Am comentat într-un mod critic articolul d-nei Eva Galambos https://baabel.ro/2024/11/5-noiembrie-o-zi-neagra-pentru-europa/ privind alegerea lui Donald Trump în funcţia de președinte al Statelor Unite. „La fel ca prim-ministrul Orbán și 71 milioane de americani, și majoritatea israelienilor consideră venirea lui Trump o dezvoltare pozitivă într-o lume incapacitată de corectitudine politică. Rezultatul îl vedem printre multe altele, la Amsterdam!”

Redacția revistei Baabel mi-a propus să scriu un articol mai amplu despre punctul de vedere exprimat în comentariul meu.

***

Atunci când votez, criteriile mele sunt foarte clare:

– Ideologia partidelor participante

– Metodele de realizare a principiilor ideologice

– Calitățile profesionale și personale ale candidaților

– Credibilitatea mediilor de informare în sprijinul candidaților

– Faptele!

Evident, în calitate de alegător virtual şi neutru, am studiat atent tot ce propuneau democrații şi republicanii. Ambele partide aveau idei care mi se păreau mai mult sau mai puțin acceptabile. Ceea ce însă m-a convins în mod foarte clar că următorul președinte al Statelor Unite ar trebui să fie Donald Trump a fost poziția lui faţă de conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu. Spre deosebire de mulți alți politicieni, guverne și medii de informare, Trump vrea pace și această poziție este tot mai larg acceptată în lume; americanii înșiși au votat în acest sens.

Nefiind cetățean american, nu am putut vota, dar m-au uimit sondajele publicului european care, pe de o parte, este puternic influențat de mediile de informare, iar pe de alta, nu a avut niciun contact direct cu candidaţii la președinția americană…

Un sondaj recent privind mediile de informare din Germania arată că cca 41% din acestea sunt apropiate de partidul verzilor şi mult mai puțin altor partide politice. Nu este de mirare că mult peste 60% din germani (şi austrieci) şi-au dorit victoria Kamalei Harris, nu în ultimul rând pentru că în majoritatea mediilor europene Donald Trump a devenit persona non-grata şi se prefigura un viitor în care Europa și întreaga lume vor trebui să coexiste cu președintele Trump.

Un număr de conflicte şi amenințări globale majore așteaptă soluții din partea președintelui Trump, fiindcă administrația Biden ori nu a fost în stare să le rezolve, ori chiar le-a agravat: Gaza, Liban, Ucraina, Taiwan, inflația, datoria publică de dimensiuni nemaivăzute în istoria SUA, BRICS, poziția dolarului etc.

În această lume plină de schimbări masive, Uniunea Europeană continuă să promoveze o politică sclerozată care nu este capabilă nici să unească Europa, nici să o ducă înainte. Repetarea la nesfârșit a unor lozinci prăfuite, fără niciun conținut real (unii o numesc corectitudine politică…) a dus la tensiuni majore în interiorul UE și chiar la anularea parțială a principiilor sale inițiale. Dintr-o uniune care inițial avea drept obiectiv crearea unei pieţi comune pentru „oţel şi cărbune”, s-a ajuns la un monstru birocratic de cca 32.000 de funcționari care îşi arogă dreptul de a hotărî de la dimensiunile admisibile ale bananelor și până la finanțarea războiului din Ucraina, cu miliarde din fondul “păcii”, atâta timp „cât va fi nevoie.” Mai mult, s-a creat un nou organism care va coordona necesitățile industriei de apărare ale UE. Ce rămâne din proiectul UE, proiectul păcii şi cooperării în Europa, de la Lisabona până la Vladivostok? Oare NATO nu mai este principalul instrument militar de apărare şi birocrația europeană vrea neapărat să se extindă în domeniul militar?!

În această lume în schimbare, alegerea lui Donald J. Trump în funcţia de președinte al SUA nu era prevăzută. Majoritatea mijloacelor de informare americane şi europene, la fel ca majoritatea partidelor politice au sprijinit-o masiv pe Kamala Harris, ca o garanție că trendul politic al președintelui Biden va continua, în ciuda rezultatelor dezastruoase. Ca urmare a acestei campanii furibunde, cca. 60-70% din europeni şi-au dorit-o ca preşedintă pe Harris. Nu știu în ce măsură acești sprijinitori europeni ai democraților își dădeau seama că opinia lor nu are nicio importanţă pentru rezultatul alegerilor americane. Americanii şi-au spus cuvântul cu un rezultat foarte clar în favoarea lui Trump care a câștigat nu numai președinția, cu o majoritate zdrobitoare, dar și camera reprezentaților şi senatul și asta după ce aproape toate sondajele “indicau” un rezultat foarte strâns, impredictibil.

Ce își propune Trump (şi este de menționat că până şi adversarii lui recunosc că la el vorbele nu se despart de fapte):

– Închiderea granițelor pentru migrația ilegală, despre care se vorbește de ani de zile în UE cu zero rezultate.

– Terminarea conflictelor din Ucraina, Gaza şi Liban în cel mai scurt timp cu putință.

– Reducerea masivă a birocrației guvernului SUA cu economii anuale până la două trilioane de dolari.

– Reformarea sistemului medical devenit ineficient şi costisitor.

– Prioritatea orientării politicii SUA în direcția zonei indo-pacifice, regiunea cu dezvoltarea economică cea mai rapidă.

– Refacerea bazei de producție autohtone care, în urma globalizării, s-a deplasat masiv spre alte ţări, în special spre China. Altfel spus, America first!

– Reformarea campusurilor americane, astfel încât ele să nu mai fie o sursă de antisemitism deşănţat, sub pretextul libertății cuvântului.

– Creșterea veniturilor reale ale populației, după o scădere masivă produsă de inflația din anii 2002-2024.

Lista este mult mai lungă, dar ea nu este obiectul principal al acestui articol. Obiectul principal este să clarifice că alegerea lui Trump este o schimbare masivă de paradigmă în politica SUA, după care nici politica UE nu poate rămâne neschimbată. Dacă UE nu se va adapta rapid, atunci zilele grele pe care Bruxellesul le trăiește acum vor deveni insuportabile.

Iar ca încheiere, am pentru cititori câteva întrebări. Ce este negativ în intențiile lui Trump, dacă ne referim la obiecteivle sale politice și nu numai la personalitatea lui oarecum neobișnuită? Cum este posibil că Victor Orban a fost absolut singurul șef de guvern european care l-a sprijinit deschis pe Trump? Este posibil că politica UE și a majorității guvernelor din Europa s-au rupt de realitate devenind o garanție pentru tulburări sociale majore?

Închei cu o observație. Mulți își mai amintesc că guvernul Scholz a hotărât să sprijine Ucraina încă de la începutul conflictului. Acest sprijin “major” a însemnat atunci livrarea de 5000 de căști de protecție pentru soldații ucraineni. Și astăzi? Guvernul şi opoziția se află în conflict asupta livrărilor de rachete de croazieră Taurus, după ce livrările de armament au depășit 37 de miliarde de Euro pe an – iată un bun exemplu de conflict care poate fi acutizat sau, eventual, atenuat. Spre deosebire de prezenta administrație a SUA, Trump este o speranță pentru o soluție pașnică și radicală.

Peter Singer