Cripta Patriarhilor din Hebron este locul de veci unde a fost înmormântată Sara; ulterior a devenit și locul de veci al Patriarhului Avraam, al fiului său, Isaac, și al soției sale, Rebeca, precum și al lui Iaacov (fiul lui Isaac) și al soției sale, Lea.
Avraam și familia sa se aflau în Canaan. La moartea soției sale, Sara, patriarhul Avraam a solicitat de la localnici, fiii lui Het (hitiţii), un loc pentru mormânt. A cumpărat peştera și locul din apropiere de la proprietarul ei, Efron Hititul în prezența întregii obști hitite și a înmormântat-o pe Sara. Peştera se află în pământul Canaanului, lângă Mamre, unde astăzi se află orașul Hebron.
15. “Ascultă, domnul meu, țarina prețuiește patru sute sicli de argint. Ce este aceasta pentru mine și pentru tine? Îngroapă-ți dar pe moarta ta!”
16. Atunci, ascultând pe Efron, Avraam a cântărit lui Efron atâta argint, cât a spus el în auzul fiilor lui Het: patru sute sicli de argint, după prețul negustoresc.
17. Și așa țarina lui Efron, care e lângă Macpela, în faţa stejarului Mamvri, țarina și peștera din ea și toți pomii din țarină și tot ce era în hotarele ei de jur împrejur
18. S-au dat lui Avraam moșie de veci, înaintea fiilor lui Het și a tuturor celor ce se strânseseră la poarta cetății lui.
19. După aceasta Avraam a îngropat pe Sara, femeia sa, în peștera din țarina Macpela, care e în fața lui Mamvri sau a Hebronului, în Canaan. (Geneza, cap. 23)
Textul descrie amănunțit această tranzacție comercială, introducând pe scena biblică o triplă premieră: tranzacția de vânzare-cumpărare, primul indiciu clar cu privire la proprietatea Patriarhului Avraam asupra unui teren din Canaan, precum și unitatea de măsură a greutății unui metal, șekel-ul (siclul), folosit ca retribuție pentru un serviciu prestat.
Oare cât ar reprezenta în vremurile moderne cei 400 șekeli de argint? Încercarea de conversiune în sistemul metric (gram, kilogram, tonă etc.) e dificilă și diferite surse bibliografice indică valori diferite pentru echivalentul șekelului. După unele păreri, 1 șekel = cca 15 grame[1], așadar cei 400 șekeli ar echivala cu cca 6 kg de argint. Dacă prețul mediu al argintului în ultimul an a oscilat în jurul a $1000 pe kilogram, https://www.bullionvault.com/silver-price-chart.do ajungem la un preț destul de mic, cca $6000. Dar pentru calculul valorii reale a tranzacției trebuie să luăm în calcul rata inflației, care este greu de imaginat după atâta amar de vreme, și, mai ales, trebuie ținut cont de valoarea spirituală.
Această tranzacție este un troc, un schimb în natură, fără mijlocirea banilor, constituind forma cea mai simplă a comerțului. La cursurile de economie și administrarea afacerilor, ea este dată ca un exemplu primar în domeniu. Tranzacția constă din cinci „scene” consecutive:
!. Oferta vânzătorului / Efron, proprietarul terenului.
2. Acordul cumpărătorului / Avraam.
3. Transferul valorii licitate de la cumpărător către vânzător: Avraam a cântărit lui Efron atâta argint cât a spus el…
4. Sintetizarea clauzelor din contract, respectiv obligațiile pe care părțile contractante și le asumă: prețul convenit, vizavi de „înscrierea” detaliilor de pe teren (ogorul lui Efron…).
5. Tranzacția se face de față cu martori: participă „fiii lui Het“, respectiv „poporul țării“ care reprezintă cetatea lui Efron, precum și toți cei care se strânseseră la poarta cetăţii.
Utilizând lexiconul actual de specialitate, tranzacția de vânzare-cumpărare a Criptei Patriarhilor și a terenului înconjurător este o expresie a principiului libertății contractuale, derivat din dreptul de proprietate; acest principiu include dreptul de a-ți alege partenerul de contract, precum și dreptul de a întocmi contractul conform voinței părților contractante.

Cripta Patriarhilor, vedere parțială din interior
Addendum: De unde kilogramele de argint?
Ne aflăm în plină perioadă patriarhală, extragerea și prelucrarea argintului nu erau la îndemâna oricui și cele 6 kg de argint reprezentau o valoare considerabilă. Oare Avraam își putea permite o asemenea „investiție”? Textul biblic relatează: Avram însă era foarte bogat în vite, în argint și în aur (Fac. 13: 2). Totuși, care era sursa argintului?
Pentru a răspunde, trebuie introduse câteva aspecte de storie a metlurgiei extractive a metalelor neferoase în antichitate.
Argintul în stare nativă a fost cunoscut de toate civilizațiile din Orientul Antic încă din mileniul al V-lea î.Hr, însă disponibilitatea lui era foarte redusă.
Au mai trecut câțiva ani până când, prin anul 2500 î.Hr., la biroul de invenții din vechea Caldee a fost brevetat patentul pentru rafinarea prin cupelație a argintului (vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Cupellation ). Introducerea procedeului de rafinare pornind de la minereuri care mai conțineau și alte metale (plumb, fier, cupru etc.) a făcut ca argintul să devină mult mai disponibil și utilizarea lui s-a lărgit.
Se consideră că Perioada Patriarhilor a fost în jurul anului 2000 î.e.n. Iar orașul biblic Ur, căminul lui Avraam (Fac. 11: 28, 31), nu este altul decât… Ur din Caldeea, unde cu puțin înainte fusese inventat procedeul de rafinare a argintului prin cupelație.
Așadar, probabil că înainte de a pleca din locul nașterii sale, Urul Caldeei, Avram s-a aprovizionat cu toate cele necesare călătoriei, inclusiv – pentru orice eventualitate – cu niște lingouri din argint. Transportul întregului calabalâc nu era o problemă, pentru că vite avea din belșug.
Și în acest caz, la fel ca în multe altele din istoria biblică, metalele și metalurgia antică oferă răspunsuri cercetătorului, ambele având o contribuție majoră la frumusețea și intensitatea mesajului biblic.
Strul Moisa
Sursa imaginilor: http://www.bibleplaces.com/hebron/ Pictures from this website may be used on another website or blog.
[1] David and Pat Alexander, The Lion Handbook of the Bible, Lion Publishing 1974, pag. 104
One Comment
Iată un articol interesant!
Te-ai gândit vreodată că legătura dintre unitatea de greutate și numele monedelor nu este întâmplătoare? Șekel, pound, peso, lira (din latină libra = balanță)…
Poate că originea monedei a fost într-adevăr o cantitate de metal „ștampilată”, pentru ca șă nu fie nevoie de a o cânări ce fiecare dată?