Despre profesori și școală, cu dragoste II. “Du-te, du-te!”

În urmă cu câțiva ani supravegheam în parc joaca unei fetițe. Îi era atât de firesc să se apropie de câini și să-i mângâie, încât bietele animale cu greu plecau, trase cu lesa de stăpân. În schimb, când se apropia vreun domn cu mustață, se lipea de mine și șoptea cât s-o aud eu: ”Du-te! Du-te!” De fapt se adresa celui care o înfricoșa și se liniștea numai după ce-l vedea îndepărtându-se.

Cam asta îmi vine să spun eu, și chiar cu voce tare, la adresa lentului Președinte Klaus Iohannis: ”Du-te! Du-te!… Fie și la Bruxelles!”

Încă din primul mandat, Klaus Iohannis a avut ca proiect național ”România Educată”. A fost printre puținele sale obiective de interes major, în care școala avea rol determinant. Dar anul trecut în țară a avut loc o grevă prelungită a cadrelor didactice, nemulțumite de salarii.

În această atmosferă, în mai 2023, președintele țării noastre, însoțit de președintele Germaniei, aflat într-o vizită oficială în România, a făcut o vizită la Colegiul Brukenthal din Sibiu şi apoi în comuna Cristian. Aici, un grup de copii le-a cântat oaspeților un şlagăr pentru copii, lansat în anii 1980: „O lume minunată” Președintele Iohannis le-a adresat îndemnul ”Învățați bine! Merită!”

https://www.oradesibiu.ro/2023/05/25/video-surpriza-pentru-presedintele-iohannis-la-cristian-un-cor-de-copii-i-a-cantat-o-lume-minunata/

Președintele ar fi trebuit să meargă mai des în medii defavorizate, unde e mare dorința copiilor de a se ridica deasupra condiției părinților.

Îngrijorător este că elevii de la orașe sunt sprijiniți și încurajați să învețe pentru a putea pleca cât mai departe de țara lor. Industria meditațiilor a ajuns la cote înalte. Caruselul atragerii copiilor pregătiți cu eforturi materiale deosebite ale părinților din țări ca a noastră, e în atenția multor țări occidentale și nici nu e de condamnat așa ceva.

Una din greviste clamează că i-au trecut prin mână 15 olimpici. Mă îndoiesc că formarea celor 15 olimpici i se datorează ei în exclusivitate și îndoiala mea nu vine doar din faptul că în explicarea motivelor care au adus-o la grevă strecoară cuvântul ”servici” în loc de ”serviciu”.

Un dascăl merituos este acela care îi sprijină pe copiii valoroși acolo unde sunt descoperiți, nu unde încă din clasa I părinții alocă resurse financiare – uneori împotriva voinței copiilor – pentru meditații care să le ridice competitivitatea. Un astfel de dascăl ar trebui remunerat satisfăcător pentru a pune bazele unei ”Românii Educate”, așa cum o dorim cu toții, nu numai președintele României. Stimularea încrederii în reușită ar trebui pornită din mediul rural, nu de la clasele de elită din orașele mari. Voi spune asta de câte ori voi avea prilejul.

Zilele trecute, un dascăl anunța pe rețelele de socializare că are în clasa a VIII-a doi elevi ai căror părinți sunt analfabeți. Luna trecută, la simularea pentru Evaluarea Națională 2024, elevii luaseră sub media 5. Părinții au spus profesorului că ei nu pot face mai mult pentru copii, decât să-i trimită la școală și să le lase timp să învețe, fără să le ceară altceva. Profesorul sublinia cu îngrijorare că în această situație nu crede că-i poate pregăti să ia mult peste nota 5 la examenul propriu-zis. Pentru mine asta e dovada că în mediul rural școala e neputincioasă, nu reușește să-i ajute pe elevi să ajungă cu mult peste nivelul de a ști să scrie și să citească, adică îi ajută doar să nu rămână analfabeți, la fel ca propriii lor părinți.

Pentru a vă face o idee de situația tragică din învățământul românesc, adaug că 20% din elevii claselor a VIII-a nu au reușit să rezolve exerciții de matematică la nivel de clasa a II-a (ordinea operațiilor), mulți dintre aceștia nici măcar nu știau ce li se cere. Mare păcat! 

Mi-aș fi dorit ca în cei aproape 10 ani de mandat, președintele României, domnul Klaus Iohannis, să-i fi întrebat pe copiii întâlniți pe ulițele satului de azi dacă merg la școală, nu pe cei aduși special să-i interpreteze cântece școlărești în vizite anunțate, așa cum am descris. În primul rând celor de la țară ar fi trebuit să le adreseze îndemnul ”Învățați bine! Merită!” Acolo e nevoie de îndemnuri permanente, venite de la orice nivel.

Metodele de predare pot fi îmbunătățite prin ”tehnologizare și digitalizare”, dar calitatea dascălului de a descoperi mințile deștepte e aceeași floare prețioasă ca acum 100 de ani.

Nu mai sunt vaci, deci copiii de la țară nu mai au posibilitatea să citească atunci când duc animalele la păscut. Din păcate, nu mai sunt nici dascăli cu vocația de a ridica din sărăcie noroioasă mărgăritare intelectuale. Repartițiile la terminarea facultăților cu profil didactic nu mai sunt obligatorii și toți absolvenții caută posturi în orașele mari, unde e nevoie continuu de cadre, pentru că mulți migrează spre alte domenii mai bine remunerate.

Președintele României a subliniat de nenumărate ori că educația este ”o prioritate națională”, dar așa cum s-a văzut, nu a fost o prioritate și pentru domnia sa!

Elena Stoican, București, 10.03.2024

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

12 Comments

  • Florin commented on April 14, 2024 Reply

    Politicienii nostri au interesul sa avem un invatamint slab , care sa produca votanti pentru politicieni slabi. Se spune ca tara te vrea prost.

    • Elena Stoican commented on April 14, 2024 Reply

      Dacă ar fi cum spuneți, ar însemna că politicienii noștri gândesc, dar așa ceva le-ar cere un efort prea mare pentru posibilitățile lor intelectuale! Mulțumesc pentru lectură și comentariu, domnule Florin!

  • Marica Lewin commented on April 11, 2024 Reply

    Va apreciez pentru grija pe care o aveti fata de tînăra generație, dorinta ca elevii sa fie bine educati si pregatiți pentru un viitor. Imi amintiti de profesorii nostri care depuneau atîtea eforturi pentru noi, ne predau cu abnegatie si dragoste.
    In clasa 11- a, ( eu am fost ultima serie cu 11 ani), profa de Math ne chema in fiecare simbata dupa amiaza pentru a ne pregati suplimentar. Gratuit.
    Nici scoala nu o platea pentru timpul si libertatea ei. Si in vacantele de iarna si primavara, ne dadea lectii la toata clasa.
    Am inteles insa ca programa scolara in Ro este foarte dificila, elevata la maximum, si practic elevii nu mai pot face fața. Si rămīn complet in afara. Mi- a povestit un Prof univ din Ro, nou venit in Israel acum 30 ani.
    La Liceul francez din Israel unde am predat,in ultimii ani Math pentru Bac, l- am avut elev pe fiul consului român de atunci. Baiatul si- a continuat studiile superioare in Franta.
    D- l consul imi spunea ca fiul lui in Ro nu are nici o şansa de a studia Automatica la Poli din Bucuresti.
    Nici măcar 10 pe linie si la examenul de admitere nu era suficient. Reuseau doar olimpicii. Desigur va povestesc intimplari de acum peste 20 ani..
    Acum nu mai sunt la curent.
    Va felicit pentru ca tratati un subiect de maxima actualitate in toata lumea.

    • Elena Stoican commented on April 12, 2024 Reply

      Doamnă Marica Lewin, vă mulțumesc pentru cuvintele adresate. Într-adevăr, sunt tare mâhnită de ce se întâmplă cu școala românească. Eu sunt un produs exclusiv al școlilor prin care am trecut și am pornit de foarte de jos, în ce privește condiția socială. De aici și marea mea durere și frustrare, iar strigătul meu sper să nu fie singular.

  • Andrea Ghiţă commented on April 5, 2024 Reply

    În scurt timp, cel căruia îi adresaţi îndemnul “Du-te, du-te!” va pleca din poziţia pe care o ocupă, însă un singur om nu poate face mare lucru. Proiectul România Educată n-a prea dat alte roade decât o Lege a Învăţământului (a câta?) cu destule probleme. Toate legile învăţământului din ultimii 30 de ani au fost adoptate pe repede înainte şi modificate foarte curând, înainte să fi avut timp să dea roade. Proiectele pentru învăţământ sunt de durată şi e nevoie de răbdare pentru a schimba ceva. Învăţământul din România are multe racile. Învăţământul rural aproape că nu mai există. Nu prea mai sunt copii şi ( pentru economie) s-au comasat şcolile din mai multe comune, elevii fiind transportaţi la şcolile din centrele comunale (chiar şi copiii de la clasa pregătitoare). Multe şcoli sunt în clădiri vechi, fără confort, neîncălzite, iar cadrele didactice fug mâncând pământul din astfel de locuri. Ar trebui să se ia măsuri concertate: şcolile să se reabiliteze, cadrele didactice să fie stimulate serios ca să merite să stea la ţară, elevilor săraci de la ţară să li se dea burse. Toate acestea necesită investiţii adică bani şi o viziune unitară, coerentă, o politică în care învăţământul să fie considerat un pilon al dezvoltării viitoare. Există, totuşi, şi şcoli rurale bune, competitive, unde elevii fac carte. Eu vă dau doar un exemplu: Şcoala Gimnazială Bănişor, Sălaj. Merită să vizitaţi site/ul https://scoalabanisor.ro/ și pagina lor de Facebook https://www.facebook.com/people/%C8%98coala-Gimnazial%C4%83-Nr-1-B%C4%83ni%C8%99or/100063723168773/?_rdr Școala are o tradiție de peste un secol. Tatăl meu a absolvit clasa a IV/a la această școală rurală (în anii crizei din 1933 era la bunicii de la ţară) şi apoi a reuşit la examenul de admitere la Liceul George Bariţiu, cel mai prestigios liceu românesc din Clujul interbelic.

    • Elena Stoican commented on April 8, 2024 Reply

      Mă bucur când văd astfel de exemple punctuale, cu ”așa da”! Din păcate, eu nu am concret asemenea exemple. M-ar bucura să fie multe și să vestească ceva bun. Azi, școala nu mai e capabilă să pregătească elevi competitivi, decât dacă aceștia trec prin filtrul meditațiilor. Mulțumesc pentru comentariu, doamnă Andrea Ghiță!

  • Eva Grosz commented on April 4, 2024 Reply

    Și noi avem probleme. Învățători necalificați ,salarii mici pentru multă muncă.. Orașele mari sunt favorizate față de periferii. Universitățile sunt bune , dar nu sunt ajutate destul economic,
    Educația ar trebui să fie considerată pe prim plan, pentru că ea va forma societatea generației următoare. Dar nu este așa. Lucrurile nu par să se schimbe.Știu că în Britania școlile sunt controlate tot timpul , cât privește nivelul profesorilor și elevilor.

    • Elena Stoican commented on April 8, 2024 Reply

      Nu vedeți? Exemplul suedezilor, pe care ne-am repezit să-l imităm, a intrat în reparații capitale. Mulțumesc pentru lectură, doamnă Eva Grosz!

  • Anca Laslo commented on April 4, 2024 Reply

    Tratezi o problemă foarte dureroasă, dragă Elena, din păcate. Educația este în România în stare jalnică și soluția nu se întrevede. Mai nou discuția se duce înspre a se diminua importanța bacalaureatului, deci suntem pe un drum întunecos, în opinia mea.

    • Elena Stoican commented on April 8, 2024 Reply

      Mă aștept la ce e mai rău. ”Plasa” e ruptă și o țin în mână, spunând că o vor repara, nepricepuți. Mulțumesc pentru comentariu, doamnă Anca Laslo!

  • tiberiu ezri commented on April 4, 2024 Reply

    Poate ca fetita din parc a facut o analogie cu mustata lui Hitler si de aceea s-a speriat..
    Asa cum apare in acest frumos articol, invatamantul impreuna cu medicina publica si asistenta sociala sunt temelia unei societati democratice.

    • Elena Stoican commented on April 8, 2024 Reply

      Din prioritare, domeniile pomenite de dumneavoastră sunt cenușărese sau chiar mai rău? Nu le salvează nimic! Mulțumesc pentru trecerea prin articol, domnule Tiberiu Ezri!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *