Număr vizualizări 15 ori
De curând am văzut filmul Nuremberg, o ecranizare a romanului The Nazi and the Psychiatrist de Jack El-Hai, în regia lui James Vanderbilt. Procesul de la Nürnberg este un moment de cotitură în rearanjarea morală a lumii după cel de-al Doilea Război Mondial. Russel Crowe ca Hermann Göring și Rami Malek ca psihiatrul Douglas M. Kelley își interpretează magistral rolurile. Nu insist asupra acțiunii filmului, îl recomand pasionaților de cinema, de istorie și, mai ales, de meandrele minții omenești.
Chiar din primele scene ale filmului apare încă un personaj. El îl așteaptă la gară pe medicul psihiatru și se recomandă simplu: Howard Triest. Este un tânăr subofițer care trebuia să servească drept translator, dat fiind că inculpații nu vorbeau engleza și Dr. Kelley nu vorbea germana.
Deși personaj secundar, Howard Triest este un liant important în acțiunea filmului. Însă, dincolo de ecran, puțini ar bănui că a fost o figură reală, a fost într-adevăr translator în procesul de la Nürnberg. Și persoana reală este chiar mai interesantă decât personajul literar / cinematografic.
El s-a născut în 1924 la München, într-o familie evreiască. Era fiul lui Berthold Triest și al Linei, născută Westheimer. Băiatul se numea Hans Heinz Triest și avea și o soră mai tânără, Margot. Tatăl era om de afaceri și familia avea o situație materială destul de bună.
În vara anului 1939, chiar cu o zi înainte de invazia Poloniei, familia Triest s-a refugiat la Luxemburg. De fapt, plănuiau să plece cu toții în Statele Unite, dar cum acest lucru nu era posibil, l-au trimis întâi pe Hans, iar pe Margot au trimis-o pentru moment în Elveția. Când trebuiau să plece și ei în America, din portul Rotterdam, Hitler a invadat Olanda, iar ei au rămas blocați. Au fost arestați, trimiși într-un lagăr din Franța și apoi la Auschwitz, unde și-au găsit sfârșitul.
Hans a ajuns în America în 1940. Nu numai că și-a schimbat numele în Howard, dar întreaga lui viață s-a schimbat. S-a angajat ca muncitor într-o fabrică, dar dorința lui cea mai mare era să lupte împotriva lui Hitler. De câteva ori a fost respins – era prea tânăr și încă nici măcar nu avea cetățenia americană. A fost acceptat în armată abia în 1943, după primirea cetățeniei.
Deja sergent, a debarcat pe Plaja Omaha curând după Ziua Z. Datorită cunoștințelor sale de limbă germană a fost transferat la informații militare. Unitatea sa a participat la eliberarea lagărului Buchenwald.
În 1945-1946 el a servit ca translator al echipei de psihiatri în timpul Proceselor de la Nürnberg. A lucrat cu Dr. Leon Goldensohn și Dr. Douglas Kelley, traducând conversațiile acestora cu mai mulți naziști de rang înalt, printre care Hermann Göring și Rudolf Hess.
Liderii naziști pe care i-a cunoscut în închisoarea de la Nürnberg i-au lăsat impresii deosebit de puternice, mai ales că era un supraviețuitor evreu a cărui familie a pierit în Holocaust. Triest a fost surprins cât de ”perfect normali” păreau mulți dintre acuzați. Fără a ști ce atrocități comiseseră, aceștia păreau oameni ca oricare alții. ”Uneori stai în fața unui om care poate fi un criminal în masă și nu arată diferit de tipul de alături, care nu a făcut niciun rău în viața lui,” a declarat el într-un interviu.
Triest a fost șocat de modul funcționăresc în care unii naziști descriau ororile comise, arătând chiar mândrie pentru eficiența lor. Despre Rudolf Höss[1], comandantul lagărului de concentrare și exterminare Auschwitz între1940 – 1943, el povestește că atunci când a fost învinuit că a ucis două milioane și jumătate de oameni, acesta s-a supărat și a răspuns cu mândrie: „Fals, e o minciună! Am ucis peste trei milioane. Mi-am depășit cota.” Pe Hermann Göring, Triest l-a văzut ca pe un narcisist obsedat de propria imagine, care avea o „părere foarte bună despre sine” și „voia să fie numărul unu”.
Poate că mulți se vor întreba cum a rezistat psihic tânărul translator în timpul procesului de la Nürnberg. Triest a fost singurul traducător evreu-german care a lucrat cu psihiatrii și tot timpul a fost nevoit să-și ascundă indignarea și furia în fața celor vinovați de moartea a milioane de oameni, printre care și familia sa. El a mărturisit că ar fi dorit „să le facă acelor tipi același lucru pe care l-au făcut ei atâtor milioane de nevinovați”, dar a reușit să-și păstreze calmul pentru a-și îndeplini sarcina crucială.
Triest a ajuns la concluzia că marea majoritate a deținuților și-au tăgăduit responsabilitatea pentru crimele naziste, dând vina unul pe celălalt sau pe Hitler. Hans Frank, Guvernatorul General al Poloniei ocupate, a fost o rară excepție. Fiind catolic, el „a devenit foarte religios” și „a arătat o oarecare remușcare pentru faptele sale,” deși, spune Triest, „cam prea târziu, bineînțeles”.
La fel de interesantă este și relația lui Howard Triest cu cei doi psihiatri americani cărora le-a fost translator.
Triest l-a respectat mult pe Goldensohn, pe care l-a ajutat să obțină, să organizeze și să redacteze note detaliate despre interviurile cu prizonierii. Acestea au fost publicate postum sub titlul The Nuremberg Interviews (Interviurile de la Nürnberg), fiind o sursă istorică extrem de valoroasă. Triest considera efortul lui Goldensohn ca fiind crucial în înregistrarea psihologiei naziștilor de rang înalt.
Dr. Kelley era fascinat de mintea criminalilor. El a analizat în profunzime psihologia naziștilor, mai ales a lui Hermann Göring, și a făcut primele evaluări psihiatrice ale acuzaților. Dar studierea răului a avut un impact psihologic profund asupra lui și, în 1958, el s-a sinucis la fel ca Göring, cu cianură. Destinul doctorului l-a afectat mult pe tânărul translator.
Triest considera că munca psihiatrilor a fost esențială atât pentru a determina starea mintală a acuzaților, cât și pentru a înregistra mărturii brute și observații despre psihologia puterii și a răului. El a fost un martor direct al eforturilor lor de a înțelege de ce acești oameni comiseseră astfel de atrocități, eforturi pe care le-a respectat și le-a susținut.
După procesele de la Nürnberg, ultima sa misiune în Europa a durat până în 1947. A fost la München, în secția de informații a guvernului militar al Bavariei, unde a luat parte la supravegherea procesului de denazificare. După război, Howard Triest a locuit zona Detroit, Michigan. A fost căsătorit și a avut doi fii.
Deși a trăit 93 de ani, el nu a scris o carte despre experiența sa de la Nürnberg, dar mărturii și detalii despre contribuția sa au fost documentate și publicate în mai multe lucrări ale altor autori. De exemplu, Helen Fry i-a dedicat cartea ei din 2012, Inside Nuremberg Prison. Există însă una la care Howard Triest a contribuit indirect, The Nuremberg Interviews a doctorului Leon Goldensohn. Deși nu a fost scrisă de Triest, această carte se bazează pe notele detaliate pe care Dr. Goldensohn le-a luat în timpul interviurilor cu naziștii, unde Triest a fost prezent ca translator în majoritatea cazurilor și rolul său este adesea citat.
În plus, povestea sa a fost subiectul unui documentar aclamat din 2006, Journey to Justice (Călătorie spre Justiție), realizat de Steve Palackdharry.
Foarte interesantă mi s-a părut și mărturia lui Leo Woodall, cel care interpretează rolul translatorului în filmul Nuremberg. Actorul a acordat mai multe interviuri despre acest rol și despre ce a învățat de la Howard Triest.
Leo Woodall și-a exprimat public admirația pentru Howard Triest, concentrându-se pe curajul și complexitatea emoțională a personajului. Nu a fost un rol simplu. Deși rolul nu o cerea, el a simțit nevoia să învețe chiar limba germană pentru a putea intra în pielea personajului. A fost impresionat de ”curajul extraordinar” al lui Triest, un supraviețuitor evreu născut în Germania care a reușit să-și mențină calmul profesional față în față cu bărbații vinovați de uciderea familiei sale. Actorul a fost atras de latura personală și de greutatea emoțională a poveștii lui Triest. Rolul a presupus explorarea profunzimii emoționale a unui om care nu doar a asistat la procesul justiției, ci a luptat cu oroarea și cu dorința personală de răzbunare.
Woodall a menționat că filmul urmărește să depășească simpla lecție de istorie și să exploreze latura umană a celor implicați în procese. Prin personajul Triest, publicul vede emoțiile intense și conflictele morale ale unui soldat care se confruntă direct cu răul. Pentru el, Triest este mai mult decât un simplu personaj, este eroul silențios a cărui poveste a adăugat o perspectivă personală, sfâșietoare, procesului istoric de la Nürnberg.
Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/Howard_Triest
https://www.nu-detroit.com/Nuremberg
Jack El-Hai, The Nazi and the Psychiatrist, editura PublicAffairs, septembrie 2014
Helen Fry, Inside Nuremberg Prison, editura CreateSpace, aprilie 2012
Sursă imagine
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Defendants_in_the_dock_at_the_Nuremberg_Trials.jpg Work of the United States Government, Public domain, via Wikimedia Commons
Cristina Toma Salomon
[1]A nu se confunda cu Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler în Partidul Nazist până în 1940, când Hitler l-a înlocuit cu Martin Bormann.
