Alchimiștii m-au fascinat dintotdeauna. Activitatea lor, bazată pe curiozitate, determinarea lor și, nu o dată, descoperirile făcute de ei, chiar și din întâmplare, au țesut în jurul lor adevărate legende. Imaginea lor, prezentată de literatura de ficțiune sau de filme ne arată niște oameni, adesea cu păr și bărbi lungi, îmbrăcați după moda medievală sau renascentistă, în fața unui cazan mare în care fierbe ceva sau scoate fum, având alături un caiet sau un registru plin de formule, simboluri și limbi necunoscute. Și cu toții sunt bărbați.

Se spune că termenul „alchimie” ar proveni din arabă, al-kimiyya, Dicționarele o definesc ca pe o formă empirică, experimentală, de cercetare și de studiere a naturii, îmbinată cu elemente de astrologie și misticism, care urmărește transformarea metalelor comune în aur, crearea unui ”elixir al vieții”, descoperirea ”pietrei filosofale”. Există și câteva diferențieri care se referă la chimia medievală, altele la o știință ocultă fundată pe principiul analogiei, cu limbaj simbolic și esoteric, la o suită de transformări utile, dar și la sublimarea realității prin artă. Au existat alchimiști bărbați, dar și femei.

În cartea sa Alchimiști de-a lungul secolelor, apărută acum câțiva ani și în traducere românească, Arthur Edward Waite a încercat să ne dea o istorie a alchimiei occidentale. Există și alte lucrări care vorbesc despre alchimiștii chinezi, arabi, indieni etc.

Chiar dacă pentru mulți alchimia este asociată mai mult cu tradițiile europene și arabe, au existat și alchimiști evrei, după cum spune Raphael Patai în cartea sa The Jewish Alchemists. Contribuțiile lor în domeniul alchimiei sunt notabile și bine documentate, ei jucând un rol semnificativ în dezvoltarea și transmiterea cunoștințelor alchimice. Prezența lor poate fi urmărită încă din perioadele timpurii. Ei au tradus texte, au dezvoltat noi tehnici și au contribuit la baza teoretică a alchimiei. Unul din motivele pentru care alchimia a fost atractivă pentru comunitățile evreiești a fost legătura cu misticismul și cabala. Mulți alchimiști evrei au încercat să găsească sensuri ascunse și conexiuni spirituale în procesele chimice.

Aici aș dori să mă refer doar la o reprezentantă a alchimiei, a cărei invenție, bain-marie, este folosită până astăzi de gospodinele din toată lumea. Este Maria Hebraea sau Maria Prorocița din Alexandria, considerată una dintre cele mai influente figuri din istoria timpurie a alchimiei, și este practic unanim acceptat că era evreică.  Însuși numele ei înseamnă Maria Evreica. Acesta este numele folosit de sursele primare care o menționează. Principala noastră sursă de informații este Zosimos din Panopolis, un alchimist grec din secolul al IV-lea e.n. El o citează extensiv, o numește “sora lui Moise”, o referință care simbolizează ideea originii evreiești și a înțelepciunii profunde, asociind-o cu o figură profetică din tradiția iudaică.

Se crede că Maria a trăit în Alexandria, Egipt, cândva între secolele I – III e.n. Alexandria era la acea vreme un centru vibrant al culturii elenistice și avea o comunitate evreiască numeroasă și influentă. Alexandria era un creuzet de idei, unde alchimia a început să se dezvolte, fuzionând cunoștințe egiptene, grecești și, foarte probabil, evreiești. Faptul că o femeie alchimistă activa într-un context istoric în care femeile erau rareori recunoscute public pentru contribuțiile lor științifice o face și mai remarcabilă.

Mai există și alte mențiuni despre “Maria Egipteanca” sau “Maria Copta”, dar acestea sunt mai târzii și ar putea fi rezultatul unor confuzii sau al unor încercări de a o integra în alte contexte culturale. Cu toate acestea, consensul academic înclină ferm către identificarea ei ca fiind evreică, pe baza numelui și a modului în care este prezentată în cele mai vechi și credibile surse alchimice.

Indiferent sub ce nume a fost menționată de-a lungul timpului, contribuțiile ei la dezvoltarea alchimiei dar și a chimiei timpurii sunt remarcabile, în primul cele legate de aparatura alchimică. Mariei Hebraea i se atribuie inventarea sau descrierea mai multor instrumente esențiale care au pus bazele chimiei moderne și mai sunt folosite și astăzi

Primul care ar trebui amintit este cunoscutul bain-marie, o metodă de încălzire blândă, un fel de „ibric dublu” care permite încălzirea lentă și uniformă a substanțelor, prevenind arderea sau supraîncălzirea. Este folosită pe scară largă atât în chimie, cât și în gastronomie. Altă invenție a Mariei este kerotakis, un aparat de sublimare folosit pentru a produce pe suprafața metalelor o peliculă neagră de sulfură de plumb și cupru, cunoscută ca „negrul Mariei”. Acest proces era considerat esențial în călătoria alchimică de transformare a metalelor comune  în aur. Tot ei îi este atribuit și un tip de alambic cu trei brațe, numit tribikos, care permitea colectarea diferitelor distilate la diferite temperaturi de condensare.

Maria Hebraea este și autoarea unor concepții teoretice și filosofice ca Axioma Mariei: „Unul devine doi, doi devine trei, iar din al treilea iese Unul ca al patrulea.” Această axiomă a fost interpretată în diverse moduri, dar în general se referă la procesul de transformare alchimică și la unirea opușilor pentru a ajunge la o stare de unitate și perfecțiune.

O altă concepție interesantă a ei este că metalele ar fi masculine sau feminine și prin unirea lor se putea forma o nouă entitate. Ea vedea asemănări între alchimie și reproducerea sexuală, unde „metalele masculine și feminine” se puteau combina pentru a transforma metalele comune în aur.

Se speculează că Maria ar fi introdus ideea unei secvențe de culori – negru, alb, galben, roșu – pentru a reprezenta etapele lucrării alchimice, idee care a devenit fundamentală în alchimia ulterioară. Tot ea a avut ideea unității substanțelor. Maria credea în interconectarea fundamentală a tuturor substanțelor din natură, permițând transformări între metale și chiar legături cu procesele vieții umane.

Influența Mariei Haebrea s-a extins de-a lungul secolelor, opera ei a fost interpretată și dezvoltată mai târziu de alți alchimiști.

Zosimos din Panopolis a fost principalul promotor al lucrărilor Mariei. Prin scrierile sale, Zosimos a păstrat și a transmis multe dintre invențiile și teoriile Mariei, considerând-o o mare înțeleaptă. El a subliniat abordarea ei atât mistică, cât și experimentală a alchimiei.

În Evul Mediu, numele și contribuțiile Mariei au continuat să fie citate în textele alchimice arabe și creștine. În unele texte occidentale ea aprare și ca „Fiica lui Platon”, nume care era folosit și pentru sulful alb. A fost considerată o expertă în „fixarea volatilului”.

În Renaștere și în perioada modernă timpurie, Maria a rămas o figură de referință. Aparatele ei, în special bain-marie, au fost incorporate în practica de laborator. Lucrările ei au influențat dialoguri alchimice, unde a fost adesea prezentată ca un maestru.

În secolul XX, psihologul elvețian Carl Jung a interpretat Axioma Mariei din perspectiva psihologiei analitice, văzând-o ca o metaforă pentru procesul de individuație – transformarea psihică de la o stare de unitate inconștientă la o conștiință individuală. El a considerat că această axiomă descrie etapele dezvoltării psihologice, de la haos la integrarea opușilor și la o nouă formă de unitate.

În cărțile de istorie a științei din zilele noastre Maria Hebraea este recunoscută nu doar ca o pionieră a alchimiei, ci și ca o femeie influentă în istoria științei. Invențiile ei practice sunt considerate precursorii tehnicilor de laborator moderne, iar teoriile sale, deși îmbibate de misticismul alchimic, au demonstrat o înțelegere incipientă a proceselor chimice.

În esență, Maria Hebraea a fost o figură cheie în transformarea alchimiei dintr-o practică pur mistică într-una care a inclus și experimentarea practică, punând bazele a ceea ce avea să devină ulterior chimia. Opera ei a fost interpretată de-a lungul istoriei ca o îmbinare unică de inovație practică și filozofie mistică.

Relația dintre Maria Hebraea și Cabala este o temă fascinantă și complexă, marcată de suprapuneri conceptuale și interpretări ulterioare, mai degrabă decât de o legătură directă și explicită. Dar aceasta va fi tema unui alt articol.

Cristina Toma Salomon

Sursa imaginii:

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Mary_the_jewess_by_Michael_Maier.jpg Michael Maier, Public domain, via Wikimedia Commons

Bibliografie:

Alchimiști de-a lungul secolelor, 2019, editura Herald, București

The Jewish Alchemists, Raphael Patai, 1994, Princeton University Press

https://en.wikipedia.org/wiki/Mary_the_Jewess

https://www.thoughtco.com/mary-the-jewess-biography-3530346

https://jwa.org/encyclopedia/article/maria-jewess