Citind articolul excelent documentat al lui Tiberiu Ezri despre Ruth Westheimer (https://baabel.ro/2024/08/cine-a-fost-ruth-westheimer/), am fost uimită de cât de mult poate schimba o singură persoană mentalitățile încremenite de zeci de ani. Știam despre activitatea ei mai mult din câteva interviuri pe care le-a dat despre cariera ei, dar erau realizate după ce ea s-a retras, iar acest articol mi-a dat și mai multe informații despre o persoană pe care, deși nu am cunoscut-o personal, am admirat-o întotdeauna.

Aveam să aflu mai multe despre personalitatea ei, dincolo de detaliile biografice, de la soțul meu, Harris Salomon, care a fost mai mulți ani producătorul emisiunii lui Ruth Westheimer, emisiune care a făcut-o atât de cunoscută, deși ea nu s-a luptat niciodată pentru rating cu orice preț.

Dr. Ruth Westheimer era o femeie mică de statură, dar cu o personalitate puternică. Ea a reușit să schimbe modul în care America și întreaga lume gândește despre sex, să vorbească cu seriozitate, dar și cu umor, despre probleme delicate pe care multă lume le consideră încă tabu. A lăsat o amprentă de neșters nu doar asupra culturii americane, ci și asupra comunităților evreiești, reușind să construiască o punte între tradiție și modernitate atunci când vine vorba de sexualitate.

Mă gândesc la munca ei în contextul României, unde dezbaterile legate de educația sexuală în școli sunt din ce în ce mai aprinse. Ce ar putea învăța românii de la Dr. Westheimer? Cum ar rezona filosofia ei în discuțiile actuale despre sexualitate?

Educația sexuală în România a fost și este de ani de zile un subiect de dezbatere. Unii sunt de părere că aceasta ar trebui să se facă în școală, alții consideră că despre aceste lucruri ar trebui să se discute în familie, atunci când părinții îi consideră pe copii suficient de pregătiți pentru astfel de conversații. Mulți se tem că discutarea deschisă a sexului în școli va corupe tinerii sau îi va împinge prematur spre activitate sexuală. Dar Dr. Ruth Westheimer susținea contrariul. De fapt, filosofia ei despre sex era bazată pe educație, respect și înțelegerea naturii umane. După spusele ei, cunoștințele despre sex nu îi împing pe tineri să fie activi sexual înainte de vreme, ci îi împuternicesc să ia decizii informate.

Dr. Westheimer credea că educația sexuală ar trebui să înceapă devreme, dar într-un mod adecvat vârstei. Ea susținea că trebuie să învățăm copiii numele corecte ale părților corpului încă de când încep să vorbească și să le oferim informații tot mai detaliate pe măsură ce cresc. Abordarea ei punea accent pe responsabilitate, comunicare și consimțământ – valori care se aliniază cu multe aspecte ale învățăturii iudaice, unde respectul pentru propriul corp și pentru corpurile altora este o piatră de temelie. Dacă modelul ei ar fi adoptat, ar putea transforma modul în care tinerii privesc relațiile și sexualitatea, promovând o cultură a respectului și a luării de decizii informate, mai degrabă decât a fricii și a represiunii.

Cine era Dr. Ruth Westheimer dincolo de ecranul televizorului? Identitatea ei evreiască a fost o parte semnificativă din cine era ea și ce reprezenta. După ce a supraviețuit Holocaustului în copilărie, era profund conștientă de fragilitatea vieții și de importanța relațiilor. În iudaism, corpul este văzut ca un vas pentru suflet și, prin urmare, grija față de el – inclusiv înțelegerea lui – este esențială. Viziunea ei despre sex era pragmatică, bazată pe credința că sexul nu este rușinos, ci o parte integrantă a vieții, care trebuie înțeleasă, respectată și savurată în contextul potrivit. Sau, așa cum ar spune ea cu un zâmbet amuzat, „Este ca și cum ai mânca ciocolată. Nu trebuie să exagerezi, dar e perfect în dozajul potrivit.”

În acest fel, fundalul ei evreiesc i-a influențat munca, permițându-i să vorbească atât cu un public laic, cât și cu unul religios. Nu se sfia să discute despre sacralitatea relațiilor, chiar dacă își menținea o abordare practică și, uneori, plină de umor, față de sex. Pentru oamenii zilelor noastre, care doresc să își păstreze tradițiile ca parte integrantă a identității lor, dar să trăiască și în lumea tehnologizată a secolului XXI, capacitatea Dr. Ruth Westheimer de a naviga între tradiție și modernitate oferă un model convingător. Ea nu respingea valorile religioase, ci lucra în cadrul lor pentru a susține practici sexuale sănătoase și informate. Și tocmai în aceasta a constat capacitatea ei de a schimba mentalități.

America a fost influențată de Dr. Westheimer nu doar pentru că a fost îndrăzneață în a discuta subiecte tabu, ci pentru că era accesibilă și umană. Era o supraviețuitoare a Holocaustului, o mamă, o bunică și o imigrantă evreică. Statura ei mică și accentul ei puternic o făceau să iasă în evidență într-o lume în care discuțiile despre sex erau adesea dominate de bărbați, dar empatia și cunoștințele ei au făcut ca oamenii să o asculte. Ea a demistificat sexul, scoțându-l din sfera rușinii și a stânjenelii și plasându-l în sfera educației și a împuternicirii.

Dr. Ruth a arătat că educația sexuală nu trebuie să fie conflictuală. Poate fi un dialog deschis, plin de compasiune, care respectă sensibilitățile culturale în abordarea realităților sexualității umane. Ea știa că mulți oameni se simt jenați sau nesiguri în legătură cu sexul și a normalizat aceste sentimente, creând un spațiu sigur pentru educație.

Influența lui Ruth Westheimer se poate vedea și în zilele noastre. De exemplu, în America am observat diferențe semnificative în modul în care se discută sexualitatea, comparativ cu România. La New York conversația despre sex este mult mai deschisă și diversă. În general, oamenii se tem mai puțin să vorbească despre sănătatea lor sexuală, preferințele lor și preocupările lor. Cred că această deschidere a fost cultivată de Dr. Ruth în timpul aparițiilor ei în lumina reflectoarelor. Emisiunea ei a dus discuțiile despre sex din dormitor în sufragerie, oferindu-le oamenilor limbajul și permisiunea de a vorbi despre acest subiect.

Însă în multe locuri din lume, din păcate și în România, conversațiile despre astfel de subiecte rămân, adesea, șoptite între prieteni sau la discreția cabinetului medical. Această reticență de a vorbi deschis despre sex se traduce într-o lipsă de educație sexuală completă în școli, lucru la care Dr. Ruth Westheimer s-ar fi împotrivit categoric. Ea susținea că fără o educație corespunzătoare, tinerii sunt vulnerabili la dezinformare, sarcini nedorite și infecții cu transmitere sexuală. Sfatul ei pentru cei reticenți ar fi, probabil, să ia în considerare consecințele: ignoranța nu previne activitatea sexuală, îi mărește doar riscurile.

Mi-ar fi plăcut să o întâlnesc personal pe Dr. Ruth. Dacă aș fi avut această oportunitate, aș fi întrebat-o cum a reușit să mențină un echilibru între tradiție și inovație în modul în care a abordat sexualitatea. Aș fi fost curioasă să aflu și cum crede ea că ar putea fi adaptate mesajele ei pentru o audiență est-europeană, unde discuțiile despre sex sunt încă adesea considerate tabu.

Doctor Ruth Westheimer s-a aplecat și asupra unor relații despre care obișnuim să vorbim mai puțin, anume acelea dintre bunici și nepoți, dar și dintre vârstnici și copiii deveniți la rândul lor adulți. De altfel, pe lângă numeroasele cărți adresate publicului larg, ea a scris și unele de specialitate, cărți care pot fi citite de cei interesați.

Pe măsură ce reflectez asupra vieții și carierei lui Ruth Westheimer, sunt impresionată de puterea pe care o poate avea o singură persoană dedicată să facă o diferență. Ea a demonstrat că, oricare ar fi originea noastră și obstacolele cu care ne confruntăm, dacă avem curajul să vorbim deschis și să ne dedicăm ajutorării celorlalți, putem avea un impact profund asupra lumii.

Moștenirea ei va continua să inspire și să educe generații întregi, demonstrând puterea educației, a empatiei și a înțelepciunii tradiționale combinate cu o perspectivă modernă și științifică. Și poate că traducerea cărților ei în limba română nu ar fi o idee rea. Cititorii din România ar avea ce învăța de la ea.

Cristina Toma-Salomon