Ar fi peste puterile mele să vorbesc despre această carte, mă voi mă voi limita să rezum doar prefața scrisă de Mihai Răzvan Ungureanu la prima ediție în limba română a cărții din 2023, tradusă din engleză de Dan Doboș, la editura Omnium, București: Golda Meir, My Life.

Cartea a apărut initial la Londra în 1975. Iată un foarte scurt rezumat :

Golda Meir, considerată „Doamna de Fier” a politicii israeliene, s-a născut la Kiev în 1998. A emigrat împreună cu familia în SUA. În 1921 s-a stabilit în Palestina, la început într-un kibuț. Încă din această perioadă a intrat în politică. După proclamarea independenței Israelului a fost ministru al muncii și ministru de externe, ajungând în funcția de prim-ministru în 17 martie 1969. În urma Războiului de Yom Kipur, în care la început Israelul a suferit pierderi mari, ea a fost criticată și și-a dat demisia în 1974. A murit în 1978.

Despre Golda Meir s-a scris foarte mult, atât în timpul vieții, cât și biografii postume. În opinia istoricilor, cele mai importante ar fi cartea scrisă de fostul ei purtător de cuvânt, Meron Medzini, Golda Meir, A Political Biography, apărută în 1990, apoi Golda Meir – The Iron Lady of the Middle East, scrisă de jurnalista Eleanor Burkett, apărută în 2008 și în special filmul din 1982 A Woman Called Golda, regizat de Alan Gibson, în care rolul principal este jucat magistral de Ingrid Bergman. Documentarul Golda, conceput de Sagi Bornstein în 2019, arată cât de actuală a rămas politica și activitatea Goldei Meir chiar și acum, mulți ani după moartea ei. Iar documentarul din 1977, Line of Life with Golda Meir, bazat pe fragmente aflate în colecția The Spielberg Jewish Film Archive, este o descriere argumentată a cauzelor culturale și istorice care au făcut din Golda Meir o prezență esențială în existența statului evreu.

Golda Meir a fost extrem de discretă cu viața ei personală, din dorința de a evita orice interpretare psihologică a propriei cariere politice.

Cartea Viața mea este rezultatul unei colaborări cu un cercetător de la Institutul Weizmann care i-a pus întrebări, a notat răspunsurile și apoi a redactat textul pentru cititorul obișnuit. Această carte a devenit imediat un bestseller. Este cartea primei femei care a ajuns prim-ministru în Israel și e printre puținele în lume. Nu ar fi ajuns șef al executivului dacă partidul ei, Mapai, nu ar fi văzut în ea singura garanție de unitate între diferitele fracțiuni ideologice.

Golda Meir nu a renunțat niciodată la proiectul relocării evreilor din diaspora în Israel, fie că e vorba de evreii din nordul Africii sau din Yemen, fie de cei din U.R.S.S. și din statele socialiste, oferindu-le șansa emigrării în Israel. Sunt cunoscute întâlnirile ei încă din anii 50 cu diplomați români care au negociat scoaterea evreilor din România – emigrarea contra cost.

La moartea ei, președintele de atunci al Israelului, Yizhak Navon, a declarat plin de emoție că pierderea ei este o pierdere pentru întregul Israel. Shimon Peres a afirmat că Golda a fost o adevărată „leoaică”. Președintele Anwar El-Sadat a descris-o ca pe „inamicul cel mai onest și corect al țării mele”. Jimmy Carter a adăugat că „nimic nu poate egala pasiunea și efortul Goldei Meir pentru supraviețuirea Israelului”.

Aș vrea să-mi exprim o părere personală, care nu e cuprinsă nici în carte și nici în prefață. În condițiile actuale, Israelul ar avea nevoie de un om ca Golda Meir, care să iubească țara și pe israelieni. Din păcate, politicienii actuali sunt interesați numai de binele lor personal și nu de soarta țării.

București, 17 VIII 2024

Mirjam Bercovici