Am trecut pe fusul orar al liliecilor. Dormim ziua şi suntem activi noaptea. Doar că ceasul deșteptător ni-l fixează iranienii. Omul negru a venit de data asta la miezul nopții. Auzim bubuiturile. Trebuie să stăm totuși 30 de minute în buncăr, poate mai apare vreo rachetă rătăcită ori vreun șrapnel împrăștiat. 30 de minute e timp suficient ca să mă mai informez de pe site-uri ori să discut online cu alți ”lilieci”.
Aflu nume noi, care nu sunt trecute pe harta turistică şi pe care nu le voi vizita niciodată – Natanz, Bushehr, Fordo. Sunt locațiile unde e dispersat programul nuclear iranian. Aflu că au deja destul uraniu îmbogățit pentru 15 focoase, rămâne doar să le asambleze. Poate că am întârziat trenul?
Între timp citesc că o rachetă balistică a lovit o localitate în apropiere de Haifa.
Văd cum pe site-urile islamiste cum lumea jubilează. Sunt dezgustat. La ce le folosește lor moartea unor oameni? Îmi amintesc că odată un supraviețuitor al Holocaustului de la Budapesta mi-a povestit: ”În timp ce jandarmii unguri ne duceau la Dunăre să ne împuște, am văzut pe stradă o toaletă publică. Mama m-a luat de mână şi am alergat înspre acea toaletă. Din fericire, jandarmii nu ne-au văzut. Toți din acel convoi au fost împușcați, în afară de noi doi şi când am ieşit, am avut un gând care m-a urmărit totă viaţa: Toţi cei de acolo m-ar fi vrut mort. Aveam doar 12 ani, dar toată lumea mă voia mort…”
Acuma am și eu aceeași senzație ca băiatul acela de 12 ani. Îi explic asta Olimpiei, prietena mea de suflet, ”liliac” cu suflet de hasida . “Da’ poate că și guvernul tău te vrea mort,” îmi spune ea şi poate că are dreptate.
Între timp s-a anunțat că cele patru victime din localitatea de lângă Haifa erau de arabi israelieni. Arabi din ‘48, cum le spun musulmanii. Anunț asta pe câteva site-uri islamiste, cu gândul că poate vreunul din pakistanezii, maleiezienii, turcii ori egiptenii ăia care jubilează, spălați pe creier, vor încerca un sentiment de remușcare. Aștept degeaba. Între timp văd multe postări israeliene cu mesaje de condoleanțe. Moartea vine cu rachete care nu ştiu să deosebească între evrei şi arabi. Dar văd și un filmuleț care mă dezgustă, cu câţiva kahaniști bucuroși de cele întâmplate.
Merg din nou să mă culc – până la viitoarea alarmă.
Şi a fost noapte şi a fost dimineață… Ziua a patra.
George Uri Schimmerling
26 Comments
Bun articol. De asemenea, aș dori să adaug că supraviețuitorul Holocaustului de la Budapesta care și-a spus povestea a fost fostul ministru al Justiției Tommy Lapid, tatăl fostului premier interimar fără diplomă de liceu.
Si eu m-am gandit la Tomy Lapid, “prietenul meu” dinaintea participarii sale in politica. Ne-am intalnit de cateva ori si am corespondat aproape un an de zile. In una dintre cred ultimele carti publicate, ce cuprindea schitele pe care le povestea la radio in fiecare vineri dupa amiaza inaintea emisiunii unui alt jurnalist deosebit Yaron Enosh (ale carui emisiuni sunt intotdeauna legata de Grecia, oameni, muzica, amintiri, gourmet), exista schita in care apare si numele meu, Zman Mahshev, adica Timp pentru/la calculator. Referinta este parca una din Evul Mediu atunci cand se lucra inca cu Windows 95, si abia se intrevedeau inceputurile Internetului.
Scrie Tomy:
=========
Pun in functiune calculatorul, (W95), dureaza 1 minut, apare pe ecran numele companiei Netvision, unul dintre primii furnizori de Internet din Israel, inainte ca toate companiile de telefoane celulare sa o faca insele. Daca deja am deschis calculatorul (care era desigur un Desktop) cum sa nu ma conectez la Internet – pe atunci era nevoie de inca o operatie de conectare, acum acest lucru este automat – si in acest momemt ce poate fi mai interesant decat sa ma uit la mesajele din email, ce mai conteaza inca 1-2 minte care trec, in timp ce eu raman cu nerabdarea de a-mi vedea corespondentii. Primul este prima, Veronica, care a ascultat saptamana trecuta, emisiunea mea de vineri, “Saptamana care a trecut cu jurnalistul Iosef Tomy Lapid”. O ascultatoare simpatica si inteligenta careia cum sa nu-i raspunde de indata….
“Pe cand mai vorbesc”, Keter, 1998, p.256
(“עוד אני מדבר”)
Daca iar am depasit numarul de cuvinte, imi pare rau, era prea mare tentatia….
Si mie imi facea plăcere să ascult emisiunea lui Tommy Lapid de vineri seara, nu am indraznit niciodată să-i scriu, in ivrit imi era greu,poate puteam incerca pe ungurește.. Da, despre el e vorba in articolul meu, pasajul citat l-am citit in excelenta carte- Memories after my death- scrisa de Yair Lapid
Te referi la ce am citat eu ma emotionez, a fost o poveste deosebita intre mine si Tomy am sau am avut cred peste o suta de pagini cu corespondenta avuta.
Da , de Tommy Lapid e vorba..
Cei care se bucură cel mai mult de atacurile israeliene asupra iranienilor islamiști care au împânjit Orientul Mijlociu cu răutate, teroriști și războaie sunt arabii suniți din Saudia, Emirate, Egipt, etc. Mă cam surprinde pasivitatea președintelui Trump. Oare și el vrea să fie onorat cu premiul Nobel? Ar fi și în interesul americanilor să scape de pericolul nuclear iranian. Americanii ar putea termina povestea în câteva zile.Fiindcă israelienii nu pot distruge centrala nucleară Fordo, aflată adânc în munți, treaba ar putea fi făcută de câteva avioane B52 care poartă proiectile, fiecare cântărind 14 tone. Cu puțin testosteron s-ar putea rezolva problema.
“Mă cam surprinde pasivitatea președintelui Trump.” – Cred că nici autor/comentator/cititor Baabel nu are informații exacte legate de implicarea președintelui Trump. Cînd cineva e bolnav, familia acestuia dorește / speră ca sistemul imunitar al pacientului împreună cu diagnosticul și tratamentul corect ales de doctor să determine o formă cît mai ușoară și o convalescență cît mai scurtă. De o mare importanță este ca pacientul să aibă încredere că sînt întrunite condițiile menționate mai sus.
Eu cred și sper , referindu-mă la evenimentele din Orientul Apropiat, că există o întîlnire de astre favorabile pentru Israel – dacă vreți să vedeți partea plină a paharului. Trump este opusul președinților precedenți. Dar el nu reprezintă opoziția adusă la putere de o populație nemulțumită de situație, de “nebuni” care se bucură de schimbarea domnilor. Politica lui externă este, conform regulii generale,o continuare a politicii interne care trebuie înțeleasă. El este pentru un salt înainte al Americii și acționează decis în această direcție. Pentru o Americă mai prosperă el are nevoie nu numai de măsuri pe plan intern, în care s-a angajat cu multă determinare,dar și de stabilitate mondială, deci va acționa pentru o ” pax americana”.
Primul ministru Netanyahu, pentru care am o antipatie de trei decenii, îmi pare omul cel mai potrivit în funcție pe perioada începută de October 7, 2023 . După terminarea actualei runde de evenimente, e de dorit înlocuirea lui, alte vremuri vor solicita cu totul altfel de conducător.
Acești doi conducători reprezintă pentru mine cele două astre a căror prezență simultană o consider fericită pentru Israel și o garanție pentru viitor. Cît de apropiat / depărtat e acest viitor de prezentul întunecat, eu nu știu. Israel trebuie să creadă că există un viitor.
Draga Ivan,
Trump se codeste in a lua haturile si a porni campania anti-ayatulelor de la Teheran. Nu putem uita actul ipocrit (eufemism) de a incheia un acord cu hutim din Yemen independent de Israel, o actiune MAGA, dupa parerea domniei sale, doar ca eu i-as zice MAUA – U stands for untrusty.
Intalnirea astrelor? a wishful thinking. Intre timp Israelul – in locurile atinse de o singura racheta dusmana din tara lui Haman – incepe sa arata ca si Gaza, poate dand de gandit astrelor despre viitoarea riviera, care intre timp are sansele sa se faca una cu pamantul.
Veronica – ” acord cu hutim din Yemen independent de Israel” – Știu de asta. De acord cu tine. Chiar și interpretarea voit optimistă a a posibilelor acțiuni viitoare ale lui Trump poate fi negată într-un posibil scenariu – arabii nemulțumiți să amenințe cu renunțarea de investiții de mii de miliarde de $ obligîndu-l pe Trump la o anumită schimbare de atitudine. ( Politica nu are inimă ci numai cap – Napoleon )
După ce evenimentele se vor termina, vor fi alegeri în 2026, iar odată cu popularitatea lui Netanyahu, nu văd niciun lider din partidele de opoziție care să-l poată schimba. Ultimele speranțe pe care te poți baza sunt Curtea Supremă și consiliera juridic al guvernului. Acum, activitățile consilierei vor fi revizuite de un comitet guvernamental, care include miniștrii Smotrichi și Ben Gvir. Acum pot scrie care va fi verdictul comisiei. Poate gândiți altfel. Pe de o parte, scrieți „e de dorit înlocuirea lui, alte vremuri vor solicita cu totul altfel de conducător”, pe de altă parte, „Acești doi conducători reprezintă pentru mine cele două astre a căror prezență simultană o consider fericită pentru Israel și o garanție pentru viitor” puțină contradicție. Eu cred mai mult în a doua propoziție. Să avem nopți mai liniștite.
D. Konig – “alte vremuri ” – m-am referit la “După terminarea actualei runde de evenimente ” cînd “maurul” care și-a făcut cu brio datoria după October 7,2023 nu mai poate fi acceptat.
Aviatorii si oamenii de informatii care au actionat eroic pentru eliminarea conducerii militare iraniene, unul din marile succese ale actualului razboi, sunt kaplanistii injurati si facuti de tradatori de lingaii actualului guvern. Dupa terminarea cu succes a acestei misiuni pe care o speram cu totii din toata inima nu cred ca optiunea Smotrich – Ben Gvir -Bibi va mai putea fi viabila.
Doru, cum se spune in ivrit – De la gura ta la Dumnezeu
Kaplaniștii pot fi blestemați și numiți trădători, ei sunt direct responsabili pentru moartea a 1200 de israelieni și a unor străini și inca in ce conditii. Pe de altă parte, și asta te poate întrista, opțiunea Smotrich – Ben Gvir -Bibi va fi foarte viabilă. Opoziția nu are o personalitate carismatică care poată fi comparată cu Netanyahu.
Îmi e foarte greu să-mi imaginez cum e când “faci naveta” între adăpost şi locuinţă… Şi, din păcate, de câteva zile asta e realitatea din Israel. Eu, norocoasa care se bucură de tihnă şi pace, nu pot decât să mă gândesc la ei şi să doresc din rărunchi să se încheie asaltul rachetelor şi să înceapă negocierile. Nu cred că se poate face ceva fără ele. Deşi, cine mai are încredere în promisiuni?!
Adevărat, guvernul nostru trebuie să învestească mult ca toate locuințele să aibă cameră blindată sau cel puțin adăpost în bloc. Pe de alta parte, așa cum au demonstrat de-a lungul anilor, în Ayatolii iranieni nu poți să ai încredere. Se pare că fără să schimbe acolo regimul nu vom avea liniște de ei și tot Orientul Mijlociu este în pericol. Până acum’ eroismul aviatorilor și a celor care ne apără pe sol și la fel a cetățenilor israelieni este exemplar!
Bine si repede se poate referi exclusiv la calitatea celui care a scris acest Articol umoristic care face haz de necaz, dar in realitate, după părerea mea cel puțin, hazul e unul grotesc, iar necazul este de ordinul apocaliptic.
Afirmațiile încurajatoare, sunt bine venite oricând, Cu toate acestea precum spunea astăzi la TV un fost general (ulterior s-a dovedit ca face parte dintr-un partid de extrema stângă) planurile nucleare ale unui stat in care conducerea este fundamentalista si roasa in profunzime de către ura împotriva Israelului si dorința de a-l face sa dispară, nu pot fi desființate prin forță militara, oricât de geniala, avansată tehnologic si super motivata ar fi. aceasta si brațele umane excelente care o poarta cu un devotament si o pricepere demne de toata prețuirea.
Nici BINE si nici REPEDE nu sunt atribute relevante in situația de fata, nu in desfășurarea si luarea hotărârilor si cu atât mai puțin in rezolvarea pericolului iranian.
Veronica , dacă ai găsit in articol un iz de umor, te asigur că a fost neintenționat
You are kidding, aren t you? 🙂
Tu esti un umorist innascut, umorul e o poate o parte instinctiva a scrierilor tale, asa cred eu cel putin. Sunt > 1 puncte umoristice in articol, or fi fost ele neintentionate, dar…
Râsu-plânsu e o trăsătură tipic evreiască, o terapie de supravieţuire.
Cu gândul la toti cei care trăiesc sub amenințarea exploziilor. să se termine cât mai repede. mulțumesc pentru articol.
Sunt cu toată inima alături de voi și vă doresc siguranță și pace grabnică.
În gând cu toți din Eretz Să se termine repede și bine.
Vă împărtășesc îngrijorarea, domnule George Uri Schimmerling! Până mai deunăzi credeam că pacea vine doar oprind războiul! 😢 Mult noroc să aveți cu toții! 🙏
Sper că nu am întârziat trenul. Oare de ce mă gândesc la bancul acela unde cineva întreabă la Radio Erevan ce să facă în caz de atac nuclear…
Și eu am Hava, aceași speranță .Pentru Iran și anexele lui, distrugerea Israelului este pe primul plan.Din păcate și distrugerea civilizației neislamiste. .Dar și asta se va înțelege prea târziu.
David va reuși să-l înfrângă pe Goliat ?
Încă o noapte cu avertizări și alarmă ? Încă câte ?