Scutul fiecărei națiuni este suveranitatea.

Scutul fiecărui individ sunt drepturile individuale ale omului, garantate de o constituție democratică.

Libertatea personală a oricărui cetățean este garantată de banii săi cash.

Toate cele trei elemente înșirate mai sus: suveranitatea, drepturile individuale și libertatea personală se află actualmente sub atac.

Fără ele, fiecare din noi se află în plop. Și plopul în aer.

Papagalii noilor narative globaliste îi tot dau înainte cu egalitatea de șanse și cu respectarea diversității. Atunci cum rămâne cu digitalizarea forțată, cu implementarea cu tot dinadinsul a inteligenței artificiale și a monedei digitale?

Cetățenii în etate, marginalii, săracii, imigranții, bolnavii cronici, persoanele cu dizabilități reprezintă în medie cel puțin 30% din populațiile societăților dezvoltate. Cum vor avea acces la noile cuceriri tehnologice și informatice aceste categorii de cetățeni dezavantajați fără voia lor?  

Cum se aplică corectitudinea politică atât de mult trâmbițată față de minimum 30% din cetățeni? Acești năpăstuiți ai sorții sunt lăsați din start în afara oricărei șanse de dezvoltare personală și acces la noile realizări tehnologic-administrative ale noii rutine cotidiene.

Viitorul califat european a luat viteză. Banlieues-urile din Franța și Belgia și-au trasat teritoriile suverane prin lupte de stradă. În mod similar, periferiile marilor metropole vest-europene sunt deja aproape suverane în raport cu statul gazdă. Există cartiere  în care autoritățile de stat și în mod specific poliția, nu mai intră  și nu-și mai exercită prerogativele.

Golirea propriei casierii a UE cu subvenții nerambursabile acordate fără control Ucrainei constituie principala preocupare de ordin economic, care poate duce la colapsul economic al statelor membre.

Redistribuirea cu forța între statele componente a sutelor de mii de refugiați aflați deja în mod fraudulos și parazit în Europa, forțată de Comisia UE de la Bruxelles, echivalează în fapt cu diseminarea populației ostile, neintegrabile și în majoritate musulmană pe întreg teritoriul bătrânului continent.

Treptat Europa își poate pune cruce, în loc de Cruce. 

În cursul ciocnirilor violente care au avut loc în primăvară în Franța, un cvasi-război civil între demonstranți și forțele de ordine, izbucnite datorită votării legii cu privire la mărirea vârstei de pensionare cu 2 ani, de la 62 la 64, strada a pierdut partida decisivă cu puterea lui Macron. Un eveniment trist, emblematic, cu consecințe grave pentru toată Europa. Democrația s-a golit de conținut. În toate democrațiile occidentale sau de tip apusean, cetățeanul este aproape în mod absolut la cheremul statului. Superba sintagmă a lui Havel – Puterea celor fără de putere – nu mai e valabilă. Acum avem de-a face cu puterea aproape absolută a celor din spatele puterii. Contractul social a fost abolit, statul strivește individul, cetățeanul, oricum, oriunde și oricând.

Democrația liberală a celei de-a cincea Republici Franceze se ilustrează pregnant prin baston. Cei cca 45.000 de polițiști aflați într-o stare de mobilizare permanentă apără clica globalistă de la Paris cu o violență și cruzime întâlnite doar în dictaturile asiatice sau africane. Indiferent dacă e vorba de cetățeni francezi, imigranți sau refugiați. Președintele Macron și executivele sale au ratat tot: configurarea unei Uniuni Europene puternice, independente de SUA, Rusia și China, creștere economică palpabilă în mod real și prosperitate pentru Franța, instituirea păcii sociale, integrarea socio-economică și culturală a imigranților, consolidarea și îmbunătățirea relațiilor cu țările francofone și fostele state colonii.

Ungaria a avut, are și va avea trei puncte slabe de-a lungul istoriei moderne: dependența de capitalul străin, deficitul de materii prime și energie, respectiv declinul endemic și continuu al populației. Niciunul din regimurile sau guvernele succedate după Trianon nu au reușit să oprească aceste tendințe destructive.

Diferența istorică între Ungaria și România este următoarea: Ungaria s-a situat întotdeauna de partea învingătorilor din tabăra învinșilor, pe când România s-a situat mereu de partea învinșilor din tabăra învingătorilor. 

Suveranitatea limitată a fostelor țări socialiste din fostul lagăr comunist condus de Moscova a fost o joacă de copii față de vasalitatea statelor membre ale UE condus de la Bruxelles.

Pentru prima oară în viață cred că voi sta pe loc.

La nord scandinavii și britanicii decăzuți și depresivi, la est primitivi și dictatoriali precum rușii și chinezii, la sud sărmanii înfometați africani și musulmani care ne invadează și ne vor mânca pe pâine, iar la vest se află Occidentul decadent, globalist, neoprogresist, autodestructiv.

Rămân pe loc îngrădit în propria geografie regională, central-est europeană. O fac cu bucurie.

George Vigdor