Japonia, evreii şi Israelul

În 2018 am vizitat Japonia cu o excursie organizată. A fost o experiență specială, țara și locuitorii se deosebesc de tot ce văzusem până atunci. Să fie izolarea seculară a insulelor japoneze?

Pe străzi era o curățenie exemplară. Nu erau coșuri de gunoi, fiindcă oamenii își luau gunoiul acasă. Nu se vedea un fir de praf pe mașini. La fiecare oprire, șoferul autobuzului nostru ștergea cauciucurile de praf și de noroi. Conducea tot timpul cu mănuși.

Japonezii sunt foarte competitivi și lucrează enorm de mult. Seara vedeam bărbați și femei îmbrăcați elegant care veneau de la lucru, dar în loc să plece acasă cu trenul, ceea ce putea dura câteva ore, intrau la un bar, mâncau, beau, se relaxau, dormeau în oraș și a doua zi se întorceau la lucru. Cerințele profesionale exagerate au dus la un procent ridicat de sinucideri. Când lucram la Houston, aveam câțiva rezidenți care mi-au povestit că au părăsit Japonia din cauza presiunii permanente la locul de muncă. Acesta este și unul din motivele pentru care mulți japonezi nu au copii, unii nici nu se căsătoresc, cu consecințe demografice nefaste.

Oamenii sunt amabili, respectuoși, tăcuți și foarte preciși. Seamănă mult cu germanii, numai că sunt mai puțin gălăgioși. Asemănarea dintre cele două popoare s-a dovedit și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când și unii și ceilalți au dovedit o cruzime deosebită față de popoarele subjugate. Doar purtarea lor față de evrei a fost diferită, poate fiindcă în Japonia erau puțini evrei, ei fiind considerați o importantă legătură de afaceri cu Statele Unite.

Am găsit și asemănări între religia Shinto și cea iudaică. Ambele popoare se consideră “alese” și ambele religii proslăvesc viața, nu suferința și moartea. Atât japonezii cât și evreii se caracterizează prin ambiție și hărnicie.

Insulele japoneze au un teritoriu de cca. 17 ori mai mare și o populație de cca. 12 ori mai mare ca a Israelului. Ambele țări sunt sărace în resurse naturale, ceea ce i-a obligat pe locuitori să-și dezvolte aptitudinile intelectuale pentru a supraviețui și a progresa. Ambele popoare au o istorie milenară, doar că Japonia a fost aproape complet izolată până acum câteva secole.

Dedic acest articol istoriei evreilor din Japonia și relațiilor bilaterale care au cunoscut vremuri și grele, mai ales în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și mai recent în timpul crizei petrolului din 1973 și al boicotării Israelului.  

În principiu, înainte de alianța cu Germania Nazistă, conducătorii Japoniei nu intenționau să ia măsuri antievreiești. Astfel, toți cei 40.000 de evrei din Japonia și de pe teritoriile ocupate de japonezi au supraviețuit. Deși în timpul războiului în Japonia au fost cazuri izolate de antisemitism, acesta a fost umbrit de faptele eroice de salvare ale evreilor, atât pe plan individual, cât și pe plan guvernamental.

Istoria evreilor din Japonia (1)

Primii evrei ajunși în Japonia în 1572 au fost evreii convertiți la creștinism (conversos) din colonia portugheză Macau (pe care am vizitat-o și noi și ni s-a părut foarte ciudat să-i auzim pe chinezii de acolo vorbind portugheza). La Nagasaki, ei s-au reconvertit la iudaism, formând o comunitate minusculă.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, câteva zeci de familii de evrei polonezi și ruși refugiați din fața pogromurilor s-au stabilit la Nagasaki (unde au construit și o sinagogă), Yokohama și Kobe. Între 1920-1950, cea mai mare comunitate era la Kobe și număra câteva sute de oameni veniți din Rusia (refugiați din Harbin, Manciuria), Vestul Europei, Irak și Siria. Ei și-au construit două sinagogi, una așkenază și una sefardă.

După revoluția din 1917 a apărut antisemitismul în Japonia, evreii fiind acuzați de bolșevism. Totuși, țara continua să atragă imigranți evrei bogați, mai ales americani, chiar și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, chiar dacă aliații Japoniei, naziștii germani, voiau ca japonezii să limiteze imigrarea evreilor. Deși în 1938 guvernul japonez a interzis expulzarea evreilor, influența acordurilor militare semnate cu puterile Axei, Germania și Italia, a dus la recrudescența antisemitismului, mai ales la Tokyo. Unii japonezi credeau în minciunile din Protocoalele înțelepților Sionului, cum că evreii plănuiau să domine lumea. A început și spălarea creierului publicului, evreii fiind denumiți Yudayaka (pericolul evreiesc). În pofida apartenenței la Axă, guvernul japonez a permis neoficial intrarea în țară a miilor de refugiați evrei, mai ales ruși, polonezi și germani, care astfel au scăpat de Holocaust. Majoritatea lor s-au stabilit în ghetoul din Shanghai (China sub ocupație japoneză). Guvernul japonez a ignorat cererile repetate ale germanilor de a introduce o legislație antisemită și de a-i extermina pe evreii din Shanghai.

După război, cam jumătate din evreii aflați în Japonia și în fostele teritorii ocupate de ea au emigrat în Satele Unite și Canada, iar restul în Israel. În prezent, în Japonia trăiesc cca. 2000 de evrei (0,0016% din populația țării), cei mai mulți la Tokyo și câțiva la Kobe.(2, 3)

Oameni deosebiți care au facilitat salvarea a mii de evrei de urgia Holocaustului

În timpul excursiei noastre în Japonia am vizitat un mic muzeu construit lângă portul Tsuruga.

În 1940-41 câteva mii de evrei lituanieni, ruși și polonezi au reușit să fugă cu trenul transsiberian până la Vladivostok și de acolo au traversat Marea Japoniei până la Tsuruga. 2140 dintre ei aveau vize de tranzit emise de consulul japonez din Kaunas, Chiune Sugihara, fără aprobarea guvernului său. În 1985 muzeul Yad Vashem din Ierusalim i-a acordat lui Sugihara titlul de “Drept între popoare”.(4)

Chiune Sugihara

Iată două fotografii pe care le-am făcut la muzeul din Tsuruga.

Alți 2345 dintre cei sosiți la Kobe au primit viza de intrare în Curaçao, una din insulele Antile, pe atunci colonie olandeză. Vizele de intrare le-a emis consulul olandez la Vilnius, Jan Zwartendijk. În 1997 a fost și el distins cu titlul de “Drept între popoare”.(5)

Jan Zwartendijk

Împreună, cei doi consuli au salvat în jur de 6.000 de vieți. Ambasadorul Poloniei la Tokyo, Tadeusz Romer, le-a aranjat mai departe vize pentru Canada, Statele Unite, Birmania (astăzi Myanmar), Australia, Noua Zeelandă și diverse țări din America de Sud. Romer i-a ajutat și pe evreii din ghetoul din Shanghai.(6)

Tadeusz Romer

Consulul Manciuriei la Berlin, Wang Tifu, a emis vize pentru 12.000 de refugiați din Germania, printre care și evrei.(7)

În 1942, Mitsugi Shibata, consulul general al Japoniei la Shanghai, a descoperit că trupe germane locale conduse de colonelul SS Josef Meisinger intenționau să execute 20.000 de evrei din ghetou. Shibata i-a avertizat pe membrii comunității și împreună cu ministrul de externe al Japoniei au reușit să zădărnicească acest plan.(8)

Japonezi care sprijină evreii și Israelul

În Japonia există două secte creștine care sprijină necondiționat Israelul și dreptul poporului evreu de a trăi pe teritoriul său istoric.

Una se numește Sei Iesu Kai, Holy Ecclesia of Jesus, sau Congregation of Jesusși are în jur de 10.000 de membri. Secta a fost întemeiată în 1946 de Ōtsuki Takeji. Tot el a înființat și Japan Christian Friends of Israel. Centrul lor de întrunire este la Beth Shalom (Casa păcii) din Kyoto. Am vizitat-o și noi. Ne-au primit cu mult entuziasm și de atunci ne trimit felicitări de fiecare sărbătoare iudaică și națională, cum ar fi Ziua Independenței Israelului. Corul lor, Makhelat HaShahar (Corul Zorilor în ebraică) interpretează multe cântece israeliene, uneori chiar mai bine decât în versiunea originală.

Câteva cântece israeliene interpretate de Makhelat HaShahar

Credința lor se bazează pe reînnoirea spirituală a Israelului ca o condiție a revenirii lui Hristos și rugăciuni pentru pace la Ierusalim, pe care ei îl consideră centrul păcii în lume și pentru revenirea lui Mesia.(9) În principiu, credința lor seamănă cu misionarismul mormonilor și al evangheliștilor, dar prietenia lor față de Israel este valoroasă și ei îi recunosc pe evrei drept poporul ales.

Cealaltă congregație de prieteni ai Israelului este Makuya, cu cca. 100.000 de membri, care nu au idei misionare. Mulți dintre ei învață ebraica și vizitează anual Israelul. Makuya se declară o mișcare ne-evanghelistă, un Nou Sionism iudeo-creștin. A fost întemeiată de Ikuro Teshima în 1948. Makuya sunt iubitori adevărați ai Israelului și ai poporului evreu. Ei nu intenționează să devină evrei și nici să-i convertească pe evrei la creștinism.

Fenomenul filosemitic al japonezilor se bazează printre altele pe credința că strămoșii familiei imperiale japoneze sunt descendenți ai celor zece triburi pierdute.(10)  

Japonezii au dedicat un centru de comemorare a Holocaustului la Fukuyama.(11)

Relații diplomatice între Japonia și Israel

Relațiile diplomatice formale între cele două țări s-au stabilit în 1952. Cu timpul însă, guvernul japonez a colaborat cu boicotul arab al produselor israeliene, împiedicând dezvoltarea normală a economiei israeliene. Boicotul Ligii Arabe a luat amploare după Războiul de Yom Kipur în 1973, în timpul Crizei Petrolului. Organizația țărilor exportatoare de petrol (OPEC) a amenințat țările care sprijineau Israelul, printre care și Japonia, cu o reducere a producției de petrol. Boicotul nu se mărginea numai la importul produselor israeliene, ci și la exporturile către Israel. Îmi amintesc că în 1978, anul imigrării noastre în Israel, nu se găseau mașini japoneze, cu excepția firmei Subaru. Arabii cereau retragerea necondiționată a Israelului din Samaria și Iudeea. Toate țările au respectat boicotul, limitând legăturile economice cu Israelul. Doar Statele Unite s-au opus.(12, 13) 

Prin mijlocul anilor 1980, japonezii au început să ignore boicotul arab și să întărească legăturile economice cu Israelul. Ele s-au extins în domeniul tehnologiei, al high-tech-ului, al medicinei și al industriei farmaceutice. Boicotul a durat până în 1994, când s-a semnat tratatul de pace de la Oslo între Israel și țările arabe, tratat care din păcate s-a dovedit un fiasco.(14)

Relațiile actuale dintre Japonia și Israel

Din mijlocul anilor 1980, legăturile dintre cele două țări au luat un avânt formidabil. Iată câteva exemple:

– În 2021, Japonia a investit aproape trei miliarde de dolari în high-tech-ul israelian, sau 16% din totalul investițiilor străine în acest domeniu.

– În ultimii șase ani, numărul companiilor japoneze cu reprezentanțe în Israel a crescut de la 15 la 90.

– Israelul a fost prima țară care a acordat ajutor medical victimelor triplului dezastru (cutremur, tsunami și nuclear) din Japonia în 2011. În acele locuri Israel a înființat diferite proiecte educative, artistice și culturale.

– Cele două state cooperează intensiv în cercetări, dezvoltare, schimb de experiență și programe de simulare în domeniul securității informatice.

– Legături strânse există și între ministerele apărării naționale ale celor două țări.

– Și turismul a căpătat amploare în ambele direcții. Înainte de pandemie, 44.000 de israelieni au vizitat Japonia și 26.000 de japonezi au vizitat Israelul. Există zboruri directe între Tokyo și Tel Aviv.

– Cooperarea în domeniul cultural și artistic cunoaște un avânt deosebit.(15, 16)

Japonia și poporul ei sunt o enigmă pentru cei care nu îi cunosc și nu i-au vizitat. Spre deosebire de multe popoare europene, japonezii i-au salvat pe toți evreii de pe teritoriile lor, deși erau aliații naziștilor germani.

La fel ca Germania, Japonia a învățat crunta “lecție” a Războiului Mondial; ambele au devenit țări pacifiste, cu economii înfloritoare, două democrații adevărate.

Tiberiu Ezri

Bibliografie

  1. Meron Medzini. Under the Shadow of the Rising Sun: Japan and the Jews during the Holocaust Era (2016). https://www.jstor.org/stable/j.ctv2175qvh
  2. https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Jews_in_Japan
  3. https://en.m.wikipedia.org/wiki/Jewish_settlement_in_the_Japanese_Empire
  4. https://en.wikipedia.org/wiki/Chiune_Sugihara
  5. https://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Zwartendijk
  6. https://en.wikipedia.org/wiki/Tadeusz_Romer
  7. https://en.wikipedia.org/wiki/Wang_Tifu
  8. http://www17.plala.or.jp/kenjikanno/JewishExterminationShanghai1(en).pdf
  9. https://en.wikipedia.org/wiki/Holy_Ecclesia_of_Jesus
  10. https://www.totalfamilycaremd.com/makuya-japan-friends-israel/
  11. https://www.haaretz.com/jewish/2015-02-10/ty-article/în-japan-holocaust-teaches-about-nationalisms-peri,l/0000017f-db26-d3ff-a7ff-fba66dbf0000
  12. https://en.wikipedia.org/wiki/Arab_League_boycott_of_Israel 
  13. https://corporate.exxonmobil.com/-/media/global/files/policy/antiboycott-legal-compliance-guide.pdf
  14. https://www.reuters.com/article/us-israel-japan-tech-idUSKCN11B11I
  15. https://www.ajc.org/news/5-things-you-should-know-about-the-israel-japan-relationship    

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

17 Comments

  • icoluli commented on July 6, 2023 Reply

    FELICITĂRI

    • Tiberiu Ezri commented on July 6, 2023 Reply

      Multumesc

  • Marina+Zaharopol commented on July 1, 2023 Reply

    Singurul lucru pe care il cunosteam din acest articol extrem de interesant este povestea lui Chiune Sugihara, consulul din Lituania care a salvat nenumarate vieti acordand vize de tranzit evreilor fara permisiunea superiorilor sai. Emisiunea TV dedicata memoriei consulului sublinia drumul anevoios de a-i restabili reputatia in Japonia si de a-l onora ca pe un erou si in tara sa natala.

  • Anca+Laslo commented on June 30, 2023 Reply

    Intotdeauna e ceva nou si super interesant de aflat din articolele tale, felicitari!

    • Tiberiu Ezri commented on June 30, 2023 Reply

      Multumesc!

  • Eva+Grosz commented on June 29, 2023 Reply

    Foarte interesant. Tot conținutul articolului e nou pentru mine. Evrei în Japonia ! Ce face migrarea :
    “Primii evrei ajunși în Japonia în 1572 au fost evreii convertiți la creștinism (conversos) din colonia portugheză Macau (pe care am vizitat-o și noi și ni s-a părut foarte ciudat să-i auzim pe chinezii de acolo vorbind portugheza). La Nagasaki, ei s-au reconvertit la iudaism, formând o comunitate minusculă.” Asta zic și eu identitate ! Oare ei ce se considerau : chinezi, japonezi, portughezi, creștini sau evrei ?

    • Tiberiu ezri commented on June 30, 2023 Reply

      Iti multumesc Eva. Cred ca ei se considerau evrei.

    • Marina+Zaharopol commented on July 1, 2023 Reply

      Mi-am pus aceeasi intrebare in China unde am vizitat in 2015 o sinagoga in orasul Datong de pe Drumul Matasii. Vorba vine “am vizitat-o” fiindca din pacate era inchisa si nu am putut intra in ea. Am cutreierat insa complexul , sinagoga constand de fapt dintr-un complex de cladiri joase in stilul templelor budiste, intr-o gradina cu bonsai (numiti penzai in chineza) si unicul lucru care indica apartenenta la religia iudaica erau inscriptiile in ivrit de deasupra numeroaselor usi!

      • Tiberiu Ezri commented on July 1, 2023 Reply

        Marina, iți mulțumesc pentru comentarii. După câte stiu, evreii ajunși în Japonia se declarau evrei. Ei și-au păstrat și numele cu care au ajuns în Japonia. Și-au construit și sinagogi. Majoritatea au părăsit Japonia la sfârșitul războiului mondial. O mică parte din cei care au rămas s-au asimilat în populația japoneză.
        În prezent organizația Chabad-Lubavitch este prezentă în câteva orașe japoneze. Aproape toți evreii din Japonia (numărul lor real variind între 300 și 2000 în funcție de sursele citate) sunt străini, printre ei și israelieni. În excursia noastră organizată nu am vizitat sinagogi sau centre evreiești.

  • Andrea Ghiţă commented on June 29, 2023 Reply

    Foarte interesante relaţiile favorabile dintre japonezi şi evrei, dintre japonezi şi Israel. Poate că japonezii nu au căzut pradă propagandei antisemite pentru că erau departe de Europa.

    • Tiberiu ezri commented on June 29, 2023 Reply

      Da, într-adevăr este interesant. Multe popoare asiatice în afară de cele musulmane îi apreciază pe evrei, printre ele și chinezii.

  • gabriel+gurman commented on June 29, 2023 Reply

    Excelent articol, Tibi.
    Povestea Japoniei infirmă teoria ca exista antisemitism și fără evrei!
    O mică corectură: cred ca acordul de la Oslo a fost semnat cu PLO (Arafat) și nu cu țările arabe. Sau greșesc?
    Felicitări
    GbM

    • Tiberiu ezri commented on June 29, 2023 Reply

      Da Gabi, ai dreptate. Chiar expresia din text ca acest pact “a dat fiasco “ arata ca in subconstient ma gandeam la palestinieni. E si logic fiindca este mare progres in privinta relatiilor cu multe taril arabe. Iti multumesc Gabi ca m-ai corectat!

  • Veronica Rozenberg commented on June 29, 2023 Reply

    Am citit cu mult interes detaliile din articol, din nou impresionant prin documentare si originalitate iar Cantecele pe care le-am ascultat iti fac chiar pielea gaina, atunci cand te uiti la corul celor care le interpreteaza, tineri japonezi frumosi, care simt atat de multe sentimente si au facut efortul de a le exprima in limba ebraica, cu siguranta nu prea usoara pentru un japonez. Si inca ceva de remarcat, ar fi faptul ca si in Polonia din anii razboiului au existat persoane care au incercat sa ajute pe evrei, si nu oricare, ci aflati in functii publice.
    O incursiune emotionanta intr-o lume destul de necunoscuta.
    In Israel, autoarea Shifra Horn a scris carti despre Japonia si mentalitatea populatiei, ce-i drept acum cateva decenii (sub acest nume apare si in wikipedia in engleza).

    Aceasta doamna a trait alaturi de sotul sau in Japonia timp de 5 ani, unde a condus centrul comunitar al evreilor din cartierul Ginza din Tokyo.

    • tiberiu ezri commented on June 29, 2023 Reply

      Multumesc!

  • tiberiu ezri commented on June 29, 2023 Reply

    Mulțumesc Eva pentru comentariile foarte importante!

  • Hava Oren commented on June 29, 2023 Reply

    Păcat că nu am avut ocazia să ajung în Japonia. Este o cultură foarte diferită de a noastră. Eu apreciez mai ales simțul frumosului pe care îl au japonezii.
    Dar mă tem că „modernizarea” cu orice preț și încercarea de a deveni un gigant economic nu a fost o idee bună. E un efort prea mare, presiunea e prea mare și dacă oamenii nu mai au timp pentru viața de familie, acesta ar putea fi sfârșitul culturii lor. Cam la fel se întâmplă și în Coreea de Sud: natalitatea scade, societatea îmbătrânește și mai devreme sau mai târziu se va prăbuși – și va fi o pierdere pentru întreaga lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *