De câteva zile războiul din Israel s-a mutat în nord, principalele forțe militare israeliene concentrându-se asupra slăbirii organizației teroriste Hezbollah, sprijinite de Iran.
A doua zi după izbucnirea conflictului din Gaza, împotriva grupărilor teroriste Hamas, şi Hezbollah – cu forțele armate și armamentul plasate în sudul Libanului – a început o campanie de lansare a rachetelor care s-a drept ţintă mai ales teritoriul din nordul Israelului. În ultima vreme aceste atacuri s-au intensificat.
Înzestrarea apărării aeriene israeliene cu sistemul antirachetă Iron Dome a reuşit să evite pierderile de vieți omenești, dar nu şi pe cele materiale.
Psihologic însă, ele deteriorează starea de spirit a locuitorilor din nord care uneori trebuie să se adăpostească, din oră în oră, atât de frecvente sunt tirurile de rachete. Pe de altă parte, mulţi locuitori din Nord au fost evacuaţi în alte zone din ţară.
Intensele atacuri aeriene ale aviației israeliene în sudul Libanului și în Beirut au slăbit de-acum capacitatea de luptă a Hezbollah care dispune de un număr uriaș de rachete – aproximativ 150.000, mai ales cu rază de acțiune scurtă și medie. Nai multe bombardamente țintite asupra clădirilor unde erau depozitate aceste rachete au limitat atât instalațiile de lansare, cât și numărul rachetelor.
De menționat că dacă în Gaza Hamas își instala rachetele în spitale, școli sau moschei, Hezbollah le plasează în apartamente. Bombardarea lor, de către Israel, victime civile.
În cadrul strategiei împotriva organizațiilor teroriste, Israelul aplică și metoda uciderii țintite a liderilor civili și militari. Acest lucru s-a întâmplat în Gaza, uneori în Iran și acum în sudul Libanului. Au fost luați în vizor mai mulți conducători, iar în 27 septembrie a fost eliminat principalul lider Hezbollah, Hassan Nasrallah, într-un bombardament de mare intensitate. Nasrallah se afla în sediul central al organizației, într-un cartier din sudul Beirutului.
Potrivit analiștilor, acest deces reprezintă o lovitură majoră nu numai pentru Hezbollah, ci și pentru Iran, Nasrallah fiind unul dintre artizanii care au transformat organizația în pivotul grupurilor din lumea arabă, aliate ale Teheranului.
În bombardament, alături de Nasrallah, și-au pierdut viața și Ali Karaki, comandantul frontului de sud al Hezbollah și Abbas Nilforushan, comandantul forțelor iraniene Quds din Siria și Liban. În urma acestor asasinate țintite, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost transferat într-un loc mai sigur.
Decesul lui Nasrallah – scrie un comentariu al agenției Reuters – este cea mai semnificativă lovitură din ultimele două săptămâni devastatoare pentru Hezbollah care au început cu exploziile pagerelor și aparatelor de emisie-recepție, folosite de membrii grupării, şi au continuat cu bombardamentele israeliene care au eliminat mai mulți comandanți ai Hezbollah și sute de alte persoane din zonă.
Israelul se așteaptă la o reacție dură a organzației teroriste, drept răzbunare pentru moartea liderului ei.
Întrebarea pe care și-o pun analiștii și toţi cei care urmăresc evenimentele este dacă decesul liderului Hezbollah va duce la un război generalizat sau dimpotrivă, forța atacurilor se va atenua.
Conducerea militară și de securitate a Israelului nu exclude o slăbire a forței Hezbollah și o consolidare a armatei prin mutarea unor divizii din Gaza unde, potrivit unor specialiști în securitate, nu se mai poate vorbi de război, ci doar de anumite obiective unde ar acționa armata – poate o viziune prea optimistă, în condiţiile în care s-a observat că în zonele de unde armata israeliană s-a retras, au apărut membri Hamas care încearcă din nou să se impună. Situația din Gaza, unde Hamas este sprijinit practic de întreaga populație, nu se poate compara cu cea din Libanul de Sud, unde cetățenii obligați să se refugieze cu miile din fața bombardamentelor își manifestă nemulțumirea față de consecințele războiului dintre Hezbollah și armata israeliană.
Vorbind la tribuna Adunării Generale a ONU, premierul Benjamin Netanyahu, care la întoarcerea pe aeroportul Ben Gurion a fost întâmpinat cu o rachetă balistică lansată de rebelii Houthi, a declarat că este încrezător în victoria Israelului. El însă nu a dat un termen și este de înțeles că mulți ne amintim că în istorie a existat „o victorie a la Pirus”.
Eva Galambos
25 Comments
Abia a inceput intrarea infanteriri in Liban si sunt deja 8 soldati morti intr-o incaierare cu membrii Hezbollah, soldati ce fac parte din unitatile de elita ale Zahal-ului.
Deci vitejia, urgia, luptele interventiile uciderile tintite, toate acestea isi cer niste jertfe ingrozitosre si suntem abia la Noul Inceput. al interminabilei tragedii a tarii lui Israel.
Un An Nou, ומ razboi care nu se mai termina, o neputinta istorica de a ajunge la o intelegere cu o lume terorista care a fost antrenata timp de decenii, sprijinita probabil nu numai de Iran, inzestrati cu arme moderne, cu tehnici de lupta, si capacitati militareת care urasc prezenta israeielinilor din zona o ecuatie care nu este rezolvata si care are mai multe necunoscute decat se pare. Ne putem dori un final favorabil, dar sansele in acest moment, nu pare a fi prea mari.
În afara de umilirea Hezbollah și a demonstrației capacității extraordinarea Mossad fără a se spune de ce nu a acționat la fel și în Gaza, singurul element nou este creșterea în sondaje a Likud și a lui Netanyahu. Dacă e bine sau nu urmează ca israelienii să decidă după întoarcerea ostaticilor care au cam fost uitați.
Hai sa fim seriosi cu UMILIREA, caci e de-a dreptul ridicol, intr-un asemenea conflict care nu pare sa aiba capat, dominat de ura si razbunare, elementul umilire este mai mult decat nerelevant.
Razboiul a inceput, infanteria intra incet, incet in Liban cu scopul de a investiga (si de a se lupta de cate ori este necesar) satele shiite aflate in apropierea frontierei, unde se banueite ca exista de asemenea tunele subterane, Se vorbeste de o actiune limitata in timp de saptamani (dar pare-se ca si al doilea razboi din LIban se credea ca va fi limitat in timp – este o afirmatie fara greutate, nu se poate sti inca despre acest aspect)
Ceea ce este insa cu mult mai dramatic este ca intreaga zona din centrul Israelului – Tel Aviv si imprejur este in centrul atacurilor Hezbollah, care trimit rachete, motiv pentru care cetatenii sunt atentionti de a ramane in preajma adaposturilor si de a nu iesi afara decat in masura unor necesitati speciale.
La Ierusalim, in ultimele momente, in doua locuri diferite, cate doi teroristi inarmati cu arme de foc lungi coboara din trenuletul care functioneaza prin oras si cu arma in pozitie de tragere incep sa traga asupra persoanelor aflate in statie, asta dupa ce au tras si in tren ranind cateva persoane. Nu se stie cate victime sunt. Se pare ca au reusit sa apara in doua puncte diferite ale orasului. Incep sa fie alarme si in zonele Ierusalimului cat si in sud. Zeci de asezari, din toate partile Israelului, cu exceptia nordului de data aceasta, anuntate a fi in situatia de a se apara in spatiile protejate.
Jurnalistii de la televizor, aflati la Ierusalim, sunt obligati sa fie insisi in zonele protejate.
Si last but not least se anunta ca Iranul a inceput atacul cu rachete balistice asupra Israelului. Nu se stie exact cate, daca si daca in afara rachetelor se vor trimite si drone, precum a fost in 14 aprilie. Se pare ca sunt orientate spre partea nordica a Israelului.
O situatie cam ciudata, doresc tuturor celor care sunt in zonele atacate sa aiba grija, sa se pazeasca.
Oare ce s-ar putea ura pentru Anul cel Nou care va incepe poimaine ? Sa fiti protejati si sa aveti grija de voi si de cei apropiati.
Da. Sunt cu sufletul la gură, la noi se transmit în direct la Tv atacurile iraniene. Sper din suflet ca Israelul să treacă cu bine peste această încercare. Toţi cetăţenii israelieni să fie feriţi de rele!
Amen !
Probabil ,D-na Galambos, aveți o idee mai bună despre cum ați rezolva atacul împotriva Israelului, concomitent pe 6-7 fronturi. Hizbala a avut planul să intre în Galil prin tunelele lor ,care ajung până la hotar, să ucidă și să ardă oamenii , să cucerească Nordul țării . E vorba aici de umilire sau de eforturi supraomenești pentru a salva existența țării ? Se pare că cine nu trăiește în zona Orientului Mijlociu nu înțelege sau nu simte ce se întâmplă aici.Care țară ar fi suportat o singură rachetă venită din altă țară? Niciuna.
Draga Eva G. sunt multe “chestii” in articolul tau care nu se potrivesc realitatii, am incercat sa fac unele completari in comentariul de acum 2 zile. As mai vrea sa-ti spun, ca Mosadul nu a fost direct implicat in cele intamplate in Gaza, de altfel nici nu e vorba de Gaza, e vorba de asezarile din sudul Israelului. Eu am scris despre aceste lucruri in articolele in care am scris despre perceptia mea personala asupra evenimentelor tragice care s-au petrecut in decursul anului nenorocit care se va incheia maine. Cea mai mare vina, eroare, grozavie care a dus la evenimentul 7 octombrie au fost aroganta, indiferenta, lipsa de profesionalism si seriozitate a tuturor ofiterilor care au fost responsabili de punctele de observatie presarate de-a lungul granitei sudice, iar alaturi de ei personalul de diferite grade al serviciilor de Informatii (Intelligence). Acestia au refuzat sa ia in consideratie observatiile persoanelor observatoare (multe din acestea au fost fetele soldate din baza NAHAL OZ, dintre care 5 sunt rapite, 6-7 au fost omorate si cred ca 2 sau 3 au scapat.
Desigur ca fiind premier, Netanyahu are si el rolul sau de vinovatie, fiind capul piramidei. Toti trebuie pedepsiti pe masura, dar pe morti nimeni nu-i mai invie, parintilor nu li se intorc copiii., Daca vorbim de fetele acelea nemapomenite, care in repetate randuri, in lunile ce au precedat atacul Hamas, au dat de veste de multe ori, dar nu au fost ascultate, nu s-a dat importanta rapoartelor facute de ele, care au observat si raportat cum Hamas se apropie de “gardul” considerat o piedica in a intra in teritoriul israelian. Ele nici nu au fost antrenate privind un eventual atac asupra avanpostului, si au stat in baza fara nici o arma.
Ieri a aparut in site-ul canalului 11, un serial in 5 capitole, in care doar se vorbeste (poate se numeste roller-skates) si al carui nume este Nahal Oz – avanpostul abandonat. Doua jurnaliste de radio au cercetat tot ce s-a putut aflat despre fetele – observatoare din acel avanpost, inainte de ziua de pomina, despre personalitatile lor, familiile din care provin, cum s-au incadrat (unele erau atat de novice incat terminasera cursul cu 3 zile inainte) cum isi petreceau timpul si care erau conditiile fizice – prezentate de altfel ca oribile si inumane si ca aparenta exterioara si ca intretinere interioara, cum isi petreceau timpul si care era functia lor in avanpost.
Cele doua jurnaliste au facut aceasta munca timp de aproape un an, este greu de urmarit, ti se sparge inima, sufletul si iti bubuie creierul de cata lipsa de atentie si de vigilenta a existat in jurul acestui loc unde au murit nu numai fetele dar si multi soldati in urma unor lupte grele date cu teroristii atacanti. Majoritatea mamelor au fost intervievate de catre una din ziariste, am auzit parte din interviuri in perioada in care nu ma dezlipeam de televizor, ore in sir. Atunci am ramas cu gandul la una dintre ele, care de altfel pentru ca o chema Noa Abramovici, eram convinsa ca era dintr-o familie de romani. Noa, nu numai ca era deosebita ca inteligenta, perspicacitate si prezenta fizica, dar avea si un vis, acela de a ajunge premier al Israelului.
Cred ca m-am departat de subiect, pot oferi cui il intereseaza adresa acestui serial vorbit.
Atacul terorist de ieri a fost nu la Ierusalim, ci pe Calea Ierusalim din orasul Yaffo o prelungire a Tel Aviv-ului, au fost cam 12 persoane ranite si 5 sau 6 ucise de cei dori teroristi posesori de arme de foc lungi. Cei doi reusisera sa se infiltreze venind din Hebron,
“umilirea Hezbollah ” – eu cred că face parte din tabloul general – în ce măsură, nu e motiv de controversă – sper ca și fără asemenea scînteie să citesc comentarii cu detalii din Israel.
E bine ca Israel isi propune sa-si limiteze invazia terestra – care se afla in faza incipienta – fiindca organizatia Hezbollah este f priceputa in materie de lupte de gherila, dupa cum s-a dovedit in razboiul din 2006.
Organizatia a fost umilita in ultimile 10 zile, reputatia ei dusa de rapa in ciuda arsenalului ei formidabil de armament avansat tehnologic, si, dornica de razbunare. Va duce decimarea Hezbollah-ului la un razboi civil in Liban, divizat cum e in factiuni etnice si politice? La o destabilizare in regiune? La o escaladare a conflictului sau la de-escaladarea lui? Va intensifica Iranul procesul de a se alatura statelor in posesie de bomba atomica?
Consecintele sunt imprevizibile in stadiul actual al conflictului, dar probabil va ameliora substantial problemele din nordul Israelului.
Recomand celor din Romania, care doresc sa afle mai multe detalii privind situatia din Israel sa urmareasca emisiunea Impact Global, care in momentul de fata o urmaresc la TVRi, unde sunt invitati specialisti in probleme de Relatii Internationale si discuta despre cele petrecute si previziuni viitoare privind atat Israelul, situatia org. teroriste si a Iranului. Este o emisiune a TVR Moldova (abia acum aflu).
Este de mentionat atitudinea foarte favorabila a Romaniei (probabil si a Moldovei, in urma celor pe care le aud acum) fata de Israel si politica sa de a lovi sub orice forma posibila in grupurile teroriste fie ca e vorba de Hezbollah, Huthis, sau desigur Hamas.
Articol binevenit tratînd un eveniment la ordinea zilei. Cred că fără acest articol nu am fi avut parte de comentariile interesante care l-au însoțit. Ar de apreciat dacă n-ar putea fi creată o parte separată la Baabel în care comentatori să scrie știri locale demne de menționat – nefiind legați de condiția sine qua non dictatată de apariția unui articol.
Aviația israeliană a aruncat 84 de bombe de o tonă pe buncărul unde se afla Hassan Nasrallah, la o adâncime de 8 etaje. Bombele au fost aruncate aproape simultan.
În continuare voi aduce cateva completari la cele scrise în articol:
1. Războiul nu s-a “mutat” în nord, deoarece în Nord se duc lupte cu grupul Hezbollah numit “Forţa Radwan” de câteva luni de zile. Acele lupte sunt în principiu lupte terestre, şi o parte din ele se purtau la graniţa cu Libanul în diferite puncte apropiate de frontieră. Despre acest grup “de elită” al Hezbollah, se poate citi la https://en.wikipedia.org/wiki/Redwan_Force.
În ultimele săptămâni însă au fost deja câteva atacuri aeriene asupra cartierului care reprezintă “headquarter”-ul organizaţiei teroriste şi anume Dahieh – cartier shiit din Beirut – https://en.wikipedia.org/wiki/Dahieh
2. În Gaza au rămas 4 divizii militare şi în ultimele zile, când atacurile aeriene asupra cartierului sus menţionat s-au intensificat aproape că nu se mai vorbeşte despre cele petrecute în Gaza, şi cu atât mai puţin despre ostateci. Se bănuieşte de altfel că Sinwar ar fi fost rănit, sau chiar omorât, deoarece a devenit necomunicabil.
3. Trebuie menţionat ca fapt important că spre deosebire de Iron Dome, nu exista nici un sistem de localizare a dronelor şi că de aceea aceste mijloace de luptă au devenit foarte frecvent folosite de către teroriştii Hezbollah, alături de rachetele care au continuat înainte de bombardarea de vineri după amiază să fie lansate cu sutele pe zi, ajungând în oraşe în care nici nu există în mod organizat mijloace de apărare a locuinţelor, acele camere betonare, care au salvat câteodată de la moarte şi atac pe cetăţenii din Sud. Şi în mod trist şi ironice în unele dintre aceste localităţi (Tiberias de exemplu) fuseseră adăpostiţi cetăţeni din Nordul Israelului aflaţi în raza de acţiune a rachetelor şi dronelor trimise de la 8 octombrie încoace, în unele zile, chiar în număr cu trei cifre.
4. Cele trei blocuri din Dahieh sub care se afla Nassralah şi ceilalţi conducători ai săi ucişi de bombardament, aveau la subsolul blocului (deci nici măcar la un nivel adânc sub pământ rachete specială, a căror ţintă, era în special navală, vase militare sau alte ambarcaţiuni ce puteau naviga pe Marea Mediterană la distanţe diferite de ţărmul libanez. Cred că termenul ASASINAT folosit în articol nu se potriveşte situaţiei: -(. Altfel israelienii din avioanele de luptă care au lansat bombele ar putea fi trataţi drept asasini, ori nu este cazul.
5. Hotărârea definitivă a lui Netanyahu, aceea de a executa în după amiaza zilei de vineri bombardamentele asupra celor trei clădiri cunoscute ca acoperind sediul central al organizaţiei teroriste, a fost luat în ultima clipă, posibil chiar în timpul zborul său către UŞĂ, pentru discursul ţinut în faţa reprezentanţilor de la ONU. Această hotărâre privind momentul atacului a fost sincronizată în mod intenţionat cu discursul lui Netanyahu. Colaboratorii şi informaţiile – absolut senzaţionale cred – deţinute de Israel, au stabilit cu certitudine că Nassralah se afla în locul asupra căruia urma să se execute bombardarea cu o cantitate de exploziv uriaşă, nefolosita anterior. De asemenea s-a bănuit – spun comentatorii de la TV israeliană, că momentul discursului ar fi fost un prilej ca Nassralah însuşi să fie mai puţin atent, deoarece ar fi urmărit apariţia la ONU a lui Netanyahu.
6. Un alt fapt pe care îl consider eu, extraordinar este acela că armata Israelul a dat astăzi dimineaţă o declaraţie, asupra certitudinii morţii lui Nassralah în bombardament, desigur înaintea ca org. teroristă Hezbollah să confirme, sau mai exact să declare însăşi uciderea conducătorului său.
7. Este scris mai sus în articol : “Pe de altă parte, mulţi locuitori din Nord au fost evacuaţi în alte zone din ţară.”
Evacuarea cetăţenilor a fost în număr ameninţător, este vorba de câteva zeci de mii de persoane (cred că nu greşesc, nu am verificat în acest moment), iar revenirea lor la locurile de baştină, deşi este considerată ca un obiectiv de stat, va mai avea încă mult de aşteptat pentru a se realiza. Nu toţi cetăţenii se vor întoarce, precum e de aşteptat.
Ca să închei aceste completări, aş dori să menţionez că situaţia în Israel rămâne la fel de tragică şi de fără ieşire în acest moment, Despre ostateci nu se vorbeşte, atacul forţelor israeliene de vineri, este într-adevăr magnifică, şi de altfel şi celelalte lichidări ţintite. Cu toate acestea, momentan nu se prea ştie care si dacă va fi o reacţie a Iranului, căruia probabil i se recomandă să stea pe loc.
În plus reducerea creditului Israelului de către diferite societăţi mondiale ( Moody’s, o companie de rating, cercetare și analiză de risc) va ţine departe pe învestitorii mondiali, dar este şi expresie a situaţiei economice complexe a statului, care cu siguranţă nu va fi uşoară în următorii ani, din cauza cheltuielilor imense pe care le impune prelungirea acestui război.
Let’s hope…
Aş mai adăuga că discursul lui Netanyahu la ONU, care mi s-a părut respectabil şi echilibrat, s-a finalizat cu o condamnare clară, bine ţintită şi acuzatoare a acestei organizaţii care nu numai că nu a sprijinit Israelul practic niciodată, dar pe care a acuzat-o fără nici o urmă de ambiguitate de antisemitism.
La ultima frază a lui Veronica adaug că, în ciuda faptului că multe nu îmi plac în guvernul actul, ultimul discurs a lui Natanyahu a fost, din puntul meu de vedere, excelent. A adus în atenția celor care îl ascultau toate minciunile și acuzaţiile care se pun pe seama Israelului. Discursul lui a pus în fața celor care atacă Israelul, dar și a țărilor care îi sprijină, antisemitismul reînviat și aplaudat de cea mare parte din țările lumii, Paremi-se că atunci când Natanyahu e departe de scaunele politice și neinfluențat de extremele din guvernul propriu, devine cel autentic. Păcat că deșteptăciunea lui este estompată de oameni care nu merită să conducă țara. Natanyahu știa înainte de discurs că Nasrallah a fost ucis . Într-o acțiune fantastică în care politica și armata au lucrat mână în mână.Toată cinstea !
6. Un alt fapt pe care îl consider eu, extraordinar este acela că armata Israelul a dat astăzi dimineaţă o declaraţie, asupra certitudinii morţii lui Nassralah în bombardament, desigur înaintea ca org. teroristă Hezbollah să confirme, sau mai exact să declare însăşi uciderea conducătorului său.
Explicatia acestei impresii este legata de numarul mare de colaboratori (spioni) locali care au colaborat cu Israelul in obtinerea informatiilor necesare si care au asigurat succesul impresionant al atacului. Banuiesc ca un motiv este legat si de impotrivirea unei parti a populatiei suprematiei shiite, detinuta de Nassralah si de intregul grup sustinut si de Iran, adica de proxy ‘s ai acestei tari in zona Orientului Mijlociu dar si ale Golfului Persic.
Si totusi….
Se anunta acum ca Israelul a atacat in Yemen, aeroportul, portul, pare-se si o societate de electricitate locala, aceasta pe langa atacurile mai punctuale din Siria si Irak si cele care continua masiv si fara intrerupere in Liban.
Ma intreb oare unde vor duce aceste atacuri si daca in cele din urma Israelul, chiar isi poate “face de cap” atacand cu atat succes militar, satele dusmane, unele criminale din raza de actiune a ultimelor zile.
Putem spera ca nu se va transforma aceasta lupta si “euforie” de razboi intr-o catastrofa mondiala? Cata rabdare vor avea iranienii sau turcii sau altii ca sa nu intervina? E un moment victorios, dar nu putem uita eroarea fatala pe care acelasi Israel, cu aceleasi capacitati informative – neutilizate practic de loc – a determinat catastrofa de la care se implinesc in curand 365 de zile?
O mică rectificare la fraza :”Înzestrarea apărării aeriene israeliene cu sistemul antirachetă Iron Dome a reuşit să evite pierderile de vieți omenești, dar nu şi pe cele materiale.”
Nu. Sistemul de apărare antiaeriană a Israelului nu apără ermetic.În cursul unui an întreg în care zilnic nordul a fost bombardat cu sute de rachete, repet-ZILNIC au fot uciși copii ,cetățeni și soldați . Cel mai proeminent exemplu a fost ucidera cu rachetă de către hizbala în 27 Iulie 2024 a 12 copii și rănirea a peste 30 de cetățeni ,pe un teren de fotbal a unui oraș druz numit Majdal Shams . Dar nu numai ei au murit, pentrucă alarma vine exact odată cu căderea rachetei sau după secunde, în care nu există posibilitatea de a te adăposti.,Zeci de mii de oameni au părăsit casele. Unii nu vor avea unde să se întoarcă. Doar de câteva săptămâni armata israeliană cu accent pe aviație a reușit în acțiunile de lichidare a conducerii Hizbala. Este un mare pas spre salvarea Israelului și un moment istoric,Dar, e doar moment…
Foarte bine punctat Eva, ar mai fi fost si alte chestiuni care ar fi trebuit rectificate, fiind aproximative.
Nu au fost ucisi oameni zilnic, in total evacuarea a zeci de mii de oameni a “pazit” pe cei care ar fi putut fi ucisi de Hezbollah. Dar de aproape 1 an de zile aceste zeci de mii de oameni traiesc in camere de hotel, in diferite orase ale Israelului, o viata asupra careia este de meditat, cat poate sa continue si sa pastreze mintile clare si rationale ale oamenilor, iar acum, odata cu inceperea anului scolar, nicio institutie educativa de la nord de Haifa nu functioneaza. Este vorba de cca 650,000 de elevi si copii de gradinita de la 2, 3, pana la 18 ani, obligati sa frecventeze un sistem de educatie improvizat. Deci cand vorbeam de situatia tragica, care nu are nici pe departe un sfarsit vizibil, ma referam la multe aspecte dureroase, cel mai dureros desigur fiind situatia ostaticilor si a familiilor acestora, asupra sanatatii lor mintale, sufletesti si fizice inca se va mai vorbi ani de-a randul
Da,m-am exprimat greșit. Nu au fost uciși zilnic oameni, dar au fost zilnic sute de rachete trimise în nordul țării, dintre care unele nu au fost distruse la timp, sau părți mari din ele au periclitat viața oamenilor.
Cât privește întrebarea ta..câtă răbdare vor avea Iranul sau turcii , nu uita cine și cum a început războiul și cum s-a alăturat imediat, de jur împrejur organizațiile teroriste înarmate de Iran. Ei, deocamdată nu dau nici un semn sau dorință de a încheia un tratat de înțelegere. Ei vor să ne ELIMINE !
Și după Israel va veni rândul altor țări care nu au credință musulmană.
Adevărat Evi, doar că diferența în timp între alarmă și căderea rachetei depinde de distanța la care locuiești de locul de lansare a rachetei și viteza rachetei: de la câteva secunde, până la un minut și jumătate.
Cineva din Kibuț Dan a spus că întâi a căzut racheta și apoi a venit alarma . Nu mai vorbesc de așezări de lângă granița cu Libanul ca Metula unde nu e timp de loc de ajuns la adăpost.
Să-i fie țărâna grea!
Noi nu dorim o victorie stil Pirus ci supraviețuirea statului Israel și eliberarea ostaticilor noștri.
Ducă-se (pe pustii)!
Și acuma să vedem ce mai urmează.
Aamen, așa să fie! Dar cât mai CURÂND.