Număr vizualizări 725 ori
De câteva zile, Orientul Mijlociu este în flăcări, după ce forțele americano-israeliene au lansat atacuri aeriene împotriva Iranului și, cu o lovitură de maestru, au lichidat o mare parte din conducerea religioasă și militară a țării. Aici se află și răspunsul la întrebarea justificată, pusă de redacția noastră, de ce Israelul a pornit războiul sâmbăta și a încălcat Șabatul. Atacul era programat pentru seara, la ieșirea din Șabat, dar între timp s-a aflat de adunarea liderilor iranieni la Teheran, sâmbătă dimineața, și atunci s-a decis că, în pofida Șabatului, posibilitatea de a lichida o parte a conducerii iraniene, inclusiv pe ayatollahul Ali Khamenei, justifica încălcarea legii.
De ce s-au reluat bombardamentele, opt luni după ce atât Trump, cât și Netanyahu s-au lăudat cu distrugerea unei mari părți a infrastructurii de producere a bombei nucleare și cu amânarea pentru câțiva ani a programului nuclear iranian? Ei, aici nu există niciun răspuns oficial, nimeni dintre cei implicați în atacurile din 12 iunie 2025 nu-și asumă eticheta de mincinos. Poate că este o calificare prea dură, dar cred că se apropie de adevăr.
Președintele Trump nu a justificat momentul ales pentru reluarea războiului. El nu a cerut aprobarea Congresului, a anunțat doar poporul american asupra stării de fapt, stârnind în acest fel nemulțumirea și furia nu numai ale democraților din Congres, ci şi a unor legiuitori republicani, a susținătorilor lui care i-au reproșat că demersul contravine politicii MAGA, promisiunilor electorale că America nu se va implica în războaie în afara granițelor țării.
Să fie clar: opinia publică americană (sau o parte a ei) nu condamnă războiul împotriva regimului teocratic, antidemocratic al Teheranului. Ea e conștientă de obiectivele regimului și de mijloacele brutale de a le pune în aplicare, de agresivitatea lui nu numai pe plan extern, ci și împotriva propriului popor, a celor care ar dori o schimbare, mai multă libertate și democrație. Criticile se îndreaptă împotriva felului în care președintele exercită conducerea, depășind cu mult prerogativele constituționale. O altă întrebare, legată de afirmațiile anterioare, este cât va dura războiul, dacă există un plan care să cuprindă opțiuni legate de reacția Iranului, a altor state din zonă și, poate mai important, a iranienilor, dacă vor să răspundă la apelul președintelui american de a schimba regimul. S-a făcut oare o analiză a stării de spirit a populației, se știe care este proporția celor care doresc schimbarea și câți susțin regimul? Moartea ayatollahului Khamenei a stârnit reacții contradictorii – de bucurie (reținută de frica represaliilor, deoarece deocamdată întreaga putere este în mâna vechii structuri) și de doliu profund din partea altora, fideli statului teocrat. Așa cum s-a văzut în timpul protestelor din ianuarie, nu există o opoziție unită și tocmai de aceea măsurile radicale împotriva protestatarilor au avut succes.
O altă întrebare este în ce măsură aliații SUA susțin acest război. Reacțiile lor au fost destul de anemice, s-a cerut chiar reluarea negocierilor. Poate că ele se vor modifica, dacă Iranul va face o a doua mare greșeală și va continua să atace bazele altor state occidentale, membre ale NATO, care nu s-au implicat în război. Și ca să ne lămurim, prima mare greșeală a Teheranului a fost să atace statele musulmane din Golf, inclusiv pe cele care au jucat rol de intermediari în negocierile americano-iraniene, cum este Omanul. Desigur, țintele erau bazele americane, dar rachetele și dronele nu-i lovesc în exclusivitate pe americani și infrastructura lor, ci și pe civilii și clădirile din țările respective.
În ceea ce privește Israelul care a considerat întotdeauna Iranul o amenințare existențială, se pune întrebarea dacă momentul a fost bine ales, când populația abia s-a obișnuit cu o liniște relativă după doi ani şi jumătate de război. A fugi de mai multe ori pe zi în adăposturi, chiar conștienți, teoretic, de pericolul iranian, nu cred că va crea o atmosferă de satisfacție în rândul israelienilor, căci oameni suntem…
Deocamdată nu am luat în calcul întrebările legate de acțiunile celorlalte mari puteri, China și Rusia, ambele cu relații foarte bune cu Iranul și cu interese mari aici. Suntem abia în faza condamnărilor, dar nu este exclus nici un ajutor substanțial în armament, prelungind astfel războiul a cărui durată a fost apreciată în funcție de epuizarea armamentului, respectiv a rezervei de rachete, drone și lansatoare de rachete.
Nu știm răspunsurile, în schimb, chiar dacă suntem departe, am avut posibilitatea să urmărim în timp real alarmele și bombardamentele din Israel, din statele din Golf și din Iran. Numărul victimelor sporește zi de zi, iar speranțele pentru un război de scurtă durată se risipesc. Nu putem face altceva decât să ne manifestăm simpatia și regretul față de toți cei care sunt victime nevinovate și care nu știu, nu ce le va aduce ziua de mâine, ci nici măcar orele, minutele pe care le petrec în adăposturi.
Eva Galambos
25 Comments
https://www.yahoo.com/news/articles/capturing-iran-highly-enriched-uranium-223637157.html
Sper sa nu fie israelienii aceia care o vor face 🙁
Incep sa am indoilei despre credibilitatea demnostratiilor in masa care au avut loc in Iran, care de mult nu mai continua, dar care, au fost inlocuite de 1-2 zile de demonstratii salbatice ale sustinatorilor regimului care nu se va schimba, precum ar dori perechea TRU-BIBI.
S-au facut deja aprecierile la mass media israeliana, ca Trump cel putin, si-a luat gandul de la schibarea regimului fanatic iranian. Motivul? Se pare ca nu au cu cine sa-l schimbe.
Am primit astazi pe WA, dar am gasit si sursa articolului la
https://www.g4media.ro/stramtoarea-urmuz-op-ed.html
Conform profesorului Alan Dershowitz, decizia lui Trump de a ataca Iran este o decizie perfect legală, în perfect acord cu Constituția. Prof. A.D., jurist și specialist în Constituția Americană – cadru didactic la Harvard timp de 49 de ani – cunoaște bine subiectul. Vezi
https://www.youtube.com/watch?v=8SqBzyuUuDk
Completare la K.I – Recomand Wikipedia pentru detalii – prof. A.D. este o somitate în materie de Constituție , fiind solicitat adesea și ca jurist în multe procese de mare răsunet.
https://en.wikipedia.org/wiki/Alan_Dershowitz
Am citit putin si mi-am amintit ca numele sau era pronuntat pe vremuri in legatura cu procesul Simson.
Duala si complexa meseria de avocat, mai ales atunci cand esti nevoit sa fii avocatul diavolului si sa aperi cu convingere, partea cu cae nu ai dori sa te identifici ca om. Ma refer la participarea sa in grupa de aparare a lui Jeffrey Epstein, nume rau famat.
Veronica – “Duala si complexa meseria de avocat ” – Corectă afirmație la care A.D. remarca paralela cu meseria de preot care trebuie să accepte destăinuirile cele mai criminale. Pentru cum apreciază el decizia lui Trump trebuie avută în vedere că prof.A.D. știe foarte bine despre ce vorbește în timp ce oponenții sînt automat contra, iar puțini din neștiință. Prof. A.D. este în domeniul legislativ, un Guliver printre liliputani și care este deschis și ferm de partea Israel. ( vezi cărțile sale – The Case for Israel (2003); and The Case for Peace (2005) – )
• Trebuie să îţi mărturisesc dragă Eva Galambos, că sunt de-a dreptul surprinsă că “redacţia voastră”
se “miră” în ce zi a săptămânii porneşte Israelul un război. E adevărat că în Israel, religia şi statul nu sunt două entităţi separate, cum ar trebui într-un stat, care se consideră civilizat şi progresist, dar deşi nu s-a ajuns încă la această situaţie, FAIMOSUL război de Yom Kippur, despre care s-a vorbit destul în ultima vreme, a început la data de 6 octombrie 1973, e adevărat ca printr-un atac al duşmanilor şi nu al israelienilor. Cu toate acestea s-a pornit la luptă imediat ce armata cu diferitele ei ramuri s-a trezit din surpriză recrutarea oamenilor a fost făcută în sinagogi, în mod instantaneu, iar soldaţii cei din serviciul militare regulat au”ţinut graniţele”. Faptul că era Shabat, ca şi acum, era un detaliuו nerelevant, chiar şi pentru Israel. Există în învăţătura iudaică o zicală “Pikuah nefes dohe shabat” sau în traducere liberă, Salvarea unui suflet/vieţi este prioritară Shabatului.
• Reluarea bombardamentelor după Iunie 2025, ridică într-adevăr întrebări precum se întreabă în articol, nici atunci în ciuda declaraţiilor pompoase atât ale lui Trump nu s-a putut ajunge decât parţial la site-urile de producţie a materialului nuclear, a rachetelor balistice. Atacurile aeriene israeliene și americane de atunci, au avariat instalațiile nucleare de la Natanz, Isfahan și Fordow, afectându-le considerabil. Iranul a suspendat cooperarea cu IAEA (Internaţional Atomic Energy Agency), care o monitoriza, pentru că ar fi transmis informații privind instalațiile nucleare și oamenii săi de știință Israelului.
• De altfel in articolul
· https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_de_Dou%C4%83sprezece_Zile se pot urmări detaliile acelui război de 12 zile. Scrie E.G. “Ei, aici nu există niciun răspuns oficial, nimeni dintre cei implicați în atacurile din 12 iunie 2025 nu-și asumă eticheta de mincinos” Mi se pare puţin ciudat să se refere la declaraţiile de atunci ca la minciuni, oare a declarat cineva atunci că s-ar fi terminat cu infrastructura iraniană ? Nu-mi amintesc asemenea declaraţii, de altfel, politica este mai mult adevăr, sau mai mult minciună?
· ” S-a făcut oare o analiză a stării de spirit a populației, se știe care este proporția celor care doresc schimbarea și câți susțin regimul?”
Cine ar fi putut face o asemenea analiză? Oare în România lui Ceauşescu s-au făcut analize privind atitudinea locuitorilor în raport cu rolul de conducător al acestuia?
Războiul cu Iranul, este o acţiune despre care se vorbeşte (unele organizaţii de presă şi ziarişti) că Trump ar fi fost influenţat de către B.N în a porni această acţiune. Se pare că tot sursele de presă au comentat, că Trump s-ar fi dezis de această declaraţie neoficială. Majoritatea – cred – a israelienilor sunt conştienţi de pericolul pe care îl reprezintă înarmarea nucleară a Iranului, în contextul unui guvern religios fanatic. Dar se pune întrebarea, cât de reale şi cât de numeric întinse au fost manifestaţiile împotriva acestui regim ? Ca dovadă că de când cu bombardamentele care au reuşit să ucidă un număr important de şefi ai armatei şi miniştrii în guvern, manifestaţiile – cu excepţia unor apariţii în stradă şi strigăte de entuziasm – nu iau nişte proporţii convingătoare.
Continuarea acestui război (după Trump de 4-5 săptămâni) este o conflagraţie gravă cu riscuri felurite, cu oameni traşi în loteria violenţă a morţii fără să aibă vreo implicare sau vină, cu nenumărate pierderi materiale şi de vieţi omeneşti şi cu pericolul permanent care planează asupra soldaţilor aviaţiei israeliene, dar de 2-3 zile şi asupra bazelor militare din ţări arabe, chiar până în Cipru.
În faţa acestor pericole, ambiguitatea europenilor este dezgustătoare, pe de altă parte ce ar fi dacă conflagraţia s-ar întinde la una mondială?
Continuarea comentariului de mai sus, pe care nu stiu de ce nu l-am postat complet:
==================
Un lucru este clar, nu se pot distruge toate punctele cu implicaţie nucleară din Iran, aşa cum nu se pot distruge toate lansatoarele nici măcar în Liban. Nu se poate schimba un regim într-o ţară a cărei populaţie este de 93 de milioane de oameni doar prin atacuri ale aviaţiei, oricât de reuşite ar fi acestea, oricât de localizate ar fi bombardamentele. Să nu uităm că populaţia Israelului astăzi este puţin peste 10 milioane de locuitori.
Atâta timp cât nu va exista în Iran sau în afara sa, o opoziţie politică serioasă, cu o poziţie bine definită, care să poată atragă majoritatea populaţiei de partea sa, care să aibă un plan şi o platformă politică inteligentă şi reală, acest război se poate întinde fără a i se vedea sfârşitul.
În ultimele zile, am auzit că ar exista o intenţie a israelienilor să-i înarmeze pe kurzii aflaţi în zonă ca să devină un grup de infanterie şi să pornească un atac pe uscat împotriva Iranului. Oare există în mintea cuiva o necesitate de a transforma acest război într-o conflagraţie asemănătoare cu ceea ce a fost în Irak? Se pare că totul este posibil, iar lipsa de organizare şi gândire strategică a celor implicaţi ar putea să fie catastrofală.
Din păcate, experienţa din Irak şi Afganistan (ba chiar şi din Vietnam) ne arată că acest tip de războaie are mulţi parametru impredictibili. Situaţia e complicată. Cred că era necesar un atac de anvergură pentru a slăbi capacităţile militare ale Iranului, dar mă tem că nu au fost cumpănite toate aspectele. E posibil ca acest conflict să se extindă.Noi simţim deja scumpirile zilnice ale carburantului şi foarte curând se vor scumpi alimentele şi alte produse, cu minimum 10%. Asta e suportabil. Dar dacă se implică şi NATO, atunci e posibil să devină ţinte şi bazele militare din România. Una e la o aruncătură de băţ de Cluj.
Iar Israelului i se rezerva un loc special. E trist ca nu a fost “pescuit” acel minsitru de externe,TAbbas Araghchi ramas in afara tarii, pentru a i se propune o colaborare politica in afara religiei fanatice si dominata de ura.
Razboiul pare sa fie unul de lunga durata si e greu de intrevazut o finalizare care intr-adevar sa rastoarne regimul ayatulelor.
E de asemenea greu de crezut ca europenii se vor implica, ceea ce ar putea periclita si situatia Romaniei.
Veronica, de data asta sunt de aceași părere cu ce ai expus și felul expunerii..
Dar pot înțelege teama țărilor europene de extinderea războiului .
Și eu cred și sper că asta nu se va întâmpla. Nici Trump, care nu e întotdeauna previzibil , nu cred că dorește acest lucru.
O noapte liniștită !
Multumesc, la noi a fost si ieri, sper sa fie astazi si la voi !!
Fiți atenți, nu mai este așa mare distanță între alertă și alarmă, cum a fost în primele zile !
În nordul țării nu e de loc timp între alarmă și căderea rachetei.
Eva, desigur ca stim aceste chestii, nu exista alerta in cazul lansarii din Liban ! Nu e vorba de timpul intre alarma si “Caderea rachetei” ci lansarea ei. Merci 🙂
In zonele mai apropiate de granita cu Libanul sunt mai multe alarme zilnice decat in Haifa. Probabil ca se folosesc de alte mijloace de atac, cu o distanta de atac mai scurta.
Eu vorbeam de restul țări în afara de hotarul cu Libanul.
Eu în ultimele douî zile nu mai primesc alertă la telefon, numai alarmă.
Nu știu de ce?
Am scris de timpul între lansarea rechetei, când primim ALERTA și ALARMA. Acesta s-a scurtat. Între ALARMĂ și intrarea în adăpost este tot un minut și jumătate în afară de orașele de lângă Liban
Pregatind un raspuns la articolul prezent, am vazut si citit comentariul Evei Grozs si desi adeseori ghicesc pe cei care il scriu, de data aceasta nu mi-as fi inchiput ca Eva Grozs e autoarea. Deoarece , nu stiu acum care e mai relevant si la obiect, articolul sau comentariu politic al Evei. Felicitari pentru raspunsuri, voi adauga si eu cateva in continuare.
Articolul pune întrebări logice, dar care ,eu cred,vin din perspectiva Europei.
Răspunsul meu la ]ntrebările puse de EVA GALAMBOS:
1.Atacul a început în Shabat dimineața Într-o asemenea situație nu mai contează normele religioase.
2.De ce s-au reluat bombardamentele după 8 luni?
Deși declarațiile făcute de Nataniahu și Trump în legătură cu daunele cauzate Iranului în războiul de 12 zile au fost exagerate, Iranul a suferit totuși daune , opoziția în populația Iranului ieșise la demonstrații și au fost omorâți aprox. 30.000 de iranieni, dintre care 800 au fost spânzurați ,iar alții dispăruți sau închiși în închisori și chinuiți.
Trump a anunțat că trimite ajutorul. Și l-a trimis.
3. Trump nu a justificat momentul ales pentru atacul Iranului.
Răspuns: Justifacarea a fost mai mult decât justificare. A dus tratative pe parcurs de o lună și jumătate cu Iranul , ca acesta să renunțe la arma atomica si rachetele balistice. Fără răspuns minim din partea Iranului.
4.Opinia publică americană este în majoritate împotriva participării Americii în războiul cu Iranul. Ei cred că nu trebuie să ducă războaie în alte țări. În felul lor au logica lor.Și dreptatea lor.
Dar ei uită că America este și ea amenințată de Iran.
Cât va ține războiul? Este hotărârea unui singur om . Dar cât privește Israelul : atât cât este nevoie, pentrucă un război foarte scurt nu duce la slăbirea sau distrugerea regimului teocratic
Cel puțin o parte din centrele atomice și rachetele balistice să fie distruse.
E o mare întrebare , dacă acest regim poate fi lichidat.
Și DA : Opoziția nu este organizată și nu are un conducător ,cel puțin vizibil.
5. Desigur Iranul a calculat greșit atacul statelor arabe din Emirate și chiar Turcia și Ciprul.De fapt bazele militare americane și engleze din ele.
Aceștia se pot alătura coaliției Americo-Israeliene.
5. Dacă momentul a fost bine ales în ce privește populația israeliană.
Populația nu este întrebată ce părere are, dar dacă am face o statistică în Israel, marea majoritate, dacă nu toată populația e dispusă să stea în adăposturi , dacă speranța ca conducerea teocratică fanatică a Iranului, care amenință de zeci de ani Israelul cu lichidare, ar fi distrusă și înlocuită cu un regim democratic.
.
6. Speranțele pentru un război scurt se risipesc.
Răspuns. Nici Israelului nu îi este ușor, nu vorbesc numaI DE POPULAȚIE, SUNT MULȚI SOLDAȚI CHEMAȚI ÎN ARMATĂ, AVIATORII ÎȘI PERICLITEAZĂ VIAȚA ȘI LUCREAZĂ ZI ȘI NOAPTE. NU E DE LA SINE ÎNȚELES ,CĂ SE ÎNTORC DIN RAIDURI ÎNTREGI ȘI FĂRĂ SĂ CADĂ PE PĂMÂNTUL IRANULUI.
UN REGIM ATÂT DE FANATIC CA IRANUL E GREU DE DISTRUS.
POATE NU E POSIBIL. DAR CEEACE S-A FĂCUT PÂNĂ ACUM E DEOSEBIT DE IMPORTANT ȘI SE DATOREȘTE ÎN MARE PARTE ALIANȚEI ȘI ÎNCREDERII TOTALE ÎNTRE ISRAEL ȘI AMERICA.
MULȚUMITĂ LUI TRUMP ȘI DE DATA ASTA ȘI LUI NATANIAHU.
De altfel Iranul cu brațele ei se întinde peste tot , iar Europa nu este o excepție în acest sens e bine să aspire la lichidarea regimului fanatic din Iran.
Toate acestea sunt părerea mea proprie. Fiecare poate gândi în felul în care găsește că e mai aproape de realitate. Nimeni nu cunoaște totul.
Mulțumim pentru întrebările puse.Articol excelent, ca deobicei.
Sunt întru totul de acord cu doamna Eva Grosz, însă, aș adăuga, operațiunea „Răgetul Leului” a fost deschisă de Israel, când informațiile erau de așa natură încât începutul să fie cât mai util. Americanii au intrat în joc ulterior. Interesant este că, atunci când informațiile au adus vestea despre întâlnirea conducerii statului islamist, se știa că nici iranienii nu stăteau cu mâinile în sân, au și ei sateliții lor de informații, personalul statului major israelian, nu și-au parcat mașinile în parcarea Statului Major, pentru ca pregătirile să nu fie observate. Acum, cât va dura conflictul, așa cum s-a exprimat domnul Trump, cinci săptămâni. În acest timp, probabil, Mossad-ul și CIA vor organiza „contrarevoluția islamică”. Populația persană reprezintă aproximativ 40% din populația Iranului, restul sunt minorități, dar majoritatea sunt religioși și aceasta este problema. Să nu uităm că până în 1979, Iranul a fost condus de șahul Mohammad Reza Pahlavi, care a modernizat țara printr-un program ambițios cunoscut sub numele de Revoluția Albă. Acest plan includea reforme agrare, industrializare și extinderea drepturilor femeilor. Însă, SUA, prin intermediul CIA, a organizat proteste împotriva regimului, care au dus în cele din urmă ca regimul democratic al lui Jimmy Carter, sa-l forțeze pe șah să abdice și făcând posibilă instaurarea regimului ayatollahului Khomeini.
D.George Konig – Un comentariu interesant care necesită două corecții – 1- “Populația persană reprezintă aproximativ 40% din populația Iranului” – de fapt 60% . – 2 – “SUA, prin intermediul CIA, a organizat proteste… sa-l forțeze pe șah să abdice” – de fapt erau în relații bune .
Îmi permit să adaug scenariul prezis ( dorit ) de mine. Războiul se va termina mai curînd de 4-5 săptămîni cu acceptarea de Iran a principalelor deziderate ( nu arma atomică, nu rachete ). În Iran .. o să fie “aceeași Mărie, cu altă pălărie”. Trump n-o să primească premiul Nobel ( doar n-o să i se dea și lui Netanyahu ). Economia americană o să ia avînt, iar Trump va primi premiul Nobel pentru economie. ( Churchil a primit pentru literatură în 1953 ).
Cred că titlul articolului este foarte înțelept: întrebări fără răspuns. Răspunsuri nu există. Multe informații nu sunt accesibile publicului și viitorul nu poate fi prevăzut, pentru că „nu aduce anul ce aduce ceasul”. De aceea, eu încerc să-mi păstrez calmul și să-mi văd de treburile mele.
Ora 3.58 noaptea. Încă o alarmă. De 22 de ani nu am mai avut gărzi de noapte la spital.
Este ora 3.23 noaptea, ora Israelului. Alarma ne-a trezit noaptea asta la ora 2 și la ora 3. Suntem în camera blindată.
Întrebările autoarei sunt îndreptățite, dar după părerea mea există un singur răspuns clar: căderea regimului fanatic islamist iranian. Și asta se poate realiza numai prin răscoala masivă a populației, inclusiv minoritățile: curzii, balucii, azerii. Mosadul și serviciile secrete americane au și ei un rol important în organizarea acestei răscoale populare. Cam 80% din populația Iranului sunt împotriva acestui regim, deci șanse de succes există.
Îmi pare rău că di nou s-au abătut alarmele, îngrijorarea, tensiunea continuă asupra locuitorilor din Israel, asupra prietenilor mei baabelieni. Sunt mereu cu gândul la voi, la cât de mare e rezilienţa şi disciplina lor! Din păcate, în Iran nu există o opoziţie structurată care să gestioneze o mişcare coerentă împotriva regimului teocratic, autoritar şi represiv. Nu cred că populaţia se va răscula. Sincer, nu văd alt rezultat al acestei acţiuni militare americano-israeliene, decât slăbirea puterii militare a Iranului, dar riscurile escaladării şi proliferării conflictului militar sunt foarte mari. Să sperăm că situaţia nu va scăpa de sub control nici de o parte şi nici de cealaltă.
Si eu cred la fel.