În primăvara anului 2030, un grup mare de stegari, cam 400 la număr, au ajuns între nori, la o poartă pe care scria cu litere mari și roșii “RAI”. Comandantul stegarilor, un fost general de aviație, s-a oprit brusc în fața porții zicând stupefiat:

– Măi băieți, noi am zburat deseori printre norii ăștia, dar niciodată nu am văzut intrarea în Rai. De fapt, eu nu cred în forțe supranaturale și nici în Rai. Cât despre Iad, îmi plăceau doar poveștile din mitologia greacă despre Hades și Cerber, câinele monstruos cu trei capete. Povești de adormit copiii!

– Păi, șefule, zise stegarul de lângă el, nu vezi că ăștia sunt nori artificiali? Și totul din jur este creația inteligenței artificiale, controlată deocamdată de anumiți oameni. Este proprietatea Guvernului.

– Dar nouă ni s-a spus că suntem trimiși într-o misiune specială împotriva inamicului.

– Ce noroc, zise altul, că deși cele două sute de avioane cu care am venit s-au dezintegrat simultan, noi am rămas ca prin minune nevătămați!

– Putem să mulțumim tot inteligenței artificiale pentru această minune, răspund ceilalți stegari în cor.

– Haideți, băieți, să intrăm pe poarta Raiului. Niciodată nu mi-am închipuit că există așa ceva.

Dar poarta era închisă. Au apăsat de zeci de ori pe butonul soneriei, dar nimeni nu răspundea. Li se făcuse foame și frig. Norii negri prevesteau o ploaie iminentă. După multe insistențe, cineva i-a anunțat printr-un difuzor:

– Robotul nostru Suprem are o serie de ședințe și se va elibera pentru voi numai peste vreo cinci ore. Între timp puteți face un tur pe aleea lungă din jurul Raiului și puteți să beți apă de ploaie și vă odihniți. De mâncare și așa nu mai aveți nevoie. Veți trece pe lângă poarta Iadului care este tot timpul deschisă. Puteți intra acolo dacă doriți.

Obosiți și nedumeriți, stegarii aviatori au pornit agale pe aleea din jurul Raiului. I-a prins și o ploaie bună cu tunete și fulgere, cum nu mai văzuseră în viața lor, dar în sfârșit au reușit să-și potolească setea. Au mers ei cât au mers și s-au întâlnit cu un alt grup de stegari, cam 1.000 la număr. Toți erau medici.

– Voi ce căutați aici? – întrebă generalul aviator.

– Am fost trimiși aici de urgență de Guvern, în două avioane uriașe. Ni s-a spus că 400 de aviatori s-au rătăcit între nori și noi trebuie să vedem dacă nu sunt printre ei și răniți, ca să-i tratăm. Avioanele noastre s-au dezintegrat, dar noi nu am pățit nimic.

– Da’ voi cine sunteți? – întrebă profesorul, șeful medicilor.

– Noi suntem aviatorii pe care îi căutați și suntem cu toții teferi.

– Ce bine, zise profesorul. Hai să vizităm împreună Raiul.

Cum trecuseră deja câteva ore bune de când părăsiseră poarta Raiului, cei 1.400 de stegari au făcut cale-ntoarsă. Ajunși la poarta Raiului, au bătut din nou, au sunat, dar în zadar. La un moment dat, o voce stridentă i-a anunțat autoritar:

– Vorbește Robotul Suprem. Bine ați venit în Lumea dintre Nori. Am un anunț pentru voi de la Comandantul Nostru Suprem de pe Pământ, Guvernul! El a hotărât printr-o lege că Raiul va fi închis timp de un an pentru reparații. Zborurile spre și din Lumea dintre Nori au fost și ele sistate prin lege, din lipsă de combustibil.  

Neavând încotro, stegarii s-au întors la poarta iadului.

În jur erau mormane de steaguri, mii, poate chiar zeci de mii. Erau și uniforme militare aruncate claie peste grămadă. Dinăuntru se auzea în surdină requiemul lui Mozart.

– Sunteți cu toții invitați în Iad! – anunță o voce metalică de robot. Dar întâi predați-ne steagurile. Nu veți mai avea nevoie de ele.

Tiberiu Ezri

P.S. – Stegarii sunt cei care demonstrează zilnic, cu drapele în mâini, împotriva măsurilor care pot transforma țara într-o dictatură.