Răspunsul cel mai scurt ar fi „pentru că nu l-a mai răbdat pământul”. Dar nu despre asta mi-am propus să scriu, ci despre moartea tiranului și cauzele ei.
Fără îndoială că regele Irod (Herod, Herodes sau Hordus) a fost una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei evreiești. Nu din întâmplare a fost numit „cel Mare”, a avut într-adevăr realizări excepționale. În cei peste treizeci de ani în care a domnit ca vasal al Romei, Iudeea s-a bucurat de pace și prosperitate. La porunca lui Irod s-au făcut construcții cu adevărat mărețe. Templul din Ierusalim a fost refăcut și ceea ce numim astăzi Zidul Plângerii a fost ridicat ca un zid de sprijin al esplanadei pe care se afla templul. Apoi a construit și câteva cetăți, printre care Masada și Herodion.
Proiectul său cel mai ambițios este Cezareea, un întreg oraș dedicat lui Cezar Augustus, complet cu amfiteatru și hipodrom, cu un apeduct care aducea apă de izvor de pe muntele Carmel și, mai ales, cu unul dintre cele mai mari porturi ale vremii sale. Cezareea a fost capitala provinciei în perioada romană și apoi bizantină, până la cucerirea musulmană.
Dar Irod a fost detestat de supușii săi. Era un tiran, un om de o cruzime rar întâlnită, un adevărat Stalin al antichității. A omorât-o chiar pe soția sa preferată (din zece!) și trei din fiii săi sub pretextul că ar fi uneltit împotriva lui. Ca să fie sigur că se va plânge la moartea lui, a poruncit ca odată cu el să fie uciși toți nobilii țării! Noul Testament îl învinuiește de uciderea pruncilor și de execuția lui Ioan Botezătorul. Să nu uităm că toate construcțiile făcute la porunca lui au fost finanțate din dările grele impuse populației… (De altfel, Irod și-a început „cariera” ca perceptor de impozite pentru Roma și nici acesta nu era un post care să-l facă agreat!)
Evreii vedeau în el un trădător, o marionetă în mâna romanilor. Josephus Flavius consemnează că era înrudit cu dinastia hasmoneilor, dar gurile rele spuneau că nici măcar nu era cu adevărat evreu: mama lui fusese o prințesă nabateeană din Petra, iar familia tatălui său, originară din Idumeea (la sud de Iudeea) fusese convertită cu forța la iudaism abia cu două generații înainte, atunci când regii hasmonei au cucerit provincia – iar „înrudit cu dinastia hasmoneilor” era numai prin soția sa Mariamne. Și, pentru a fi pe placul romanilor, nu s-a sfiit să profaneze templul, să pună un vultur de aur deasupra intrării, împotriva poruncii „Să nu-ți faci chip cioplit!”
Având atât de mulți dușmani, ar fi fost de așteptat să se găsească cineva care să-l ucidă mișelește pe la spate sau să-l otrăvească, dar iată că Irod a trăit 70 de ani și a murit „de moarte naturală”, aproape că aș pune „de moarte bună”, dacă nu ar fi suferit chinuri îngrozitoare. Cunoaștem amănunte despre moartea lui Irod din Războiul evreilor al lui Josephus Flavius și chiar dacă lucrarea a fost scrisă cu aproape un secol mai târziu, ea se baza pe o cronică contemporană. Iată ce ne povestește Josephus:
Boala lui se agrava pe zi ce trece, pentru că Dumnezeu îl pedepsea pentru fărădelegile lui. Avea o ușoară febră, o mâncărime teribilă pe tot corpul, dureri abdominale neîncetate, picioarele îi erau umflate și supurau. […] Respira cu mare greutate și aerul expirat răspândea un miros greu. Avea convulsii în toate membrele. Dar cu toate că suferea îngrozitor, tot mai voia să trăiască și a chemat doctorii. La sugestia lor a trecut Iordanul și s-a dus să facă băi în izvoarele termale de la Callirhoe care se varsă în Marea Moartă. Apa lor, pe lângă toate celelalte virtuți, este chiar bună de băut. Când doctorii au hotărât să-l încălzească și l-au așezat într-o cadă cu ulei cald, Irod a dat ochii peste cap…
Așa arată izvorul termal de la Ma’in (Iordania) în zilele noastre: https://www.jordannews.jo/content/upload/editor/Image1_2202216181954472097518.jpg
Folosind cronica lui Josephus Flavius ca pe fișa unui pacient, mai mulți medici moderni au încercat să reconstituie boala de care suferea Irod cel Mare, să găsească un diagnostic care ar putea să explice toate simptomele. Bineînțeles că s-au formulat diferite teorii, dar cel mai probabil ar fi că rinichii au încetat să funcționeze, de exemplu ca urmare a unui diabet. Acumularea de apă ar putea explica picioarele umflate. Excesul de lichide poate să ducă la insuficiență cardiacă (inima nu reușește să pompeze atâta lichid), iar apa adunată în plămâni îngreuiază respirația. Insuficiența renală duce adesea la indigestie, grețuri, diaree, dureri abdominale. Ureea acumulată se descompune în amoniac care are un miros greu. Acumularea de uree poate dăuna creierului, ducând la comportament ciudat, depresie, halucinații și convulsii.
În 2004, atunci când a fost publicat articolul medical pe care l-am citat, exista speranța că într-o bună zi se va găsi mormântul lui, osemintele vor putea fi examinate și poate se va găsi adevărata cauză a morții tiranului.
Mormântul lui Irod a fost foarte greu de găsit. Josephus Flavius scrie că Irod a fost înmormântat în fortăreața Herodion, la sud de Betleem, și până la urmă s-a dovedit că a avut dreptate. Prof. Ehud Netzer de la Universitatea Ebraică din Ierusalim a cercetat ruinele în amănunțime, și-a dedicat viața acestui proiect și în 2007 chiar a găsit mormântul lui Irod, dar…
După moartea lui Irod cel Mare, fortăreața Herodion a fost abandonată. După mai bine de un secol și-au găsit acolo adăpost răsculații lui Bar Kochba, în lupta lor împotriva romanilor. Ura răsculaților pentru Irod era atât de mare, încât ei i-au distrus mausoleul, i-au aruncat osemintele și i-au făcut țăndări sarcofagul. Arheologii au găsit numai rămășițele sfărâmate. Așa că nu vom putea afla niciodată cauza exactă a morții lui Irod.
În încheiere vă invit să facem împreună un tur al fortăreței Herodion, așa cum arată ea astăzi.
Bibliografie:
Irod cel Mare: https://en.wikipedia.org/wiki/Herod_the_Great
The Wars of the Jews, by Flavius Josephus (fragment din cartea 1, cap. 33, pag. 72) https://archive.org/details/theWarsOfTheJews/page/n74/mode/1up
Fișa „pacientului”: https://jamanetwork.com/journals/jamainternalmedicine/article-abstract/216983
Mormântul lui Irod: https://www.nationalgeographic.com/history/article/herods-tomb
Sursa imaginilor:
1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:HerodtheGreat2.jpg Unknown author. Public domain, via Wikimedia Commons
2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Second_Temple.jpg Ariely, CC BY 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/3.0>, via Wikimedia Commons
3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:%D7%90%D7%9E%D7%A4%D7%99_%D7%A7%D7%99%D7%A1%D7%A8%D7%99%D7%94.jpg Gilad Topaz, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons
4. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Herods_grave_israel_museum_2013_mrach_by_history_on_the_map_efi_elian.jpg אפי אליאן, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons
Hava Oren
6 Comments
Irod cel Mare a fost prieten la catarama cu imparatul Augustus, cu Marc Aurelius si alti romani de vaza contemporani cu el. Oare acestia nu s-au referit la Irod in unele scrieri? Sau daca au scris despre el, au fost ei prea partinitori?
Ne bazam in exclusivitate pe cronica lui Josephus Flavius, dar ea a fost scrisa la o distanta sezisabila in timp fata de evenimentele descrise. Este cronica contemporana cu domnia lui Irod unica sursa de inspiratie si informaqre a lui Josephus Flavius?
Iată într-adevăr o întrebare interesantă. Principala sursă este Josephus Flavius și el se baza pe scrierile lui Nicolaus din Damasc, secretarul particular al lui Irod cel Mare – din păcate, acestea s-au pierdut. Irod cel Mare apare în Noul Testament și este menționat de Suetonius și Tacitus, dar amândoi au scris mai târziu decât Josephus și este posibil să se fi inspirat din scrierile lui.
Doua “amanunte” – “dealul” pe care e construit Herodionul este “artificial” (facut de mana omului. La poalele dealului era “capitala administrativa” (ministerele si restul administratiei si locuinte si locuri de repaus – inclusiv un “bazin de inot”). Neter (arheologul) a murit intrun accident in timpul filmarilor despre descoperie (cazand in unul din locurile sapate). Herods incasa impozitele pentru Romani pe teritoriu mai mare decat Israelul de azi. Daca pentru incasari primea 10% din suma incasata (acceptabil si azi) si impozitele erau 10% din valoarea produselor provincia in care domnea Herods era foarte foarte bogata si faptul ca 1/3 din armata romana se ocupa de asta era justificata.
Mulțumesc pentru completări.
După spusele lui Josephus Flavius, dealul pe care e construită fortăreața Herodion este natural, dar a fost înălțat artificial.
Că orășelul de la poalele dealului era capitala administrativă a țării chiar nu știam.
Despre moartea arheologului am citit, dar informația nu mi s-a părut destul de relevantă.
Cât despre 1/3 din armata romană… În perioada imperială Roma avea 28 de legiuni. „Judea was initially dependent on its neighbor Syria for military support until it received a Roman legion of its own in 70 CE after the Great Jewish Revolt of 66 CE. Legio X Fretensis was stationed at remains of the burned city of Jerusalem, serving as the resident legion. A second legion, Legio VI Ferrata was added in 117 CE.”
O figură proeminentă în istoria poporului evreu.
Interesantă este descrierea amănunțită a bolii lui Herodes de către Josephus Flavius. Câte date importante ne-a lăsat acest Flavius în cartea lui Războiul evreilor. Și mai intteresant este să mergi pe urmele lui Herodes în Ierusalim.
O investigaţie istorică interesantă care-l evocă pe Irod, într-un moment când ne dăm seama parcă tot mai bine că acest tip de conducător s-a perpetuat de-a lungul istoriei dintr-un motiv simplu: firea omului nu s-a schimbat. Poate că e imposibil de schimbat oricât s-ar strădui diversele ideologii s-o facă…