Îmi cer de la început scuze dacă titlul poate conduce cititorul spre o concluzie greșită, după care o atitudine agresivă (în sensul pozitiv al expresiei) față de calitatea sănătății fiecăruia poate începe chiar și la vârsta senescenței. De aceea mi-e teamă că cele ce urmează vor ajunge prea târziu la unii dintre cititorii revistei Baabel.
Multe din cele de mai jos sunt cunoscute dar, recent, organizații și societăți medicale din Anglia și Statele Unite au pus la punct împreună un număr de recomandări (suficient de mic pentru a fi luat în considerație, dar de-ajuns de mare pentru a enerva!) care doar luate împreună au șanse de a îmbunătăți starea sănătății fiecăruia. Vă propun să aruncați o privire asupra lor și dacă le cunoașteți, vă invit să treceți la alt articol.
Din păcate, încep cu vești proaste, adică cu ceva care nu depinde de noi, și anume genetica. După cum se știe, nimeni nu a fost întrebat unde ar vrea să se nască și din ce părinți. Așa se face că purtăm în corpul nostru niște gene, bune sau rele, de care nu suntem cu nimic răspunzători. Iar tratatele de specialitate arată că 50% din ceea ce se întâmplă cu noi din punct de vedere medical se datorește moștenirii genetice de la strămoșii noștri, mai apropiați sau mai depărtați (pentru că unele caracteristici genetice pot sări peste generații – cel puțin așa am învățat eu acum vreo 65 ani).
Ne rămâne însă cealaltă jumătate, adică atitudinea noastră față de propriul organism.
Vita nostra brevis est, spune latinul. Într-adevăr, acum vreun secol și mai bine durata medie de viață era în jur de 40 ani. ( Expresia „I-a venit sorocul” poate deriva din cuvântul „sorok” care în limbile slave înseamnă patruzeci). Pur și simplu s-a dublat. Și cine e ”de vină”? În primul rând, și trag spuza pe turta mea, noi doctorii sau mai bine zis medicina. Cine murea repede acum un secol moare foarte încet și foarte târziu în zilele noastre.
Dar mai e și atitudinea noastră față de dorința de a trăi cât mai mult. Cum spunea Woody Allen: ”Nu mi-e frică de imortalitate, pur și simplu nu vreau să mor!” Se pare că mai devreme sau mai târziu eroul meu, Woody Allen, va avea aceeași sortă ca toți ceilalți, doar că are mari șanse de a deveni nemuritor în mintea multora dintre cei care s-au lăsat copleșiți de filmele sale.
Prin urmare, murim cu toții, dar cum facem ca îngerul morții să ne dibuie cât mai târziu? Și iată că am ajuns la miezul problemei. Dacă nu ne putem alege părinții, cel puțin suntem în măsură să decidem cum trăim.
Cele ce urmează nu necesită un nivel de viață ridicat, adică un cont serios la bancă și o pensie de magnitudinea celor care au lucrat în domeniul financiar / bancar.
(Îmi amintesc de un medic care a părăsit demult meseria pentru a deveni directorul unei instituții financiare serioase. Omul a ieșit cu o pensie de 30.000 dolari pe lună, sau 1000 dolari pe zi, ceea ce înseamnă că de șapte ori pe an ”săracul de el” trebuia să postească o zi întreagă!)
Deci să trecem la acțiune.
Punctul 1 se referă la interdicția de a fuma. O mărturisire: am fumat aproape 25 ani, până la vârsta de 40 ani. Am încetat atunci când s-au înmulțit datele medicale privind legătura dintre fumat și cancerul pulmonar. Am pierdut un părinte și patru prieteni dragi din cauza fumatului. În anumite zile, în secția mea de terapie intensivă jumătate din pacienți se aflau acolo din cauza fumatului. De foarte mult timp știu cu siguranță că în spatele butadei ”cancerul vindecă fumatul” se află un adevăr pe cât de simplu, pe atât de grav.
Știu, nu e ușor să te lași de fumat, dar sunt convins că este o chestiune de personalitate, dar mai ales de responsabilitate față de tine însuți și față de cei care te înconjoară. Aș putea umple zeci de pagini pe acest subiect, dar cred că orice cuvânt în plus e inutil.
Deci să trecem la punctul 2: activitatea fizică zilnică. Și aici datele sunt cunoscute: se recomandă zilnic 30 minute de mers rapid sau orice altă activitate fizică practicată cel puțin de cinci ori pe săptămână timp de 30-45 minute. Ca rezultat, literatura de specialitate indică, printre altele, o îmbunătățire a activității cerebrale, inclusiv a capacității de înțelegere, de învățare, previne depresia, anxietatea și contribuie la un somn mai lung și mai eficace.
Bineînțeles această recomandare e legată de punctul 3 pe lista de mai sus: păstrarea unei greutăți corporale normale. A intra în amănunte ar fi o injurie la adresa cititorului, căci totul e clar de la bun început. Voi aminti doar câteva cifre relevante. Un tânăr poate slăbi cu un kilogram dacă ”arde” 6000 calorii și același număr de calorii îi e suficient pentru a câștiga un kilogram. Dar la vârsta senescenței trebuie să ”arzi” 7000 de calorii ca să slăbești cu un kilogram, dar să consumi numai 5000 de calorii ca să te îngrași cu un kilogram – pentru că metabolismul bazal (numărul de calorii ”arse” în 24 ore de activitate bazală, adică nimic deosebit) scade pe măsură ce trec anii.
În acest caz, de la vorbă la faptă drumul e imens. Cineva îmi spunea: nimic mai simplu, eu am slăbit deja peste 200 de kilograme! Curele de slăbire sunt pline de greutăți și eșecurile sunt mai frecvente decât succesele. Dar ”se merită”, cum se spunea pe vremea mea, pentru că rezultatele se pot vedea cu ochiul liber!
Și uite așa ajungem la punctul următor, Punctul 4: dieta sănătoasă care să te apere de obezitate, dar și de alte boli provocate în bună parte de o alimentație nepotrivită. Mă tem că cititorii vor fugi de acest text care pentru unii de la o frază la alta devine tot mai banal, dar n-am încotro! Am început, deci continui cu principiile impuse de legea alimentației corecte: multe zarzavaturi și fructe, cereale integrale (care conțin bobul întreg și nu numai miezul): grâu, bulgur, orez brun, porumb integral etc. La cele de mai sus se adaugă proteine, evitarea alimentelor procesate și folosirea apei ca singura sursă de lichide. După părerea mea cel mai simplu este să eviți tot ce îngrașă, dar eu sunt departe de a fi specialist în materie.
Am ajuns la punctul 5: un somn sănătos. Ușor de spus, greu de făcut. Sfatul ăsta mi se pare inutil, pentru că nimeni nu-și poate controla somnul, ci doar durata lui, și nici asta nu e ușor. Da, se recomandă 7-8 ore de somn și e bine să dormi pe o parte, să nu bei cafea sau alcool 2-3 ore înainte de culcare, să eviți mese îmbelșugate seara și să te îndepărtezi de televizor cu o oră înainte de a trece în lumea lui Morfeu.
Ei bine, eu fac exact invers și am un somn suficient de bun ca să mă scol dimineața în plină putere (relativ la vârstă!) și să-mi văd de ale mele, fără să casc în continuu.
Iar la urmă punctul 6, cel mai important: să ai grijă (permanentă!) de nivelul tensiunii arteriale, al zahărului și al colesterolului în sânge. De fapt, spun medicii, dacă respecți toate celelalte prescripții, acestea trei sunt ușor de controlat. Trebuie să ai acasă un aparat de tensiune și o trusă de măsurat glucoza în sânge (eu am!) și o dată la șase luni să-ți controlezi colesterolul. Și dacă e nevoie, există medicamente eficace, trebuie doar depistată problema și de respectat tratamentul.
Ok, am ajuns la sfârșit. Suntem sănătoși, pentru că am respectat toate cele de mai sus. Și iată că același Woody Allen, ieșind de la medic, sare într-un picior și strigă în gura mare: ”Sunt sănătos, sunt sănătos!”, dar imediat se întreabă: ”Oare până când?” Că fără să știi vine el, cancerul, și-ți rezolvă toate problemele. Cu alte cuvinte, nu vei muri nici de inimă, nici de plămâni, nici de diabet, nici de tensiune…
Dar omul trebuie totuși să moară de ceva. Adevărat, dar stă în puterea noastră să amânăm pe cât se poate întâlnirea cu doamna cu coasa. Foarte multe lucruri depind de noi și doar așa se explică că numărul și procentul celor în vârstă crește în fiecare an, în toată lumea.
Dar după părerea mea, din lista de mai sus lipsesc, două ”amănunte” importante.
Primul aparține laureatei premiului Nobel pentru medicină Rita Levy Montalcino. Când a împlinit 100 de ani a fost întrebată care este explicația longevității sale, iar ea a răspuns: ”să-ți pui tot timpul neuronii la treabă!”
Iar al doilea și ultimul este din experiența de viață a unui octogenar, adică semnatarul acestor rânduri: un spirit optimist, un surâs, o vorbă bună, o glumă și bucuria întâlnirii cu lumina zilei în fiecare dimineață.
Deci, propun să ne întâlnim peste vreo 25 ani și să facem bilanțul rezultatelor recomandărilor de mai sus.
Succes și la revedere!
Gabriel Ben Meron
18 Comments
Dacă tot e să ne amintim de Woody Allen, cel mai mult îmi place cum a spus: ”nu ești niciodată prea bătrân ca să mai faci o prostie”.
Recomandările dumneavoastră sunt excelente, ne rămâne privilegiul și eventual înțelepciunea de a le urma.
Si el, slava Domnului , a facut deajuns prostii si la bătrânețe!!
GbM
Poanta lui Woody Allen e puțin diferită: ”nu mi-e frică de moarte, doar nu vreau să fiu prezent când mi se întâmplă”.
În rest, mult înțelepte sfaturile medicale, statistic dovedite valabile. Excepțiile confirmă regula.
Ei, excepțiile sunt un regal!
Sa nu ne concuram in memorie, dar de fapt e cele doua citate seamana din punct de vedere a umorului lui WA.
GbM
Sper să nu supăr autorul acestui articol plin de sfaturi înţelepte, dar mi-am amintit de un banc pe care nu mă pot abţine să-l zic. Un pacient destul de vârstnic se duce la medic şi-l roagă să-i dea câteva sfaturi de viaţă lungă. Medicul îi spune să nu fumeze, să nu bea alcool, să nu mănânce mult, nici lucruri grase, nici dulciuri şi să fie cumpătat cu viaţa sexuală. După ce-l ascultă atent pe medic, pacientul întreabă nedumerit: Cu toate aceste restricţii ce rost are să trăieşti?!
Exact despre asta este vorba!
SI cu toate acestea toata lumea vrea sa traiasca….
GbM
Adevărat! Calitatea vieții este cel puțin atât de importantă ca longevitatea.
Mi-am amintit şi de o altă variantă a bancului pe care l-am scris anterior: “După ce ascultă sfaturile medicului, pacientul întreabă: Domnule doctor, dacă nu mai fumez, nu beau, mănânc fără grăsimi şi zahăr, nu face exces de sex voi trăi mai mult? Şi medicul răspunde: Nu ştiu, dar cu siguranţă viaţa ţi se va părea o veşnicie”.
Si eu multumesc
GbM
Eu spun că e foarte greu la bătrânețe să-ți schimbi obiceiurile, mai ales cele alimentare. Nici doctorii nu reușesc să ne sperie prea mult. Mai adaug că îngrijorarea permanentă cred că face mult rău. Să ne bucurăm de fiecare clipă și să nu transmitem neliniști celor mai tineri și care ne iubesc mult.
De acord.
GbM
Articolul tău Gabi este foarte important mai ales pentru layman.
Dar un gurmand leneș că mine trebuie să spere în moștenirea genetică,
Cerea ce este nu mai puțîn important este cum trăiești și nu numai cât trăiești.
Heyflick susține că având în vedere că ființa umană, spre deosebire de animale a reușit să supraviețuiască mult peste vârsta reproducerii, am intrat într-un proces care din punct de vedere teleologic nu ne-a fost destinat.
Cât despre dietă, regretatul Mircea Crișan avea una specială: mersul pe jos încet dar cât mai departe, că de la distanță toți îl vedeau slăbuț.
Mie imi lipseste enorm Mircea Crisan!!
GbM
Cred că aceste sfaturi sunt cunoscute, măcar în parte, de multă lume, dar de aici și până a le urma… Nu strică deloc ca ele să fie readuse din când în când în atenția publicului.
Am însă o întrebare: Cum se face că bătrânii trebuie să mănânce 5000 de calorii în plus pentru a adăuga un kilogram, dar trebuie să ardă 7000 pentru a-l pierde? La prima vedere afirmația pare să contravină legii conservării masei și a energiei. Sunt sigură că există o explicație, ați putea să ne-o dați?
SImplu, pentru ca metablismul bazal scade cu vârsta, deci la batrânețe ai nevoie de mai puține calorii ca sa dai jos un kg. Explicatia scăderii metabolismului bazal la vârstnic: reducerea masei musculare și de cele mai multe ori a activității fizice.
GbM
Din păcate în ultima vreme am văzut un exeplu mult prea clar de scădere a masei musculare…
Există careva dintre noi, căruia nu-i prind bine aceste sfaturi? Chiar dacă le știa, nu strică să le reamintească, dar mai ales să le folosească în practică. Mulțumim !