Fără îndoială că Israelul este o scenă foarte dinamică pentru start-upuri. În cifre absolute el se situează la același nivel cu SUA și Singapore, dar raportat la mărimea populației este pe primul loc la nivel mondial. Între Iordan și Marea Mediterană există aproape 10.000 de companii high-tech inovatoare, majoritatea fiind implicate în software, sănătate, energie, mediu și tehnologii agricole. Toate au în comun nevoia de a găsi investitori de capital de risc. Culmea acestor eforturi a fost atinsă în 2020, când s-au strâns peste 10 miliarde dolari. În 2021 cifrele au fost ceva mai mici, iar pentru 2022 se prevede o scădere de 30% – ceea ce încă reprezintă sume uriașe. Unele dintre aceste companii, precum Waze sau MobilEye, au ajuns la statutul de „unicorn”, adică ele valorează peste un miliard de dolari. Recent am avut ocazia să arunc o privire personală în lumea start-upurilor israeliene, o privire prin gaura cheii în interiorul palatelor de sticlă și beton de pe ambele părți ale Autostrăzii Ayalon – și mai departe.

Intrarea mea modestă în această lume fascinantă se datorează unei împrejurări deosebite: am devenit și eu o mică parte a unei asemenea companii proaspăt înființate. Nu e nici pe departe un „unicorn”, nici măcar o companie de succes care aduce profit investitorilor. Este un spin-off din peisajul universitar elvețian: Universitatea din Zürich, Spitalul Universitar (fostul meu angajator) și renumitul Institut Federal Elvețian de Tehnologie (ETH) – echivalentul elvețian al Technion-ului, de unde de-a lungul timpului au ieșit minți strălucite, printre care peste o duzină de laureați ai Premiului Nobel.

M-au luat în serios pentru că în urmă cu câțiva ani am avut o idee la limita absurdului: să dotez laringoscopul, un instrument de importanță fundamentală în anesteziologie, cu inteligență artificială (IA), astfel încât să devină mai bun și mai eficient și să poată fi mânuit de oricine, nu numai de un specialist cu experiență îndelungată și dexteritate manuală – ca mine, de exemplu. Ideea a fost preluată de biroul de inovare al universității mele, am fost trimis cu ea la ETH, unde au decis să încerce să o pună în aplicare. Un student american pe nume Dave și-a susținut teza de masterat pe baza ideii mele, creând un prototip care să-și poată găsi singur drumul în trahee, folosind recunoașterea imaginii. L-am botezat REALITI, (intenționat cu I în loc de Y, deoarece este un acronim pentru Robotic Endoscope Automated via Laryngeal Imaging for Tracheal Intubation).

Înarmat cu primul prototip REALITI, ne-am dus la mai mulți profesioniști în domeniul anesteziei, de la care am primit toată gama de opinii posibile, de la entuziasm reținut și până la respingere categorică. Poate că îndoielile se datorau și orgoliului nostru excesiv, dar e adevărat că dispozitivul era cam greoi și manevrarea lui era destul de incomodă. Poate că era timpul să abandonăm întregul proiect și să ne ocupăm de altceva? Dar Dave nici nu a vrut să audă. Și-a găsit câțiva colaboratori capabili și a dezvoltat o variantă îmbunătățită, numită “intuBot”, care nu numai că avea inteligență artificială, dar putea face intubarea aproape singur, cu ajutorul roboticii – cel puțin în teorie.

Pentru ca proiectul să arate serios și, mai ales, ca să obținem finanțare și sprijin extern, am înființat imediat o companie. Din martie 2021, aiEndoscopic SRL este înregistrată în Registrul Comerțului din Zürich. Activitate noastră a primit mai multe premii de inovare bine dotate, precum și granturi. Cu acești bani încercăm să continuăm proiectul, dar până acum încă nu am câștigat niciun ban, am avut doar cheltuieli de tot felul. Am vrea, bineînțeles, să găsim investitori și să transformăm start-upul nostru într-o companie înfloritoare. N-ar fi rău dacă ar fi chiar un „unicorn” mic și dulce, cum le șade bine acestor animale de basm – dar mai ales viabil. Desigur, succesul nu este garantat și chiar dacă va veni, e încă departe. Iar dacă avem cândva succes, nu ar fi imposibil ca până la urmă să fim trași pe sfoară din punct de vedere financiar de o corporație multinațională puternică interesată de produsul nostru.

Dar să revenim la recenta mea aventură în Israel. Ambasada Elveției din Tel Aviv a înțeles că se află foarte aproape de sursa înțelepciunii și a îndrăznelii inovatoare, la o aruncătură de băț de minunile high-tech israeliene. Astfel au invitat tinerele companii elvețiene care operează mai mult din umbră, pentru a le arăta lumea start-upurilor și, eventual, pentru a le molipsi cu impulsul și obsesia israeliană pentru succes. În acest scop, la ambasada de pe strada Hayarkon 228 s-a înființat un “Birou de Inovare”, care a conceput un program numit Lean Launchpad. Dintr-o mulțime de candidați ei au invitat opt tinere companii elvețiene din industria medicală să participe la acest program, iar aiEndoscopic a noastră a fost printre cele selectate. Programul consta dintr-o serie de instrucțiuni virtuale, individuale sau în grup, în cadrul cărora tinerii antreprenori au fost pregătiți pentru o vizită în Israel și familiarizați cu obiceiurile locale. Am fost instruiți cum să facem prezentări, așa-numitele pitch-uri de 90 de secunde, de 3 sau de 9 minute, în care să prezentăm tot ce este important în culorile cele mai frumoase, pentru a-i convinge pe investitorii serioși că omenirea poate fi salvată numai cu ajutorul nostru. Punctul culminant al programului a fost o călătorie de o săptămână în Israel, în timpul căreia au avut loc numeroase evenimente și vizite la companii de succes și la investitori celebri. De fapt, au fost invitați doar directorii executivi (CEO), dar eu am insistat asupra drepturilor mele strămoșești și pentru că totuși eram „de-ai casei”. Până la urmă s-au înduplecat și m-au acceptat, numai că… pe cheltuiala mea – elvețienii știu cum să-și chivernisească banii! Dar când e vorba de o excursie în Israel, cu întâlniri interesante, mese bogate, soare de decembrie și, mai ales, o scurtă vizită la fiica și la nepoții mei, nimic nu e prea scump!

Programul propriu-zis a început cu o vizită în Orașul Vechi din Ierusalim. Participanții care pășeau pentru prima dată pe venerabilul pavaj al orașului au fost deosebit de impresionați. Eu cunoșteam deja multe lucruri din vizitele anterioare, dar am tăcut pentru a nu ieși în evidență. Cu micul nostru grup ne-am plimbat pe străduțele înguste, am vizitat diverse sanctuare, ne-am oprit la nepotul fotografului armean Elia Kahvedjian (despre care a relatat Hava Oren https://baabel.ro/2019/10/fotograful-din-orasul-vechi/ ), am gustat din delicatesele orientale, am fost la Zidul Plângerii și la Biserica Sfântului Mormânt și seara ne-am întors extenuați la hotelul nostru din Tel Aviv – de la Kotel la hotel, cum ar spune un inițiat ca mine.

Următoarele cinci zile au fost ocupate de vizite la diverse companii israeliene de înaltă tehnologie. Gazdele ne-au ascultat politicos prezentările, zâmbind ocazional la proverbiala noastră rezervă elvețiană. Unul dintre momentele de vârf a fost festivitatea de la Centrul Peres pentru Pace și Inovare, unde ideile noastre au fost ascultate de multe personalități importante, chiar fondatori de „unicorni”, precum Dov Moran (inventatorul stickului de memorie USB) și alții de același calibru. Am fost deosebit de impresionați de local: Centrul Peres adăpostește stații interactive de ultimă generație a inovațiilor israeliene și domină plaja din Jaffa ca un cub arhitectonic majestuos și elegant.

Principala perspectivă pe care am dobândit-o în timpul maratonului nostru de cinci zile a fost că ideile inovatoare au nevoie de un ecosistem special pentru a răsări. Sunt și alte detalii indispensabile, ca îndrăzneala, asumarea de riscuri, acceptarea eșecului, dar cu o dorință și mai aprigă de a o lua de la capăt. Se cere și o materie primă foarte specială care abundă în Israel: așa-numita huțpa. Este o stare de spirit tipic locală, care rezultă în parte din lipsurile țării și din mecanismele de apărare ale acesteia. Termenul este greu de tradus; este un fel de îndrăzneală, sau obrăznicie binevoitoare. Mai bună ca orice traducere este parafraza printr-o mică anecdotă: un criminal care și-a ucis părinții cere în instanță o reducere a pedepsei pe motiv că… a rămas orfan!

Din fericire suntem departe de astfel de atrocități, dar novicii elvețieni au intuit cam cum ar trebui să-și organizeze afacerea. Dacă elvețienii încep de obicei la nivel local și își prezintă produsul în satul vecin, sau cel mult în cantonul alăturat, companiile israeliene își fac întotdeauna planuri globale, îndreptându-și privirile lacome mai ales către imensa piață americană. Tot acolo se găsesc și investitori putred de bogați care nu mai știu în ce încercări ridicole să își pună milioanele inutile. Iar israelienii au un mod foarte dezinvolt și o mare abilitate de a exploata aceste surse, talent care pe noi, vizitatorii din Elveția, ne lasă cu gura căscată.

Programul vizitei a fost completat de o recepție la reședința ambasadorului elvețian din Israel, o frumoasă vilă cu grădină din Ramat Gan. Gazda jovială și-a întâmpinat oaspeții de acasă, precum și echipa pricepută a Biroului de Inovare. Printre invitați se afla din nou crema antreprenorilor israelieni. După câteva discursuri edificatoare, toți participanții au fost de acord că ecosistemul israelian este cel mai bun din lume și elvețienii ar trebui să ia exemplu, fără a-și pierde însă înclinația proverbială pentru punctualitate și precizie. Apoi, cu o anumită întârziere, potrivit stilului local, ne-au servit cele mai fine delicatese pe care le are de oferit Orientul Apropiat, Mijlociu și Îndepărtat, inclusiv cele mai bune vinuri de pe podișul Golan. După discuții interesante în grup restrâns, ne-am luat rămas bun de la “ecosistemul” israelian, despre a cărui eficiență ne-am creat o anumită imagine și al cărui farmec îl vom mai trăi mult timp. Încă nu se știe care vor fi efectele pe termen lung al călătoriei noastre. Sper cel puțin că de-acum încolo vom fi mai îndrăzneți în eforturile noastre și poate, cu puțin noroc, ne vom însuși o versiune elvețiană, atenuată, a atitudinii huțpa. Nu ne-ar strica deloc.

Peter Biro

(Traducere din germană de autor, ediție îngrijită de Hava Oren)