Am ajuns la San Francisco atunci când războiul din Gaza era în toi. Tratativele pentru eliberarea ostaticilor și pentru pace nu progresau, Israelul era izolat, drapelul israelian nu era arborat nici măcar la marile hoteluri din oraș. (Am văzut unul singur în geamul unui apartament de pe Lombard Street.) Am hotărât să nu mai urmăresc știrile nici la televizor și nici pe internet.

San Francisco, orașul cel mai liberal din lume, m-a cucerit la prima vedere. Ieșind din hotel, am ajuns direct în Union Square care ne-a întâmpinat cu un soare strălucitor și un cer albastru, cu umbrele multicolore, cu mese și scaune care nu aparțineau niciunui restaurant, cu muzică sud-americană, cu oameni care dansau salsa și o cafenea cu prăjituri extraordinare. Străzile cu urcușurile și coborâșurile lor abrupte mă cam speriau. Ne-a salvat însă funicularul („Zdrăngăneala”, cum i-am pus numele, din cauza zgomotului și a hurducăturilor, cu toate că nu făcea mai mult de zece mile pe oră). De fapt, și el face parte din atracțiile orașului. Mulțimea pestriță de pe stradă, venită din toate colțurile lumii, nenumărații turiști, hippies, boschetari, ofereau un spectacol inedit.

Forfota și zgomotul de la Fisherman’s Wharf, centrul comercial foarte popular de pe malul Oceanului Pacific, cu nenumăratele lui magazine, restaurante cu specific pescăresc, focile de lângă debarcader care „conversează” între ele, toate te atrag și trebuie să mănânci un pește la grătar și să cumperi suveniruri. După un urcuș abrupt de cinci sute de metri ajungi la turnul Coit de unde se vede întregul oraș, precum și portul. Nu se poate să nu te îndrăgostești de orașul San Francisco.

De la venirea noastră ne-au atras atenția niște vehicule ciudate cu girofaruri albastre pe acoperiș. Nu înțelegeam care e rostul girofarurilor, pentru că nu erau nici salvări, nici mașini de poliție. Într-o zi am descoperit cu uimire că erau vehicule fără șofer! Le-am fotografiat, am citit despre ele pe Google și într-o zi ne-am luat inima în dinți și am făcut o cursă cu una din ele. E drept că ne-a luat destul de mult timp să deschidem portierele, dar automobilul ne-a așteptat cu răbdare. Cum a fost cursa? A fost peste așteptări de sigură, comodă și elegantă.

La Alcatraz nu am fost, nu mă interesează închisorile, îmi amintesc de vizita obligatorie la Doftana, cu școala. Am traversat pe jos celebrul Golden Gate, am admirat priveliștea minunată pe care ne-o oferea și când am ajuns la capăt, partenera mea, care se uita la celular, s-a întors către mine și mi-a spus zâmbind:

– S-a terminat războiul din Gaza, s-a semnat armistițiul dintre Israel și Hamas, toți ostaticii vor fi eliberați!!

Am intrat în cel mai apropiat restaurant ca să sărbătorim evenimentul. Geamul restaurantului dădea spre Golden Gate, pe care am urcat pe vreme de război și am coborât pe vreme de pace.

Foto credit: Andrei Schwartz

Andrei Schwartz

12/10/2025