Un articol scris de Astrid Probst și publicat în The Guardian în 10 mai 2025 povestește despre peripețiile unui evreu pe nume Edgar Feuchtwanger care a fost un timp vecinul lui Hitler.(1) Acum el are peste 100 de ani – în 1929 era un copil de cinci ani și trăia cu părinții la München, iar Hitler s-a mutat într-un un apartament somptuos de nouă camere în casa de vizavi (vezi poza de frontispiciu). Acoliții lui Hitler s-au mutat și ei în apropiere. În 1935, München a fost declarat oficial capitala mișcării naziste.

Tatăl lui Edgar era publicist și avocat, iar mama pianistă. Ei aveau adeseori oaspeți de seamă, printre care scriitorul Thomas Mann și avocatul Carl Schmitt care a devenit mai târziu membru activ al partidului nazist. Spre norocul lor, în 1939 familia lui Edgar a emigrat în Anglia. El este istoric, locuiește la Winchester și se declară printre ultimii supraviețuitori dintre cei care au trăit în preajma lui Hitler. Conversația cu ziarista a avut loc în limba germană.

În 2012 a apărut pe aceeași temă filmul documentar Hitler Was my Neighbor (Hitler a fost vecinul meu).

“Îl vedeam prin geam pe Hitler șezând în fotoliu și nu ni se părea deloc amenințător.” Ei credeau că Hitler și mișcarea lui (care de la început se declarau antisemiți) erau un fenomen temporar.

Unchiul lui Edgar era celebrul scriitor Lion Feuchtwanger. El îl considera că Hitler este un om periculos, dar ridicol. În 1930 Lion a publicat romanul satiric Erfolg (Succes). Personajul principal se numește Kutzner, dar aluzia la Hitler e clară. Era un isteric care încerca să-i convingă pe cetățenii Bavariei să-i adopte ideile naziste, dar în zadar.

Lion a avut norocul să fie în SUA în 1933, atunci când Hitler a devenit cancelar, altfel ar fi fost în mare pericol, pentru că a ridiculizat în public și Mein Kampf. I s-a anulat cetățenia în absență și a fost printre primii scriitori căruia i s-au ars cărțile. Celebrul poet evreu convertit Heinrich Heine scria pe vremuri: “Acolo unde se ard cărți, până la urmă se vor arde și oameni” – Heine a prevăzut exact ceea s-a întâmplat în Holocaust.

În 1933, spre nenorocirea Europei, Hitler a fost ales cancelar. În același an, Edgar Feuctwanger l-a întâlnit pentru prima oară față în față pe ticălos. “El nu știa că suntem evrei, nici că suntem rude cu Lion. Dacă ar fi știut, cu siguranță am fi fost uciși la Dachau.” În acea perioadă, tata, care era foarte legat de cultura germană, nu vorbea despre o posibilă emigrare. Dar cu timpul Edgar a observat prin geam că demonstrațiile împotriva lui Hitler au încetat. Își amintește vizita primului-ministru britanic, Neville Chamberlain (supranumit și “conciliatorul”) din 1938. Acesta a venit în apartamentul privat al lui Hitler, după semnarea acordului care aproba anexarea Sudeților de către germani, în prezența prim-ministrului italian Benito Mussolini și cel al Franței, Édouard Daladier. Acordul a primit și numele de “Trădarea de la München”. În naivitatea lor, britanicii și francezii credeau că Germania se va opri după ce va anexa Sudeții, unde trăiau trei milioane de etnici germani, mulți simpatizanți cu nazismul (2).

După legile rasiste promulgate la Nürnberg în 1935, familia Feuchtwanger nu mai avea dreptul să țină ajutoare în casă și nici o dădacă pentru Edgar. Nu mai puteau intra în prăvălii, tatăl lui a fost dat afară de la locul de muncă, iar colegii de clasă ai lui Edgar îl tracasau fiindcă era evreu. Și învățătoarea lui era simpatizantă cu naziștii.

Istoricii consideră începutul Holocaustului ca fiind Kristallnacht (Noaptea de cristal sau “Noaptea sticlelor sparte”) din 1938. Sinagogi au fost arse și evrei au fost uciși. Au fost arse și cărțile unor autori evrei și ale unor scriitori germani democrați. Pretextul a fost asasinarea diplomatului nazist Ernst Eduard vom Rath, la Paris, de către un tânăr evreu, Herschel Grynszpan. Mulți evrei au fost deportați în lagăre, printre ei și Ludwig Feuchtwanger, tatăl lui Edgar, care a ajuns la Dachau. Soția lui a reușit să-l elibereze. Cu ajutorul lui Lion și al altor prieteni au reușit să adune suma pe atunci exorbitantă de 1.000 de lire sterline și să obțină viza pentru Anglia. L-au trimis întâi pe Edgar, care avea 14 ani, și după trei luni au venit și ei.

Unchiul lui Edgar, Lion Feuchtwanger (1884-1958) a fost printre cei mai însemnați scriitori germani ai secolului XX.(3)

Numele vine de la orașul Feuchtwangen, de unde se trage familia, dar pe care au fost nevoiți să-l părăsească după pogromul din 1555. În mijlocul secolului al XIX-lea familia s-a stabilit la München. Lion a studiat istoria, filosofia și filologia germană. A activat și ca ziarist în Germania și Suedia. Serviciul militar din timpul Primului Război Mondial a contribuit la formarea atitudinii lui politice de stânga. El a colaborat și l-a influențat puternic pe celebrul dramaturg și poet Bertolt Brecht.

După venirea naziștilor la putere, frații lui Lion au emigrat în Palestina, SUA, Anglia. Unul a fost ucis într-un lagăr de concentrare. Lion, cunoscut ca un critic fervent al regimului nazist, a reușit să se refugieze din timp la Paris și de acolo în SUA, unde a trăit până la sfârșitul vieții.

Lion și-a început cariera literară ca dramaturg, continuând apoi ca romancier.  Unul din primele sale succese a fost romanul istoric Jud Süss (Evreul Süss), publicat în 1925. La baza lui stă o persoană reală, Joseph Süss Oppenheimer (1698-1738),care era sfetnic la curtea ducelui de Württemberg. Acest lucru i-a creat mulți dușmani și ca urmare, după moartea ducelui a fost arestat, învinuit de abuzuri și executat.(4)

Romanul a fost subiectul a două filme, unul britanic din 1934 și unul german din 1940. În filmul britanic, evreul Süss apare ca un personaj pozitiv, un om care a făcut carieră politică cu scopul de a îmbunătăți situația precară a evreilor din Germania. Producătorul filmului, Michael Balcon, spera să atragă atenția publicului asupra rasismului și persecuției evreilor din Germania nazistă.

În 1940, la comanda lui Goebbels a apărut filmul de propagandă nazistă Jud Süss (Evreul Süss) (5), considerat unul dintre filmele cele mai antisemite din toate timpurile. Filmul s-a bucurat de un succes enorm, fiind vizionat de aproape o treime din populația Germaniei de atunci. Acest lucru ne învață multe despre “nevinovăția” poporului german privitor la Holocaust. După război, regizorul filmului, Veit Harlan, a fost judecat pentru crime contra umanității.

Încă un roman istoric al lui Feuchtwanger, dar unul scris după război, în 1955, este Die Jüdin von Toledo (Evreica din Toledo). El se bazează pe o veche legendă spaniolă despre regele Alfonso al VIII-lea al Castiliei care s-a îndrăgostit de frumoasa Raquel, fiica lui Yehuda ibn Ezra, sfetnic și mare vistier la regelui. Dragostea lor a durat timp de șapte ani. Sub influența Raquelei, mai mulți evrei au fost numiți în posturi importante în stat, ceea ce a dus la nemulțumirea nobililor și a clerului. Până la urmă, la porunca reginei, câțiva curteni au ucis-o pe Raquel și pe tatăl ei.

Subiectul nu era unul nou, el mai fusese abordat de mai mulți scriitori spanioli, precum și de dramaturgul austriac Franz Grillparzer.(6) Romanul lui Feuchtwanger a fost dramatizat apoi de Alexandru Mirodan și în 1976 am văzut la Timișoara spectacolul interpretat de actorii Teatrului Evreiesc de Stat din București, cu Tricy Abramovici și Albert Kitzl. Spectacolul era în idiș, cu traducere simultană în limba română.

Tiberiu Ezri

Bibliografie

1. https://www.theguardian.com/world/2025/may/10/i-was-hitlers-neighbour-if-hed-known-we-were-jewish-wed-have-been-sent-to-dachau

2. https://en.wikipedia.org/wiki/Munich_Agreement

3. https://en.wikipedia.org/wiki/Lion_Feuchtwanger

4. https://www.bloomsbury.com/uk/jew-suss-9781441115522/

5. https://en.wikipedia.org/wiki/Jud_S%C3%BC%C3%9F

6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Evreica_din_Toledo

Sursa ilustrațiilor:

1.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Prinzregentenplatz_16_Muenchen-1.jpg. Rufus46, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Lion_Feuchtwanger.jpg. https://www.dhm.de/lemo/bestand/objekt/ba007216, Public domain, via Wikimedia Commons

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Esther_IMG_28101.JPG Radbod Commandeur (1890 – 1955); photo by Deror avi, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons