociale, de doua feluri, exista alte pensii de invaliditate, mai exista si niste “sume” platite celor care sunt considerati supravietuitori ai Holocaustului si acestora, se mai platesc ( fara nici o diferentiere – Yair Lapid este persoana care a hotarat de prin 2016) medicamentele standard gratuite.
Se pare ca nimic nu s-a schimbat.
Domnule Konig , oricine are capul pe umeri și își dorește un Israel liberal evreiesc si democratic își dă seama că ultimele alegeri au fost un uriaș pas inapoi . Pentru dta nu caci dta faci parte din acea categorie pe care o descriam eu in articol care accepta sa ii fie rău atata timp cât “dusmanii” Gantz, Lapid vor fi in opozitie . Tot ce imi doresc este ca viitorul guvern sa-ti aduca si dumitale “binefacerile” pe care le propovaduieste , poate atunci te trezesti
Domnu Schimmerling trebuie sa va asigur, ca daca 10% din cosmarul dumneavoastra se va adeveri si pentru mine va fi un cosmar. Pe de alta parte daca politia si procuratura este politica, lucru care se vede din procesul lui Nataniahu, unde au fost schingiuiti martori pentru ca sa faca marturisiri false, pentru mine este un cosmar si mai mare. Nu ma deranjeaza faptul ca in scoli se va repune invatarea tanahului si istoriei. Pot sa mai adaug inca multe rele pe care le-a facut actualul govern. Pentru mine, cred, ca ultimele alegeri vor fi un mare pas inainte.
Acest mare pas inainte imi aminteste de The Great Leap Forward, doar ca atunci era vorba de China comunista a lui Mao, in timp ce aici, acest pas mare inainte de care amintiti, cred ca va fi un MARE PAS CATRE PIERZANIE.
Excelent articolul. Din păcate, nu este imposibil dacă nu ceea ce ați scris, dar altele asemănătoare să se întâmple în viitorul apropiat în Israel
Excelent articol, începând cu titlul (care face referire clară la 1984) şi continuând cu cele relatate în text. Din păcate situaţiile nu aduc prea mult a fantezie…Din păcate. Sper, totuşi, ca raţiunea să învingă.
Titlul potrivit ar fi 2050
Trebuie sa ne “înarmăm” copii și nepoții cu dubla cetățenie și pașaport adequat.
Peste 25 de ani vor rămâne aici numai haredim și arabi+ ziariștii dela t v 14 (fost 20)
Ce vis urat, ce premonitie sumbra! Inseamna ca daca vreau sa mai vad Israelul, ar trebui sa ma grabesc!
Sper și eu că a fost numai un coșmar, dar prea sună convingător…
Excelenta premonitie, draga dle Schimerling !!
Peste scurta vreme ne vom gandi daca locuim acolo unde am avut cu adevarat Intentia s-o facem. Multi, mai ales tineri, vor da un raspuns, care, pe cei mai varstinici probabil ii va intrista.
Va doresc un 2023 mai sanatos fizic si care sa aduca implinirea unor sperante. Oare va fi posibil???!!!
Vă mulțumesc pentru comentariu și pentru urări !
Sper să fie doar o distopie și nu o premoniție deși semnele nu sunt bune.
Vă doresc și eu un 2023 mai bun. Mă încurajez cu vorbele unui coleg “stangist” că va trebui să fie mai rău inainte de a fi mai bine. Așa funcționează istoria. Păcat intr-adevăr de tinerii ăștia care vor plăti scump prețul naivității.