Respect, dragi  prieteni!

În ultimele zile, în Israel asistăm la o atmosferă încărcată. Nu toți cetățenii sunt dispuși să accepte noul guvern. Uneori în mod justificat, alteori nu. Dar nu are importanță, fiecare cu părerea lui. Unii au afirmat că ar fi un guvern ultra religios, din cauza acordurilor de coaliție cu partidele religioase și ultra religioase, dar Primul Ministru, domnul Benjamin Netanyahu, e un liberal. Alții au spus că ar fi un guvern care va discrimina comunitatea homosexualilor și a lesbienelor, dar președintele Knessetului este domnul Ohana, un homosexual. Alții au afirmat că ar fi un guvern bazat pe Mafia, deoarece fostul ministru de Interne și al Sănătății, domnul Aryeh Deri, a fost acuzat de o fraudă fiscală, dar el a fost demis din funcție de către primul ministru, în urma deciziei Tribunalului Suprem. Mulți oameni se tem de reforma sistemului judiciar propusă de ministrul Justiției, domnul Yariv Levin. Au avut loc demonstrații din acest motiv, unii afirmând că alegerea judecătorilor de către deputați și nu de către alți judecători ar însemna sfârșitul democrației israeliene. Partea adversă a răspuns că dimpotrivă. Dispute au avut loc și în privința conținutului funcției consilierului juridic al guvernului, dacă el (sau ea) trebuie să fie numai un consultant, așa cum este definită această funcție, un funcționar superior care să fie consultat de cei aleși de cetățeni pentru a conduce statul, sau să fie cel (sau cea) care să ia decizii juridice și politice în locul lor. Discuțiile au degenerat în conflicte între deputații membri ai coaliției guvernamentale și cei din opoziție, asupra caracterului democrației – și, din păcate, au atras și strada. Unii oameni afirmă că democrația este regimul majorității, iar actualul guvern are o majoritate parlamentară, fiind ales de majoritatea alegătorilor. Pe de altă parte, membrii opoziției politice afirmă că democrația nu ar fi numai regimul majorității parlamentare și – din nenorocire – s-au auzit și câteva voci care îndemnau la răscoală sau chiar la război civil. Ferească Dumnezeu, să sperăm că așa ceva nu se va întâmpla! Oricum și orice ar fi, să sperăm că în țară va fi pace civilă, că Statul Israel va continua să fie democratic, reformele vor fi justificate și acceptate de tot poporul, iar unitatea lui va fi refăcută. Altfel, ele nu pot servi interesului public.

În acest cadru mi-a atras atenția un caz care mi s-a părut neobișnuit și m-a întristat. O persoană – nu s-a putut identifica cine – a decis să protesteze împotriva primului ministru Benjamin Netanyahu în mod indirect, cerând intervenția tatălui său. Și întrucât tatăl premierului, profesorul universitar Benzion Netanyahu (1910-2012) nu mai este în viață, persoana respectivă a găsit o „soluție”: să scrie o scrisoare în care să-l critice pe fiu și să o pună pe piatra de mormânt a tatălui. Personal, am fost consternat. Nu știu dacă acest fapt echivalează cu profanarea mormântului; poate da, poate nu. Dar este o rușine că cineva a putut să aibă o asemenea comportare, care echivalează cu lipsă de respect față de un decedat, un om din altă generație, ale cărui merite sunt incontestabile. Este interzis din punct de vedere moral să ne jucăm cu memoria unui decedat, unui om care demult nu mai este printre noi. Orice părere ar avea cineva asupra fiului, care de fapt are meritele lui și a fost ales în conducerea statului de majoritatea alegătorilor, nimeni nu are voie să-l amestece pe tatăl său decedat, pe care probabil că nici nu l-a cunoscut. Adaug că o asemenea atitudine nu a apărut acum, ci doar s-a extins. În urmă cu circa o lună și jumătate a apărut un articol îndreptat de facto împotriva lui Benjamin Netanyahu, dar înlocuit de un atac postum la adresa tatălui său, care era prezentat ca vinovat de tragedia vasului Altalena în 1948, deoarece ar fi recomandat și permis trimiterea de armament pe acest vas. Ba chiar mai mult decât atât, era minimalizată valoarea lui de istoric, recunoscută în întreaga lume – atac postum la persoană, în locul unui atac la persoană îndreptat împotriva cuiva în viață. Am fost consternat. Mi-am amintit și de faptul că, în urmă cu circa zece ani, cu același scop, a fost prezentat negativ fratele primului ministru, Yonatan Netanyahu (1946-1976), ofițer în Armata de Apărare a Israelului, căzut eroic la Entebbe în 4 iulie 1976 pentru a salva pasagerii din avionul companiei Air France, răpit de teroriști și deturnat spre aeroportul din capitala Ugandei, condusă atunci de dictatorul Idi Amin. Oare ce va urma? Va continua acest sistem de profanare a memoriei unor persoane decedate pentru atacarea persoanelor în viață, extinzând și mai mult prezentarea negativă a decedaților? Sau chiar se va trece de la violență verbală la violență fizică, la profanare reală de morminte?

Adaug încă ceva: la o demonstrație împotriva premierului Benjamin Netanyahu, cineva a adus steagul palestinian, iar altcineva l-a comparat pe primul ministru al Israelului cu Hitler, iar guvernul și Statul Israel condus de el, cu Germania nazistă – ceva mai grav chiar decât incitarea la rebeliune. Cum se poate așa ceva? Nu știu cine sunt acești oameni, dar cred că asemenea atitudini trebuie să înceteze imediat. Altfel, să nu ne mirăm de atitudini antisemite de tot felul, pe mapamond.

Doamnelor și domnilor, vă conjur, nu mai faceți asemenea gesturi și nu mai spuneți asemenea vorbe. Fie că aveți atitudini de stânga extremă, fie că aveți atitudini de dreapta extremă, trebuie să respectați pe ceilalți, chiar dacă nu sunteți de aceeași părere cu ei. De asemenea, dacă vorbiți de democrație, trebuie să o și respectați. Da, democrație nu înseamnă numai regimul majorității, ci și respectul față de minoritate, dar fără violență verbală și fără amenințare cu violență fizică, fără profanarea memoriei unor persoane decedate, în scopul satisfacerii unor interese de moment, fără folosirea unor cuvinte insultătoare și fără „adaptarea” unor tragedii din alte vremuri de către oameni care nu le cunosc decât din lectură – iar unii nici măcar atât. Aceste lucruri pot avea consecințe grave, nu numai pentru perioada în care trăim, ci și în viitor. Să nu ne jucăm cu cuvintele, cu istoria, cu memoria unor decedați, minimalizând intelectuali și eroi israelieni din alte generații, oameni care și-au închinat viața și chiar și-au jertfit-o pentru construirea țării.

Și, pentru că am vorbit despre profesorul Benzion Netanyahu (Milikowsky), a cărui personalitate cineva și-a permis s-o minimalizeze și să se atingă de mormântul lui, adaug câteva informații despre el. Născut la Varșovia la 25 martie 1910, fiu al rabinului Nathan Milikowsky, imigrat în Palestina mandatară cu familia în 1920, a fost lider sionist revizionist laic. A studiat istoria la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A fost editor al ziarelor ebraice revizioniste Betar și HaYarden. În 1940 a plecat la New York, pentru a fi secretarul lui Zeev Jabotinsky. Și-a dat doctoratul la Universitatea Dropsie din Philadelphia, îndreptându-se spre istoria evreilor din Spania medievală. A crezut în ideea Ereț-Israelului mare și s-a opus planului de împărțire adoptat de ONU la 29 noiembrie 1947. A revenit în Israel, unde a fost unul din editorii Enciclopediei Ebraice, împreună cu profesorii Joseph Klausner, mentorul lui – și Yeshayahu Leibowitz. Neputând face carieră academică, a plecat în SUA, revenind la Colegiul Dropsie, apoi trecând la Universitatea din Denver și după aceea la Universitatea Cornell din Ithaca, de lângă New York. După căderea eroică a fiului său Yonatan (Yoni) la Entebbe, în 1976, a revenit în Israel. Scrierile sale academice de istorie a evreilor din Spania medievală și a Inchiziției spaniole sunt considerate printre cele mai importante și au apărut în ebraică, engleză și spaniolă, unele și în alte limbi. Datorită acestor studii este considerat unul din cei mai mari istorici evrei din secolul XX. Am avut norocul și plăcerea de a-l cunoaște personal, la Biblioteca Națională a Israelului, când i-am cerut o consultație istorică și bibliografică, pe care mi-a dat-o bucuros. Era prietenos, îi încuraja pe cei interesați să înainteze pe ogorul cercetării istorice. A încetat din viață la Ierusalim, la 30 aprilie 2012, la vârsta de 102 ani. Un cuvânt pios în memoria lui, precum și în memoria fiului său Yonatan.     

Și succes guvernului Israelului, pentru binele întregii țări, al tuturor locuitorilor ei, atât susținătorii partidelor din coaliție, cât și ai celor din opoziție. Respect pentru oameni, pentru persoane decedate, pentru noi înșine, dragi prieteni!

Lucian-Zeev Herşcovici

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

36 Comments

  • Lucian-Zeev Herşcovici commented on January 27, 2023 Reply

    Stimate doamne, Stimați domni,
    Citind ecourile domniilor voastre, am înțeles că mulți au un punct de vedere diferit de al meu, chiar dacă unii au același punct de vedere. Dreptul fiecăruia să aibă părerile sale, respect acest lucru. u personal cred că un guvern ales de majoritatea alegătorilor trebuie să conducă țara în mod onorabil – iar dacă unii oameni nu sunt de acord cu el, îl pot schimba frumos, pe ușa din față, la alegerile viitoare. Dar în niciun caz prin demonstrații (cu participanți parțial manipulați, deși fiecare are dreptul să demonstreze, este o condiți a democrației), cu amenințări din domeniul violenței verbale, sau cu acte de violență fizică (unor incitate, fapt interzis de legea juridică și socială într-un stat democratic). Înțeleg că oameni care au fost anterior la putere vor să revină, dar trebuie să accepte ideea alegerilor democratice libere, să nu provoace o nouă criză și … să aibă răbdare până la viitoarele alegeri.
    Dar trebuie să adaug un lucru: am văzut că aproape nimeni nu s-a referit la aspectul central al articolului meu. Poate că nu m-am făcut înțeles suficient de clar. Elementul principal era faptul că unii oameni și-au permis să minimalizeze valoarea unor persoane decedate pentru a folosi acest lucru împotriva unor oameni vii. Întrebarea, pe care nu am vrut s-o pun în articol, ci s-o las la înțelegerea cititorilor, a fost: Cum ați reacționa dumneavoastră în cazul unei profanări de morminte, sau al minimalizării personalității unui mare intelectual, sau al minimalizării rolului jucat de un erou al Israelului? Făcând abstracție de cine este personajul respectiv. Pot să menționez că, atunci când un mormânt dintr-un cimitir evreiesc din străinătate, este profanat, toată lumea strigă, protestează, cere să se ia măsuri imediate împotriva vinovaților, să se facă orice pentru a fi arestați și condamnați – și pe bună dreptate; am și eu aceeași părere. Dar dacă este profanat un mormânt al unui evreu în Israel? Oare avem dreptul să tăcem și să continuăm șă criticăm pe cei care au fost atacați în mod indirect de profanatorul necunoscut? Oare nu trebuie să căutăm vinovatul și să-l aducem în fața justiției? Oare nu trebuie să condamnăm fapta sa reprobabilă? Oare nu trebuie să respectăm memoria decedaților? Oare nu trebuie să cinstim memoria unui intelectual israelien, istoric, om de știință, apreciat în străinătate chiar mai mult decât în Israel? Nu spun mai mult, las aceste întrebări pentru dumneavoastră, așteptând răspunsul, sau sperând că vi-l veți da dumneavoastră înșivă. Și mă scuz că nu am fost suficient de clar și explicativ în articol, pentru a fi înțeles de toți.
    Cu deosebită stimă, tuturor,
    Lucian-Zeev Herșcovici

    • Veronica Rozenberg commented on January 27, 2023 Reply

      Lucian, shabat shalom,

      Nu am crezut ca trebuie sa ma refer la problema pe care tu o consideri ca fiind poate esentiala in articolul tau, este atat de departe de mine acest lucru, este atat de reprobabil, precum spui tu, este ca si cum, ar trebui sa-mi exprim parerea, fata de un act de omor, de viol, de snopire in batai a unei persoane. Aceste acte demente, pe care unii oameni le infaptuiesc sunt dincolo de lumea pe care o circumscrie persoana mea.

      Am fost invatati, educati, conceputi sa ne purtam
      intr-un mod care impune respectful, intelegerea, luarea de atitudine (nici macar aceasta ultima nu o fac prea multi), ce crezi ca trebuie sa faca un INDIVID, singur, ca sa poate preveni actele de dementa?
      Poate sa mearga la vot? Poate sa iasa in strada cu vreo lozinca, sa tipe pana raguseste, sau doar sa scrie o opinie justificata si bine documentata, aici la ziarul nostru internetic?

      Deci atitudinea de revolta si de acuza asupra acestor acte, pentru mine este inteleasa de la sine, nu cred ca necesita explicatii si justificari. Daca pentru altii este altfel, atunci doar EDUCATIA, ar fi singura metoda prin care in timp, lucrurile ar putea fi schimbate, MENTALITATEA schimbata. Nu vad o alta cale.

      In ceea ce priveste exemplele aduse de tine, daca ma gandesc la figure precum Ben Gvir sau Smotrich, si ei alesi – cica democratic – imi spun, ca ei sunt primii care nu s-ar da in laturi ca sa faca acte reprobabile, precum cele pe care le-ai mentionat.

      Vazandu-l pe Ben Gvir, ca un Gvir plimbandu-se unde nu ar fi trebuit s-o faca, doar pentru a atata spiritele, si asa infocate, sau trezindu-se actionand ca un mare patriot care isi deschide biroul de avocatura in cartierul arabesc Sheikh Jarrah, ma intreb ce importanta are ca guvernul a fost ales democratic, daca asemene persoane – dubioase din punctul meu de vedere – au ajuns la aceste pozitii?

      Cred ca nu am ce sa spun mai mult despre nucleul articolului tau, eu am spus ceea ce am avut de spus doar despre tine, autorul articolului.

      • theodor toivi commented on January 29, 2023 Reply

        Unul din motivele care au facilitatat decizia de emigrare în Israel a fost, pe lângă necazurile cu securitatea, urletele naționaliste din Cenaclul Flacăra, mai curând decât penuria alimentară. Din acest motiv nu simpatizez cu demonstrațiile cu torțe, steaguri colorate și slogane politice. (Am ramas totuși un admirator al poeziilor lui Păunescu!)

        • BORIS MEHR commented on January 31, 2023 Reply

          adevărul este că POEZIA LUI Păunescu ESTE O BRÂNZĂ BUNĂ ÎN BURDUF DE CÂINE, adesea demagogică, iar poetul a elogiat fărpă a clipi pe ANTONESCU și CEAUȘESCU, aberant cu totul.

          • Lucian-Zeev Herşcovici commented on February 1, 2023 Reply

            Cred că trebuie să analizăm o poezie în funcție de valoarea ei, nu de comportarea autorului și de concepțiile lui politice. Adrian Păunescu a scris multe poezii frumoase, pătrunzătoare la suflet. Să facem diferența între sacru și profan, ca la ieșirea din Șabat. Să ne amintim poezia ”Repetabila povară”, de Adrian Păunescu. Orice om, indiferent de naționalitate, religie și concepție politică, poate fi impresionat de această poezie profundă, umană:
            Cine are părinți pe pământ, nu în gând.
            Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
            Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
            Astăzi îmbătrânind, ne e dor de părinți.
            Mie personal îmi place această poezie, am fost impresionat de tema ei, de ideile exprimate de autor, de frumusețea ei. Prima oară a auzit-o recitată de artistul Florin Piersic la un spectacol la Ierusalim, în 1988. Plăcuse tuturor participanților. Mama mea, de binecuvântată amintire, își amintea mereu de această poezie, a găsit-o undeva și a copiat-o, o păstra. E o poezie pentru toți copiii și pentru toți părinții. Indiferent de comportarea autorului…

            • Robert Robicsek commented on February 1, 2023 Reply

              De data asta sint perfect de acord cu dumneavoastra.

  • Klein Ivan commented on January 27, 2023 Reply

    Articol bine scris . Citindu-l nu poți sa nu fii de acord cu autorul in condamnarea de acte , necunoscute mie și probabil de majoritatea cititorilor , împotriva celor cu numele de Netanyahu . Îmi permit sa mentionez compararea primului ministru cu Hitler considerată de autor ca fiind deosebit de gravă . Faptul ca autorul uita ( voit oare ? ) ca in Octombrie 1995 Netanyahu era in tribuna iar manifestanții strigau “Rabin nazist” și vinturau placarda cu regretatul erou in uniformă de ofițer SS – v. Ariel Sharon si bătăliile lui politice/Robert Assaraf pentru a realiza dementa manifestatiilor dreptei care au precedat (cauzat) asasinarea lui Rabin și instalarea lui Netanyahu – ma face sa consider articolul foarte părtinitor . Deci lozinca mea e “ respect pentru adevăr , dragi prieteni” . K.I.

  • Andrea Ghiţă commented on January 27, 2023 Reply

    Eu cred că, chiar dacă uneori ” se sare calul”, este nevoie de demonstraţii, de polemici, de toate formele prin care cei aflaţi vremelnic la putere pot fi traşi de mânecă şi împiedicaţi ( şi sper să se poată) să sară calul şi să diminueze drastic democraţia Israelului.

    • Hava Oren commented on January 27, 2023 Reply

      Nu numai că sunt demonstrații împotriva guvernului, dar participă chiar și cei religioși!
      Dacă în zilele noastre s-ar găsi un conducător demn de acest nume, ar forma un guvern cu ajutorul partidelor mari, lăsându-i la o parte pe extremiștii de toate nuanțele și cred că atunci toate problemele majore s-ar rezolva.

      • Eva Grosz commented on January 27, 2023 Reply

        Hava Oren, se întâmplă să visăm același lucru .
        Amen, să se realizeze acest vis .Unde este acel conducător ! Moshe Rabeinu nu a apucat să ajungă în Israel. De la Ben Gurion, Begin și Rabin încoace…nu au apărut decât “artiști “

    • Andrea Ghiţă commented on January 29, 2023 Reply

      Comparaţia DvS. este total deplasată. În Israel demonstraţiile sunt CONTRA conducerii, în timp ce în România erau DEFILĂRI, MITINGURI ŞI OSANALE PENTRU CONDUCERE ŞI CONDUCĂTOR. Mie nu-mi place deloc poezia lui Păunescu.

      • theodor toivi commented on January 29, 2023 Reply

        Ascultai Mircea vintila pamantul deocamdata

  • Klein Ivan commented on January 27, 2023 Reply

    Am trăit in Israel un număr bun de ani fiind actualmente in U.S.A. deasemea de un număr bun de ani – vizitez anual Israel iar acum închei un trip cu care totalizez 5 luni in ultimele 8 luni . Încerc sa fiu obiectiv comparând evoluția politica a celor doua tari . Observ o seama de similarități – 1 – in America , cu 22 de ani in urma , candidatul Obama promitea o schimbare fără a specifica la ce se referă iar participantii la meeting scandau “change, change” . Recent , in Israel , candidatul Netanyahu a promis schimbări evitând pe cit posibil detaliile . – 2 – Ambii au avut interese personale in ocuparea postului. – 3 – Ambii și-au asigurat , desigur nu gratuit, sprijinul activ al unor segmente ale populației convinse ca au merite trecute și prezente nerecunoscute suficient in statele respective , deci pretențiile lor sint absolut legitime. Desigur ambii au avut și concursul naivilor de buna credință . Cursul descendent al Americii sub Obama/Biden îl prefigurează pe cel al Israel sub coaliția injghebata de Netanyahu , însă cine e la putere poate justifica orice deficiente . ( Bacanul din colț a mărit cu 50% prețul la conservele de peste produse in Lituania ca de …….e război in Ucraina ) . Tabloul prefigurat e departe de a fi complet . K.I.

  • EN commented on January 26, 2023 Reply

    CU TOT RESPECTUL PENTRU AUTORUL ACESTUI ARTICOL, TREBUIE SĂ AMINTESC CĂ VOTURILE PENTRU LICUD N-AU FOST MAI MULTE DECĂT CELE PRIMITE DE PARTIDUL YEȘ ATID ȘI PARTIDUL LUI GANZ. Majoritatea dreptei s-a realizat cu concursul partidelor de extremă dreapta pseudo fasciste ale lui Ben Gvir și Smotrich. Rezultatul îl vedem: Reforma sistemului juridic în favoarea guvernului, desființarea canalului public de radiodifuziune și televiziune pe motivul că sunt de stânga, amestecul în etica sacră medicală a lui Maimonides, cu acordarea diferențiată a ajutorului medical în funcție de ideologia medicului!!!!!!! Asta nu e democrație!

    • Eva Grosz commented on January 26, 2023 Reply

      O corectare care se cere: medicii și surorile au declarat că nu vor face nici o diferențiere între pacienți din pdv al religiei sau etniei. Eu sunt convinsă de acest lucru. Să nu exagerăm.La urma urmei cu toții avem nevoie de toți.Nimeni nu e deasupra nimănui.Adevărul spus de D-ul Herscovici este că trebuie să ajungem la rezolvarea conflictului în mijlocul nostru, Avem destule conflicte din afara noastră.Dar trebuie să rămânem o țară democrată adevărată !

  • Eva Grosz commented on January 26, 2023 Reply

    Cu toată dorința de respect pentru oameni, exprimată cu sinceritate de autor, pentru care i se cuvin laude, articolul este scris unilateral, din unghiul de vedere al guvernului actual care NU respectă minoritatea, Nu ascultă vocea a cel puțin jumătate din populația Israelului. Demonstrațiile împotriva legislației subite, agresive a guvernului, în profida împotrivirii de către oameni profesionali – academicieni, economiști, medici, hi-techiști și oameni ai justiției, dar și de oameni din popor, aceste demonstrații nu numai că au dreptul la existență, ci au obligația să existe. Desigur nu cu violență. Eu am constatat că aceste demonstrații au fost în limita permisă. Mi se pare că Nataniahu a fost cel care a demonstrat împreună cu cei care duceau tabloul lui Itzhak Rabin îmbrăcat în uniforma de SS. Ne amintim, nu-i așa? Și eu sunt împotriva acestui gest. Și da, guvernul e dominat de partidele religioase, care se amestecă în problemele educației, securității, armatei, justiției, jandarmeriei și în viața socială și personală.
    O țară care nu are constituție trebuie să aibe un forum superior guvernului, chiar dacă e ales de majoritate, pentru a controla legile pe care le aduce. Sunt împotriva violenței, dar pentru a asculta și alte păreri. Ei nu ascultă pe nimeni. Ce ar fi spus Yeshayahu Leibovitz la ce se petrce acum?

    • theodor toivi commented on January 26, 2023 Reply

      D-na Eva, cred ca sunteti unul din miile de oameni cumsecade care sunt victime ale manipularii Mass-Mediei.

      • Eva Grosz commented on February 2, 2023 Reply

        Mulțumesc, fac încercări să nu fiu dusă de nas.

  • Tiberiu ezri commented on January 26, 2023 Reply

    Peste trei sute de economiști și oameni de afaceri au declarat că politizarea justiției va atrage după ea o catastrofă economică. Numai unul a susținut că din contra, asta va duce la înflorire economică. Îmi aduce aminte de un banc: Yosi conduce pe o autostradă, când de-odată primește un telefon de la soția lui Rivka: “Ai auzit Yosi, la radio s-a anunțat că un nebun conduce pe autostradă în sens interzis “. La care Yosi replică: “Nu, sunt mulți nebuni care conduc pe autostradă în sens interzis”!

  • Robert Robicsek commented on January 26, 2023 Reply

    D-le Herscovici , din nou am impresia ca nu sinteti aici si acum. Astazi in Israel o jumatate din populatie a declarat razboi celeilalte jumatati. Jumatatea atacata este in mare parte reprezentata de elita intelectuala,economica,academica,ziaristi, medici ,avocati fosti si prezenti membri ai elitei militare. Adica toti care contribuie zi de zi la bunastarea tarii si cred in valoarea democratiei liberale. Sper ca sinteti in tema cu apelurile publice zilnice ale acestor elite in ziare si televiziune,de exemplu interviul acordat ieri de laureatul premiului Nobel Daniel Kahneman,si care spunea ca Israelul se indreapta spre o dictatura deghizata in democratie.
    Da situatia este grava,conflictul imens si miza mult prea mare. Articolul pe care l-ati scris este trunchiat, omite adevaruri si propune intelegere intre calau si victima.

    • theodor toivi commented on January 26, 2023 Reply

      Dl. Robert.Cred ca este invers. O anumita “elita” este cea care atacă in mod furibund guvernul ales im mod democratic. Priviti la TV!

      • theodor toivi commented on January 26, 2023 Reply

        Dl. Robert, dvs. cosiderati drept “calau” gavernul ales Netaniahu si “victima” coalitia Lapid care a pierdut alegerile. Cu to respectul apreciez ca este correct sa va masurati epitetele!

        • theodor toivi commented on January 26, 2023 Reply

          Dl. Robert, cred ca sunteti unul din mile de oameni cumsecade, care sunteti victima manipularii Mass-Mediei.

      • Robert Robicsek commented on January 26, 2023 Reply

        D-le Toivi. Nu stiu de unde va procurati cunostintele si nici de unde provine admiratia pentru legitimul guvern de extrema dreapta. In mod sigur sinteti in minoritate chiar si printre intelectualii de origine romana. Nimic personal dar de vorba “idioti folositori ” ati auzit?

        • Lucian-Zeev Herşcovici commented on January 26, 2023 Reply

          Domnule Robicsek, eu respect parerea fiecarui om, indiferent de orientarea lui, chiar daca nu sunt de acord cu el sau cu ea. Totusi, am o mica rugaminte: sa nu folositi expresii jignitoare la adresa cuiva. Sunt nepotrivite revistei si dialogului intre oameni. Asupra parerilor, putem discuta, dar fara expresii precum “idioti folositori”, sau “calau”. Va multumesc, toate cele bune, cu stima.

        • theodor toivi commented on January 26, 2023 Reply

          Dl. Robert, motivul: am trăit 8 ani sub Antonescu, peste 3 decenii într-un regim “de stânga” Dej-Ceaușescu și în în continure din 1980, am trăit sub de guvernele Begin..Netaniahu, “de dreapta”, când, va place sau nu, mi-a fost cel mai bine. Fără obligativitate carnetului roșu, teroarea Securității române sau inflația galopantă a guvernelor Rabin-Peres și mai recent Lapid… Am destule diplome care atesta ca nu sunt idiot!

          • BORIS MEHR commented on February 1, 2023 Reply

            ANTONESCU a fost la putere între 1 sept.1940-23 august 44, deci patru ani, nu opt

  • theodor toivi commented on January 26, 2023 Reply

    Admirabil articol.

    • theodor toivi commented on January 26, 2023 Reply

      Guvernul poate fi schimbat prin alegeri și nu prin demonstrații. Dar mai știi?
      Demonstrațiile cu torțe și steaguri negre mi-au amintit de naziști mai curând decât guvernul ales.
      Demonstranții agită lozinci absurde cum ar fi căderea democrației și a economiei.
      Reforma juridică Levin, înainte de afi finalizată este vehement criticată prin opinii bine orchestrate profesional.
      Potrivit acestor opinii, guvernarea și deciziile ar trebui să fiâ executată de un grup de judecători aleși în mod adhoc, iar ministii și parlamentarii se fie simplii funcționari executanți.
      În țările democrate politicienii de decid acțiunile poliției și armatei. Numai în republicile bananiere sau din Africa, unde în urmă unui puchi militar coloneii de decid ce trebuie să fac politicienii.

  • gabriel gurman commented on January 26, 2023 Reply

    O corectură: majoritatea alegătorilor israelieni NU AU VOTAT LA 1.11.2022 pentru partidele care alcătuiesc azi guvernul.
    Iată cifrele:
    *nr. votanților: 4,764,742 (voturi acceptate)
    *nr. celor care au votat pentru partidele guvernului actual: 2,304,964
    *procentul voturilor pentru actualul guvern : 48,37%
    GbM

    • theodor toivi commented on January 26, 2023 Reply

      Scuze 48% a reprezentat majoritatea votantilor!

  • Veronica Rozenberg commented on January 26, 2023 Reply

    Draga Lucian, esti un profesionist enciclopedic, dar si un om ale carui opinii si afirmatii se bucura de analiza profunda si echilibrata
    a celui aflat cel putin cu o treapta mai sus; vederile si umanismul tau, ar fi fost dorite intr un loc de influenta, care ar fi adaugat o valoare suplimentara lumii, in aparenta degringolada, din jurul nostru.
    Sa ai parte de aprecierea pe care o meriti, cu admiratie, Veronica

    • theodor toivi commented on January 26, 2023 Reply

      Ai dreptate.

    • theodor toivi commented on January 26, 2023 Reply

      Admirabil reply

  • Hava Oren commented on January 26, 2023 Reply

    Articol admirabil! Dacă toți ar fi atât de atât de echilibrați și imparțiali, dacă toți s-ar strădui să înțeleagă și părerea opusă, cred că am trăi într-o lume mult mai bună. Respectele mele autorului!

    • Hava Oren commented on January 26, 2023 Reply

      Dar așa cum o dovedesc Theodor Toivi, Robert Robicsek și, probabil, încă mulți alții, suntem foarte departe de această situație ideală!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *