Îndeobşte, la început de decembrie, lumea se întreabă oare cum va fi Crăciunul „alb sau negru”? Alb dacă va ninge, negru dacă va lipsi zăpada.
Pentru mine cele două ipostaze au mai degrabă altă semnificaţie: Crăciunul e alb dacă e luminos şi împăcat. Crăciunul e negru dacă e încrâncenat sau chiar îndoliat…

Cu câteva zile în urmă, în 20 decembrie, un atentator s-a năpustit asupra Târgului de Crăciun din Magdeburg, ucigând 5 oameni şi rănind 200. Nu a fost primul act terorist criminal îndreptat împotriva sutelor de cetăţeni paşnici care s-au adunat pentru a se bucura de ghirlandele luminoase, decorurile sclipitoare, de gustul fursecurilor de sezon, de aroma ciocolatei fierbinţi şi vinului fiert, specifice acestei sărbători mult-aşteptate.
În urmă cu exact opt ani, în 20 decembrie 2016, un atentat asemănător a avut loc la Târgul de Crăciun din Berlin, lăsând în urmă 12 morţi şi 18 răniţi.
În 12 decembrie 2018, atacul terorist asupra Târgului de Crăciun din Strasbourg se solda cu 3 morţi şi 12 răniţi. (1)

Se dovedeşte că răzbunarea e mai dulce atunci când distrugi bucuria altora! Frustrarea, zgura amară care colcăie în tenebrele sufletului omenesc erupe cu forţă mai mare atunci când e în preajma semenilor care se bucură, se simt – vremelnic – fericiţi, împărtăşindu-se din lumina şi starea de bine a sărbătorilor. E un război surd împotriva luminii lăuntrice care dacă nu poate să fie stinsă de tot, atunci măcar să pâlpâie de teamă!

Şi totuşi, spiritul luminos şi plin de iubire al Crăciunului a putut stăvili moartea chiar şi în vreme de război.
Mă gândesc la aşa-numitul „armistiţiu de Crăciun” care a avut loc în timpul Primului Război Mondial, e drept doar în primul an, 1914, când încă domnea spiritul cavaleresc. Atunci circa o sută de mii de soldaţi germani şi britanici au încheiat armistiţii spontane pe diferite sectoare ale frontului. În noaptea de Ajun militarii germani au pus lumânări pe marginea tranşeelor, au împodobit pomii din apropiere şi au cântat colinde.

Auzindu-i, militarii britanici au răspuns intonând cântecele lor de Crăciun, după care ostaşi din ambele tabere au traversat pământul nimănui, schimbând între ei mâncare, alcool, tutun, ba chiar şi nasturi de uniformă şi şepci, asemeni tricourilor pe care le schimbă echipele sportive adverse, după încheierea meciului… De fapt, în unele locuri, soldaţii inamici – fraternizaţi de Crăciun – au improvizat şi partide de fotbal a doua zi dimineaţă şi unii au imortalizat pe peliculă aceste momente preţioase, de pace. (2)

Desigur armistiţiile acestea nu au fost deloc agreate de conducerile armatelor, care s-au străduit din răsputeri să oculteze informaţiile privitoare la ele. Totuşi, The New York Times, în numărul său din 31 decembrie 1914, relata despre aceste armistiţii (SUA era încă neutră în acea perioadă) şi apoi, în ianuarie 1915 şi presa britanică a început să publice articole pe aceeaşi temă, cuprinzând relatări ale celor care le-au trăit şi chiar fotografii.

În presa germană au apărut mult mai puţine articole şi ele aveau un ton critic faţă de militarii care au pactizat cu inamicul, fie şi de Crăciun.
La fel au reacţionat şi comandamentele celor două armate, interesele guvernanţilor, ale celor care vizau îmbogăţirea de pe urma războiului, erau cu totul altele şi nici spiritul Crăciunului (pe care sunt sigură că-l clamau cu toţii) nu avea cum să le spulbere lăcomia şi să le îmblânzească sufletele. Soldaţii trimişi pe front trebuiau să cucerească sau „să se sacrifice pentru patrie”. Şi, din păcate, nici astăzi lucrurile nu se întâmplă diferit…
Armistiţiul de Crăciun, sub toate aspectele lui, a fost prezentat cu multă empatie în filmul Joyeux Noël, realizat în 2005, de Chirstian Carion.

Crăciunul este alb sau negru, asemeni omului care poate fi bun şi rău, în vremuri de pace sau de război, deopotrivă.
Şi acum, în decembrie 2024, suntem în vremuri de pace, dar şi de război, fie el război ucigător de trupuri, cu cel mai sofisticat arsenal sau hibrid, distrugător de minţi, cu mijloacele digitale sofisticate.
Mă întreb cum va fi acest Crăciun? Mă tem că nu va fi alb pretutindeni, dar îmi doresc ca lumina şi pacea Crăciunului alb să răzbată şi prin tenebre.

Andrea Ghiţă

(1) Aici găsiţi o prezentare cronologică a atacurilor teroriste care au vizat târguri de Crăciun din Europa. https://www.euronews.com/my-europe/2024/12/21/timeline-deadly-attacks-on-christmas-markets-in-europe
(2) https://ro.wikipedia.org/wiki/Armisti%C8%9Biul_de_Cr%C4%83ciun