Îndeobşte, la început de decembrie, lumea se întreabă oare cum va fi Crăciunul „alb sau negru”? Alb dacă va ninge, negru dacă va lipsi zăpada.
Pentru mine cele două ipostaze au mai degrabă altă semnificaţie: Crăciunul e alb dacă e luminos şi împăcat. Crăciunul e negru dacă e încrâncenat sau chiar îndoliat…
Cu câteva zile în urmă, în 20 decembrie, un atentator s-a năpustit asupra Târgului de Crăciun din Magdeburg, ucigând 5 oameni şi rănind 200. Nu a fost primul act terorist criminal îndreptat împotriva sutelor de cetăţeni paşnici care s-au adunat pentru a se bucura de ghirlandele luminoase, decorurile sclipitoare, de gustul fursecurilor de sezon, de aroma ciocolatei fierbinţi şi vinului fiert, specifice acestei sărbători mult-aşteptate.
În urmă cu exact opt ani, în 20 decembrie 2016, un atentat asemănător a avut loc la Târgul de Crăciun din Berlin, lăsând în urmă 12 morţi şi 18 răniţi.
În 12 decembrie 2018, atacul terorist asupra Târgului de Crăciun din Strasbourg se solda cu 3 morţi şi 12 răniţi. (1)
Se dovedeşte că răzbunarea e mai dulce atunci când distrugi bucuria altora! Frustrarea, zgura amară care colcăie în tenebrele sufletului omenesc erupe cu forţă mai mare atunci când e în preajma semenilor care se bucură, se simt – vremelnic – fericiţi, împărtăşindu-se din lumina şi starea de bine a sărbătorilor. E un război surd împotriva luminii lăuntrice care dacă nu poate să fie stinsă de tot, atunci măcar să pâlpâie de teamă!
Şi totuşi, spiritul luminos şi plin de iubire al Crăciunului a putut stăvili moartea chiar şi în vreme de război.
Mă gândesc la aşa-numitul „armistiţiu de Crăciun” care a avut loc în timpul Primului Război Mondial, e drept doar în primul an, 1914, când încă domnea spiritul cavaleresc. Atunci circa o sută de mii de soldaţi germani şi britanici au încheiat armistiţii spontane pe diferite sectoare ale frontului. În noaptea de Ajun militarii germani au pus lumânări pe marginea tranşeelor, au împodobit pomii din apropiere şi au cântat colinde.
Auzindu-i, militarii britanici au răspuns intonând cântecele lor de Crăciun, după care ostaşi din ambele tabere au traversat pământul nimănui, schimbând între ei mâncare, alcool, tutun, ba chiar şi nasturi de uniformă şi şepci, asemeni tricourilor pe care le schimbă echipele sportive adverse, după încheierea meciului… De fapt, în unele locuri, soldaţii inamici – fraternizaţi de Crăciun – au improvizat şi partide de fotbal a doua zi dimineaţă şi unii au imortalizat pe peliculă aceste momente preţioase, de pace. (2)
Desigur armistiţiile acestea nu au fost deloc agreate de conducerile armatelor, care s-au străduit din răsputeri să oculteze informaţiile privitoare la ele. Totuşi, The New York Times, în numărul său din 31 decembrie 1914, relata despre aceste armistiţii (SUA era încă neutră în acea perioadă) şi apoi, în ianuarie 1915 şi presa britanică a început să publice articole pe aceeaşi temă, cuprinzând relatări ale celor care le-au trăit şi chiar fotografii.
În presa germană au apărut mult mai puţine articole şi ele aveau un ton critic faţă de militarii care au pactizat cu inamicul, fie şi de Crăciun.
La fel au reacţionat şi comandamentele celor două armate, interesele guvernanţilor, ale celor care vizau îmbogăţirea de pe urma războiului, erau cu totul altele şi nici spiritul Crăciunului (pe care sunt sigură că-l clamau cu toţii) nu avea cum să le spulbere lăcomia şi să le îmblânzească sufletele. Soldaţii trimişi pe front trebuiau să cucerească sau „să se sacrifice pentru patrie”. Şi, din păcate, nici astăzi lucrurile nu se întâmplă diferit…
Armistiţiul de Crăciun, sub toate aspectele lui, a fost prezentat cu multă empatie în filmul Joyeux Noël, realizat în 2005, de Chirstian Carion.
Crăciunul este alb sau negru, asemeni omului care poate fi bun şi rău, în vremuri de pace sau de război, deopotrivă.
Şi acum, în decembrie 2024, suntem în vremuri de pace, dar şi de război, fie el război ucigător de trupuri, cu cel mai sofisticat arsenal sau hibrid, distrugător de minţi, cu mijloacele digitale sofisticate.
Mă întreb cum va fi acest Crăciun? Mă tem că nu va fi alb pretutindeni, dar îmi doresc ca lumina şi pacea Crăciunului alb să răzbată şi prin tenebre.
Andrea Ghiţă
(1) Aici găsiţi o prezentare cronologică a atacurilor teroriste care au vizat târguri de Crăciun din Europa. https://www.euronews.com/my-europe/2024/12/21/timeline-deadly-attacks-on-christmas-markets-in-europe
(2) https://ro.wikipedia.org/wiki/Armisti%C8%9Biul_de_Cr%C4%83ciun
9 Comments
Am citit cu interes depre evenimentul Armistitiului de Craciun despre care nu am stiut. Daca monstrii teroristi, isi aleg momentul atacului ca fiind unul de bucurie colectiva, tocmai pentru ca lovitura sa fie mai rasunatoare si mai deconcertanta, nici n ar trebui sa mire.
Exista un timp al durerii si al teroarei, dar si un timp in care se plateste pentru actul nejustificat poate chiat dement. Uneori acesta vine prea tarziu.
Frumos ai gândit și ai scris !
Poate acele armistiții din seara crăciunului 1914 fac parte din orele astrale ale omenirii, cum denumește cartea lui, Stefan Zweig. Ore sau clipe când vocile se unesc în același cântec.
Atunci beligeranții au crezut că de Crăciun se întorc acasă. Toți au crezut că vor învinge. A fost o euforie generală dar care s-a stins repede..
Cred ca niciodata nu reusesti să ai parte de un Craciun complet alb, dar sigur sunt gradatii in aceasta experienta.
Incercam sa ne izolam de contingent, adesea negru ca taciunele, dar el se infiltraza in casele noastre pe sub usi, prin ferestre… si nu ai cum sa te aperi. Negrul, care parea absolut in Primul Razboi Mondial, a fost punctat de petele albe de Craciun, care insa nu s-au mai repetat in anii ulteriori. Putem doar spera ca albul sa triumfe cat mai des.
FOARTE IMPRESIONANT ARTICOL SI DIN PACATE FOARTE REAL
„Crăciunul negru” mi-a amintit o traducere pe care am făcut-o cu ani în urmă din Paul Celan:
Black milk of the mornings we drink in the evenings
We drink it at midday we drink it at night
We drink it and drink it
We shovel a grave in the air where it is not crowded
A man in the house he plays with the serpents he writes
He writes in the twilight in German
Your golden tresses Margarethe…
He goes out of the house under twinkling of stars and he whistles his dogs
He whistles his Jews dig a grave in the ground
He orders us play for the dance.
Și pe mine mă impresionează Celan . Poezia lui se spune că are influența suprarealismului. E tristă și amintește soarta lui alături de mulți alți evrei.
Uite am găsit traducerea în română. Voi scrie doar primul vers
Tangoul Morții sau Todesfuge
Laptele negru din zori il bem cind e seara
il bem la amiaz il bem si la noapte
il bem si il bem
sapam o groapa ‘n vazduh si nu va fi strimta
Un om sta in casa se joaca cu serpii si scrie
el scrie ‘n amurg in Germania, Aurul parului tau Margareta
scrie si iese in prag scapara stelele ‘n cer el isi fluiera ciini
evrei-i si-i fluiera el porunca le da ca sa sape o
groapa ‘n tarina porunca ne da sa cintam pentru dans.
…………………
Cred că mai “negru” nu se poate scrie…
Din păcate nu am reușit să deschid trailerul filmului (sunt la lucru la spital) dar nu am știut și mi-a plăcut istoria armistițiului dintre soldații inamici.
Referitor la actul terorist din Magdeburg, prima declarație a primarei orașului a fost una de umilință. Ea s-a grăbit să declare că criminalul (originar din Arabia Saudită) este islamofob. Dacă era adevărat’ de ce a ucis oameni care sărbătoreau crăciunul?
Eu cred că el era islamist deghizat în islamofob sau el și familia lui eu fost amenințați de către islamiști fiind islamofob și l-au obligat să comită actul terorist.
Pe scurt, actul terorist a fost din nou un act făcut de islamisti.
În fiecare om zac deopotrivă supremul bine și suprema răutate scoase la iveală de circumstanțele în care se regăsește și accentuate de atitudinea omului la acele circumstanțe. De fiecare dată mă impresionează frumusețea gestului armistițiului din Crăciunul de fapt însângerat.